551 matches
-
fie o evitare de a-și asuma decis evreitatea, fie o dorință de asimilare, de „împămîntenire”, așa cum a devenit foarte vizibilă la congenerul său N. Steinhardt. Dușul rece administrat de prefața magistrului la romanul De două mii de anii-a provocat (exacerbat) simțămîntul suspendării între două medii, căruia i-a dat o efervescentă expresie în Cum am devenit huligan. Dar mai departe? Străbătînd momentul legionar și anii războiului, a avut iluzia de-a ajunge la liman în preajma actului de la 23 august. Drept care
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
ale cărților sunt supuse agresiunii realului - de cele mai multe ori însăși cauza insularizării lor. Întregul spectru de locuitori ai contemporaneității în cădere liberă - de la lumpenul grotesc al citadinului până la corul țațelor de mahala post-modernă -, derivă din efectele devastatoare ale imediatului. Intimitatea exacerbată iese în stradă să își strige drepturile invadate de un senzaționalism aproape canibalic. Sfidător sau evazionist, sinele doritor să-și păstreze trăsăturile particulare se vede propulsat în mijlocul unui război de gherilă cu toată lumea. În romanele fracturist-citadine, orașul funcționează ca expresie
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
avea nici un dubiu. Le privea ca pe fețele aceleiași monede și ca pe laturile aceluiași fenomen. Fiecare presupunea exacerbarea unei părți în defavoarea celeilalte, mergîndu-se pînă la încercarea desființării uneia din ele. De pildă, fascismul este, pentru Monica Lovinescu, o reacție exacerbată a particularului contra universalului, adică a naționalului contra internaționalului, și tocmai de aceea el nu poate fi înțeles decît în relație cu comunismul. Fascismul combate obiectivele comunismului, dar îi imită metodele. Această dependență mutuală a celor două extremisme face ca
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
anume tipar memorialistic local, lectorul român le vânează asiduu, tind să se estompeze, căpătând paloarea simplei reiterări. Din loc în loc, numai când e vorba de așteptările contrazise la revenirea în țară, tonul jurnalului primește nuanțe tăioase. Nu dintr-un orgoliu exacerbat, de leoaică, ci pentru conservarea unei - apăs, conștient, pedala - urbanități sufletești: "Octombrie 1997. La Neptun, la Conferința scriitorilor de pretutindeni. Am revăzut locuri vechi, totul m-a tulburat. Acum aceste locuri erau degradate. Gunoaie, haite de câini înfometați, unii suferind
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
nimic măreț, deci nimic tragic. Sedus de câștig, homo sapiens se alienează treptat și ireversibil. Originalitatea lui Karel Capek consistă și în aceea că e un imaginativ atât de înzestrat, încât nu se sfiește să lase la vedere mecanismul invenției exacerbate, parcă spre a o discredita dezinvolt. Duce până la ultima limită amplificarea temei și angajarea tuturor artificiilor narative de construcție a romanului, nu fără un rost ostentativ. Inflația verbală naște ironia. La încheierea lecturii ai impresia că acesta e ultimul roman
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
șanț de lîngă șoseaua Bacăului (p. 246). Citind-o, îți dai seama că nu există o singură specie de oameni, ci mai multe, și că unii oameni sunt adevărate canalii aflate sub pragul animalității. O natură compătimitoare purtîndu-și crucea sensibilității exacerbate, aceasta e stofa din care e croită ființa autorului. Din acest motiv nu ți-l poți închipui pe critic afișînd morga înțepată a unui spirit blazat, pentru care suferința lumii e ceva subînțeles și neproblematic. Și mai e un amănunt
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
e singura conduită narativă pe care o putem lega, fără griji, de scrisul lui Rudoiu.) Iată deci, cheia cărții. Protagonistul, care împrumută date din biografia autorului, nu e un ratat ridicol după normele bunului gust, ci după acelea ale gustului exacerbat. Pe care când îl epatează prin insuccese, când îl satisface prin compromisuri la nivel înalt. Acțiunea se petrece într-o Americă locală. Născut în Phyeny, școlit întru cazonerie la Ckonstantza, detașat ca ofițer la Ckaransebesh, Ralph Thomason e per-ma-nent înconjurat
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
o remarcabilă acuratețe ceea ce pictorița a mai arătat pînă acum într-o măsură mai mică sau mai mare. În mod vizibil, fascinația Mirelei Trăistaru pentru spațiile pure ale culorii și pentru epica imaginii este prezentă acum într-o formă aproape exacerbată. Expresionismul germanic, amestecul de elemente decorative, componente simboliste și explozii de vitalitate ca semnale sigure ale unei disoluții iminente, respiră cu o naturalețe imperturbabilă pe întreaga suprafață a pînzei și invocă spațiul vienez al sfîrșitului de secol XIX drept loc
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
pe care o împărtășea încă, în anii lui de bătrînețe, Mircea Eliade, mirat că bardul Plumbului a urcat între timp la cota celor mai mari valori lirice. Mai susține Ovidiu Cotruș, credem că fără dreptate: "Bacovia este expresia unei subiectivități exacerbate, care e fără posteritate: a fi bacovian înseamnă a te nega pe tine însuți". Adevărul e că Bacovia poate fi regăsit nu doar în imitatori servili, ci și în vocații congenere, de la Ion Caraion la M. Ivănescu, Dan Laurențiu și
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
par a fi devenit țările mele". Mare iubitoare de natură și de peisaje insolite, odată își manifestă dorința (la Sarajevo) de a trăi într-o moschee și de a transforma cimitirul într-o grădină "divină". Ciudățenii ale unei fantezii romantice exacerbate! Pe de altă parte, Regina se înfățișează ca o ființă volubilă, declarând că nu poate fi sobră și că nu se poate stăpâni să nu fie veselă. Când sunt bine dispusă sunt în stare să spun orice." Numai cu greutate
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
își păstrează frecvent evidența. Deturnate în eșec, consumate doar pe jumătate, spaimele interioare nu găsesc mereu la eroii întîmplărilor din comedii și "momente" înalta moralitate a sentimentelor întregi. O anume înclinație către exagerarea relelor posibile îi îndeamnă către o agorafilie exacerbată, către nevoia de pălăvrăgeală pe mai multe voci, scoțîndu-i din singurătate și împingîndu-i către vorbăria zgomotoasă. Strigătul lui Costache Gudurău din schița "Telegrame" (1899): "...nu mai putem merge cafiné" dă glas disperării de a pierde contactul necesar cu trăirea gregară
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
Béezina, înțelegerea legii tainice a armoniei universale conferă anvergură cosmică poeziei, abstractizând-o și dezumanizând-o în același timp. Viziunea poetului român e mai echilibrată, în sensul că la el spaima apocaliptică și aspirația spre trăire extatică nu îmbracă forme exacerbate, ci se transformă în lamentație cenzurată și într-o contemplare a cosmicului cu momente de jubilație. O poziție apropiată au Blaga și Béezina și în problema raportului individualitate-colectivitate. Amândoi au început prin a fi acut individualiști. Izbăvit prin credință, Béezina
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
Speel, Collected, Selected, Neglected etc. etc. Partea leului, din versurile selecționate, o au însă cele care trimit la aventură perceptiva a eului cu simțurile în perpetua, exasperant-dulce, masochista alertă; nu doar în anii vaporoasei, seninei adolescente sau în următorii, ai exacerbatei senzualități (de unde ocurentele sîngeriului), ci și ai senectuții tulburate de zvîcniri erotice (Muzică de dincolo); deși, cu totul altceva, s-ar deduce din unele aserțiuni (v. Între mine și soare ș.a.) sau din crudă luciditate cu care este înregistrată degradarea
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
și același număr de silabe, în forma lor articulată. Explicația rațională a sensului nu a jucat niciun rol în a bloca modificarea, deși expresiile inițiale sunt destul de transparente: ambele evocă, metonimic, teama sau emoția prin efectele lor fiziologice (reale, dar exacerbate); prima conține și o comparație condensată („pielea ca de găină”). Exemplele recente, numeroase, provenind mai ales de pe forumuri, dar și din texte și emisiuni informative, au o constantă semantică: părul de găină nu indică atât spaima, cât emoția, apărând adesea
„Părul de găină“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4988_a_6313]
-
și căreia, după cum vedem, autorul dorește să i se alinieze cu orice preț. Or, prețul e mare încă de pe acum, dar cu adevărat incalculabil pe termen lung. Pe fundalul confuziei, frecvent întâlnită în democrațiile tinere, dintre libertate și libertinism, erotismul exacerbat care infestează poezia noastră de un timp încoace are, cred eu, două cauze. Prima constă în proasta înțelegere a rosturilor poeziei. A doua, în proasta înțelegere a erosului. Punerea erosului și, implicit, a poeziei în priza instinctelor și pulsiunilor primare
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Marina Constantinescu Uneori, atmosfera unei premiere oficiale devine irespirabilă: prea multă ipocrizie, prea multe energii negative, prea multă atenție acordată mondenității în sine și prea puțină aplecare spre spectacolul propriu-zis. Chiar și actorii se întîmplă, dintr-o motivație exacerbată, să supraliciteze cu ostentație în demonstrația lor, deformîndu-și propria creație. După aceea, unii, eliberați de un anumit soi de emoție, își prezintă personajele în nota firească a asumării partiturii. Alții, după cîteva spectacole, cad în extrema cealaltă, rezultat al rutinei
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
Nu cred că eu îi văd excepționali, ci ei chiar așa erau. "Eu nu mă pot învăța cu lumea asta" - Era o altă lume! - Era complet o altă lume! Eu nu mă pot învăța cu lumea de astăzi. Vulgaritatea, sexualitatea exacerbată... totul e schimbat. De altfel, a "înnebunit" și clima. - În București cine vă vizita? - Cei mai buni prieteni au fost totuși studenții lui. - Așa cum îl am eu în amintire, era o personalitate multilaterală. - Nu era numai matematician, ci și un
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
caricatură, în farsă tragică. Or, tocmai acest proces de telescopare, de translație distorsionantă stă sub lupa lui Herzog și ține de arta sa cinematografică prin care intrăm în zona lui „simt enorm și văd monstruos" și ne confruntăm în detaliul exacerbat cu vidul. Un ultim film care adaugă personalităților puternic accentuate un artist a fost excelentul documentar al Tamrei Davis, Jean-Michel Basquiat: The Radiant Child (2010) centrat în jurul unui interviu cu pictorul newyorkez al cărui fulminant traseu de la băiatul de stradă
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
Jalloun, Assia Djebar, Rafik Schami deja bine cunoscuți aici în Apus, dar și numeroși "anonimi" din Orient. Batya Gur, o scriitoare israeliană considera că generalizările, prejudecățile nasc ura și că diferențierile duc spre pace. Or, lumea arabă, "însingurată printr-o exacerbată conștiință națională și baricadată în spațiul strîmt al unor tradiții culturale străvechi" - cum afirma Rainer Traub, un orientalist german, se autocondamnă la izolare, facilitînd proliferarea clișeelor și stereotipiilor. Ce asociații de idei stîrnește în mintea unui relativ bine informat cetățean
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
într-un anumit fel, într-un anumit termen, cu o anumită viteza. Eu nu pot să am o stare de așteptare firească, pentru că știu ce înseamnă instituțiile astea. În loc să se limpezească lucrurile, suntem din ce in ce mai aproape de o atitudine hipercomunistă, un comunism exacerbat, poate al anilor '50, cănd formă de penitenta era decisă în cinci minute, fără echivoc."
Mădălin Voicu: Mi-e teamă de decizia lui Kovesi by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81388_a_82713]
-
un antisemitism" iscat practic din nimic, care n-ar putea decît alimenta antisemitismul real.Antisemiții nu pot decît ricana cu satisfacție la intrarea în joc a antisemiților fabricați. Oare pentru a sluji o cauză dreaptă trebuie neapărat să mobilizăm afectele exacerbate, complexele deformatoare, predispuse la exagerări? Oare pentru a sancționa realități terifiante e nevoie ca în marginea lor să producem fantezii? Cui prodest? E incontestabil că orice impuls habotnic, că orice strădanie de tabuizare nu pot decît prejudicia atît percepția corectă
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
cu cea dacă există o atare poezie. În chip curent (lăsînd la o parte analiza conceptului care conține neîndoios o doză de preconcepție), prin "poezie feminină" înțelegem ilustrarea unei scheme din care fac parte afectivitatea intrinsecă (erotică și maternă), senzualitatea exacerbată, unversul domestic. Reperele ei sînt, așadar, ambianța emoțională și decorul fiziologic. Împrejurarea că multe poete se îndepărtează de acest canon îl poate, firește, invalida în realul textual, fără a-l suprima complet din conștiința noastră, care se poate raporta, de
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
e cu precădere intuiția și în nici un caz intelectul, caz în care un actor cu aplecări docte e un handicapat la care intuiția e inhibată de excesul de nuanțe culte. Actorul „de cap“ e un artist modest, de aceea gîndirea exacerbată e o plagă de care artiștii scenei trebuie să se ferească ca de diavol. Mai mult, menirea unei piese nu e să umple spațiul cu idei, ci cu transe puternice, iar pentru asta actorul are la îndemână o singură unealtă
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
nu declarase Belu Silber că partidul n-are vreme să aștepte pînă ce Gheorghiu-Dej își va lua bacalaureatul?) a anunțat decis că dacă trădătorul Pătrășcanu rămîne acolo, el pleacă. Pătrășcanu a plecat înfrînt și în această tentativă de conciliere. Orgoliul exacerbat îi luase parcă mințile. În timpul grevei regale din 1945 încearcă să devină el premier, în calitatea sa de cel mai vechi ministru. Și această gafă politică e aflată de conducerea partidului. La Conferința PCR din 1945 Pătrășcanu (și cărțile sale
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
un cititor virtual, Gheorghe Crăciun pare a se preocupa doar de comunicarea cu sine însuși. Toate afirmațiile din carte sunt convingerile sale intime, nenegociabile, de care cititorul poate cel mult să ia act, eventual pentru a înțelege mai bine personalitatea (exacerbată?) a prozatorului. Tonul sentențios nu lasă loc de replică, siguranța este totală, nu există nici o nuanță dubitativă, chiar dacă unele dintre afirmații ar trebui să comporte, cu siguranță, discuții. Gheorghe Crăciun nu intenționează însă să pună în discuție idei. El prezintă
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]