550 matches
-
se opun cu ultimele puteri planului Schuman care, conform acestora, nu poate decît să-i întîrzie realizarea, dintr-un punct de vedere socialist. Sîntem frapați de lectura unui asemenea argumentări prin fantasmele istorice pe care le trezește, precum și prin naționalismul exacerbat, dezvoltat de liderul SPD. Privit retrospectiv, un asemenea discurs poate să apară surprinzător la un conducător socialist, iar indignarea nu servește la nimic; trebuie mai ales să încercăm să înțelegem mecanismele intelectuale și psihologice care, la acest început al anilor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acest episod are o primă consecință asupra SFIO: începînd cu această dată, ea își abandonează militantismul în favoarea Europei. Foarte repede, turnura politicii interne franceze o va face să treacă de la un internaționalism, aparent intransigent, la un naționalism dintre cele mai exacerbate. O asemenea evoluție nu poate decît să determine regresul noțiunilor de internaționalism din cadrul Internaționalei Socialiste: SFIO, care pînă atunci reprezentase "stînga" acesteia se situează acum la dreapta Internaționalei. Ca urmare a alegerilor din ianuarie 1956 care consfințesc victoria Frontului Republican
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
straniu îi zgudui sufletul"), respectiv "pierderea" lui Dumnezeu, în criza ce survine șocului prilejuit de moartea tatălui. Trei trepte ale transformării cu profund răsunet interior, în a căror succesivitate trebuie citite nu doar zguduirile care prevestesc maturizarea, ci și reactivitatea exacerbată a copilului, respectiv adolescentului, care trăiește concomitent teroarea și fascinația tutelei (paterne, în ordine mundană, divine, pe calea de consecință a epifaniei). Vizibila motilitate psihică a tînărului este motivată prin postura lui mereu dependentă și, disproporționată, forța care se opune
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lumea agonică a Crailor mateini, "înnoptata arătare", epavă decrepită, stafidită, care dusese o viață libertină, iar acum era "iederă de zdrențe" (Domnișoara Hus); elemente din folclorul fantastic (descântec la lună, invocarea obiectelor cu virtuți magice), fatalism, pasivitate și decadență, senzualitate exacerbată; nostalgia astralului, plâns, rugă, cântec de "prohod" pentru personajul de lupanar (Răsturnica); o zdreanță "învechită-n răutăți"; "doftorița la moșnegi" (Cântec de rușine); balcanismul e modul de a zâmbi al cuiva care proiectează farsa tragică. Cea de-a treia etapă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care nu schimbă nimic. Cațavencu se consideră ultraprogresist. Deviza lui și a Soțietății enciclopedice-cooperative este ca România să fie bine și tot românul să prospere. Este evident că ambii oratori înoată în oceanul absurdului. Dar toate personajele piesei au un exacerbat instinct al parvenirii. Prefectul Tipătescu, deși este personajul cel mai lucid, e un tip imoral, întreținând o veche relație cu Zoe, femeie autoritară de care depind multe afaceri politice în orășel. Cu o luciditate de neegalat, Caragiale înțelege interesele personale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cu batistele. Seară, nici un cunoscut..." Nici schimbarea decorului cu cel autumnal ("Răsuflarea vântului scutură salcâmilor de pește zid frunze mici, îngălbenite, ovale. Era trist, umed, frig") nu aduce o modificare de perspectivă: același mediu închis, sufocant, în care o sensibilitate exacerbata nu poate traversa decât stări dintr-o gamă monocorda, glisând așadar între neliniște, anxietate, panică și teroare. Exact gamă trăirilor protagonistului, tânărul dezabuzat Ion Theodorescu, care nu își mai poate mască disperarea de a trăi perpetuu la marginea vidului existențial
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de a doua perversitate, mai bine disimulata, pe care o folosește creștinismul este megalomania, spune Cioran. Nemărturisita, inconștiență, pentru că aceasta ar contraveni cultului sărăciei și al modestiei, al suferinței și al umilinței pe care le propagă creștinismul, este cea mai exacerbata dintre toate megalomaniile omenirii. Să vrei să-l atingi pe Dumnezeu înseamnă să atingi absolutul, iar această dorință face derizorie și demnă de dispreț orice altă cucerire. Cine îl întâlnește pe Dumnezeu intra în posesia adevărului etern, în timp ce orice alt
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mamei, care îi mărturisește: "dacă aș fi știut, aș fi avortat"26. Catastrofă începe la șaptesprezece ani, cănd doarme trei ore pe noapte, insomniile consumându-le pe străzi, în plimbări până la ziua. Adolescentul Cioran se confruntă dur cu problema morții, exacerbata de puternicele episoade de insomnie. Că și pustnicii sau călugării, care își consacră multe din orele de somn rugăciunilor și meditației, Cioran trăiește nopți fertile în obsesii, majoritatea legate de moarte, cu componentă ei, moartea voluntară. Mistuit de problemele grave
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prima dată, opera scriitorului de conceptul de fantastic. În Întâmplările din irealitatea imediată M. Blecher ne dăduse rezultatele unei experiențe strict personale, în care realul era conturat de fantastic, un fantastic anumit, care ținea mai curând de o ciudată și exacerbată sensibilitate decât de solicitarea unui necunoscut, reușind să creeze o densă și covârșitoare atmosferă, în care totul era dematerializat cu febrilitate, într-un ritm violent, într-o succesiune de vagi umbre și luminiozități. Aceeași sensibilitate, uneori maladivă, alteori alăturată unei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
întâmplare care te sustrage automatismului cotidian), dar și cu ale lui George Bacovia. Perspectiva naratorului-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată îl apropie pe Blecher, în mod vizibil, de George Bacovia. Performanța lui Blecher este însă evidentă. În Vizuina luminată, sensibilitatea exacerbată a naratorului transpare din fiecare fragment al cărții: Ne imaginam în fiecare clipă viața și viața rămâne valabilă pentru acea clipă și numai pentru aceea și numai așa cum o imaginăm atunci. Este același lucru dar, a visa și a trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
economice. Ruptura aproape totală dintre economic și social, mercantilizarea excesivă a legăturilor interumane, ca și ruptura socialului de noile mize și jocuri politice dau naștere unor ase-menea strategii de clan, care degenerează în situații barbare. Să fie aceste convulsii, conflicte exacerbate uneori, cîntecul de lebădă al spiritului comunitar în fața răspîndirii triumfătoare a individualismului? Greu de crezut. Reacții paradoxale există și în plan politic și în multe țări mult mai civilizate (vezi progresul neașteptat al partidelor naționaliste în Austria sau Elveția), ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
interbelică s-a dovedit mult mai receptivă la șansele freudismului de a decoda romanele camilpetresciene, mai ales Patul lui Procust. Unii cronicari întrezăresc în Ladima tipul nevroticului, după cum Fred Vasilescu se înscrie într-o tipologie mai aparte prin feminitatea lui exacerbată. Cele două caractere devin, astfel, pasibile de a figura într-o fișă medicală psihiatrică: "Altfel suferă însă Fred Vasilescu. El n-ar putea să fie niciodată superior durerii sale, ca Ladima. E predispus Ladima e predestinat unor boli sentimentale mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Legile fără excepții sunt îngrozitoare... Nu ne trebuie... Ne sufocă... Să căutăm un nou Moise, mai psiholog... că dacă nu, Europa noastră dă faliment."65 Păsări ale căror excrescențe le dau un aer anacronic, intelectuali geniali, erudiți și de o exacerbată moralitate, predestinați să sucombe la contactul cu realitatea imediată întruchipează, laolaltă, imaginea arhetipală a Albatrosului lui Baudelaire: "Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi / Acum par ființe stângace și sfioase / Ș-aripile lor albe și mari le
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
întrupa spiritul inovator literar românesc. Notațiile reticente, cu accente ironice, ale lui Lovinescu 241 au fost provocate de omul Camil Petrescu cu o excesivă mândrie personală și care era aproape obsedat de întâietate, preemineță. Din păcate, o dovadă a orgoliului exacerbat al acestuia este incapacitatea de a se destinde și de a judeca la rece atât nereușita Mioarei cât și succesul meritat al romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Atins de imaginea caricaturală lovinesciană, scriitorul ripostează, probând aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a forțelor negative și victoria principiului ordinii îi reușesc numai geniului și sfântului. Genialitatea reprezenta pentru Weininger realizarea supremă a moralității. „Genialitatea este cea mai înaltă moralitate și, de aceea, o datorie pentru fiecare“, scria Weininger. Din perspectiva acestui idealism exacerbat, pentru o personalitate puternică nu va mai fi posibilă decât genialitatea/sfințenia sau căderea. Încercarea de a realiza un compromis între cei doi poli îi apărea drept sigiliul mediocrității. Concluzia inevitabilă, o concluzie pe care Weininger și-a asumat-o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și pentru bărbații din alte țări. În acest fel, francezul construiește un podium pentru femeile franceze, văzute de departe. Astfel, femeia franceză este investita cu un prestigiu ambiguu care o face să apară drept o suprafemeie, în care feminitatea este exacerbata. Această imagine, în mare parte artificială și stereotipata, este întreținută și perpetuata, deoarece se bucură de succes. În acest context, Pariziana este superlativul femeii franceze, în special, și al femeii, în general. În același timp, forța erotică care se degajă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în final!) o confesiune ce-ți îngheață sîngele în vene. Naratoarea (de douăzeci de ani, la momentul întîmplărilor) vine la Londra pentru a se recupera după o nevroză iată, totuși, un detaliu metatextual notabil! și pentru a scăpa de sub autoritatea exacerbată a unui părinte sever (reverend anglican). Ea (de observat că protagonista-povestitoare nu are nume) obține o slujbă de guvernantă (la un înalt aristocrat londonez) cu rigori cam ciudate. Tînărul nobil își ține doi nepoți orfani (Miles și Flora) la una
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fel, alege, altfel spus, riscant, să nu-și asume lumea, ci să fie asumată de către aceasta. Nu trebuie să deducem că ar avea conștiința propriei perfecțiuni. În nici un caz. O apasă lipsa de frumusețe și pare conștientă de orgoliul său exacerbat. Totuși, crede în adevăr și, ca atare, refuză violent compromisul, chiar dacă, prin atitudinea ei rebelă, se pune, foarte frecvent, în pericol. Din clipa cînd, copil fiind, își înfruntă mătușa nevropată și egoistă, preferînd să plece la orfelinat, și pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poezia Anei Blandiana, susținută la Sibiu, în 2009, fiind coordonată de prof. univ. dr., D.H.C. Victor Grecu și care, așa cum anunță și titlul conține o analiză stilistică a poeziei acestei mari autoare. Având ca premisă, ideea conform căreia: "Nu individualismul exacerbat, nu sentimentul prăpăstios al damnării, nu diferențierea șocantă de limba domină creația sa, ci o integrare subtilă, o continuitate oportună, menite a inspira încredere în puterea de supraviețuire a sufletului colectiv 141", autoarea realizează, pe parcursul lucrării, un periplu semiostilistic în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tot timpul amânat, estompat, respins. Poeta cultivă un soi de "naturism" nemaiîntâlnit în lirica românească, apropiat viziunii animiste asupra lumii, declanșator de elegii transfiguratoare. Pasiunile sunt eliberate sub forma unui discurs care poate atinge un paroxism al trăirii, o vitalitate exacerbată. Generația lui Nichita Stănescu nu face, în adevăratul sens al cuvântului, o nouă poezie. După cum spune Gheorghe Crăciun, în Aisbergul poeziei moderne, scriitorii șaizeciști, mari, înfocați iubitori de cuvinte zidite-n sentiment, de simboluri dominante, de metafore tutelare, nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ar fi cea a raportului de alteritate cu limba. E cu siguranță valabil pentru acea categorie de scriitori "minori", dar nu este, oare, vorba de o situație emblematică pentru orice scriitor autentic? De oriunde vin, ei întrețin cu toții o relație exacerbată și fecundă de iubire-ură cu limba comună, pe care o lucrează neîncetat, pe care o reinventează, pentru a ajunge ca să reluăm formula lui Gilles Deleuze "să faci să strige, să faci să se bîlbîie, să bolborosească, să șoptească limba în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deschis calea către un discurs radical, astfel încât unii comentatori l-au catalogat drept teoreticianul "sfârșitului modernității". Acest sfârșit va fi urmat de o serie de alte "absențe" consacrate: cea a socialului, a maselor, a istoriei, a sensului etc. Discursul său exacerbat, care îmbină virtuțile analizei cu cele ale eseului, vine să contureze imaginea unei lumi noi, care nu mai poate fi surprinsă concludent cu vechile concepte și strategii. Și în acest sens secund, al modalității de a concepe textul și de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se deschisese: " Da, era însuși Frigul (subl. în text), căci mustățile mari umpleau obrajii cu flori de promoroacă și, răzbătând peste umerile-i solide, asprul duh al nopții ghețoase o privea cu milioane de ochi". Anxietatea distinctă se transformă în oroare exacerbată, paralizantă: "[e]a se dădu înapoi, amuțită de groază, și apariția o ajunse în iatacul în care încă plutea mireasma caldă a dragostei". În lumina dezintegratoare de mituri, adevărul iese la iveală: "nu era decât vechilul". Admonestat de îndrăgostită, acesta
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în locul sfințit. Cadavrele au un scurt răgaz pentru a cuceri lăcașul: "până la cântatul cocoșilor". Când focul refuză să cuprindă cetatea Domnului, strigoii fac apel la magie neagră. Forma circulară desenată pe pământ evocă rotundul unei oglinzi, din spatele căreia pândește dublul exacerbat al trupurilor corupte, i.e. demonicul: Se adunară, ca ghizdul unei fântâne, împrejurul unui cerc de foc pe care cel mai vechi mort îl trase-n zăpadă cu o torță". Specularele metamorfoze cromatice traduc o alchimie diabolică: "Priveau cu orbitele negre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care au cam aceleași destinații ca și în trecutul apropiat: aplicații în viață. Disprețuirea patriotismului nu întărește caracterele oștenilor plecați în misiuni internaționale, nici puterile tinerilor de a se afirma pe alte meleaguri. Cei mai conștienți dintre ei regretă egoismul exacerbat și adesea incomod. Cele două Americi au fost populate de europeni, apoi și de locuitori din celelalte continente, înlăturând amerindienii în mai puțin de jumătate de mileniu. Dar nu numai resursele minerale, vegetale și animale mai abundente i-au făcut
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]