822 matches
-
în fața mulțimii de credincioși aceste cuvinte care, presupun că vă stau foarte mult la suflet: "Dumnezeu este cu noi!" - "Dumnezeu este cu noi" nu este o expresie, ci o mărturisire de credință. Noi ne declarăm creștini, credincioși. Nu suntem chiar evlavioși. Insuficiența ne este nu credința, ci certitudinea prezenței lui Dumnezeu. Când eram episcop vicar la Cluj, stăteam de vorbă seara și spuneam: iată, voi vă duceți și vă culcați pe un pat de spini, iar eu ma culc pe un
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A PATRUZECI DE ANI DE VIAŢĂ ARHIEREASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE... de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/372881_a_374210]
-
ai băut - nu ne va fi ușor, Mărite! Cu toate aceste, au acceptat veac după veac Milioane de creștini, să meargă-n calea Ta De aceea zic smerit: frate, nu mai pregeta Să nu cuibărească-n tine patimi fără leac! Evlavioși, plini de iubire, grabnic să spălăm Așa, ca Maria Magdalena-n Galileea, altădat Cu lacrimile și căința noastră, orice păcat Pe Tine, Luminat învațător să te urmăm! Îngaduie-mi Doamne cu duioșie, să fiu Vasul Tău de preț, modelat din alabastru
CU ÎNDURAREA TA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373001_a_374330]
-
după ani de grele pătimiri în închisoare, au murit în libertate, trăindu-și însă această libertate în nevoință și rugăciune. În Biserica Ortodoxă, Biserica cea adevărată, canonizarea oficială a unui sfânt este precedată de așa-numita canonizare populară, de cinstire evlavioasă din partea poporului. Cinstire pe care Sfântul Sinod o pecetluiește prin slujba canonizării. Mare parte din textele adunate aici nu fac altceva decât să mărturisească faptul că, deja, poporul își cinstește noii mucenici. Și așteaptă canonizarea lor. Așteaptă intrarea lor în
DE LA TEMNIŢĂ SPRE SINAXARE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344979_a_346308]
-
să-l simt și să-l respir într-o venerație ocultată, într-o admirație mută și un respect sublim interior: natură sacră, fiică a lui Dumnezeu, ești înălțătoare! Curtea interioară a mânăstirii era transformată într-un spațiu dumnezeiesc, iar ritualul evlavios de dimineață efectuat de preoții acestui așezământ îmi suscitau furnicături sacre a căror forță o resimțeam din plin. Senzația de beatitudine, de mulțumire spirituală și vizuală m-a pietrificat pentru câteva secunde și mi s-a părut că am atins
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
o prelucrare pe care o redau mai jos, cu temerea că nu voi reuși să sugerez cititorului o reprezentare cât de cât apropiată de realitatea terifiantă trăită de cei doi ostași din Miroslovești. * Maranda Pintilii era o femeie simplă și evlavioasă. Înainte de a se declanșa cel mai crunt război al omenirii, care a provocat peste cincizeci de milioane de victime, țărăncii din Miroslovești îi răpiseră deja cinci copii bolile copilăriei - un alt fel de război, poate mai crud decât cel propriu-zis
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
dacă absentul murea pe drum. Schimbul între oamenii din coloane diferite nu era acceptat nici de către prizonieri, fiecare crezând în destinul lui. Norocul sergentului Pintilii veni din faptul că în coloana sa murise un nefericit. Și iată-l pe tânărul evlavios, pentru prima și singura dată, bucurându-se de moartea unui semen. Vorbi cu celălalt comandant de coloană să-l dea pe frate-său în schimbul mortului. Deși se temea de eventuale consecințe, acesta acceptă și raportă însoțitorilor ruși moartea prizonierului, cerând
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
ai băut - nu ne va fi ușor, Mărite! Cu toate aceste, au acceptat veac după veac Milioane de creștini, să meargă-n calea Ta De aceea zic smerit: frate, nu mai pregeta Să nu cuibărească-n tine patimi fără leac! Evlavioși, plini de iubire, grabnic să spălăm Așa, ca Maria Magdalena-n Galileea, altădat Cu lacrimile și căința noastră, orice păcat Pe Tine, Luminat invațător să te urmăm! Îngaduie-mi Doamne cu duioșie, să fiu Vasul Tău de preț, modelat din alabastru
CU ÎNDURAREA TA, de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345964_a_347293]
-
voturi sau votant, face parte din natura creată de Dumnezeu. Natura îl hrănește, chiar dacă nu ar merita, și totodată păstrează sub un strat de țărână rămășițele lui pământești. Biserica amintește numai condițiile de intrare în rai, respectate strict de omul evlavios chiar dacă acesta habar nare de ceea ce spune popa. Popa cântă pentru toți fără a se preocupa dacă cineva, cândva, înțelege sau nu ceea ce a cântat neinteligibil. Poate că el este de bună credință, vrea ca oamenii să fie mai înțelegători
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347745_a_349074]
-
vorbește pe înțelesul tuturor. Este oare chiar imposibil ca Dumnezeu să aparțină tuturor popoarelor lumii iar popii să se adreseze acestei amărâte lumi nu Sfântului Sfânt superior tuturor Sfinților. Oare de ce popii învrăjbesc tocmai în religia menită să înfrățească? Dumnezeul evlavioșilor este undeva departe. În cerurile veșnic înnorate de păcatele lumești, precum banul, râvnite de toți dar atinse de puțini. Nu cumva ne-am pripit alegând un Dumnezeu atât de îndepărtat înainte de a stabili mijloace sigure de comunicație cu El? Au
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347745_a_349074]
-
me quitte pas”, „Santa Maria”, „Tous les enfants chantent avec moi”, „Pardonne-moi ce caprice d’enfant”, „Ciao Bambino”, „Une histoire d’amour”, „Der Parizer Tangou”, „Non, je ne regrette rien”... Cine nu a ascultat aceste cântece niciodată, poate fi chiar evlavios și tot nu înțelege încă faptul că susurul unei așa muzici este cel mai sublim amănunt al vieții! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Pepino Popescu. Susurul muzicii cu Mireille Mathieu / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN
PEPINO POPESCU. SUSURUL MUZICII CU MIREILLE MATHIEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347766_a_349095]
-
se mulțumesc cu clipele de dragoste. Dar nu oricând ca omul ci numai în perioadele de rut, bine definite. Omul este mai rafinat și multiplică fericirea. Să o luăm pe rând: Fericirea popească: Cândva, după părăsirea învelișului de lut, omul evlavios care a ținut posturile, a ascultat manelele duminicale cântate de popă la biserică și și-a spălat cu apă sfințită păcatul mușcării mărului făcut de Eva, prin care a ajuns viu din burta mămicii, are dreptul la „fericire veșnică” adică
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347774_a_349103]
-
mana cerească dar, cine nu le culegea cu propriile mijloace era sortit morții. Dumnezeu dorește ca munca să ne facă plăcere și cine o face este răsplătit cu mulțumirea fizică și cu împăcarea sufletească, poate și cu raiul visat de evlavioși. În Grecia am vizitat Olimpia, un sătuc aflat la cca. 800 km de muntele Olimp sediul Dumnezeului acelor vremuri. Pe lângă templul cu o imensă statuie a lui Zeus construite cu cca. 430 ani înainte de învierea lui Isus Cristos a fost
ÎNVIEREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347860_a_349189]
-
teatru, cântau citind din cartea de cântece deoarece știau să citească. Tradițional la ora 8 se închideau ușile bisericii și era mare rușine să rămâi pe afară. În timpul liturghiei popa vorbea articulat chiar, sau în special, când citea Sfânta Evanghelie. Evlavioșii ascultau sfintele cuvinte nu rețineau manela popească și bogăția odăjdiilor ca babele noastre. În plus fiecare biserică organiza săptămânal câte o serată culturală. Pe rând. Era o adevărată întrecere între biserici care de care să aibă o serată mai bogată
ÎNVIEREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347860_a_349189]
-
fi adevăratele probleme pe care trebuia să le ridice ori ce cleric când prăznuiește un mare eveniment cum ar fi nașterea sau învierea Mântuitorului nostru. Nu numai Sfântul Cler ar trebui să-și rezolve mai corect temele de casă slujind evlavioșii nu Divinitatea care nu are nevoie de slujbe. Decât să tot cântăm osanale mai bine ne uităm în jur. Românii care muncesc din greu, dar pe un venit proporțional cu munca în străinătate, deoarece Statul și Biserica nu le poate
ÎNVIEREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347860_a_349189]
-
-ntre picioare căci n-a găsit bocitoarele care să critice, sau să laude (după numărul antenei) Guvernul sau Președinția. Nu degeaba Dumnezeul Catolic propovăduiește prin slujitorii săi preoții: „Ajută-te singur ca să te ajute și Dumnezeu”. Popa Ortodox „le cântă” evlavioșilor: „Dacă muncești în ziua Domnului ți se vor usca mâinile!” Și când este „ziua Domnului”? Păi în fiecare zi în care calendarul înscrie un nume de SFÂNT (CU MAJUSCULE ortodoxe). Curios însă că babele surde au înțeles aceste cuvinte popești
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 4 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347947_a_349276]
-
wikipedia.org) Anul acesta am participat la sărbătorirea hramului Bisericii „Izvorul Tămăduirii” din Olănești, județul Vâlcea, renumit pentru numărul mare de izvoare naturale, cu ape tămăduitoare, de biserici, mânăstiri și troițe, construite adeseori în apropierea izvoarelor, cât și pentru spiritul evlavios al locuitorilor. Sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii” are loc în fiecare an în bisericile ortodoxe în Vinerea din Săptămâna Luminată, ce urmează imediat Sărbătorii Paștelui și este dedicată Macii Domnului, care printr-o simetrie perfectă, după suferința răstingirii Fiului ei în Vinerea
HRAMUL BISERICII IZVORUL TĂMĂDUIRII, OLANEŞTI, JUD.VÂLCEA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347959_a_349288]
-
o prelucrare pe care o redau mai jos, cu temerea că nu voi reuși să sugerez cititorului o reprezentare cât de cât apropiată de realitatea terifiantă trăită de cei doi ostași din Miroslovești. * Maranda Pintilii era o femeie simplă și evlavioasă. Înainte de a se declanșa cel mai crunt război al omenirii, care a provocat peste cincizeci de milioane de victime, țărăncii din Miroslovești îi răpiseră deja cinci copii bolile copilăriei - un alt fel de război, poate mai crud decât cel propriu-zis
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
dacă absentul murea pe drum. Schimbul între oamenii din coloane diferite nu era acceptat nici de către prizonieri, fiecare crezând în destinul lui. Norocul sergentului Pintilii veni din faptul că în coloana sa murise un nefericit. Și iată-l pe tânărul evlavios, pentru prima și singura dată, bucurându-se de moartea unui semen. Vorbi cu celălalt comandant de coloană să i-l dea pe frate-său în schimbul mortului. Deși se temea de eventuale consecințe, acesta acceptă și raportă însoțitorilor ruși moartea prizonierului
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
și miros neplăcut, anihilând mirosul aromat al tămâiei și afectând respirația celor prezenți. Cel mai potrivit este să se procure cărbune special pentru cădelniță și cățuie. • În timpul slujbei încetează orice altă activitate, iar cei prezenți păstrează liniștea și o atitudine evlavioasă, rugându-se împreună cu preotul pentru sufletul celui răposat. Nu se vorbește, nu se fac alte sau diferite gesturi, nu se râde. De asemenea, fiind moment de rugăciune, membrii familiei trebuie să-și impună o reținere de a plânge zgomotos ori
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
să ne uităm în calendarul bisericesc, deoarece sunt și perioade de dezlegare la anumite mâncăruri de dulce, ori să întrebăm preotul slujitor. • După plecarea preotului este bine, dacă se face priveghere de toată noaptea, să se citească, de către credincioșii mai evlavioși, din Sfintele Evanghelii și din Psaltirea lui David. Nu se fumează, nu se fac glume, nu se râde, nu se spun povești, nu se joacă cărți, sah ori alte jocuri ci se păstrează o atitudine serioasă, sobră și solemnă. • Unii
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
câți mai rămăseseră, o numeau Marea Spiricului, iar acesta, Spiricul deci, era un zeu din vechime care sătul de răutățile oamenilor le trimisese un fulger și-i omorâse pe toți, pentru ca în locul lor să venim noi, cei de acum, buni, evlavioși, plini de înțelepciune și virtuți... - Niște superstiții idioate, niște prostii menite să frâneze mersul glorios al omenirii pe drumul progresului material și spiritual, așa cum doar popoarele sălbatice, necivilizate și prostite de ideologii corupte, produc, decretară ceva mai târziu savanții. Ori
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
singure despre un suflet ce poartă harul condeiului ... Originar din Țara de Sus a Moldovei, din localitatea Rădășeni, ținutul Fălticenilor, județul Suceava, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei s-a născut la 13 noiembrie 1966, din părinții Miron și Elena Aioanei, oameni evlavioși, gospodari și iubitori de frumos. A urmat la Fălticeni școala generală și doi ani de liceu. În perioada anilor 1984 - 1989 a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț. În ultimul an de seminar, în toamna anului 1988, a
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
genunchii în fața minunii Dumnezeiești. Îngenunchem în cuvânt, în cuvânt mai presus de cuvânt. Gestul îl face și cel ce contemplă albumele urmând pașii Arhimandritului Ilie Cleopa sau ai Ieroschimonahului Paisie Olaru. Vrednicii slujitori ai bisericilor, preoți și cântăreți bisericești, femei evlavioase, credincioși sunt conturați cu iubire în tușe blânde. Divinitatea coboară în casele rădășenenilor evocați cu o căldură care emoționează și cucerește. Părinții și bunicii, vecinii, luminătorii satului, cultivatorii pomătului, generalii, eroii, toți reînvie din albume. Ei sunt sufletul satului. Ca
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
aceste cuvinte, au plecat. CAPITOLUL 65 DESPRE ACELAȘI Avva Ioan, zis și Molivas, ne-a povestit despre avva Ștefan următoarele: Odată era foarte greu bolnav și doctorii l-au silit să mănânce carne. Fericitul bărbat avea un frate laic, foarte evlavios, care trăia potrivit poruncilor lui Dumnezeu. S-a întâmplat să vină fratele lui chiar pe când bătrânul mânca din carne. Când l-a văzut s-a întristat foarte tare, zicandu-si că după atâta asceza și înfrânare a mâncat la sfârșitul
LIVADA DUHOVNICEASCA (22) de ION UNTARU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348339_a_349668]
-
simpli funcționari care cer semnături peste semnături ca nu cumva să răspundă de hotărârea care le revine. Sunt suflete nereușite a căror loc se află în iad dacă ne-am lua după religie. Nu cred însă că nici cel mai evlavios creștin să fi mărturisit vreodată răspunderile pasate. Este ceva natural în cultura predată în școli indiferent dacă sunt sau nu particulare. Asumarea răspunderii, caracteristică unui suflet evoluat, este cu totul ignorată. Se predau însă metode de îmbogățire ilicită, sau cel
OMUL ŞI SUFLETUL SĂU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345127_a_346456]