363 matches
-
arta auspiciului. Toate aceste fenomene contribuie la delimitarea, pentru perioada cea mai Îndepărtată, Între sfârșitul celui de-al II-lea și Începuturile primului mileniu, a unei situații culturale foarte interesante prin consecințele ei În domeniul religiei. În această perioadă, elementul etrusc apare În strânsă legătură socială și culturală, prin intermediul unor procese de integrare matrimonială și „politică”, cu celelalte popoare italice limitrofe, În special cu latinii față de care, tocmai pentru că este tributar pe plan religios, se află probabil Într-o poziție dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o difuzare de experiențe religioase de primă importanță din exterior spre interior. Pe această mentalitate religioasă primitivă, centrată pe forțele elementare ale naturii și ale reproducerii și Împărtășită Într-un anumit fel de celelalte populații ale vechii Italii cu care etruscii se aflau În contact, se dezvoltă o religie atât colectivă, cât și domestică așezată la temelia societății nobiliare a primei vârste istorice. 3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUITC "3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUI" Impetuoasa creștere a societății etrusce alături de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Poseidon", Seqlansxe "Seèlans", Hefaistos, Fuflunsxe "Fufluns", Dionysosxe "Dionysos", Usilxe "Usil", Heliosxe "Helios", Veixe "Vei", Demetraxe "Demetra", Qesanxe "Èesan", Eosxe "Eos". La aceste interpretationes graecae ale zeităților locale se adaugă unele „Împrumuturi” importante ce contribuie la definirea unui soi de echivalent etrusc al acelui dodekatheon grec, cu alaiul unora dintre cele mai Însemnate figuri ale lumii eroilor greci: Apuluxe "Apulu"-Apolloxe "Apollo", Aritimi-Artemisxe "Artemis", Letunxe "Letun"-Latonaxe "Latona", Aitaxe "Aita"-Hadesxe "Hades", Öersipnei-Persefonaxe "Persefona", Xarunxe "Xarun"-Caronxe "Caron", Herclexe "Hercle"-Herakles, Casturxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Atunisxe "Atunis"-Adonisxe "Adonis". Mulțumită acestor interpretări și acestor „Împrumuturi”, integrate cu figurile divine de origine italică amintite mai sus (Selvansxe "Selvans", Satrexe "Satre", Surisxe "Suris", Veivexe "Veive", Anaxe "Ana" și așa mai departe), ajung să se precizeze contururile panteonului etrusc: unele cercetări iconografice sau considerații arheologice au permis atribuirea cu o oarecare verosimilitate a unor funcții și a unei fizionomii celorlalte nume din bogatul panteon etrusc care nu a fost grecizat. Astfel, Culsansxe "Culsans", al cărui nume pare să derive
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Veivexe "Veive", Anaxe "Ana" și așa mai departe), ajung să se precizeze contururile panteonului etrusc: unele cercetări iconografice sau considerații arheologice au permis atribuirea cu o oarecare verosimilitate a unor funcții și a unei fizionomii celorlalte nume din bogatul panteon etrusc care nu a fost grecizat. Astfel, Culsansxe "Culsans", al cărui nume pare să derive din etruscul culs-, „poartă”, este o zeitate cu două fețe, asemănătoare lui Ianusxe "Ianus" latin, pus și el În legătură cu latinescul ianua, „poartă”; Laranxe "Laran" este o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cercetări iconografice sau considerații arheologice au permis atribuirea cu o oarecare verosimilitate a unor funcții și a unei fizionomii celorlalte nume din bogatul panteon etrusc care nu a fost grecizat. Astfel, Culsansxe "Culsans", al cărui nume pare să derive din etruscul culs-, „poartă”, este o zeitate cu două fețe, asemănătoare lui Ianusxe "Ianus" latin, pus și el În legătură cu latinescul ianua, „poartă”; Laranxe "Laran" este o zeitate cu caracter războinic, poate echivalent al latinului Quirinusxe "Quirinus" și protagonist al mai multor mituri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mantica; Alpanxe "Alpan" este o zeitate feminină ce aparține cercului Afroditei, dar titulară, așa cum indică inscripțiile și dedicațiile, a unui cult autonom; Cilenxe "Cilen" ar putea reprezenta o zeitate a destinului; Velqumnaxe "Velèumna", latinizat În Vortumnusxe "Vortumnus" (pus În legătură cu zeul etrusc Tibru-Volturnusxe "Volturnus"?), mai degrabă decât o zeitate autonomă pare să fie un (Tinia) Velqumna, adică o caracterizare a lui Zeus etrusc În sensul tineresc, protector al vegetației; Apaxe "Apa" și Ati, „Tatăl” și „Mamaxe "Mama"”, care de curând s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
autonom; Cilenxe "Cilen" ar putea reprezenta o zeitate a destinului; Velqumnaxe "Velèumna", latinizat În Vortumnusxe "Vortumnus" (pus În legătură cu zeul etrusc Tibru-Volturnusxe "Volturnus"?), mai degrabă decât o zeitate autonomă pare să fie un (Tinia) Velqumna, adică o caracterizare a lui Zeus etrusc În sensul tineresc, protector al vegetației; Apaxe "Apa" și Ati, „Tatăl” și „Mamaxe "Mama"”, care de curând s-au dovedit a fi zeități titulare ale templului acropolei din Volterra, ar putea fi și niște ipostaze ale cuplului suprem ceresc sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt evident situate sub pământ, o sferă deosebit de importantă În religiozitatea etruscă, pentru care panteonul grecesc nu oferea multe spații utilizabile În scopul unei asimilări; pe de altă parte, simplul fapt că, așa cum am văzut, „Împrumuturile” grecești În panteonul subpământean etrusc nu au fost puține, dovedește că acesta din urmă avea o funcție și o Întindere incomparabile cu cele din panteonul grec corespondent. În orice caz, ignoranța noastră este destul de mare În legătură cu unele dintre zeitățile prezente pe „ficatul de la Piacenza” și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mean, Hinqialxe "Hinèial", Munqucxe "Munèu÷". Pentru unele dintre aceste figuri este evident rolul de „mesageri ai destinului” care trec dintr-o lume În alta ducând rotuli cu fataxe "fata" individuale sau colective ce apar atât În foarte populatul Hadesxe "Hades" etrusc din epoca elenistică, dar și În contextele mitice grecești (de exemplu cu Aiaxxe "Aiax" și Amphiarausxe "Amphiaraus"). În schimb, pentru altele (Qalnaxe "Èalna", Qanrxe "Èanr" și Eqausva) este posibil să le identificăm funcția, paralelă cu cea a latinelor Carmentae, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
posibil să le identificăm funcția, paralelă cu cea a latinelor Carmentae, de asistente la naștere și, totodată, de „zeițe care cântă destinul” În momentul nașterii fiecărui om. Odată cu interpretatio graeca a celor mai mari zeități locale, putem spune că panteonul etrusc primește o morfologie virtual definitivă. Cu alte cuvinte, putem spune că asumarea simultană a unui număr ridicat de mituri grecești În cultura politico-religioasă etruscă a contribuit mult la precizarea limitelor rafinatei operații ideologice constituite de elenizarea panteonului și, În largă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi luptele Împotriva uriașilor, titanilor și amazoanelor, care, În Grecia contemporană, se bucurau, În schimb, de o popularitate foarte largă pentru reprezentarea triumfului ordinii cosmice și umane asupra haosului și a barbariei. Acesta este unul dintre indiciile faptului că, pentru etrusci, ordinea cerească și cosmică este gândită În forme diferite de cele proprii mentalității grecești. xe "Vibenna"Numai În epoca târzie, Începând cu secolul al IV-lea Î.Hr., avem reprezentări ale miturilor locale. Este vorba În general despre saga de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a spațiului „eliberat de spirite” și marcat tocmai prin construirea estradei, instrument material și simbolic al separării „casei zeului”, purificată de lumea Înconjurătoare grație acțiunii augurilor. 4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂTC "4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂ" Nu există Îndoială că transformarea panteonului etrusc, sub tripla influență, italică, feniciană și greacă, a adus cu sine modificarea multora dintre cele mai antice și originare aspecte ale religiozității etrusce. Cu toate acestea, datele expuse până acum și altele, derivate dintr-o analiză făcută numai din manifestările
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numai din manifestările religioase, dovedesc că, adesea, ca să nu spunem că Întotdeauna, stratul grecesc (de cele mai multe ori de natură iconografică) s-a suprapus divinităților indigene, lăsând, În esență, intactă dedesubt o mare parte a personalităților vechilor zei. După cum Tiniaxe "Tinia" etrusc, care poate fi În același timp infernal și uranian, Întunecat și ceresc, este doar superficial Zeusxe "Zeus" grec, la fel, Menervaxe "Menerva" din Etruria, zeiță a destinului și a oracolelor, nu este deloc identică cu Atenaxe "Atena" greacă; identificarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Etruria, organizați, cel mai târziu În epoca elenistică, Într-un collegium LX haruspicum cu sediul la Tarquinia, cetate sfântă prin nașterea miraculosului copil Tagesxe "Tages", Întemeietor al acestei etrusca disciplina, și constituit din descendenți ai familiilor aristocratice din dodecapolisul etrusc. Pentru Înțelegerea acestor concepte ne este oferită o mărturie de primă calitate de către disciplina auspiciului și de documentul ei principal, „ficatul de la Piacenza”. Fațeta exterioară, convexă, a ficatului este divizată În două părți, desemnate ca usils și tivs, „a soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deci În prezența unei trăsături comune, de această dată, Etruriei și Umbriei, care are cu siguranță origini preistorice. În orice caz, „normalizarea” culturii etrusce, realizată prin continua influență elenizatoare, a sfârșit prin a face mult mai precisă fizionomia acestui panteon etrusc, la origine atât de mobil și de plastic: zeii etrusci, supuși grelei condiționări a divinităților grecești corespondente, au dobândit acele puteri și acele profiluri teologice stabile, implicite În caracterizările preponderente, binevoitoare sau ostile, htoniene sau uraniene, ale zeităților În relație
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Umbriei, care are cu siguranță origini preistorice. În orice caz, „normalizarea” culturii etrusce, realizată prin continua influență elenizatoare, a sfârșit prin a face mult mai precisă fizionomia acestui panteon etrusc, la origine atât de mobil și de plastic: zeii etrusci, supuși grelei condiționări a divinităților grecești corespondente, au dobândit acele puteri și acele profiluri teologice stabile, implicite În caracterizările preponderente, binevoitoare sau ostile, htoniene sau uraniene, ale zeităților În relație cu sedes și În posibilitatea disciplinei auspiciului de a produce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea a gândirii grecești din epoca clasică și elenistică. Mentalitatea etruscă este descrisă În imagini de Seneca Într-un foarte cunoscut pasaj din Naturales quaestiones (II, 32, 2): „noi socotim că fulgerele se formează fiindcă s-au ciocnit norii, ei (etruscii) Însă cred că norii se ciocnesc ca să se formeze fulgere. Căci, de vreme ce raportează totul la divinitate, ei sunt de părere nu că fulgerele vestesc ceva fiindcă s-au produs, ci că se produc ca să vestească ceva”1. Așadar voința divină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a elimina cauza acelui ostentum. Cum este ușor să ne imaginăm, având privirea Îndreptată spre specifica, arhaica orânduire socială a Etruriei, o atenție specială Îi era acordată fenomenologiei semnelor ce vizau sfera puterii. Această atitudine le-a asigurat haruspiciilor etrusci un rol oficial pe scena politico-religioasă a Romei, unde erau chemați, prin lege, În cazurile unor ostenta ce arătau o ostilitate divină neîndoielnică: lunga listă transmisă de izvoarele analistice și arheologice romane privitoare la prodigia care s-au Întâmplat la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
erau chemați, prin lege, În cazurile unor ostenta ce arătau o ostilitate divină neîndoielnică: lunga listă transmisă de izvoarele analistice și arheologice romane privitoare la prodigia care s-au Întâmplat la Roma și la respectivele procurationes prodigiorum sugerate de haruspicii etrusci și În general Îmbibate de logici ale magiei „simpatice”, constituie ansamblul cel mai semnificativ de informații antice pe care le posedăm despre religia etruscă. Fundamentele societății etrusce, așezate pe puternice și extinse structuri nobiliare conduse de principes, reies și din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
credințe articulate, comparabile cu cele romane aflate la baza religiei domestice. Deși ne lipsesc mărturiile precise, putem afirma că și după etapa preistorică mai obscură, În care aceste figuri trebuie să fi avut un rol mai amplu și mai semnificativ, etruscii au cunoscut, poate sub Înfățișări formale diferite, larixe "lari", mani și geniixe "genii", În mod verosimil cu funcții apropiate de cele imaginate pentru aceștia de romani. Și astfel, dacă Îi atribuim (așa cum este posibil pe plan lingvistic) numelui larilor latini
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate sub Înfățișări formale diferite, larixe "lari", mani și geniixe "genii", În mod verosimil cu funcții apropiate de cele imaginate pentru aceștia de romani. Și astfel, dacă Îi atribuim (așa cum este posibil pe plan lingvistic) numelui larilor latini un etimon etrusc (cf. etruscul lasaxe "lasa", „demon feminin”, Laris și Larq, pronume personale), am putea să Îl identificăm fără șovăire pe zeul Înarmat cu lance, Laranxe "Laran", despre care s-a vorbit mai sus, cu corespondentul etrusc al latinului Quirinusxe "Quirinus", strămoș
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înfățișări formale diferite, larixe "lari", mani și geniixe "genii", În mod verosimil cu funcții apropiate de cele imaginate pentru aceștia de romani. Și astfel, dacă Îi atribuim (așa cum este posibil pe plan lingvistic) numelui larilor latini un etimon etrusc (cf. etruscul lasaxe "lasa", „demon feminin”, Laris și Larq, pronume personale), am putea să Îl identificăm fără șovăire pe zeul Înarmat cu lance, Laranxe "Laran", despre care s-a vorbit mai sus, cu corespondentul etrusc al latinului Quirinusxe "Quirinus", strămoș colectiv (la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numelui larilor latini un etimon etrusc (cf. etruscul lasaxe "lasa", „demon feminin”, Laris și Larq, pronume personale), am putea să Îl identificăm fără șovăire pe zeul Înarmat cu lance, Laranxe "Laran", despre care s-a vorbit mai sus, cu corespondentul etrusc al latinului Quirinusxe "Quirinus", strămoș colectiv (la Roma el era „Romulusxe "Romulus" divinizat”) și zeu al curiilor, căruia anticii Îi asociau numele cu lancea și care avea evidente conotații infernale. Și astfel, lapis manalis și mundus din religia romană, foramina
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mundus din religia romană, foramina, „găuri” care pun În legătură lumea infernală și pe cea a oamenilor, au fără Îndoială aceleași rădăcini comune străvechi și lingvistice cu cele ale credințelor etrusce analoage; tot paralel cu latinul genius pare să fie etruscul Farqanxe "Farèan", ipostază a capacității generative a străbunului nobiliar și a lui pater familias. Cu toate acestea, și În acest caz elenizarea a jucat un rol de primă importanță, În special sub presiunea doctrinelor orfice și pitagoreice, răspândite În Etruria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]