1,814 matches
-
ca și când niște mesageri drăcești ar fi umblat permanent de la o masă la alta, țesând urzeala Răului. Într-un colț al mesei celei lungi În schimb, un grup de patru muștrii rămăsese cufundați Într-o ciudată apatie. Păreau indiferenți la scârbavnica exaltare a cărnii izbucnită de jur Împrejur. Ședeau potoliți, vorbind În șoaptă, Îndeletnicindu-se În aparență cu golirea micului urcior din fața lor. Nici veșmintele lor nu se potriveau cu mediul. Purtau niște haine obișnuite, fără culorile bătătoare la ochi și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
descifra, simțeam în urma mea forța structurii ca de oțel care nu putea duce decât la acest rezultat. Niciodată nu fusesem atât de sigur de calea pe care aveam să o urmez; și singur, acest sentiment îmi dădea o stare de exaltare. Dragostea înflăcărată, odată identificată, poartă amprenta indubitabilului. Îmi înțelegeam perfect situația și știam exact ce am de făcut. De îndată ce m-am urcat în tren, la Liverpool Street, am început să înțeleg că aveam destule motive să fiu totuși îngrijorat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nuvela din ziarul Evening Standard, eram tentat să-mi spun că am fost doar victima unei halucinații prelungite și debordante, care acum se încheiase. Și totuși nu visasem. Durerea constantă era acolo, ca să-mi amintească permanent acest lucru. Starea de exaltare a Antoniei luase sfârșit. Nici nu durase mult, iar ea părea, așa cum îi spusesem lui Georgie în scrisoare, pur și simplu distrusă. Spectacolul acestei prăbușiri era extrem de jalnic și totodată de înspăimântător și nu mințisem cu nimic când îi spusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că ar fi fost pentru el o ușurare dacă ar fi putut depăși primul impuls și ar fi soluționat „revederea“ trecând pe lângă Rozanov, salutându-l, și primind la rândul lui un salut prietenesc. George observa, cu calculată detașare, cum urca exaltarea în el. Acum simțea că nu mai poate amâna prea mult. Trebuia să se afle în prezența lui Rozanov, indiferent de pericolul pe care-l implica asemenea pas. Îl încuraja un anumit lucru. Știa că Rozanov, oriunde s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
speranță a unei relații directe între el și Hattie? De ce se grăbea atât de tare s-o paseze altuia? Gândul năuc și speriat care se degaja din asemenea sumbră întrebare și de care se ferea chiar în momentele de sălbatică exaltare a imaginației era acela că, dacă dăduse greș cu Amy și cu Hattie, nu s-ar putea, în cele din urmă, să stabilească relații de perfectă afecțiune cu fetița lui Hattie? Înclinat cum era spre melancolie, existau totuși momente când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi apărea la fel de oribilă. Să fie din pricină că voise s-o impresioneze? Se prezentase lamentabil. Ea deținuse tot timpul avantajul asupra lui, fusese rece, superioară, aproape tăioasă. Tom nu reușise să exorcizeze răul. Și după aceea îl apucase starea lui euforică, exaltarea ridicolă, pe care mai târziu nu o putuse înțelege, în legătură cu legenda aceea cu Iisus care ar fi fost în Anglia. Ulterior încercase să scrie un cântec pop pe tema legendei. Dar starea de exaltare spirituală se evaporase și nu ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceea îl apucase starea lui euforică, exaltarea ridicolă, pe care mai târziu nu o putuse înțelege, în legătură cu legenda aceea cu Iisus care ar fi fost în Anglia. Ulterior încercase să scrie un cântec pop pe tema legendei. Dar starea de exaltare spirituală se evaporase și nu ieșise nimic din cântec. Și apoi, în aceeași zi a excursiei la mare, avusese loc coșmarul pierderii lui Zet și a plânsului cutremurător al lui Adam, pe care nici măcar salvarea cățelului nu-l putuse șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a frapat pe moment ideea că această expresie sintetiza ceea ce, la sfârșit, la sfârșitul sfârșitului, ar putea simți cineva în legătură cu George. Știam unde locuiește Valerie și am urmat-o de la depărtare. Pe măsură ce înainta, părea să-și piardă o anume tragică exaltare care o însuflețise. Capul i se lăsase în piept, se împleticea în rochia lungă, mânjită. La un moment dat, o ridică strângând-o cu mina, într-un gest lipsit de grație. Acum aveau să izbucnească și lacrimile, care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspunzi la această scrisoare dar primește-o și gândește-te la ea, poart-o în minte. Voi comunica din nou cu dumneata. Întodeauna, realmente pe vecie, al dumitale devotat discipol, George McC. George scrise scrisoarea cu repeziciune, într-o stare de exaltare, de parcă ar fi fost inspirat. După ce o reciti, se simți ușurat, aproape fericit. Foarte înțelept din partea lui să nu ceară o întâlnire, mai bine să sugereze un viitor vag care va aduce, cu siguranță, o întâlnire la timpul cuvenit. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în sus la el, pentru că era mai jos decât Tom, și îl privi drept în ochi. Tom constată cu mirare că pe fața rotundă, băiețească, a lui George radia o expresie ciudat de luminoasă. Arăta ca un om pradă unei exaltări emoționale, gata să plângă de bucurie în urma unei vești extraordinare, a unei fantastice realizări sau descoperiri. Tom ar fi vrut să rostească un cuvânt potrivit, care să-i exprime afecțiunea, pentru că lumina de pe fața fratelui săi îi reînsuflețise brusc întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dreptul să-i punem lui George câteva întrebări. Stăteau cu toții în picioare, cu excepția lui Ruby și a lui Adam, care era încă trântit cu Zet pe covor. George se așeză lângă sobă. Fața lui rotofeie avea acea expresie de radioasă exaltare care-l făcuse pe Tom să se întrebe, cu două seri înainte, dacă fratele lui nu înnebunise. — Ce rost are să-i pui lui George întrebări, spuse Tom. O să ne răspundă numai prin minciuni și nu-l condamn. Nu-l condamni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așa încât acum arăta ca un om inspirat într-unul din marile momente ale vieții sale, de pildă ca atunci când înșfacă drapelul într-o bătălie și se repede, cu un strigăt de fericire, drept în liniile inamicului, posedat de o eroică exaltare și de impulsul sacru al datoriei supreme. Dar, în același timp, mișcările îi erau încete și bine cumpănite; de parcă efectua o acțiune rutinieră, pe care o repetase de nenumărate ori în imaginație. Într-adevăr, așa cum se mișca acum prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost numai unul dintre muzicienii, intelectualii care nu au avut tăria de caracter să refuze să slujească cu arta sa propaganda legionară. Chiar istoric fiind ca formație, am oarecare dificultăți să înțeleg atașamentul unor intelectuali maturi, cu vigoare, uneori cu exaltare, la o acțiune, ni se explică astăzi, ce ar fi fost exclusiv de „mântuire spirituală“ a neamului. Oricâte păcate ar fi avut sistemul parlamentar democratic, a mântui o țară de el nu poate părea un câștig și o cauză demnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
stau din nou goală în fața unui străin. Dar am uitat cât de înnebunitor e să te expui... să fii puțin speriat. Când m-a sărutat Steven, mi-am adus dintr-odată aminte de toate astea. Acea, cum să-i spun, exaltare. Eram uimită cum de putusem să trăiesc fără asta în toți acești ani. Trebuie să fi fost o scenă destul de comică - micul pretendent ridicându-se pe vârfuri ca să ajungă la doamna lui de vârstă mijlocie, bicicleta căzând la pământ. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
noi, deși e limpede că am fi În stare să spunem orice, cu mintea la hrana gătită de mame. O putem adulmeca de la distanța asta, orice fir de miros de usturoi cască nări și aduce pe fețe o expresie de exaltare. GÎndul la cîrnații cu muștar, la chiftelele usturoiate, la borcanele cu zacuscă sau la cozonaci ne transformă Într-un fel de neoameni comici. SÎntem sătui de varză răsfiartă, de pilafuri pline de pietre și de macaroane nesărate, gătite cu tot cu căcărezele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de piersici a cărui dată de expirare a fost rîcÎită. Încep festinul Înainte să ies pe ușă. Bănuiesc că excesul de zahăr nu reușește să-mi astîmpere chimia deranjată, parcurg cei 2 kilometri de drum prăfos Într-o stare de exaltare periculoasă. Nu-mi cumpăr bilet de la canton, deși am fost sfătuit cu insistență de locotenent să o fac. Starea de măsuri speciale nu s-a ridicat În urma Congresului și În trenuri și gări mișună patrule de miliție Însoțite de militari
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Christina simțea cum alunecă Într-o stare asemănătoare panicii, un tremur tot mai fierbinte Îi cuprindea Întreg corpul, Însoțit de o Îndîrjire la Început difuză, apoi tot mai ascuțită și care se alimenta singură, pînă cînd ajungea un fel de exaltare nevrotică, o beție autodistructivă. Atunci suferea cumplit și voia să sufere și mai mult. O dureau nu atît cuvintele lui nedrepte, cît mai ales tonul rece, neprietenos cu care le pronunța, judecățile lui lipsite de orice sentiment. În astfel de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că emoția populară Își are legile proprii, fenomenul, sau mai precis sindromul Timișoara devine perfect explicabil, la fel ca toate celelalte sindroame psihice. Ar fi suficient, de exemplu, să remarcăm că, la un moment dat, unii dintre ei, cuprinși de exaltare, au Început să spargă vitrinele magazinelor, sub pretextul că În rafturile acestora nu se găsea nimic de mîncare. Specialiștilor care au analizat ulterior evenimentele nu le-a scăpat amănuntul că În realitate cele mai multe dintre magazinele respective erau profilate pe confecții
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai ostenea să-și toarne În pahar. Bea lichiorul direct din sticlă și Îmi relata destul de incoerent peripețiile personajelor sale, ca și cum ar fi fost vorba despre niște cunoștințe comune. Îl ascultam resemnat, fără să acord vreun credit fabulațiilor generate de exaltarea lui bahică. Se făcuse tîrziu, eram și obosit, nu mai aveam puterea să-l contrazic. Nici n-ar fi folosit la nimic, dimpotrivă, probabil că l-ar fi Întărîtat. Inițial crezusem că e o poveste cu extratereștri, Însă mi-am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
organizarea socială în ansamblul său; această temă, a opoziției dintre săraci și bogați, constituie ,,toposul istoriografiei și al filosofiei în momentul în care creștinismul a conferit o dimensiune escatologică condamnării, dacă nu a celor bogați, cel puțin a bogăției și exaltării celor săraci și mai cu seamă a sărăciei". Mises plasează invidia și ura în zona patologiei și a bolii mintale. Analiza sa, asupra căreia vom insista în continuare, este profund adevărată. Din lăcomie sau din alte pricini, atunci când nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
viața este o rutină, o agonie lentă. Fără criză nu există valoare. În perioada crizei înflorește ce-i mai bun în fiecare, pentru că fără criză orice vânt este o mângâiere. Dacă vorbim despre criză o promovăm, iar tăcerea este o exaltare a conformismului. În loc de toate acestea, mai bine să muncim. Să terminăm odată cu singura criză amenințătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăși". www.rightwords.ro. 23 C. I. Gulian, Hegel sau filosofia crizei, Editura Academiei RSR
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sa opinie și personalitate să fie deconspirate: Nu putem iubi sau urî la nesfârșit, nu putem să fim plini de pasiune în fața oricărui lucru. Ironia dezvoltă în noi, mai întâi, un fel de prudență egoistă care ne face imuni față de exaltarea compromițătoare și împotriva extremismului sentimental..."347 În sfârșit, din aceeași perspectivă strict a cochetării cu "artele", interesul lui Fred pentru primenirea citadină bucureșteană nu este deloc întâmplătoare, ci voluntară oferă indicii pentru cititorul/privitorul avizat (v. fragmentul în care este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aruncați, încă de la naștere, în prăpastie) sunt două fațete, în oglindă, ale normalului, însă în ciuda drepturilor și recunoașterii acordate în plan mondial, prea puțini dintre acești „nefericiți ai sorții” se bucură de un tratament echitabil, de o apreciere și o exaltare a modalităților prin care respectivele persoane (copii, dar și adulți) reușesc să se exprime, pe măsura posibilităților creative, indubitabil compensatorii, cu care au fost înzestrați de sus-amintita soartă. Anticipând, oarecum, subliniem și încadrarea creativității copiilor cu dizabilități (inclusiv cele intelectuale
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
pregătesc terenul implementării, astfel ca un conținut cognitiv, chiar și „inadecvat”, să fie acceptat de cenzura logico-rațională a conștientului. Însă, pentru a avea un efect de durată, el trebuie să devină autosugestie. Nu poți fi permanent într-o stare de „exaltare” pentru a acționa conform sugestiei. Ea trebuie să treacă de furcile caudine ale conștientului, să fie preluată în memoria de durată și plasată în sistemul de convingeri care nu se restructurează decât în situații extrem de critice și nici măcar atunci. Avem
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Iată o idee care-l plasează în sensul filosofiei existențialiste europene. „Trăirismul” tinerilor din anii ’30 reprezintă, în fapt, o formă a existențialismului european, și anume expresia lui românească. C. aduce în această experiență un paroxism al stărilor negative, o exaltare în refuz. Nu trece neobservată, încă de pe acum, vitalitatea acestui refuz al lumii și al valorilor ei, cum nu rămâne neobservat uriașul, strălucitorul spectacol în acest dialog cu neantul. Se considera deja un specialist în problema morții și percepea lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]