391 matches
-
au progresat într-un ritm accelerat. Sunt cunoscute în prezent căile metabolice majore ce operează în celula drojdiilor. Progrese în genetica acestor eucariote sunt extrem de ilustrative. Drojdiile sunt utilizate și în studiul mecanismelor de reglaj al expresiei genetice în celula eucariotă. Studiul împerecherii la drojdii prezintă interes pentru elucidarea fiziologiei și biochimiei comunicării intercelulare, contactului și fuziunii celulare. Datele obținute prin cercetarea feromonilor elaborați de drojdii (peptide hidrofobe, atractanți specifici de specie) în cursul procesului sexual, recomandă drojdiile ca model în
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
obținut în culturi de drojdii manipulate genetic. În esență, succesul utilizării drojdiilor în domeniul ingineriei genetice are la bază ușurința cu care aceste organisme pot fi manipulate genetic, și în paralel, obținerea de valoroase informații aplicabile în studiile întreprinse asupra eucariotelor superioare [ANGHEL et al.,1989]. CAPITOLUL 1 CARACTERISTICI CITOLOGICE ALE DROJDIILOR Celulele drojdiilor, grație multiplelor particularități morfo-anatomice, ecofiziologice și genetice, au devenit de multă vreme, modele experimentale preferate și eficiente pentru cercetările de biologie celulară. Drojdiile se numără printre primele
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
studiul structural-funcțional a plasmalemei cu peretele celular, pe de o parte, precum și a sistemului de endomembrane, pe de altă parte. Studiul citologic al drojdiilor, nu este numai un scop în sine, ci se repercutează adânc și asupra altor sisteme biologice eucariote. 1.1. ÎNVELIȘURILE CELULARE Celula drojdiilor, similar cu cea a eucariotelor vegetale, prezintă două învelișuri: peretele celular și plasmalema, care îndeplinesc funcții în bună parte asemănătoare sau complementare. 1.1.1. Peretele celular Investigațiile privind structura fizico-chimică a peretelui celular
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
precum și a sistemului de endomembrane, pe de altă parte. Studiul citologic al drojdiilor, nu este numai un scop în sine, ci se repercutează adânc și asupra altor sisteme biologice eucariote. 1.1. ÎNVELIȘURILE CELULARE Celula drojdiilor, similar cu cea a eucariotelor vegetale, prezintă două învelișuri: peretele celular și plasmalema, care îndeplinesc funcții în bună parte asemănătoare sau complementare. 1.1.1. Peretele celular Investigațiile privind structura fizico-chimică a peretelui celular al drojdiilor s-au bazat pe utilizarea unor tehnici ca: electronomicroscopia
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
cu potențialitate metabolică. Ribozomii de la Saccharomyces cerevisiae, Candida robusta, Schizosaccharomyces pombe și alte drojdii investigate până acum s-au dovedit a avea o morfologie, structură chimică și un comportament funcțional similare, dar nu identice cu cele ale ribozomilor de la alte eucariote fungale, vegetale și animale. Citoribozomii, distribuiți în toată masa citoplasmatică sunt liberi sau atașați membranei R.E, ca și membranei externe a învelișului nuclear. Mitoribozomii sunt diseminați în condrioplasmă, sau atașați de membrana internă a învelișului mitocondrial și membrana cristelor
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
Învelișul este structura de graniță a nucleului, care realizează o separare spațială și temporară a transcripției (sinteza de ARNm) de translație (sinteza de proteine la nivelul ribozomilor, în compartimentul citosolic) și îndeplinește funcții similare cu cele din celulele tuturor organismelor eucariote. Învelișul apare format din două citomembrane de circa 7 nm grosime, cu un traiect paralel, separate de un spațiu perinuclear având 10-20 nm în diametru. Membrana externă a învelișului nuclear prezintă continuitate structurală cu membrana unor profile ale reticulului endoplasmatic
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
lipsită de corpuri cromatice, indicatori ai heterocromatinei constitutive. Această absență aparentă a heterocromatinei poate fi explicată prin cantitatea mică de ADN redundant. 1.12.4. Nucleolul La drojdii, nucleolul ocupă o parte mai importantă din volumul nuclear, comparativ cu alte eucariote; această situație poate reflecta cerința crescută de biogeneză a ribozomilor. La microscopul fotonic, nucleolul apare ca o formațiune cupiformă sau semilunară, constant excentrică, atașată învelișului nuclear. În imaginile electronice ale ultrasecțiunilor, nucleolul apare ca o densitate superioară și o structură
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
ca și a tuturor tipurilor de ARN continuă și se realizează la rate înalte pe tot parcursul perioadei G2. 1.13.1.4. Perioada mitotică (M) Ansamblul de evenimente care conduc la cariochineză a fost secvențializat, similar cu cel de la eucariote superioare, în cinci faze (profază, prometafază, metafază, anafază și telofază). Perioada mitotică la drojdii, în general, reprezintă numai o mică fracție din ciclul celular; spre exemplu, la Schizosaccharomyces pombe, ea durează circa 5 minute, ceea ce reprezintă circa 0,05% din
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
la marea majoritatea drojdiilor ca și la alți taxoni micotici. La Schizosaccharomyces pombe, floculația este o prerecuzită a copulației, ce apare înaintea sporulării. Rezultatul copulației, proces posterior floculării, este formarea zigotului diploid . Copulația la drojdii, ce de altfel la toate eucariotele, cuprinde cele 2 etape caracteristice: plasmogamia și kariogamia. S-a observat că, la unele specii ale genului Schizosaccharomyces, nucleul poate avea poziții diferite în interiorul celulei zigotice, ceea ce demonstrează că el se mișcă postcariogamic. În faza finală, nucleul zigotic este localizat
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
oriunde nu există și opoziție, adică Într’un regim dictatorial, au apărut premisele răsturnării regimului. Atunci, acestea s’au chemat degradarea, prin oxidare, a mediului, efectul firesc al viețuirii exclusive a heterotrofelor. Regimul a Încercat atunci un amendament, adică apariția eucariotelor, adică a organismelor − tot unicelulare − dar cu nucleu, adică cu o dublă protecție, membrana celulară și cea nucleară, a informației genetice. Dar nici această dublare a aparatului milițienesc nu a putut Împiedica dizidența. În două valuri, unul Înaintea eucariotelor, altul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
apariția eucariotelor, adică a organismelor − tot unicelulare − dar cu nucleu, adică cu o dublă protecție, membrana celulară și cea nucleară, a informației genetice. Dar nici această dublare a aparatului milițienesc nu a putut Împiedica dizidența. În două valuri, unul Înaintea eucariotelor, altul imediat după aceea, din rândul heterotrofelor s’au desprins autotrofele, pe atunci doar alge, dar care și-au urmat drumul lor. Ele erau purtătoarele unui salt calitativ, fotosinteza, de altminteri Încercat și de unele dintre bacteriile mai “luminate”, salt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
H. Fr. Wilkins a adus în primul plan al atenției implicarea majoră a ADN în multiplicarea celulară. După 1970, biochimia acizilor nucleici și în general biologia și biopatologia moleculară au impus actuala viziune asupra multiplicării normale și patologice a celulei eucariote. Datorăm actuala viziune mai ales lucrărilor semnate de L. H. Hartwel, Tim Hunt și Paul Nurse, toți trei premiul Nobel pe 2001 ca și descoperirilor legate de apoptoză („moartea celulară programată“) pentru care Sydney Brener, H. Robert Horwitz și John
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cu precizie, a copiilor de ADN rezultate, în componența celulelor fiice genetic identice. Fiecare celulă fiică trebuie, în mod normal, să primească o copie a întregului genom cu ADN-ul replicat semiconservativ (fig. 2-4). Ciclul celular. schema diviziunii unei celule eucariote cu 2 cromo zomi este prezentată pentru ilu strarea modului prin care două celule fiică genetic identice sunt produse la fiecare ciclu. Fiecare celulă fiică se va divide in conti nuare trecând prin cicluri celulare adiționale. Celulele trebuie de asemenea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
colab., 1995). Semnalizarea celulară este așadar parte a unui sistem complex care guver nează activitatea de bază a celulei, fie ea liberă ca în cazul bacteriilor ciupercilor microscopice și protozoarelor, fie integrată în țesuturi, organe, organisme etc, ca în cazul eucariotelor de la metazoare. Reiese că semnalizarea stă la baza creșterii diferențierii celulare în filo- și ontogeneză, a reparației moleculare a ADN-ului și a celei tisulare, a imunității și în final a realizării homeostaziei. Informarea intercelulară prin diferite semnale polipeptidice (care
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de S. Cerevisiae piague sau Paramoecium, inducând ulterior împerecherea celulelor și schimbul de substanțe nucleare. Dacă la monocelulare funcționează un asemenea sistem relativ complex și performant de semnalizare-informare, era de imaginat că acest mecanism capătă o importanță deosebită în celulele eucariote de la animalele superioare. Ciclul celular și sistemul său de reglare, premiză a înțelegerii procesului de carcinogeneză Cum se știe, organismele monocelulare duc o viață liberă, integrate doar la nivel populațional și ecosistemic. Ele efectuează mai ales „programe pentru sine“ (nutriție
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
superioare. Ciclul celular și sistemul său de reglare, premiză a înțelegerii procesului de carcinogeneză Cum se știe, organismele monocelulare duc o viață liberă, integrate doar la nivel populațional și ecosistemic. Ele efectuează mai ales „programe pentru sine“ (nutriție, înmulțire). Celulele eucariote de la organismele superioare, obligatoriu și profund integrate în sisteme superioare (țesuturi, organe, organism, populații etc.), efectuează nu numai programe pentru sine, ci și programe utile nivelelor superioare de integrare (exemplul clasic este secreția hormonală). Celulele Langerhans fabrică insulina, dar aceasta
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
mediile nutritive (de creștere și de întreținere), deși preparate în laborator, erau perfect echilibrate în nutrienți. În prezent, dacă privim fenomenul în lumina teoriei sistemelor (von Bertalanfy) și mai ales a integralității și universului informațional, realizăm că, prin tripsinizare, celulele eucariote sunt desfăcute una de cealaltă, astfel că sistemul de semnalizare complex, intercelular sau cu nivelele superioare de organizare, este abolit. Dispar, așadar, o mulțime de semnale și de sisteme de transmitere transmembranară (a se vedea mai departe). Cu alte cuvinte
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a proteinei Rb (proteina retinoblastoma). Proteina Rb a fost identificată pentru prima oară cu ocazia studiului genetic adresat unei tumori oculare rară, (retinoblastom), cu incidență în anii copilăriei. S-a văzut atunci că această proteină Rb, frecventă în toate celulele eucariotelor, lipsește, ori este deficitară la copiii cu retinoblastom. S-a tras concluzia firească după care proteina Rb este o frână a multiplicării celulare, lipsa ei inducând o înmulțire anarhică. cuplarea de către receptorul celular a mitogenului, declanșează în celulă o serie
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
maturarea ovocitelor de broască, favorizând trecerea de la G2 la M. El a numit acest factor MPF (Maturation Promoting Factor). ulterior s-a dovedit că această proteină serintreoninkinază este un reglator universal al tranziției către mitoză, fiind găsit în toate celulele eucariotelor. În ultimii ani au putut fi izolate câteva proteine care catalizează trecerea de la G2 la M: l ciclina (45.000-47.000 daltoni, codificată de gena cdc 13) care formează, împreună cu proteinkinaza p34cdc2, acel factor de maturare (MPF) necesar respectivei treceri
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și-i transplantăm, prin procedee de chirurgie genetică, gena umană cu același determinism funcțional, vom constata cu surprindere că defectul dispare și celula de drojdie începe să se multiplice. Așadar, în pofida unui miliard de ani de evoluție divergentă, toate celulele eucariote, indiferent dacă aparțin levurilor, plantelor sau animalelor, utilizează esențialmente aceleași molecule pentru a controla evenimentele ciclului lor celular. În cazul M-Cdk, concentrația M-ciclinei crește gradual pe parcursul interfazei, dar activitatea M-cdk se declanșează brusc la sfârșitul interfazei (fig. 2-35). coroborarea concluziilor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
merita un premiu Nobel, de care a fost însă privat. 3.1.3. Eterogenitatea morfo-funcțională a moleculei de ADN O primă constatare care reiese din cercetările de după 1995 este aceea că din punct de vedere morfofuncțional, materialul gene tic al eucariotelor este în exces, față de rolul pe care molecula de ADN îl joacă în economia celulară. E dificil de explicat din ce cauză unele orga nisme inferioare omului ca poziție în arborele filogenetic posedă un ma terial ADN nuclear de sute
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fiice. De la această constatare relativ simplă, publicată în 1958 de M. Maselson și F. W. Stahl a pornit o avalanșă de cercetări, care au elucidat, pas cu pas, întregul proces al replicării semiconservative a ADN. PRIMUL PAS întreprins în celulele eucariote, este reprezentat de desfacerea legăturilor de hidrogen între bazele celor două catene antiparalele. Derularea (desfășurarea) celor două catene este punctul de start. Despicarea se produce la locul unde catena este bogată în A=T. Aceasta se datorează faptului că între
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
acestea. În cazul unor infecții bacteriene, bacteriostaza bazată pe inhibarea topoizomerazelor de la microorganisme s-a dovedit un mijloc terapeutic eficient. Un singur exemplu: quinolonele, inhibitoare ale topoizomerazei II, sunt active împotriva Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus și Streptococcus pneumoniae. În celule eucariote, topoizomerazele de tip II sunt foarte frecvente în cele care se divid mai frecvent și mai ales în timpul procesului de multiplicare, scăzând în răstimpul când celulele nu se multiplică. De notat că în celulele care nu se divid, topoizomerazele de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
acela de a insera succesiv nucleotidele care sunt comple mentare catenei parentale (motrice). Până la data elaborării acestui material, se cunoșteau șapte familii de ADN polimeraze, dintre care ADN polimerazele α, δ și ε sunt absolut indispensabile în replicarea celulelor de la eucariote. c) ssADN binding proteins sunt molecule mici de proteină. Aceste molecule legându-se de ADN-ul monocatenar ce rezultă din desfacerea celui bicatenar în două fire sub influența helicazei (a se vedea „Primul pas al replicării ADN“), formează un fel
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
procesului de îmbătrânire). În ce privește ansamblul replicării semiconservative de tip Maselson și Stahl, este de precizat că la organismele inferioare cum sunt de pildă bacteriile (procariote), nu e nevoie decât de o singură ADN polimerază pentru a se obține replicarea. La eucariote însă, o singură ADN polimerază ar fi insuficientă și „prea lentă“ pentru replicarea întregului genom. Cum rata replicării este de cca 50 de baze pe secundă, la eucariote procesul multiplicării desfășoară mai mult de 1000 de „furci“ simultan. Primeri dispăruti
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]