441 matches
-
descendența directă a demersului lui Rokkan care l-a aprobat la vremea lui, ca și a demersului marxismului sociologic definit de către Seymour Martin Lipset. Am încercat deci să precizăm perspectiva lui Rokkan distingând, pe de o parte, conflictele conjucturale sau evenimențiale, tensiunile care ar putea suscita dezbateri, curente, facțiuni ori dizidențe în sânul partidelor politice și, pe de altă parte, conflictele structurale care generează clivajele ce nasc familiile de partide. Clivajele precedă astfel nașterea partidelor și nu invers, cum s-a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Waltzer, Spheres of Justice. A Defence of Pluralism and Equality, Basic Books, New York, 1983, pp. 250-253. 74 R.A. King, A History of the Romanian Communist Party, Hoover Institution Press, Standford, 1980, p. 140. 75 Se va găsi o prezentare strict evenimențială a "opoziției creștine" la D. Deletant, Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidența în România anilor 1965-1989, trad. G. Ciocâltea, Humanitas, București, 1998, pp. 215-221. 76 după exemplul tentativei, motivată printr-o experiență strict biografică, întreprinse de Vladimir Tismăneanu, Reinventing Politics
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
sau dezechilibrează lumea, impulsul ordonator ce asigură, în conștiința tradiției, balanța necesară dintre bine și rău. Distincția dintre pozitiv și negativ este aici variabilă, fiecare dintre cele două elemente împrumutând nuanțele celuilalt. Cuponul fals este un text captivant datorită aglomerării evenimențiale ce dă permanent impresia că, în esență, adevărata forță ordonatoare a lumii este hazardul. Mai precis, o formă controlabilă a hazardului, de vreme ce nuvela se închide circular, după ce a traversat un ciclu complet, transformând viețile tututor celor care au avut, chiar
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
exemplarelor ce conțin descântecul, precum și a Cărții umbrelor, din care textul a fost cules. Aventura devine un șir de incidente marcate de umor negru, devenit o notă specifică scrisului lui Palahniuk. Minciunile, incendiile, accidentele, toate se leagă într-un vârtej evenimențial ce culminează cu descoperirea volumului-sursă, scris cu lichidele corpului și legat în piele de om. Individualizate coerent, personajele sunt caricaturile diforme a ceea ce se cred a fi. Mona tânjește din umbră la succesul lui Helen, complotând în tăcere cu Stridie
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ci mai multe evenimente la care participă o entitate. De exemplu, în (78)d nu se compară băieți cu fete, ci gradul de interes al băieților față de diverse obiecte. În multe dintre aceste contexte, adjectivul este de tip participial, deci evenimențial (dar comp. cu adj. bucuroasă, mai sus). Se pot insera adverbe ca mult, puternic, frecvent etc., care nu se acordă: (78) a. Dintre toți membrii echipei antrenoarea era cel mai mult încântată de Mihai. b. specialiștii cel mai frecvent căutați
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
b. specialiștii cel mai frecvent căutați de către angajatori c. Pensionarii din România vor fi cel mai puternic afectați... d. ...băieții s-au arătat cel mai mult interesați de armament... Alegerea formei invariabile este legată de faptul că avem un context evenimențial, unde superlativul exprimă alegerea dintr-un set de evenimente, nu dintr-un set de entități. Cum în contextele evenimențiale se folosesc forme invariabile, deci adverbe, prin asociere cu acestea unii vorbitori nu mai fac acordul. Prin utilizarea formei invariabile, specifică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
băieții s-au arătat cel mai mult interesați de armament... Alegerea formei invariabile este legată de faptul că avem un context evenimențial, unde superlativul exprimă alegerea dintr-un set de evenimente, nu dintr-un set de entități. Cum în contextele evenimențiale se folosesc forme invariabile, deci adverbe, prin asociere cu acestea unii vorbitori nu mai fac acordul. Prin utilizarea formei invariabile, specifică contextelor adverbiale, se marchează faptul că nu sunt comparate mai multe entități, ci evenimente sau stări. Un alt factor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lipsa acordului verbului cu nominalul (în unele contexte) și faptul că aceste sintagme conțin grupuri prepoziționale circumstanțiale (pe zi, după fiecare masă) sau echivalente cu complemente indirecte în dativ (la fiecare student). Aceste grupuri prepoziționale sunt elemente ale unei structuri evenimențiale, specifice propozițiilor (a mânca trei mere pe zi, a da două exemplare la fiecare student, a bea două cafele după fiecare masă, a alerga cinci kilometri în zece minute). Și alte tipuri de sintagme pot apărea în poziția de subiect
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tematice, argumentul cel mai proeminent tematic în structura argumentală este cel mai proeminent sintactic, adică este subiect. (Cauză (alte roluri (...))) Ierarhia aspectuală/cauzală Grimshaw (1990: 24) În legătură cu ierarhia aspectuală, Grimshaw (1990: 26) afirmă că fiecare verb are asociată o structură evenimențială, cu două subpărți aspectuale: activitate și stare. Argumentul Cauză este asociat întotdeauna cu primul subeveniment, care este legat cauzal de al doilea subeveniment. Un argument care participă la primul subeveniment este mai proeminent decât unul care participă la al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tip special: incoative (cool 'a (se) răci') − repetarea unor evenimente telice − și verbe de mișcare (roll 'a aluneca') − tind să se comporte telic atunci când au formă inacuzativă. 4.5. Abordări cognitive Levin și Rappaport Hovav (2005: 78) arată că structura evenimențială este reprezentarea lexico-semantică ce determină realizarea argumentelor, iar subclasele de evenimente au proprietăți gramaticale comune. Autoarele descriu trei tipuri de conceptualizare a evenimentelor, care se bazează, fiecare, pe diferite aspecte cognitive ale evenimentului. (a) Abordarea localistă (Levin și Rappaport Hovav
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Într-o clară discordanță cu psihanaliza, de exemplu, eul meu „asediat” din toate părțile de „forțele rațiunii și ale logicii”, ale „istoriei” chiar, „eul” meu mi-a născut „literatura”, un „sistem ficțional”, care croiește „cu materialul clientului”, cu „viața materială, evenimențială și psihologică”. Și aici, Încă o dată, am reflexe kantiene, categoriile sale apriorice, lucrul În sine, transcendalitatea, se bazează, nu-i așa, se „umple”, mai bine zis, de „molozul” realității materiei; de aici, și titlul capitolului „estetica transcendentală”, estetica - o „formă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Roman de Apus, de sfîrșit al Antichității și de început al Evulu Mediu. Or, după cum au demonstrat multe din cercetările din ultimii ani, o asemenea interpretare (inspirată e bine să nu uităm acest lucru de o perspectivă esențialmente factuală sau evenimențială asupra istoriei), chiar dacă nu este întrutotul lipsită de justificări, nu rezistă unei analize atente a faptelor. E adevărat că dificultățile crescînde ale unei guvernări unitare și tendințele centrifuge din imperiu deveniseră, începînd cu secolul al III-lea, îndeajuns de serioase
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
1999, 2002) de a "elasticiza" unitatea centenară, vorbind despre "lungul secol al XIX-lea" cuprins între 1789 și 1914, sau despre "scurtul secol al XX-lea", care debutează în 1914 și expiră în 1991. Arbitrarietatea cronologică este înlocuită cu importanța evenimențială, ceea ce conferă mai multă rezonabilitate în periodizarea istoriei. Un alt sistem de mapare a trecutului îl formează periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sau despre "scurtul secol al XX-lea", care debutează în 1914 și expiră în 1991. Arbitrarietatea cronologică este înlocuită cu importanța evenimențială, ceea ce conferă mai multă rezonabilitate în periodizarea istoriei. Un alt sistem de mapare a trecutului îl formează periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă direcție a istoriei. În istoria universală, colecția privilegiată de astfel de evenimente consecinționale include anul 476 e.n. simbolizând sfârșitul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
zile memoriale". Odată instituite, acestea vor reclama comemorări, aniversări și ceremoniale prin care semnificațiile asociate evenimentelor celebrate vor fi actualizate în contemporaneitate și reafirmate public. Data de 10 mai este produsul unui astfel de proces de concentrație simbolică. Tripla conjuncție evenimențială în data de 10 mai îi conferă acesteia calitatea unui moment axial în ordinea temporală a societății românești, pe baza căreia s-a instituit o liturghie politică a regalității, în condițiile în care ziua de 10 mai a fost celebrată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
religiei. * Gândirea creează realitate. Să reflectăm, spre exemplu, la realitatea inexistenței lucrurilor, pe care o trăim ca absență. * Istorialitatea existenței cotidiene este marcată de evenimentele specifice (absolvire, căsătorie, copii etc.). Temporalitatea desfășurată sub semnul credinței constituie o combinare între organizarea evenimențială specifică modului cotidian și ciclicitatea specifică religiei. Existența în timp a unui autor are ca puncte de reper cărțile scrise (sau nescrise!), ele despărțind perioade diferite ca intensitate și orientare. Raportul unui scriitor cu timpul este un amestec de discontinuități
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Uniunea Sovietică, dar și încadrarea în principalele tendințe ale politicii mondiale. Pe lângă literatura secundară, au fost cercetate documente edite și inedite și materiale propagandistice, evidențiindu-se în principal aspectele ideologice și politice. Partea teoretică, deși redusă ca dimensiuni în raport cu analiza evenimențială, cum este de altfel firesc, include în schimb mai multe tipuri de metodologie științifică. Pe lângă aplicarea celor patru mari teorii ale RI realismul, pluralismul, marxismul și socio-constructivismul asupra intervalului istoric investigat, am utilizat, în primul rând, analiza ideologică, apoi, în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
impune o anumită rigoare în analiză a cărei absență ar putea trece neobservată în mulțimea de detalii (Wallerstein: 1992, vol. II, 279). Subscriu fără ezitate la modelul analitic propus de către Wallerstein. Politica internațională a comunismului românesc, în sensul de succesiune evenimențială, este preferabil să fie analizată separat din punct de vedere teoretic. Sigur, așa cum subliniază sociologul mai sus citat, materialul empiric nu poate fi supus cercetării în absența prealabilă a unor criterii teoretice riguroase; acestea nu sunt însă întotdeauna explicite. Dimpotrivă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
copulativă, de exemplu, nu-și pot schimba poziția în plan sintagmatic. În enunțul „Mihai a ieșit imediat și a alergat la tramvai.” nu este posibilă schimbarea ordinii termenilor tocmai pentru că aceasta este izomorfă unei situații semantice reflectând o anumită succesivitate evenimențială obligatorie. Întrucât termenii implicați în desfășurarea lor nu depind unul de altul, relațiile de coordonare nu dezvoltă funcții sintactice. Termenii pot, însă, actualiza solidar aceeași funcție sintactică dacă își coordonează dependența față de același regent sau dacă intră în relații de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Să trăim nu numai în compania lucrurilor, a oamenilor, dar și a ideilor. Pare că deținerea puterii ne îngustează accesul la pulsul veritabil și profund al vieții. Unii, vrem ca oamenii să nu-și uite istoria, înțelegând prin aceasta istoria evenimențială, politică. Alții, vrem ca oamenii să nu-și uite istoria, înțelegând prin aceasta istoria culturală, a marilor realizări creatoare ale omenirii. Mereu prinși în rostogolirea vieții... până plonjăm în abis... Unii cred că ideile sunt pentru a ne descurca cu
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
unui prototip de povestire a răpirii unui copil al colonizatorilor de către indieni. De altfel, textul utilizează în [e2] un cuvînt care există numai în limba latino-americană pentru a desemna acest gen de faptă rea: un malón. Trecînd astfel de la singularul evenimențial la general și chiar la o reprezentare prototipică de acțiuni și evenimente, textul își schimbă statutul și se apropie nu numai de literatură, ci și de poezie, iar aceasta duce la avansarea unei întrebări care nu și-ar avea locul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
desemnează atât o stare de fapt (aceea a diversității culturale inerente oricărei societăți moderne) cât și o ideologie a diversității dezvoltată prin politizarea progresivă a identității și a culturii, această dublă semnificație creând, întocmai precum în cazul termenului "istorie" (însumare evenimențială și știința asupra acesteia) numeroase confuzii și controverse. Ca ideologie a diversitatii, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de afirmare pentru identitatile de grup. Discutand multiculturalismul ca ideologie a diversității, se vorbeste de trei forme ale diversității culturale
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
și a stelelor. Pe de altă parte, în 1932, în articolele pentru Simiand și în apărarea concepției de istorie de lungă durată (apropiată de cea a lui Marc Bloch), împotriva istoriei făcute din date și locuri, el anticipează critica istoriei evenimențiale atribuite lui Blondel în Memoria (capitolul 2) în opoziție cu istoria contemporană apropiată, prin durata lungă de trăire a memoriei colective. Reapariția politicii ca premisă a Memoriei colective Am arătat în postfața din 1994 la ediția Cadrelor sociale că opțiunea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
o suplinire a memoriilor colective prea numeroase sau dispărute, universul artificial al reconstrucției făcute de istoric. În acest capitol 3 al Memoriei colective, intitulat " Memorie colectivă și memorie istorică", putem data trecerea de la critica față de concepția lui Blondel, a istoriei evenimențiale și superficiale în care datele și locurile istorice sînt exterioare în raport cu realitatea memoriei individuale, la generalizarea criticii la nivelul întregii istorii, în afară de cea contemporană. După acest moment raționalist din 1938-1939, putem localiza în Memoria colectivă, în jurul capitolului despre timp, un
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fapt, ultima) a mitului despre Londra, istoria este o cultură, la fel ca economia sau literatura; nu există nici o restricție în ceea ce privește valoarea istoriei. Continuarea textului va dezvolta o respingere a istoriei false care, așa cum o concepe Blondel, este o istorie evenimențială a secolului al XIX-lea, făcută din date și locuri. Halbwachs pornește de la Bergson și Blondel, nu de la Cadrele sociale, pentru a regîndi dimensiunea istoriei. În Cadrele, el se folosea intens de istorie, așa cum era istoria științifică a epocii sale
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]