363 matches
-
550/2005) 154. Nagacevschi Leonid, fiul lui Vasile și Natalia, născut la data de 26 aprilie 1963 în localitatea Utkonosovka, Ucraina, cu domiciliul actual în Republica Moldova, orașul Chișinău, str. Focșani nr. 26. (3.087/2006) 155. Nagornov Igor, fiul lui Evghenii și Lucreția, născut la data de 12 februarie 1977 în localitatea Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, orașul Chișinău, str. N. Titulescu nr. 10, ap. 42. (404/2004) 156. Neagu Elena, fiica lui Gheorghe și Maria, născută
ORDIN nr. 2.450 din 10 septembrie 2009(*actualizat*) privind redobândirea cetăţeniei române de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274307_a_275636]
-
limba franceză. După o încercare nereușită să se înscrie la Universitatea din Odesa, fiind din nou respins din cauza cotei impuse pentru studenții evrei, Babel a fost admis la Institutul de Afaceri și Finanțe din Kiev. Aici a întâlnit-o pe Evghenia Gronfein, cea care avea să-i devină soție mai târziu. În 1915, Babel a absolvit cursurile institutului kievean și s-a mutat în Petrograd, în ciuda restricțiilor impuse evreilor care voiau să se așeze în Capitală. Aici l-a întâlnit pe
Isaac Babel () [Corola-website/Science/301025_a_302354]
-
al Gubkom Odessa (comitetul regional al bolșevicilor), al "Narkompros" (Comisariatul Poporului pentru Învățământ), al unei tipografii, al unui ziar în funcția de corespondent în Perograd și Tbilisi și a participat la campaniile de rechizițiile de alimente. S-a căsătorit cu Evghenia Gronfein în 1919 la Odesa. În 1920, în timpul războiului civil, Babel a fost trimis ca atașat de presă pe lângă mareșalul Semion Budionnîi și armata sa de cavalerie. A fost martorul eșecului campaniei poloneze și a încercării de export a revoluției
Isaac Babel () [Corola-website/Science/301025_a_302354]
-
din ghetoul Moldovanka de dinaintea și după Revoluția din Octombrie. În aceeași perioadă, Babel s-a împrietenit cu Ilia Erenburg. În deceniul al treilea a continuat să scrie povestiri care s-au bucurat de un succes deosebit. În 1925, soția lui, Evghenia, a divorțat și a emigrat în Franța. În 1930, Babel a călătorit prin Ucraina și a fost martor la brutalitățile colectivizărilor forțate. După ce Stalin și-a mărit presiunea exercitată asupra culturii sovietice în deceniul al patrulea, și în special după
Isaac Babel () [Corola-website/Science/301025_a_302354]
-
și înbunătățiri la clădirile anexe. Pe 20 iulie 1959, regimul comunist, printr-un act arbitrar, modifică statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici prin aducerea a 21 de călugărițe de la Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea), în frunte cu stareța acestora Evghenia Racoviță (1959 - 1964). Maicile care au urmat în stăreție, au contribuit la refacerea și modernizarea vieții monahale din acest lăcaș de închinăciune, astfel că, în ziua de azi, se prezintă ca "un giuvaer al artei medievale românești" bine conservat și
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
suferea de unele disfuncții ale aparatului urinar. A încetat din viață la data de 3 iunie 1977 în orașul București, în urma unui infarct miocardic. Theodor Burghele a avut doi frați și o soră: Theodor Burghele a fost căsătorit cu Valentina Evghenia de origine rusească, ea fiind născută în URSS pe 12 martie 1903. Există mențiuni documentare prin care se atestă faptul că Valentina Evghenia a mai fost căsătorită o dată, dar soțul ei a murit în timpul celui de al doilea război mondial
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
miocardic. Theodor Burghele a avut doi frați și o soră: Theodor Burghele a fost căsătorit cu Valentina Evghenia de origine rusească, ea fiind născută în URSS pe 12 martie 1903. Există mențiuni documentare prin care se atestă faptul că Valentina Evghenia a mai fost căsătorită o dată, dar soțul ei a murit în timpul celui de al doilea război mondial. Această informație se regăsește în dosarele de urmărire ale Securității. Din aceste dosare se relevă și faptul că Valentina ar fi fost un
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
căsătorit. Ca element de cancan se poate menționa informația unui turnător care a spus că profesorul „"nu ar putea trăi o clipă fără «Valentina», soția sa, care îl dirijează în toate, fiindu-i cel mai bun sfătuitor"". Theodor și Valentina Evghenia nu au avut copii, singurul Burghele cu urmași a fost Constantin. Aceștia trăiau la București și Frankfurt. De asemenea, a fost redactor al Tratatului de patologie chirurgicală (Ed. Medicală, 1975).
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
eliberat la presiunea membrilor comunității, strânși la locul execuției. Eliberat, Mihai își ține promisiunea luată în fața lui Dumnezeu și construiește mănăstirea. Cea mai veche menționare documentară a Mănăstirii Mihai Vodă se găsește în grammata patriarhală din 1591 întocmită de egumenul Evghenie de la Mănăstirea Simonopetra de la muntele Athos. Conform acestui document Evghenie i-a cerut lui Mihai Viteazul să clădească o nouă mănăstire, cea veche, Biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos aflându-se în apropierea unei mlaștini aducătoare de boli. Conform
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
Mihai își ține promisiunea luată în fața lui Dumnezeu și construiește mănăstirea. Cea mai veche menționare documentară a Mănăstirii Mihai Vodă se găsește în grammata patriarhală din 1591 întocmită de egumenul Evghenie de la Mănăstirea Simonopetra de la muntele Athos. Conform acestui document Evghenie i-a cerut lui Mihai Viteazul să clădească o nouă mănăstire, cea veche, Biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos aflându-se în apropierea unei mlaștini aducătoare de boli. Conform documentului din 1591 ctitoria lui Mihai Viteazul avea statut de
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
ridicat în perioada 1808-1812. Paraclisul "Sf. Nicolae" a fost refăcut între anii 1903-1909, catapeteasma și interioarele sale fiind pictate de ieromonahul Eftimie Obrocea de la Mănăstirea Ciolanu. În anul 1909, la Văratec viețuiau 304 maici și surori aflate sub ascultarea stareței Evghenia Teodor. În 1934, la îndemnul mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei, s-a înființat într-o clădire de pe latura sudică a incintei Atelierul "Regina Maria", unde maicile au lucrat broderii bisericești, covoare și țesături naționale. În mănăstire funcționau în noiembrie 1940
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
bătrână care ștergea praful de pe tavan cu un măturoi. Aceasta îi ignoră, ținându-i în picioare, în timp ce le scutura praful în cap. După ce scriitorul se roagă de găzduire, călătorii sunt duși în salonul cel mare al arhondaricului. Aici sosește maica Evghenia, arhondăreasa, care le inspiră un mare respect prin figura sa blândă și binevoitoare, părând a fi "„așa de aproape și totuși așa de departe de noi!”" În acea noapte, stând singur în cerdacul din față al arhondaricului, scriitorul a privit
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
După ce s-a retras din scaunul mitropolitan al Moldovei la 18 ianuarie 1842, Veniamin Costachi (1772-1846) s-a stabilit la Mănăstirea Slatina, unde a tradus 3 volume din ""Lucrările lui Teodoret de Cyr"" și lucrarea ""Îndeletnicire despre buna murire"" de Evghenie Vulgaris. Fostul mitropolit a lăsat mănăstirii veșminte, cărți și ultimele sale manuscrise. El a murit acolo la 18 decembrie 1846, fiind înmormântat în afara bisericii, la dorința sa, ca un simplu călugăr. La 30 decembrie 1886, din dispoziția mitropolitului Iosif Naniescu
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
Rădăuți, el a lăsat la Slatina o adevărată școală de caligrafi și miniaturiști. În 1844-1845, Veniamin Costachi a tradus la Slatina 3 volume din ""Lucrările lui Teodoret de Cyr"". La sfârșitul anului 1844 a tradus ""Îndeletnicire despre buna murire"" de Evghenie Vulgaris. La jumătatea secolului al XIX-lea, la Mănăstirea Slatina a funcționat o Școală Gregoriană destinată pregătirii viitorilor clerici. Biserica "Schimbarea la Față" este o capodoperă a arhitecturii medievale românești și se remarcă prin somptuozitate, rafinamentul artistic, măiestria și complexitatea ornamentației. Biserica
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
orașul său natal, pentru ca un an mai târziu să se angajeze la Departamentul de Exploatări Miniere din cadrul Institutului de Exploatări Miniere. În 1979, s-a măritat cu Oleksandr Timoșenko, fiul unui birocrat din cadrul Partidului Comunist. Cei doi au o fată Evghenia, născută în anul 1980. Iulia a început să progreseze urcând treptele evoluției în cadrul organizației de tineret a Partidului Comunist, organizație denumită Komsomol. A absolvit Universitatea de stat din Dnipropetrovsk, fiind licențiată în economie. Înainte de a deveni prima femeie prim-ministru
Iulia Timoșenko () [Corola-website/Science/298992_a_300321]
-
lui, săpând o groapă sub staulul oilor. Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei, în spatele sobei, iar Ikim Mazur, care locuia la marginea satului, a ținut copiii într-un hambar. Dosar 7550. Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său, Pavel în Chișinău. La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă, Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani, Alla. În primele luni, Anna și fiul ei Pavel s-
Drept între popoare () [Corola-website/Science/304148_a_305477]
-
pe partea dreaptă în limba rusă « Пролетарии всех стран, соединяйтесь!», pe partea stângă - în limba moldovenească «Proletari din toate țările, uniți-vă!». În partea de sus a stemei se află o stea în cinci colțuri.”" Stema a fost creată de Evghenii Nichitovici Merega, ale cărui merite în acest sens au fost recunoscute prin hotărârea Conducerii și Biroului de partid al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova din 29 iunie 1971. Creația sa a rămas în vigoare până în 1990, cu mici modificări. Astfel
Stema RSS Moldovenești () [Corola-website/Science/311096_a_312425]
-
în relațiile cu puii. În perioada marilor exterminări din secolele XVIII-XIX, în cultura omului a pătruns blana vidrei de mare, animalul propriu-zis pierzându-și valoarea culturală. Ecaterina a II-a purta o pelerină din blană de vidră de mare, iar Evghenii Oneghin, eroul poemului cu același nume scris de Alexandr Pușkin, purta, probabil, și el o haină făcută din același material, conform versurilor: "Pe gulerul de castor luce / Stelar omătul argintiu". De la mijlocul secolului XX, vidrele de mare au devenit, mai
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
a duce o viață armonioasă, înțeleaptă și morală, nu doar femeile, ci și bărbații trebuiau să își ridice permanent nivelul spiritual, intelectual și cultural. În anul 1899, după mutarea sa în orașul Cernăuți, ea a stabilit o prietenie strânsă cu Evghenia Yaroshynska, a participat activ la cercurile literare ucrainene și a dezvoltat legături apropiate cu scriitori ucraineni de marcă ca de exemplu Lesia Ukrainka, Vasil Stefanik și Mihailo Koțiubinski. În anul 1903, a paralizat parțial și nu a mai putut participa
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
moare în 20 decembrie 1942, într-un tren cu deținuți politici, în timpul transportului. - Daniil Harms, autor liric și dramatic. Moare în 1942 în spitalul unui lagăr de muncă. Este "reabilitat" în 1956. De succes se bucură scriitorii Ilia Ilf și Evghenii Petrov, autori ai romanelor satirice "Douăsprezece scaune" (1928) și "Vițelul de aur" (1931). Alți autori scriu în spiritul partidului comunist și se bucură de aprecierea criticii oficiale: - Valentin Kataev, autor al romanului "Iarba uitării". - Leonid Leonov, în romanul "Hoțul" (1927
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
titlul romanului lui Ilia Ehrenburg), profită într-o oarecare măsură și literatura de relativa liberalizare. Realismul socialist rămâne, totuși, doctrina oficială. Un important roman din această perioadă este "Nu numai pâine" (1956) de V.D. Dudințev. În poezia lirică se remarcă Evghenii Evtușenko, Andrei Vosnesenski, Bella Ahmadulina și R.I. Rojdestvenski. Cu toate acestea, până la inițierea de către Mihail Gorbaciov a politicii de destindere ("Perestroika"), o parte a scriitorilor își publică operele în străinătate sau le difuzează în Uniunea Sovietică, în mod clandestin, sub
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
3. Hristina Dimitrievna Cernogal, născută în 1899, cu fiica Parascovia Nichiforovna n. 1934; 4. Dimitrii Fiodorovici Comarciuc, născut în 1903; cu soția Nadejda Ghiorghievna,n. 1908, feciorii: Nicolai, n. 1928, Vasilii,n. 1941, fiicele: Maria,n. 1935, Hristina, n. 1937, Evghenia n. 1939, Ecaterina n. 1948; 5. Liubovi Ivanovna Comarciuc, născută în 1915, cu fuil Ghiorghi Vasilievici n. 1938; 6. Anisia Ghiorghievna Fodor, născută în 1902, cu feciorii Ivan Ivanovici, n. 1943, Liomid Ivanovici n. 1940 și fiică Varvară, n. 1937
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
mondial. Deși relativ tânăr, sătul a crescut. Cele mai numeroase familii din sat: Aftinescu Fidos și Profira , Perju Ion și Veronica, Oselschi Zaharia și Marioara, Bostan Fiodor și Maria, Perju Grigore și Liuba, Aftinescu Mihail și Maria, Lachei Ivan și Evghenia , Aftinescu Valentin și Maria, Șaruc Nicolae și Valentina, Șaruc Vladimir și Eudochia, Oselschi Eugen și Eudochia, Oselschi Simion și Elenă,Oselschi Andrei și Nina, Velenciuc Ion și Adela, Șaruc Petrică și Ina, Șaruc Mihail și Liudmila, Damian Pavel și Valentina
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
noiembrie 1998 în Catedrala Patriarhală din Moscova, de către Patriarhul Aleksei al II-lea al Moscovei, asistat de către mitropolitul Juvenalie Poiarkov de Krutița și Kolomna, mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului, arhiepiscopul Serghei Fomin de Solnechnogorsk, arhiepiscopul Arsenie Epifanov de Istra, episcopul Evghenie Reșetnikov de Vereia, episcopul Aleksei Frolov de Orehovo-Zuevo, episcopul Iustinian Ovcinicov de Tiraspol și Dubăsari și episcopul Chiril Naconecinîi de Bogoroda . Episcopia de Edineț și Briceni editează ziarul „Steaua Betleemului” și revistele "Ortodoxia" și "Ortodoxia pentru Copii", toate acestea avându
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
Ilia Ilf (pseudonimul lui Ilia Arnoldovici Feinzilberg, , , 15 octombrie 1897-13 aprilie 1937) și Petrov (pseudonimul lui Evghenii Petrovici Kataev, , , 13 decembrie 1903-2 iulie 1942) au fost doi scriitori ruși satirici, care au colaborat la o serie de romane, povestiri, foiletoane și schițe satirice. În cele mai valoroase scrieri ale lor — "Douăsprezece scaune" (în , 1928) și "Vițelul de
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]