1,801 matches
-
și Occident. Imposibilele eforturi și sacrificii ale localnicilor și cruciaților, nebunia, eroismul, ambiția unora, răbdarea și înțelepciunea altora, dar și misterul locurilor sfinte, exotismul și dorul de ducă, cu tot cortegiul de „rezultate inverse” din zilele noastre (problemele imigranților, redescoperirea exaltărilor religioase, nevoia de ecumenism) fac din istoria acestei epoci un subiect cât se poate de actual. Desigur, anul 1099 în Ierusalim nu putea fi, într-un roman de Coelho, doar un prilej de rememorare istorică sau de confruntare a religiilor
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
a venit pentru toți, dar nu pentru oricine, asta însemnînd că trebuie să te aduci în acea stare de spirit prielnică primirii parabolelor. De aceea, defectele care ne împiedică să fim primitori sunt: indigența minții (dezinteresul și prostia), consimțirea euforică (exaltarea fără temei), sufocarea spiritului cu grijile lumești, excesul de spirit critic (vigilența încruntată care nu se angajează în nimic), opacitatea agresivă. De cealaltă parte, însușirile care înlesnesc primirea mesajului pericopic sînt: răbdarea plină de speranță, îndrăzneala și perseverența, creativitatea. Potrivit lui
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
pe care mulți cercetători au considerat- o drept vizionară. Nici mai mult nici mai puțin, Bloy se considera pe sine martorul chemat să aducă mărturia credinței creștine într-o lume de renegare spirituală. Chiar dacă îi putem pune convingerea pe seama unei exaltări tardive, cuvintele cu care descrie secolul XX nu au cum să nu atragă atenția. Iată cum anticipa Bloy în 1902 (!) secolul celor două războaie mondiale: „Trăim preludiul unei drame nemaiauzite, ceva ce nu s-a mai văzut de douăzeci de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
măcar un ucigaș”, sau că „minunile sunt considerate o normă”. Sunt fraze care seamănă perfect cu intertitlurile născocite de Dan Stanciu în „Cu ochiin 3,14”. Dar cam atât. Proza lui Zaza Burciuladze conține o doză importantă de exhibiționism, nițică exaltare, foarte puțin umor și încă și mai puțină poveste. Scriitorul georgian are condei, nimic de zis, nu este lipsit de fler în ceea ce privește construcția unei fraze, numai că textele lui sunt cât se poate de goale și gratuite, nu vădesc nici
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
dezamăgire în suflet că momentele cele mai intense, îmi vor fi părut ieri întâmplate, și atunci cu siguranță voi simți că nimic nu va fi șters durerea și plăcerea, gustul sau mirosul, sunetul sau imaginea, intensitatea neînchipuită a dragostei și exaltarea aceea de nedescris în cuvinte, a fericirii când iubești și te simți iubit. Atunci, regretul pasiunilor neîmpărtășite sau neexperimentate, ori nerezolvate și bucuria momentelor unice cu sentimentul că viața este atât de lungă, și că poți face atât de multe
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]
-
o carieră încununată de realizări impresionante, dar și de cunoscut preocupările sale curente, privind păstrarea și conservarea culturii și limbii neamului său, aromânii. 63 de ani de exil, urmând o traiectorie sinuoasă, presărată cu temeri și inedit, cu întristare și exaltare, cu reușite și eșecuri s-au scurs într-o manieră în care, optimistul și temerarul luptător a ieșit învingător în fața tuturor piedicilor. Dumitru Sinu are ocazia să-l cunoască pe Tiberiu Cunia în anii pribegiei, drumul său spre libertate și
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360650_a_361979]
-
peregrinări, în căutarea umbrelor, a imaginilor șterse de timp, iluzia că, undeva, într-un colț ascuns, mai palpită un rest obscur dintr-o utopică realitate ideală, sunt estompate de un discret registru autoironic, de un destul de sever autocontrol, ce înăbușă exaltarea ori afirmațiile definitive. Poetul apelează des la astfel de tehnici de schimbare a registrelor, prin care o afirmație e negată imediat de opusul ei, enunțul e mutat în gama metatextuală, formulele considerate excesiv de sensibile sunt readuse la un ton neutru
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
2005 l Premii școlare Fundația Pace și Cooperare, cu sprijinul Comunității din Madrid și cu colaborarea companiei Airline Ambassadors, convoacă elevi și profesori din întreaga lume pentru a participa la cea de-a XX-a competiție anuală, dedicată în 2005 exaltării valorilor unei culturi de pace și non-violență, propusă de UNESCO. În același timp, dorește să aducă un omagiu victimelor terorismului și actelor barbare petrecute în întreaga lume. Premiile școlare Pace și Cooperare 2005, ce au ca temă „Pentru o lume
Agenda2005-19-05-1-general6 () [Corola-journal/Journalistic/283662_a_284991]
-
confort care se dovedește a fi, în cele din urmă fad, se cultivă predilecția pentru metamorfozarea urii față de cultură în chiar opusul ei, adică în act de cultură. Așa încât, „viața întru gândire își pierde semnificația”, fapt care atrage după sine exaltarea necesităților, care devin obiect al unei solicitudini neîncetate. Tocirea discernământului atrage după sine mutații periculoase, cum ar fi considerarea viciului ca valoare, publicitatea ca asceză și, în cele din urmă, instaurarea principiului plăcerii (forma postmodernă a interesului particular) în principiu
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
fizică/sexuală și psihică dintre parteneri. Dragostea simpatetica se manifestă sub forma apropierii, căldurii, dorinței de a ajuta, preocupării față de bunăstarea și fericirea partenerului și angajarea pe termen lung. Dragostea oarbă, pasionala este un amestec de dorințe și atracție sexuală, exaltare și durere, anxietate și destindere, altruism și gelozie, ea apărând repede și dispărând la fel de repede, un foc de paie. Cel de-al treilea tip de dragoste, cea rațională presupune angajare, decizie rațională, este un fel de contract între parteneri, stând
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
auzea, însă în același timp, simțea cu toată ființa că acela era adevărul. Și se lăsă pierdută în îmbrățișarea prelungă care-i umplea sufletul de o bucurie cum nu mai simțise vreodată, pentru că nu era în ea nici un pic de exaltare, ci numai liniște și împăcare. Și în timp ce îmbrățișarea părea că nu se mai sfârșește și devenea tot mai strânsă, începu să simtă că respiră tot mai greu, că fiecare inspirație este un efort din ce în ce mai mare și că încercarea de a
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
către-nălțimi sau în adâncuri te încânți de taine și poți schimba în voie ale visării haine sfidând povața-absurdelor mulțimi. Cu tine însuți nu ești nicicând nefericit și orice suferință nu mai doare. Nu te oprește nimeni să zburzi în exaltare și să-ți transformi apusu-n răsărit. Când mă încearcă vraja ursitei mă retrag în mine însumi ca-ntr-o carapace. Întotdeauna-acolo e mult mai multă pace și-n toate aflu un tărâm mai drag. Persefona și Demetra Gustase
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382588_a_383917]
-
astfel învățătura teologică și înțelepciunea milenară după care omul nu se poate apropia de Dumnezeu până n-a trecut mai întâi prin smerenia și asceza crucificării, prin golirea de sine, prin kenoza intelectuală și existențială. Idealul post-creștinismului este căutarea și exaltarea experiențelor subiective „oceanice”, emoționale și mistice de vârf, a stărilor psihologice extatice, încercarea de a dizolva „carapacea” transparentă a sinelui însă nu prin har ori sinergie ci prin efort strict omenesc, pelagian. Experiențe supranormale, de înalt voltaj emoțional, sunt astfel
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
de Univers Tu te zbați la mine-n gânduri, înger mut, în Rai uitat Neștiind că poți să zbori prin azurul ce te-a șters... Mi-ai simțit însingurarea și neliniștea din sânge Dor atavic fără nume, căutarea unui rost, Exaltarea-n seri de taină când pe umăr vreau a-ți plânge Fără un motiv anume, fantazând la ce-ar fi fost... Vreau să îți ascund sub palmă tot ce-a mai rămas din mine Să mă înflorești ca-n vise
LA MINE-N GÂNDURI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382990_a_384319]
-
Două lacrimi gemene, când poetul Dabija ne spunea că reunirea va veni, undeva, prin 2007. Iar timpul a trecut, pierzându-ne între Zăvoranca și Bianca ! Paradoxal, însă, sentimentul apartenenței la un singur popor s-a amplificat. Pe ambele maluri. Fără exaltări și fără naționalisme desuete. Cu pași concreți. Economici și politici. Sunt tot mai multe semne că ora reîntregirii neamului românesc se apropie. Contextul regional este tot mai favorabil. Pentru asta, noi, poporul român, fiecare dintre noi să ne implicăm responsabil
De la UNIRE la REUNIRE – Sergiu GĂBUREAC [Corola-blog/BlogPost/93043_a_94335]
-
pe buzele noastre - cuvinte ce nu însemnau nimic. Cuvinte ce însemnau totul. Cuvintele acelea ne urlau că noi doi suntem la fel. Că suntem altfel! Ni se părea - deși nu era așa - ca strigam unul altuia acest lucru, într-o exaltare atât de furibunda, încât dacă ar fi fost exprimată la dramatismul adecvat, ne-ar fi obliterat pe amândoi, ca o explozie nucleară. Dar exprimând toate acestea cu un urlet foarte calm, cu vocile noastre de mai dinainte, într-o limbă
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
spre sfârșit, judecând după tonul său concluziv. Dar, chiar și așa, poetul nu avu nici o dificultate În a-i recunoaște imediat sursa. În acel moment, spunea ceva În legătură cu etapele succesive ale vieții omului pe Pământ. Ca să ajungă, era sigur, la exaltarea epocii viitoare, al treilea timp al Duhului, eliberarea de povara cărnii și a materiei, ștergerea păcatului și a egoismului Într-o societate de egali În care Biserica, reînnoită de influxul Înviorător al Sfântului Duh, avea să devină În sfârșit campionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
m-am temut atunci, dar femeile simt, Între voi e mult mai mult, nu se poate să nu cîștigi... Iată comunicăm. Încă ne mai spunem ceea ce așteaptă una de la cealaltă. Și totuși, de la o vreme Începuse să devină reticentă la exaltările mele. Nu era capabilă să Înțeleagă cum puteam eu să cred În teoria lui Aristofan din Simpozionul lui Platon. Avea un soi de respingere față de tot ce ține de starea de grație, de acel ceva ce depășește Înțelegerea noastră imediată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poate oferi vreo soluție... Oare numai astfel se pot împlini sufletele precum cel al meu, adăstând la răscrucea dintre lumi?... Nu știu. Nu știu cum este pentru fiecare, dar pentru mine cunosc, cred, răspunsul, o dată pentru totdeauna: am să aleg viața în locul exaltării aceleia tulburi și fără pic de consistență pe care unii o numesc geniu și pe care, dacă n-aș ști totuși că am trăit-o pe propria-mi piele până nu demult, în încercarea de a afla locul de unde izvorăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mișcare ca să nu răstoarne sau să nu spargă ceva, picioarele mele înghețate care pipăie podeaua de parcă ar merge pe gheață, starea mea stranie care seamănă a boală -, totul este doar un înveliș jalnic în care și-a găsit refugiul o exaltare tăcută. Mă apropii de masă. Cât fac pasul, până când îndoi piciorul din genunchi ca să-l pun cu teamă paralizantă în pământ, îmi pare că trece o veșnicie; mișcarea pare să nu aibă sfârșit. Dar, după ce pasul a fost făcut, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormînt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit-o“ doar flori „naturale“, interzicîndu-le categoric, evident, Într-un acces de exaltare mistică, „profanarea mormîntului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cît de cît, firul gîndirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile Își au traiectoria lor logică, aidoma ciclului biologic al omului, de la eflorescență pînă la descompunere; proletarii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dosnice pînă În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, cînd, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi bărboși și fete cu mîini clorotice care, din superbe mantouri de blană, scoteau pistoale deloc feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
statului dispăru și în locul ei apăru din nou drapelul înălțat pe catarg. Vântul îl agita încoace și încolo, încolo și încoace, ca un prost, în timp ce imnul repeta acordurile războinice și accentele marțiale care fuseseră compuse în vremurile trecute de nestăvilită exaltare patriotică, dar care acum păreau să sune a doagă. Da, domnule, omul a vorbit bine, rezumă cel mai bătrân din familie, și trebuie să recunoaștem că are perfectă dreptate în ceea ce a spus, copiii nu trebuie să se joace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca și când niște mesageri drăcești ar fi umblat permanent de la o masă la alta, țesând urzeala Răului. Într-un colț al mesei celei lungi În schimb, un grup de patru muștrii rămăsese cufundați Într-o ciudată apatie. Păreau indiferenți la scârbavnica exaltare a cărnii izbucnită de jur Împrejur. Ședeau potoliți, vorbind În șoaptă, Îndeletnicindu-se În aparență cu golirea micului urcior din fața lor. Nici veșmintele lor nu se potriveau cu mediul. Purtau niște haine obișnuite, fără culorile bătătoare la ochi și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Beethoven. Într-o după-amiază, lăsat singur Într-un hotel din Hot Springs, a gustat elixirul de caise al mamei și, plăcându-i gustul, s-a cherchelit În toată legea. O vreme s-a simțit bine În starea aceasta, dar, În exaltarea sa, a Încercat să și fumeze, căzând pradă unei reacții plebee vulgare. Deși incidentul a oripilat-o pe Beatrice, a și amuzat-o În secret, devenind parte din ceea ce următoarea generație ar fi numit „stilul ei“. Copilul ăsta al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]