1,030 matches
-
rupând coeziunea națiunii (exemplu creștinismul).</footnote> decât a ta ni se pare un nonsens”. </footnote>, pentru că “fiecare rasă își are un Mesia, care o sintetizează și o întruchipează; dar care, în realitate îi este prototipul ideal, a cărui acțiune îi exaltă geniul, îi trezește sufletul și-l modelează după imaginea sa ” și “Așa cum diversele pâraie, care-și au izvoarele în diverse locuri, își amestecă toate apele lor în marea cea mare, tot așa, o, Doamne, diferitele Religii urmate de oameni cu
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
domeniu, rezultatele pe care le vom obține vor fi și ele în pas cu cerințele actuale. CAPITOLUL II CULOAREA ELEMENT AL LIMBAJULUI ARTISTIC PLASTIC Orice făptură din natură se mai distinge de alta , pe lângă formă, și prin culoarea sa. Culoarea exaltă și împlinește senzația vieții ce o primim din contactul cu natura. însuși raiul fără culoare se preface în negrul iad. " Francisc Sirate" 2.1. nsușirile culorilor Culoarea este pentru fizician o anumită lungime de unda a luminii, expresie a oscilațiilor
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
complementare primare sunt albastru cu portocaliu, roșu cu verde și gălbui cu violet; iar cele complementare binare: albastru violet cu galben-portocaliu, roșu-violet cu galben verzui și roșu-portocaliu cu albastru-verzui. Culorile aflate în așa numitul contrast complementar se intensifică și se exaltă una pe alta până la un mare grad de luminozitate, când sunt alăturate. Două lumini colorate complementare amestecate dau alb. Experiența clasică, făcută în secolul trecut, arată că dacă izolăm perfect un ochi de celălalt printr-un ecran perpendicular pe nas
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
eros. Cf. Yvon Brès, op.cit., p. 271. „Ce curios: Socratele descris de Xenofon - în Memorabilele sale atât de plate - sfârșește prin a-ți reda gustul și prețul demnității morale; pe când Socratele acela uluitor al lui Platon nu edifică, totuși. Încântă, exaltă, dar nu edifică. Nu te face ființă morală. Nu pot reține nimic din Memorabile, decât poate dialogul cu Glaucon, în cartea a III-a, și cel cu Theodote, în felul lui. Dar în platitudinea predicei morale a Socratelui din Xenofon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Însă trebuie să observăm faptul că egoismul, orgoliul și invidia Îi fac pe oameni să recurgă adesea la „forță”, ca la un argument: „Fiecare are atîta dreptate cîtă putere are” (B. Spinoza); „Inegalitatea, corupînd pe cei mari, pe care Îi exaltă, corupe pe cei mici, pe care Îi pîngărește” (H. Taine). * „Fidelitatea este o formă a onoarei” (Tudor Vianu) Într-adevăr „fidelitatea” este o expresie, În primul rînd, a respectului față de sine, infidel fiind cel care nu se află sub presiunea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
bem și să mâncăm ceea ce niște proști oferă unor false divinități. Toți afirmă necesitatea măsurii în domeniul sexual? Gnosticii valentinieni vor mai degrabă orgie, banchet, isterie bahică și fără opreliști. Morala dominantă interzice copularea cu membrii familiei? Trăiască incestul!... Ea exaltă cuplul, fidelitatea, monogamia? Fiecare să-și caute perechea oriunde s-ar afla ea, nu contează căsătoriile sau obligațiile contractuale în prealabil... Mântuirea ți-o afli numai în combustia propriei tale ființe. Orgia lui Valentin duce în același loc ca și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
facă o distincție clară între Socrate și Platon. Are dreptate atunci când separă net ființa filosofului confecționată ca ficțiune pentru dialogurile sale de realitatea istorică a lui Silene cu cucuta. Pe cât de puțin îi pasă de Platon, pe atât de mult exaltă eroismul lui Socrate: curajos, hotărât, virtuos, dispunând de o imensă putere de convingere, cinstit, drept, eroul Agorei care-i îndeamnă pe toți oamenii la autocunoaștere nu putea decât să-l seducă pe solitarul urmărind același obiectiv în turnul său... Și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Așa erau cei în a căror casă și-a petrecut primii doi ani ai existenței sale... Lui Montaigne îi place sobrietatea, simplitatea, austeritatea, rigoarea. Zadarnic am căuta în Eseuri elogii la adresa Atenei. în schimb filosoful nu pierde nicio ocazie să exalte meritele Spartei, care-i învață pe supușii ei ce înseamnă autonomia și capacitatea de a sta pe propriile picioare. Povestea copilului lacedemonian care preferă să moară cu pântecele sfâșiat decât să mărturisească faptul că a ascuns o vulpe sub tunică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
geografic în materie de legi și obiceiuri, necesitatea de a te cunoaște. Tezele pascaliene despre divertisment n-au decât de câștigat când sunt privite din perspectiva capitolului intitulat Despre abaterea gândurilor îCartea a III-a Cap. IV) în care Montaigne exaltă efortul asupra reprezentărilor și arta savantă de a deturna privirile de la spectacolul suferinței, al nenorocirii, al mizeriei, al chinului și tristeții condiției umane ducând ineluctabil la moarte. Evident, Pascal deploră această strategie hedonistă a evitării durerii pentru a-i prefera
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
excelenței tezelor formulate în amonte. Preocupat nu atât să schimbe ordinea lumii, cât să se schimbe pe sine, discipolul lui Epicur se desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei*, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune. Dar a trăi în lume ca și cum ai fi în afara lumii pune o problemă: comunitatea o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
epicuriene care integrează, de exemplu, considerațiile finale ale poemului asupra evoluției civilizației și în care găsim dovezi că gândirea lui Lucrețiu poate figura cu demnitate pe lista filosofiilor hedoniste. Este cazul ultimelor versuri ale cărții a V-a, unde Lucrețiu exaltă meritele unei societăți rafinate care, ciudat, apare simultan cu muzica... într-un registru pe care Rousseau, cel din Discurs asupra originii inegalității printre oameni, îl va calchia, Lucrețiu realizează un tablou al nașterii și al progreselor culturii și ale civilizației
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în care se află omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar nu mai cunoaște
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu risc absolut deloc să greșesc afirmând că o interpretare a lui Dostoievski în atmosferă de irealitate este a priori un foarte grosolan contrasens. Înseamnă a anula pur și simplu tocmai elementul pe care o atare înfățișare intenționează să-l exalte, adică sensul metafizic. Forța extraordinară a lui Dostoievski vine tocmai din faptul că în cadrul cel mai cotidian și mai naturalist face irupție fulgerător, abrupt, un sens transcendent. Iar faptul acesta nu modifică nici un moment consistența obiectivă a lumii. Prințul Mâșkin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
neogotice” ale unor Ann Radcliffe sau Horace Walpole. Poate că la ea a contribuit și faptul că edificiile medievale poartă pe ele patina neagră a secolelor. Reprezentarea eidetică a Evului Mediu a fost falsificată de viziunea nocturnă sub care îl exalta romantismul. Dar toată civilizația medievală și toate manifestările ei sunt dimpotrivă concepute pentru lumina diurnă. Nici vitraliile, nici miniaturile, nici frescele, nici arhitectura nu pot fi funcțional destinate decât orelor de plină zi. Să ne reprezentăm ceea ce ne propune titlul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
În cadrul moralei generale a comunității În care trăiești, să poți să ai și să respecți și o morală a ta. Μ Vanitatea noastră se simte În siguranță atunci când suntem În compania unor persoane pe care le considerăm egale cu noi; exaltă atunci când ne simțim superiori celor de față și suferă de invidie când constatăm superioritatea evidentă a altcuiva. Μ Mândria este un sentiment legitim pentru acela care simte nevoia respectului față de sine. Μ Actul moral nu trebuie judecat În sine, ci
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de toți: „Nu indivizii arhangheli plutind peste societate; prinși în angrenaj, trăim în, prin, pentru ea. Unul reprezenta, reprezentăm toți.” Eludând proza narativă, sub cuvânt că funcția ei este îndeplinită cu mai multă eficacitate de reportaj, avangardiștii de orientare constructivisto-integralistă exaltă în schimb poezia, pronunțându-se pentru „poezia agresivă”. Asemenea artelor plastice, menționează Ilarie Voronca, poezia se dezbară, prin constructivism, de orice subiectivitate, încetează a fi o „expresie de suflet”, devenind o „existență materială”. Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, umbrește și
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I., de certă vibrație lirică, exaltă valori perene, istoria retrăită afectiv, țara și neamul, ascendența, eroii iluștri sau anonimi. Tonul, nu o dată declamator și grandilocvent, e totuși strunit, menținut între limitele unei estetici „modernizate”, și poate convinge. Poetului îi este firească și postura de „cetățean”, el
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
declarat) Istoria... nu e străină de construcțiile lui G. Călinescu, în primul rând, ale lui N. Iorga, Ovid Densusianu, N. Cartojan, Șt. Ciobanu, D. Popovici, dar nici de un anume spirit al epocii în care a fost scrisă și care exalta, propagandistic, ideea națională, actualizând istoria nu o dată abuziv (de exemplu, capitolul Mihai Viteazul în cultura română). Fiind vorba mai ales de o istorie a ideologiei culturale și literare, decalajele cantitative dintre capitole devin explicabile. I. Budai-Deleanu, Costache Conachi, I. Heliade-Rădulescu
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
ideologia în scenarii epice, L. o prezintă direct. Cuvânt despre Transilvania (1982), carte repede retrasă de pe piață, este o colecție de eseuri tributare doctrinei naționalismului mistic, cu îngroșate note polemice antirevizioniste. Culegerea este structurată în patru părți: Rapsodie transilvană, pledoarie exaltată pentru arhaicitatea ținutului, Meleaguri natale, un soi de imn glorificând influența civilizatoare a socialismului, Patriotismul - o necesitate vitală, un manifest împotriva revizionismului, și Cuvânt despre Transilvania, unde sunt prezentate antitetic Transilvania milenară și Ungaria posesivă. Eseurile sunt mai ales reacții
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
a neamurilor este schițată în manieră rigidă. În plus, sunt vehiculate multe dintre locurile comune ale politicii oficiale ceaușiste. L. și-a adunat publicistica în volumele Fragmentarium, Nevoia de adevăr și Vocația constructivă (1983), care cuprind fie texte pronunțat ideologice, exaltând politica vremii, fie pledoarii pentru propriile scrieri, un fel de dialoguri imaginare cu un interlocutor atent și comprehensiv, căruia i se explică problematica articolelor și represaliile pe care le-a suportat autorul lor, prilej pentru acesta de a polemiza cu
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
tendințe centrifuge” ( Începuturile și cadrul unei prietenii, „Gândirea”, 4/1940). Articolele de atitudine ale primului director, Cezar Petrescu, au o tentă poporanistă. Pamfil Șeicaru introduce în „Gândirea” un spirit neosămănătorist. În opoziție declarată cu el, Tudor Vianu cultivă universalismul. Blaga exaltă „fondul nostru nelatin”, iar G. M. Ivanov vântură idei slavofile. De la primele articole, Nichifor Crainic caută să traseze culturii române, prin „Gândirea”, o orientare etnico-religioasă, arborând praporii ortodoxiei. Cu timpul - scrie Blaga - în paginile revistei s-au precizat două poziții
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
trăim doar peste trei decenii, atunci când - ajunși În pagul izbăvitor al Revoluției - ne-am Întrebat ingenuu de ce vorbesc polonezii sau ungurii cu fervoare de „contra-cultură”, de Ginsberg, Timothy Leary, hippies, Beat Generation, Havel, Gombrowitz, Esterházy, Foucault, Lacan sau Kundera, de ce exaltă ei doctrina „culturilor marginale”, alternative, non-dominante ale postmodernismului sau „antipolitica” lui Konrád, atunci când noi vorbim, În continuare, de Camus, Sartre, eventual Heidegger, receptați trunchiat, sau chiar de Thibaudet, de la care Împrumutăm triada metodologică a relației dintre doric, ionic și corintic
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Dumitrescu B., George D. Dumitrescu, George Dumitrescu-Urziceni, G.D. Gheslăniceanu, Dimitrie Gherasim, George Nanu Dumitrescu, G.U., G. Urz, George Urzin, Ghiță Urziceanu, Ghiță de Urziceni. Cu sporadice recenzii, răzlețe stihuiri sentimentale, articole, între care gesticulante sunt cele de atitudine politică (exaltând frăția de arme dintre soldatul german și ostașul român în „războiul sfânt” împotriva bolșevicilor), câteva traduceri (din Leonid Andreev, Arcadii Avercenko, A.P. Cehov, Al. Kuprin), D. nu-și modifică fizionomia literară, care rămâne aceea a unui prozator. Nuvelele și schițele
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
șaptea (I-II, 1945; ediție definitivă în 1968). În prima parte, personajul-narator notează reacții și trăiri firești, provocate de un nou mediu școlar - mici și suave naivități și mirări, înfiriparea relațiilor cu colegii - sau de tulburări erotice și de aspirațiile exaltate spre frumosul și misterele vieții. Partea a doua este o înșiruire de mici aventuri și se depărtează de ținuta și sensul celei dintâi. Totuși, în general, se țese o poezie a adolescenței, bine controlată de narator. Dialogurile, adesea colorate de
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
de schimbarea mediului social. Gustul lui D.-G. în poezie e, totuși, incert, fapt ușor de observat îndeosebi în studiul despre Vlahuță (A. Vlahuță, 1890). Atras de versificarea retorică și discursivă a unor idealuri sociale pe care le prețuia, el exaltă calitatea unor pastișe epigonic-eminesciene, puse mai presus de valoarea modelului. Lui I. L. Caragiale, de care îl lega și o mare prietenie, criticul i-a închinat un studiu (I.L. Caragiale, 1890) și câteva articole substanțiale: Caragiale fluierat (1885), „Făclia de Paște
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]