KorAP: Find »[drukola/base=evoluționist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...36 >

880 matches

Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449

în ultimul rând, această integrare reflectă poziția noastră, în sensul că: ambele domenii reprezintă o interacțiune dintre un demers psihologic și unul biologic; demersurile psihologice și biologice sunt omogene în cadrul fiecărui domeniu. Astfel, abordarea cognitivă este fundamentală atât pentru Psihologia Evoluționistă (de exemplu, analiza algoritmic-reprezentațională a structurilor cognitive), cât și pentru Consilierea Genetică, prin intervențiile cognitiv-comportamentale (de exemplu, tehnici de luare a deciziilor, proceduri cognitiv-comportamentale de modificare a stilului de viață, a reacțiilor emoționale la boală etc.). Abordarea biologică, pe linia

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
exemplu, analiza algoritmic-reprezentațională a structurilor cognitive), cât și pentru Consilierea Genetică, prin intervențiile cognitiv-comportamentale (de exemplu, tehnici de luare a deciziilor, proceduri cognitiv-comportamentale de modificare a stilului de viață, a reacțiilor emoționale la boală etc.). Abordarea biologică, pe linia teoriei evoluționiste și a geneticii comportamentale, este un demers comun atât în Psihologia Evoluționistă, cât și în Consilierea Genetică. Volumul este structurat în felul următor: după această secțiune de introducere, urmează două părți distincte ale lucrării, dar relaționate sub aspect teoretic și

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
intervențiile cognitiv-comportamentale (de exemplu, tehnici de luare a deciziilor, proceduri cognitiv-comportamentale de modificare a stilului de viață, a reacțiilor emoționale la boală etc.). Abordarea biologică, pe linia teoriei evoluționiste și a geneticii comportamentale, este un demers comun atât în Psihologia Evoluționistă, cât și în Consilierea Genetică. Volumul este structurat în felul următor: după această secțiune de introducere, urmează două părți distincte ale lucrării, dar relaționate sub aspect teoretic și conceptual, fiecare având mai multe capitole. În prima parte se abordează Psihologia

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
cât și în Consilierea Genetică. Volumul este structurat în felul următor: după această secțiune de introducere, urmează două părți distincte ale lucrării, dar relaționate sub aspect teoretic și conceptual, fiecare având mai multe capitole. În prima parte se abordează Psihologia Evoluționistă: primul capitol prezintă principiile teoriei evoluționiste, iar cel de-al doilea și al treilea, fundamentele psihologiei evoluționiste și a aplicațiilor acesteia. Partea a doua este dedicată Consilierii Genetice, capitolul 4 prezentând fundamentele geneticii, capitolul 5, construirea pedigriului, capitolul 6, testarea

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
este structurat în felul următor: după această secțiune de introducere, urmează două părți distincte ale lucrării, dar relaționate sub aspect teoretic și conceptual, fiecare având mai multe capitole. În prima parte se abordează Psihologia Evoluționistă: primul capitol prezintă principiile teoriei evoluționiste, iar cel de-al doilea și al treilea, fundamentele psihologiei evoluționiste și a aplicațiilor acesteia. Partea a doua este dedicată Consilierii Genetice, capitolul 4 prezentând fundamentele geneticii, capitolul 5, construirea pedigriului, capitolul 6, testarea genetică, iar capitolul 7, fundamentele consilierii

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
două părți distincte ale lucrării, dar relaționate sub aspect teoretic și conceptual, fiecare având mai multe capitole. În prima parte se abordează Psihologia Evoluționistă: primul capitol prezintă principiile teoriei evoluționiste, iar cel de-al doilea și al treilea, fundamentele psihologiei evoluționiste și a aplicațiilor acesteia. Partea a doua este dedicată Consilierii Genetice, capitolul 4 prezentând fundamentele geneticii, capitolul 5, construirea pedigriului, capitolul 6, testarea genetică, iar capitolul 7, fundamentele consilierii genetice. Secțiunea „Remarci finale” cuprinde concluziile și noile direcții în domeniu

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
geneticii, capitolul 5, construirea pedigriului, capitolul 6, testarea genetică, iar capitolul 7, fundamentele consilierii genetice. Secțiunea „Remarci finale” cuprinde concluziile și noile direcții în domeniu. Am optat pentru această structură a lucrării pentru a reliefa atât fondul comun al Psihologiei Evoluționiste și Consilierii Genetice - domenii emergente ale interacțiunii psihologiei și biologiei -, cât și datorită faptulului că, deși sunt complementare, ele sunt totuși două domenii diferite. Sub aspect expozițional, lucrarea va introduce pentru prima dată în limba română anumite constructe proprii Psihologiei

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
și Consilierii Genetice - domenii emergente ale interacțiunii psihologiei și biologiei -, cât și datorită faptulului că, deși sunt complementare, ele sunt totuși două domenii diferite. Sub aspect expozițional, lucrarea va introduce pentru prima dată în limba română anumite constructe proprii Psihologiei Evoluționiste și Consilierii Genetice; în aceste cazuri, pe lângă termenii propuși de noi în limba română, vom prezenta și varianta lor în limba engleză, pentru a lăsa cititorul să evalueze dacă termenul ales este cel mai indicat și pentru a-l ajuta

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
acesta nefiind nevoit să penduleze între secțiuni diferite pentru a-și reaminti diverse definiții și idei necesare în înțelegerea textului. Sperăm că acest volum va oferi cititorilor fundamentele care să le permită abordarea, înțelegerea, cercetarea și practicarea corectă a Psihologiei Evoluționiste și a Consilierii Genetice, două din cele mai noi și mai provocatoare abordări ale naturii umane și a stării de sănătate și boală. Autorii PARTEA I PSIHOLOGIE EVOLUȚIONISTĂ CAPITOLUL 1 FUNDAMENTE ALE TEORIEI EVOLUȚIONISTE Cele mai multe științe biologice, de la biologie moleculară

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
care să le permită abordarea, înțelegerea, cercetarea și practicarea corectă a Psihologiei Evoluționiste și a Consilierii Genetice, două din cele mai noi și mai provocatoare abordări ale naturii umane și a stării de sănătate și boală. Autorii PARTEA I PSIHOLOGIE EVOLUȚIONISTĂ CAPITOLUL 1 FUNDAMENTE ALE TEORIEI EVOLUȚIONISTE Cele mai multe științe biologice, de la biologie moleculară la studiul comportamentului animal, neurofiziologie sau genetică populațională, încearcă să răspundă la întrebări de tipul „cum”, referitoare la mecanismele funcționării organismelor. Științele evoluționiste însă, aduc perspectiva întrebărilor de

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
cercetarea și practicarea corectă a Psihologiei Evoluționiste și a Consilierii Genetice, două din cele mai noi și mai provocatoare abordări ale naturii umane și a stării de sănătate și boală. Autorii PARTEA I PSIHOLOGIE EVOLUȚIONISTĂ CAPITOLUL 1 FUNDAMENTE ALE TEORIEI EVOLUȚIONISTE Cele mai multe științe biologice, de la biologie moleculară la studiul comportamentului animal, neurofiziologie sau genetică populațională, încearcă să răspundă la întrebări de tipul „cum”, referitoare la mecanismele funcționării organismelor. Științele evoluționiste însă, aduc perspectiva întrebărilor de tipul „de ce” (întrebări legate de funcționalitate

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
boală. Autorii PARTEA I PSIHOLOGIE EVOLUȚIONISTĂ CAPITOLUL 1 FUNDAMENTE ALE TEORIEI EVOLUȚIONISTE Cele mai multe științe biologice, de la biologie moleculară la studiul comportamentului animal, neurofiziologie sau genetică populațională, încearcă să răspundă la întrebări de tipul „cum”, referitoare la mecanismele funcționării organismelor. Științele evoluționiste însă, aduc perspectiva întrebărilor de tipul „de ce” (întrebări legate de funcționalitate), evidențiind faptul că multe dintre aceste mecanisme sunt adaptări, deci trăsături ce optimizeză fitnessul individual (Hamilton, 1964). După definițiile date de Hamilton (1964), fitnessul individual, adică potențialul biologic adaptativ

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
altele sunt comune aproape tuturor ființelor vii, reflectând ideea de unitate a vieții (Holland, 1992; Futuyuma, 1995). Unitatea, diversitatea și trăsăturile adaptative ale organismelor (trăsături fizice, psihologice, comportamentale) sunt consecințe ale istoriei evolutive. Evoluționismul și toate științele ce utilizează abordarea evoluționistă (genetica populațională, psihologia evoluționistă, ecologia comportamentală etc.) investighează istoria vieții și procesele ce duc la diversitatea și unitatea acesteia. Dacă luăm în considerare specia umană, vom observa foarte multe variații interindiviuale: înălțime, formă, comportament, trăsături psihologice etc. Este bine cunoscut

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
tuturor ființelor vii, reflectând ideea de unitate a vieții (Holland, 1992; Futuyuma, 1995). Unitatea, diversitatea și trăsăturile adaptative ale organismelor (trăsături fizice, psihologice, comportamentale) sunt consecințe ale istoriei evolutive. Evoluționismul și toate științele ce utilizează abordarea evoluționistă (genetica populațională, psihologia evoluționistă, ecologia comportamentală etc.) investighează istoria vieții și procesele ce duc la diversitatea și unitatea acesteia. Dacă luăm în considerare specia umană, vom observa foarte multe variații interindiviuale: înălțime, formă, comportament, trăsături psihologice etc. Este bine cunoscut faptul că fiecare individ

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
încercat să răspundă la întrebări legate de unicitatea indivizilor fiecărei specii, cum ar fi: Cum se pot explica variațiile genotipice și fenotipice dintre indivizi? De ce unele variații sunt adaptative și altele nu? Acestea sunt câteva dintre întrebările fundamentale ale științelor evoluționiste. Evoluționismul oferă un cadru explicativ unificator al științelor vieții, de la nivel de structură genică până la ecosistem, abordând apariția trăsăturilor adaptative și non-adaptative din perspectiva schimbărilor genetice influențate de mediul ecologic (Weiner, 1995). 1.1. Ce este evoluția? Grupuri de organisme

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
descendenți; 2) schimbările din interiorul fiecărei linii, inclusiv extincția. El argumentează că evidențele descinderii unor organisme din ancestori comuni se regăsesc în caracteristicile comune ale organismelor, inclusiv în anatomia acestora, în dezvoltarea lor embrionară și în ADN-ul lor. Teoria evoluționistă include afirmațiile despre procesele evolutive care se presupune că au stat și stau la baza istoriei evenimentelor evolutive. Evoluția biologică (sau organică) are loc ca urmare a câtorva procese fundamentale, care pot fi aleatorii (cum ar fi mutațiile), sau non-aleatorii

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
denumit teoria sintetică a evoluției. Aceasta combină conceptul de selecție naturală elaborat de Charles Darwin (1871), cu înțelegerea regulilor de transmitere a informației genetice elaborate de Gregor Mendel (pentru o prezentare detaliată a mendelismului, vezi Bowler, 1989) și cu teoriile evoluționiste dezvoltate în ultimele decade de către genetica populațională și biologia moleculară. Prezentăm mai jos câteva dintre conceptele de bază și teoriile evoluționismului modern, așa cum sunt acestea oferite la majoritatea universițăților din lume unde se predă psihologie evoluționistă. Ca și linie-ghid s-

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
1989) și cu teoriile evoluționiste dezvoltate în ultimele decade de către genetica populațională și biologia moleculară. Prezentăm mai jos câteva dintre conceptele de bază și teoriile evoluționismului modern, așa cum sunt acestea oferite la majoritatea universițăților din lume unde se predă psihologie evoluționistă. Ca și linie-ghid s-a utilizat materialul introductiv elaborat de O’Neil (1997, http://anthro.palomar.edu/synthetic). 1.2. Evoluția ca și schimbare a frecvenței genelor: modelul echilibrului Hardy-Weinberg Într-o definiție de lucru simplă, elaborată de științele biologice

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
individ produce un număr egal de descendenți 7. nu are loc imigrarea și/sau emigrarea din populație 1.3. Mecanisme ale evoluției 1.3.1. Mutațiile După o definiție simplă ce apare în aproape toate lucrările de genetică populațională și evoluționistă, mutațiile sunt considerate ca fiind alterări ale materialului genetic. Ele pot fi de tip punctiform, adică schimbări la nivelul unei singure baze a ADN-ului, sau pot fi modificări structurale majore ale cromozomilor sau chiar ale numărului acestora. Pentru ca o

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
genera cinci combinații genotipice asupra cărora selecția poate acționa pro sau contra (vezi tabelul 2). Prezentăm mai jos modurile de acțiune a selecției naturale asupra celor cinci combinații genotipice, așa cum, de obicei, sunt ele expuse în cele mai multe manuale de psihologie evoluționistă din lume (pentru detalii, vezi O’Neil, 1997). Tabel 2. Cele cinci posibile combinații de genotipuri pentru o genă cu două alele (A și a), asupra cărora selecția naturală poate acționa pro sau contra (după O’Neil, 1997). 1 un

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
vor dezvolta foarte rar anemie severă letală. Homozigoții dominanți pentru gena siclemiei (AA) au celule roșii normale, nu dezvoltă anemie, dar sunt o gazdă preferată de țânțarii transmițători de malarie. Ca urmare, după cum se argumentează în studii recente de genetică evoluționistă (de exemplu, Greenwood și Mutabingwa, 2002), în mediile cu malarie falciformă, selecția naturală va favoriza indivizii heterozigoți pentru gena siclemiei, în sensul că aceștia vor avea rezistență (moderată) la malarie și nu vor dezvolta anemie severă, ajungând astfel să se

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
va favoriza indivizii heterozigoți pentru gena siclemiei, în sensul că aceștia vor avea rezistență (moderată) la malarie și nu vor dezvolta anemie severă, ajungând astfel să se reproducă. Homozigoții vor suferi o selecție naturală contra lor. Studii recente de genetică evoluționistă (vezi Joy et al., 2003; Greenwood și Mutabingwa, 2002) arată că alela mutantă cauzatoare de siclemie nu a fost produsă prin selecție naturală. Datele indică faptul că această mutație este una aleatoriu. Dacă nu este selectată pro sau contra, frecvența

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
decursul căreia au fost create tehnologii ultramoderne de tratament și prevenție a unor maladii în mod normal letale, a dus în mare parte la alterarea acțiunilor selecției naturale pentru anumite gene mutante. Așa cum se prezintă în majoritatea manualelor de genetică evoluționistă din lume, modificarea băncii genetice a populațiilor umane este consecința a cel puțin două tipuri de acțiuni majore ale speciei umane: 1) producerea și eliminarea în natură a substanțelor chimice mutagene și a radiațiilor a crescut foarte mult rata mutațiilor

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
asexuată. Așa este cazul reproducerii partenogenetice (dezvoltarea unui ovul nefertilizat), în care doar femelele sunt cele care participă cu material genetic la constituția genotipică a progeniturilor (de exemplu, unele specii de nevertebrate, amfibieni, reptile etc.). O întrebare fundamentală a științelor evoluționiste (psihologie evoluționistă, ecologie comportamentală, genetică evoluționistă ș.a.m.d.) este cea legată de apariția reproducerii sexuate. David Buss, unul dintre pionierii psihologiei evoluționiste, consideră studiul reproducerii sexuate ca fiind cea mai de succes abordare a acestei științe (Buss, 2005). Care

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
este cazul reproducerii partenogenetice (dezvoltarea unui ovul nefertilizat), în care doar femelele sunt cele care participă cu material genetic la constituția genotipică a progeniturilor (de exemplu, unele specii de nevertebrate, amfibieni, reptile etc.). O întrebare fundamentală a științelor evoluționiste (psihologie evoluționistă, ecologie comportamentală, genetică evoluționistă ș.a.m.d.) este cea legată de apariția reproducerii sexuate. David Buss, unul dintre pionierii psihologiei evoluționiste, consideră studiul reproducerii sexuate ca fiind cea mai de succes abordare a acestei științe (Buss, 2005). Care sunt avantajele

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]