442 matches
-
în durata scurtă”. Intereresantă, pentru ceea ce urmărim în articolul de față, este și observația lui Braudel, că istoria tradițională sau evenimențială este o etichetă care se confundă cu istoria politică, dar cu unele inexactități, deoarece istoria politică nu este funciar evenimențială, nici condamnată a fi; totuși, exceptând explicațiile de lungă durată, istoria ultimilor o sută de ani, aproape totdeauna politică, a lucrat în și pe scurt timp. Pe de altă parte, evenimentul nu poate fi studiat în coordonate științifice riguroase, cercetătorii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Lui Napoleon I i se atribuie afirmația potrivit căreia “Constantinopolul a fost așezat pentru a fi centrul și sediul dominației universale”. Pe de altă parte, ipoteza care confundă cronologic începutul chestiunii orientale cu prăbușirea Constantinopolului se grefează pe o viziune evenimențială, căreia i se atașează și consecințele de ordin politic, religios, în general spiritual, de lupte între două civilizații (europeană și asiatică). S. Jigarev spune că problema sau chestiunea orientală s-a născut odată cu căderea Bizanțului și așezarea pe ruinele sale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Rusia și Sardinia ar fi „capitulat” în fața puterilor antiunioniste tocmai când românii confirmaseră justețea conduitei garanților pro-unioniști. Răspunsul e previzibil și, mai mult, indubitabil. Ecoul Unirii din 1859 și reacția internațională au motivații ce nu țin numai de esența ansamblului evenimențial, al succesiunilor. Desigur, transmisia știrilor și circumstanțelor nu se opera cu repeziciunea și extinderea din era comunicațiilor radiofonice. Funcționa însă telegraful electric, nu peste tot și nu fără defecțiuni. Vârfurile conducătoare ale mișcărilor de eliberare națională receptau însă prompt seismele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
balanța incorect și abuziv, de unde și înclinarea, convingerea noastră, și a predecesorilor model, de a ne apropia, dacă se poate atașa, de adevărul-adevărat. Păstrând proporțiile, firește. Cititorul, ca să nu mai vorbim de istoricul de profesie, suferă un șoc atunci când desfășurările evenimențiale sau ideatice ce i se prezintă sunt organizate schematic și linear. Firește, orice formație statală constituită își concepe, definește o strategie și o tactică politică. De reținut este că micile alcătuiri statale își propun linii directoare de orientare care nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și din exterior. Totuși, dacă maxima politica externă este o continuare a politicii interne are o aplicabilitate limitată în cazul țărilor mici, ea a fost și este o regulă pentru marile puteri, fără să lipsească, firește, excepțiile create de desfășurări evenimențiale imprevizibile sau de cele care obligă la modificări tactice nemărturisite. Rusia acelei epoci era un stat feudalo-iobăgist autocratic, aflat în plină criză de sistem. Aceasta presupune că politica sa externă se caracteriza prin conservatorism și antirevoluționarism, că era pusă în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de însemnătate capitală, ne obligă să respingem exagerările ce țintesc la deteriminări de decizii țariste explicate prin nevoia de apărare sau prevenire față de exterior. Ce-i drept, au existat și asemenea situații, dar ele nu sunt de natură fenomenală, ci evenimențială. Am ajuns la concluzia că politica țaristă în chestiunea greacă între 1825 și 1830 a fost, în linii mari, convingător demonstrată de autorii ultimului tratat de istoria URSS (în 12 volume), îndeosebi momentul cheie - 1826 (convenția de la Petersburg), dar nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
multimedia, acea "nouă galaxie" întrezărită prin TV tematică, rețelele cablate sau "buchetele numerice". De fapt mass-media nu impresionează cantitativ (deși, am văzut, cuprinderea e planetară acum) ci, îndeosebi, prin simultaneism, instaurînd dictatura instantaneului. "Era instantaneității" înseamnă sincronizarea lumii la pulsul evenimențial al Planetei, posibilitatea desfășurării Istoriei "în direct", pătrunderea informației în "timpul real" (inaugurată de CNN la mijlocul anilor ´80). Altfel spus, asistăm la accelerarea timpului mediatic. Privind contextual, vom observa că discursul mediatic a cotropit întreaga existență; mediatizarea vieții publice e
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sau dezechilibrează lumea, impulsul ordonator ce asigură, în conștiința tradiției, balanța necesară dintre bine și rău. Distincția dintre pozitiv și negativ este aici variabilă, fiecare dintre cele două elemente împrumutând nuanțele celuilalt. Cuponul fals este un text captivant datorită aglomerării evenimențiale ce dă permanent impresia că, în esență, adevărata forță ordonatoare a lumii este hazardul. Mai precis, o formă controlabilă a hazardului, de vreme ce nuvela se închide circular, după ce a traversat un ciclu complet, transformând viețile tututor celor care au avut, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
exemplarelor ce conțin descântecul, precum și a Cărții umbrelor, din care textul a fost cules. Aventura devine un șir de incidente marcate de umor negru, devenit o notă specifică scrisului lui Palahniuk. Minciunile, incendiile, accidentele, toate se leagă într-un vârtej evenimențial ce culminează cu descoperirea volumului-sursă, scris cu lichidele corpului și legat în piele de om. Individualizate coerent, personajele sunt caricaturile diforme a ceea ce se cred a fi. Mona tânjește din umbră la succesul lui Helen, complotând în tăcere cu Stridie
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dintre modalitățile esențiale prin care eroii basmelor sunt individualizați. Poveștile lui Creangă au o structură dialogică specifică, ceea ce le dă o mare putere de reprezentare scenică. Spre deosebire de creatorul popular de basme, care e interesat mai curând de latura epică, de evenimențialul în sine, Creangă manifestă o preferință netăgăduită pentru plăcerea de a reda întâmplările prin dialog, care „imită” vorbirea. Fragmente precum cel de mai jos, în care dialogul se îmbină cu monologul, se întâlnesc peste tot în povești și ar putea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
mai mult decât în celelalte scrieri ale autorului. Mitul lui Tristan și al Isoldei, imaginea mării, pustiul Cavarnei, pisoiul Ahmed, toate acestea sunt elemente simbolice care contribuie la conturarea dramei eroilor. Poeticitate romanului vine și din reducerea la maximum a evenimențialului în favoarea exprimării unei game cât mai variate de emoții și sentimente: „Consider Ioana drept un poem în proză. Subiectul este redus la maxim și nu am alcătuit decât o îmbinare de emoții.” Stilul romanesc este puternic influențat și de faptul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
am să găsesc undeva, printre amintirile acestea, dezlegarea întâmplărilor care au urmat” - p.10). Intenția aceasta declarată de la început se reflectă în planul discursului narativ prin rupturile sesizabile pe parcursul firului epic, rupturi ce accentuează discrepanța dintre trecutul ,,epic”, dominat de evenimențial, și prezentul ,,filozofic” al confesiunii. De fapt, întreruperile firului epic al poveștii de iubire sunt de două tipuri, în cazul confesiunii lui Mavrodin. Este vorba fie de introducerea unor fraze cu caracter meditativ, după cum am menționat deja, având aspectul unor
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și războiul drept contestate cândva, în fața necesității de conservare umană au devenit, după moartea lui Dioclețian (311), instrumentul dreptății divine și binele suprem pentru apărarea creștinătății, căpătând, în învățăturile lui Ambroziu, Augustin, Maxim din Torino, Leon I etc. o subordonare evenimențială. 3.2.1. Ambroziu, episcop de Milano Sfântul Ambroziu (339-397), episcop de Milano, susținea accepțiunea războiului drept și a serviciului militar pe baza conceptului creștin de dreptate, care nu admitea ca cel puternic să-l asuprească pe cel slab. El
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
religiei. * Gândirea creează realitate. Să reflectăm, spre exemplu, la realitatea inexistenței lucrurilor, pe care o trăim ca absență. * Istorialitatea existenței cotidiene este marcată de evenimentele specifice (absolvire, căsătorie, copii etc.). Temporalitatea desfășurată sub semnul credinței constituie o combinare între organizarea evenimențială specifică modului cotidian și ciclicitatea specifică religiei. Existența în timp a unui autor are ca puncte de reper cărțile scrise (sau nescrise!), ele despărțind perioade diferite ca intensitate și orientare. Raportul unui scriitor cu timpul este un amestec de discontinuități
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
primă lectură, faptul că poetul își orientează vizibil demersul textual într-o direcție mitico-simbolică sau metafizică. Nimic nu stă sub registrul banalului, al cotidianului frust sau al biografismului manifestat direct. Totul stă, dimpotrivă, sub semnul decisiv al misterului greu, al evenimențialului simbolic. Aproape fără excepție, textele relatează ceremonialuri bizare, pe jumătate sacre, pe jumătate demonice, în care umilința consună cu furia luciferică, iar bucuria de a trăi cu voluptatea murindului: o funestă Cină de toamnă, cuminecare cu viața, dar și cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dacă este respectat cu exactitate evenimentul istoric de la care s-a pornit. Dacă privim lucrurile din perspectiva unei aceleiași constelații mitologice, nimic nu ne oprește să apropiem această poveste de un alt text, pur literar, lipsit deci de orice referință evenimențială. În lungul poem dramatic Cap de aur, scris în 1890, deci cu șaizeci de ani înainte ca Pinay să urce pe scena istoriei, Paul Claudel aduce dintr-odată la rampă Salvatorul, cel care devine atotputernic, Eroul care captează în jurul său
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un fel sau altul realitatea istorică. Marilor eroi imaginari, prototipuri eterne oferite generațiilor pentru vis și meditație, Oedip, Faust, Don Juan, literatura și pictura le poate conferi înfățișări dintre cele mai diverse. Ei nu depind de cronologie, de nici un context evenimențial. Ei pot fi și au fost întotdeauna reinventați, reinterpretați; fiecare dintre noi este liber să contureze cum dorește aceste personaje. Bineînțeles, acest lucra e imposibil dacă e vorba de o ființă în carne și oase, definibilă istoric, transformată în erou
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a se fi legat speranțele și visurile multor francezi: primul simboliza Scutul, celălalt Sabia, primul răspundea nevoii de siguranță și protecție, celălalt unei reacții simultane, aceea a orgoliului rănit, a chemării la luptă și la acțiune. Marcat, condiționat de contextul evenimențial în care se manifestă, mitul poate apărea, chiar într-un mod mai sugestiv, drept un revelator ideologic, drept reflexul unui sistem de valori sau al unei anumite mentalități. E suficient să urmărim destinul postum al legendei napoleoniene, pentru a vedea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
evenimentele (seria temporală a narațiunii) necesită un spațiu (iar seria spațială va reține în special atenția noastră). Cu alte cuvinte, descrierea pare să aibă funcția esențială de a permite realizarea povestirii, asigurîndu-i funcția referențială. Din punct de vedere al seriei evenimențiale, descrierea apare drept un cadru semantic cu rol mai puțin informativ: "narațiunea dă tonul" avea să scrie, de exemplu, Philippe Bonnefis (1974, p. 117). Vom vedea, de fapt, că, într-o povestire, descrierile oferă narațiunii informații în aceeași măsură în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
legate de interacțiune (/mm/, ezitarea-re-formulare / ăăă/), sau chiar tonul folosit. Putem să facem trecerea rapidă de la rezumatul-raport la povestirea conversațională (U. M. Quasthoff) prin adăugarea discursului direct, a formelor evaluativ-expresive, a detaliilor secundare (acțiuni sau descrieri) care vin să atomizeze suita evenimențială. Ca și în acest exemplu: (14′′′) El se îndepărtează în noapte, cu siguranță șocat de cele ce tocmai s-au petrecut. Ceilalți încă nu se gîndesc la nimic care să... Se aude un foc de armă. Imaginează-ți un pic
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
există constrîngeri logice pentru orice fel de tip de acțiune: imposibil de terminat ceea ce nu a început, imposibil să furi conținutul unui seif fără a-l deschide etc. În acest caz, putem vorbi aici despre SCRIPT atunci cînd o secvență evenimențială prezintă un caracter stereotip. De exemplu, acțiuni ca "a mînca", "a lua trenul", "a face cumpărături" etc. reprezintă entități care constau fiecare într-o serie de acțiuni convenționale a căror ordine este stabilită (pentru "a lua trenul" va fi "a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acest extras, a suprapunerii unei suprastructuri narative peste descriptiv. Aducerea "semnalelor povestirii" pune o adevărată problemă: prezența perfectului simplu ne indică în mod necesar că avem de-a face cu propoziții narative? Perfectul simplu are ca funcție crearea de pivoți evenimențiali (= nuclee), adică de a aduce în prim plan evenimente succesive. R. Barthes, desemnînd perfectul simplu ca fiind "piatra de temelie" a povestirii, arată de asemenea funcționarea sa temporală și cauzală: "aduce cu sine o desfășurare, adică o înțelegere a povestirii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sine o desfășurare, adică o înțelegere a povestirii" (1953, p. 26). Ceea ce s-a pus în evidență aici este valoarea perfectivă a perfectului simplu care permite evenimentelor să se grefeze pe el, marcînd astfel punctele de incidență ale unei serii evenimențiale. În cadrul "descrierii homerice", se remarcă faptul că, datorită perfectului simplu, propozițiile descriptive primesc statutul de "nucleu" al lanțului evenimențial-cauzal. De fapt, aceste verbe la perfect simplu delimitează progresia, subliniază planul textului (acțiunile care organizează superficial secvența conferind o ordine cronologică
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nou cuvintele fermecate; într-o clipită portiera automobilului se deschise larg; pe dată ieși afară din peșteră; dacă m-ar vedea acum califul. La nivel secvențial, remarcăm că modul obișnuit de funcționare tabulară al descriptivului este introdus într-o serie evenimențială. Obiectul este descris datorită faptelor personajului (A FACE): Ali Baba se apropie + rosti + descoperi + apăsă + acționă + se așeză + potrivi + învîrti + se gîndi. O serie întreagă de acțiuni orientate temporal, o saturație de perfect simplu și un intertext ficțional: totul ne
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lacune. Satul nu mai e un loc unde nu se întâmplă nimic, ci un spațiu unde întâmplările se lasă citite doar în perspectiva duratei lungi. Istoria lui se înscrie într-un orizont ce ține de altă ordine decât cea a evenimențialului. N. Iorga știa să observa aceasta încă de la începutul secolului nostru, sugerând întocmirea unei "istorii prin cei mici" și aducând el însuși însemnate contribuții de acest fel. O asemenea istorie îndrumă spre ideea de civilizație, nu spre evenimente militare și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]