401 matches
-
După decesul papei Conon doi candidați, arhidiaconul Paschali și arhipreotul Teodor al II-lea s-au certat pentru episcopatul Romei. Însă, poporul roman ca și clerul simplu l-au ales pe Sergiu. Se știe că pentru a-și da acordul, exarhul de Ravenna Ioan Platys a pretins suma de 50 de kilograme de aur, promisă de Paschalis. Sergiu era originar dintr-o familie de imigranți proveniți din Antiohia, Siria. S-a născut la Palermo și și-a petrecut și copilăria în
Papa Sergiu I () [Corola-website/Science/305412_a_306741]
-
în zilele de sâmbătă și înfățișarea lui Iisus ca Agnus Dei. Efortul împăratului Iustinian al II-lea de a-l aresta pe papă și de a-l transporta la Constantinopol, a eșuat datorită rezistenței milițiilor cetățenilor din Roma și a exarhului de la Ravenna. Despre epoca de după înlocuirea lui Iustinian al II-lea (695) sunt știute doar detalii; în conformitate cu acestea Sergiu a întreprins multe călătorii, sfințind mai multe biserici noi. Papa Sergiu a îmbogățit slujba liturghiei, adăugând de pildă cântarea Agnus Dei
Papa Sergiu I () [Corola-website/Science/305412_a_306741]
-
1803), iar în 1801 țarul Alexandru I l-a numit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. S-a pensionat în 1803, stabilindu-se la Odessa. La 27 martie 1808, printr-un ucaz al aceluiași țar, a fost numit "exarh" al Bisericii din Moldova și Țara Românească - ambele țări fiind sub ocupație militară rusă (instalat la Iași 22 mai 1808) conducând Mitropolia Moldovei până după pacea de la București (16 mai 1812). În această calitate a tipărit mai multe cărți și
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
Malvialle, Franța; - aprilie 2004 -octombrie 2005: a fost preot slujitor la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci” Malvialle, Franța; - noiembrie 2004 -prezent: responsabil și pentru parohia de la Toulouse; - noiembrie 2005 -prezent: stareț la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Vilar, Franța; - noiembrie 2005 -prezent: exarh al mănăstirilor și membru al Consiliului Mitropolitan; - limbi vorbite: franceză (scris,vorbit), spaniolă (conversație).
Timotei Lauran () [Corola-website/Science/313266_a_314595]
-
o episcopie creștină, care a fost condusă de către Sf. Vasile cel Mare (370-379). Ales la data de 14 iunie 370 în tronul de episcop al Cezareii, Sf. Vasile a deținut în această calitate și rangul de Mitropolit al Capadociei și Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Munții Balcani, Marea Mediterană, Marea Egee și până la Eufrat. Sf. Vasile este considerat unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini, fiind canonizat și sărbătorit în
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei () [Corola-website/Science/313542_a_314871]
-
jure subiecți bizantini. Independența Bisericii, combinate cu un sprijin popular pentru Papalitatea în Italia, a permis Papilor diferite să sfideze împaratului bizantin; Papa Grigorie al II-lea la excomunicat pe împăratul Leon al III Isaurianul. Cu toate acestea, Papa și Exarh încă au lucrat împreună pentru a controla puterea în creștere a longobarzilor în Italia. Cu puterea bizantină slăbită, însă, papalitatea a avut un rol tot mai important în apărarea Romei. În practică, eforturile papale au servit să se concentreze asupra
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
de mănăstiri și biserici pe întreg cuprinsul țării, care vor deveni în timp centre de cultură prin activitatea copiștilor și caligrafilor, precum și prin crearea școlii de pictură religioasă și activitatea zugravilor acestora. În 1401, mitropolitul Țării Românești primește titlul de "„exarh al plaiurilor”", având astfel jurisdicție și asupra credincioșilor din Ardeal. În timp ce organiza țara, Mircea a fondat și alianțe solide pentru a-și mări șansele de a păstra independența țării. A păstrat relații strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, bazate
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
până pe la 1401, după care în scaunul argeșean i-a urmat Teodor. Ca urmare a acordului din 1396 dintre Ungaria și Patriarhie, pe fondul unei relaxări confesionale și a unei creșteri a pericolului otoman, mitropolitul de Argeș primește titlul de „exarh al plaiurilor”, urmând a păstori și ținuturile românești de peste munți. Cea mai importantă ctitorie a lui Mircea este mănăstirea de la Cozia, ce poartă hramul Sfânta Treime. Aceasta cuprinde caracterele arhitectonice ale școlii sârbești din Valea Moravei și păstrează în bună
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
o răspândire foarte largă, ajungând să fie copiată chiar și în Rusia, Serbia, Bulgaria sau Cehia. De asemenea, tot din aceeași perioadă a mai supraviețuit o "Evanghelie" copiată de călugărul Nicodim de la Tismana pe pergament, un "Hexæmeron" al lui Ioan Exarhul, o "Evanghelie" din secolul al XII-lea care a aparținut mitropolitului Antim Critopol, și un "Tetraevanghel" din 1404-1405, împodobit cu miniaturi de către Nicodim de la Tismana. Acesta este considerat cel mai vechi manuscris miniat din Țara Românească. Ferecătura Tetraevanghelului este realizată
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
după care a fost transferat la biserica din satul Ciocănești. Este numit ca paroh la Ciocănești (30 martie 1870 - 1874), la Jadova (1874-1884) și la Vatra Dornei (1884-1904). Ca urmare a calităților dovedite, i s-au conferit funcții administrative importante: exarh episcopal (1880), protopreviter (1890) și protopresviter districtual al Câmpulungului (1901-1906). În 1891, protopresviterul Gheorghe (George) Balmoș a fost ales ca deputat de Vatra Dornei în Dieta Bucovinei. El a fost nominalizat în cadrul adunării generale a societății politice “Concordia”, care avea
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
a păstorit aici înainte de a fi transferat la Crasna-Ilschi. I-a succedat după o perioadă de vacanță preotul patriot Vasile Turtureanu (1852-1937), care a păstorit aici ca preot administrator (1896-1898) și apoi ca preot-paroh (1898-1936). Acesta a primit titlul de exarh (1920), fiind decorat cu Ordinul Coroana României în rang de cavaler. În anul 1930 a devenit protopop al Protopresviteriatului Siret. În mai 1936, la vârsta de 84 ani, a fost înlocuit ca preot de către Dionisie Preda. A continuat să locuiască
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
Zadgorski l-a condus pe Nikola Petrov pe acoperiș, de unde Petrov avea să detoneze bomba la semnalul lui Zadgorski. Procesiunea funerară a intrat în biserică la ora 3 pm în acea dupăamiază. Slujba a fost ținută de episcopul Stefan, viitor exarh al bulgarilor. Sicriul a fost pus la început chiar lângă coloana ce urma să fie aruncată în aer, dar a fost mutat apoi mai în față din cauza numărului mare de oameni care veniseră la ceremonie. Conform planului de acțiune al
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
din nuiele, papură, paie ori pănuși) și de apicultură. El a criticat politica antiromânească a episcopului Eugenie Hacman care îi învinuia pe unii preoți de iredentism românesc pentru a-i discredita în ochii guvernului austriac. În 1893 a fost numit exarh arhiepiscopal, iar în 1895 egumen al Mănăstirii Putna. Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
altar, consemnează pe patru coloane numele tuturor ctitorilor de la Sfântul Constantin Brâncoveanu încoace și al tuturor monahiilor și preoților care au slujit în sfântul lăcaș: După 1989, prin grija Preasfinției Sale, Arhiepiscopul Gherasim al Râmnicului, și a Arhimandritului Vartolomeu Androni, exarhul mânăstirilor din Eparhia Râmnicului și starețul Coziei, încep lucrările de restaurare a Mânăstirii Mamu. Pictura realizată de zugravii Pârvu Mutu și Marin este restaurată de Gina Barnovschi și Călin Bârzu, începând din 2004. În 2007 vin de la Mănăstirea Clocociov trei
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
în paralel cu menținerea de bune relații cu bavarezii. De asemenea, el a luptat împotriva avarilor și slavilor și a încheiat un armistițiu cu împăratul Mauriciu al Bizanțului în 598, prin intermedierea papei Grigore I "cel Mare". În anul următor, exarhul Callinic de Ravenna a încălcat armistițiul prin răpirea fiicei regelui longobard. Războiul a reizbucnit astfel și în 602, împăratul Focas al Bizanțului a pierdut Padova, pe care Authari o despărțise de Ravenna cu un deceniu înainte. Pierderea Padovei, la rândul
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
ducelui Droctulf de Brescello, fost general bizantin, care se aliase cu romanii și guverna în regiunea văii Padului. Alungându-l pe acesta, Authari și-a petrecut cea mai mare parte a celor șase ani de domnie luptând împotriva lui Smaragdus, exarhul de Ravenna, sau a regilor Merovingieni. Guntram și Childebert nu erau pe deplin mulțumiți cu succesele lor inițiale din Italia și în mai multe rânduri amenințau cu invazia, punându-și planurile în practică de două ori. Amintirea campaniilor din Italia
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
și în mai multe rânduri amenințau cu invazia, punându-și planurile în practică de două ori. Amintirea campaniilor din Italia ale regelui Theudebert I de Austrasia, îndemnurile la război ale mamei lui Childebert, Brunhilda, și ale împăratului de la Constantinopol și exarhului de Ravenna, ca și erorile strategice ale lui Guntram din trecut alimentau această atmosferă generală. În 588, Authari a reușit să îi respingă pe franci, însă în 590, unchiul și nepotul franci au condus armatele peste Alpi, respectiv peste Mont
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
și nepotul franci au condus armatele peste Alpi, respectiv peste Mont Cenis și pasul Brenner către Milano și Verona. Cu toate că Authari s-a baricadat în Pavia, francii nu au reușit să își îndeplinească obiectivul, dat fiind că trupele bizantine ale exarhului de Ravenna nu au reușit să facă joncțiunea cu ei și mai ales pentru că o epidemie s-a răspândit. Authari a extins stăpânirea longobardă pe seama Bizanțului. El a cucerit fortăreața de la Comacchio și a tăiat calea de comunicație dintre Padova
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
mai multe de cinci secole pe parcursul evului mediu. În vremea invaziei longobarzilor în Italia, orașul Napoli număra o populație de circa 30-35.000 de locuitori. În anul 615, sub Giovanni de Conza, Napoli s-a răsculat pentru prima dată împotriva exarhului de Ravenna, reprezentantul împăratului bizantin în Italia. Ca răspuns, în anul 638 exarhul Eleutherius a numit primul duce de Neapole, care răspundea în fața "strategos"-ului bizantin de Sicilia. La acea vreme, "Ducatus Neapolitanus" controla o arie care corespundea aproximativ actuali
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
Italia, orașul Napoli număra o populație de circa 30-35.000 de locuitori. În anul 615, sub Giovanni de Conza, Napoli s-a răsculat pentru prima dată împotriva exarhului de Ravenna, reprezentantul împăratului bizantin în Italia. Ca răspuns, în anul 638 exarhul Eleutherius a numit primul duce de Neapole, care răspundea în fața "strategos"-ului bizantin de Sicilia. La acea vreme, "Ducatus Neapolitanus" controla o arie care corespundea aproximativ actuali provincii Napoli, cuprinzând zona Vezuviului, Campi Flegrei, peninsula Sorrento, Giugliano, Aversa, Afragola, Nola
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
Buninți cu Mihoveni avea în îngrijire spirituală un număr de 400 familii cu 1714 credincioși (892 bărbați și 822 femei), iar paroh era pr. Dimitrie Tarnavschi, născut în 1820, hirotonit preot în 1846, numit ca paroh în 1849 și ca exarh în 1881. Preotului Dimitrie Tarnavschi i-a succedat preotul Simeon Cobilanschi (1842-1910), care a păstorit ca paroh la Buninți în perioada 1886-1896, după care a fost numit exarh și s-a transferat la Cernăuți. Pereții interiori ai bisericii au fost
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
1820, hirotonit preot în 1846, numit ca paroh în 1849 și ca exarh în 1881. Preotului Dimitrie Tarnavschi i-a succedat preotul Simeon Cobilanschi (1842-1910), care a păstorit ca paroh la Buninți în perioada 1886-1896, după care a fost numit exarh și s-a transferat la Cernăuți. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în anul 1900 în tehnica tempera de către zugravul Anton Orobic din Suceava. Cu acel prilej, pe peretele nordic al pronaosului s-a pictat următoarea pisanie: ""În timpul Împăratului
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
anihilați de franci, ducii longobarzi l-au ales rege, în 584, pe fiul lui Cleph, Authari. Acesta a demarat procesul de consolidare definitivă și centralizare a regatului longobard, în timp ce teritoriile rămase în Imperiul Bizantin s-au reorganizat sub controlul unui exarh din Ravenna, care avea capacitatea de a apăra Italia fără sprijinul direct al împăratului de la Constantinopol. Consolidarea stăpânirilor bizantină și longobardă a avut consecințe pe termen lung asupra Italiei, țara rămânând fragmentată timp de mai multe secole.
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
să treacă dincolo de Alpi, astfel încât în 703 avea deja puterea consolidată. Din acel moment a condus regatul neîntrerupt, însă domnia sa nu a fost una liniștită. În 703, ducele Faroald al II-lea de Spoleto, vasal al său, a atacat pe exarhul Teofilact de Ravenna, însă Aripert a refuzat să îi acorde sprijin vasalului său, dat fiind că intenționa să mențină bunele relații atât cu papalitatea cât și cu Imperiul Bizantin. În paralel, el căuta să își impună o mai mare autoritate
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
Astfel, în 727, el a traversat Padul și a capturat de la bizantini Bologna, Osimo, Rimini și Ancona, precum și alte orașe din Emilia și Pentapolis. De asemenea, el a cucerit Classis, portul Ravennei, însă a eșuat să ocupe Ravenna însăși de la exarhul Paul, deși acesta din urmă a fost ucis în cadrul unei revolte populare. Totuși, Ravenna va capitula în cele din urmă în fața lui Liutprand în 737. Primele raiduri ale maurilor asupra Corsicăi au avut loc în intervalul 713-719, pornind din Insulele
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]