751 matches
-
uneltele analistului literar în paginile revistei „Orizont”, M. a trecut, impetuos și coroziv, la eseul și pamfletul politic, găzduite în „România literară”, la rubrica intitulată „Contrafort”, adevărată retortă de veninuri politice, mai mult sau mai puțin justificate, scrise cu nerv, exasperare și forță persuasivă. SCRIERI: De veghe în oglindă, București, 1988; Cartea eșecurilor, București, 1990; Femeia în roșu (în colaborare cu Mircea Nedelciu și Adriana Babeți), București, 1990; Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea, Timișoara, 1995; Structuri ficționale în jurnalul intim
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
manifestat la nici un scriitor creștin cu atâta finețe și este exercitată uneori aproape cu un fel de îndârjire care e un preludiu la operele antipelagiene ulterioare, unde sondarea sufletului omenesc, în tentativa de a descoperi originea concupiscenței, va ajunge până la exasperare. Cu tot atâta atenție, Augustin știe să observe viața societății în care a trăit: mediul îngust și închis din Thagaste, școala prea puțin folositoare, risipirea în viața libertină la Cartagina. Mulți prieteni de altădată, atât vii, cât și morți, sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
convingător, enigma bărbatului necunoscut e întreținută, cu un meșteșug subtil, de prelungirea suspansului. În Nu poate fi... personajul principal e un bărbat. Îndrăgostit nebunește, în a treia noapte de Crăciun, de iubita prietenului la care petrec, el se străduiește cu exasperare, dar fără succes, să o cucerească. În cele din urmă, o ucide: nu e clar dacă în mod real sau numai în cuget, dat fiind că fluxul narativ e un melanj indiscernabil de realitate, vis și halucinație. A treia carte
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
nu s-a manifestat la nici un scriitor creștin cu atîta finețe și este exercitată uneori cu un fel de îndîrjire care anunță operele antipelagiene ulterioare, unde sondarea sufletului omenesc, în tentativa de a descoperi originea concupiscenței, va ajunge pînă la exasperare. Cu tot atîta atenție, Augustin știe să observe viața societății în care a trăit: mediul îngust și închis din Thagaste, școala prea puțin folositoare, risipirea în viața libertină la Cartagina. Mulți prieteni de altădată, atît vii, cît și morți, sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de care nu izbutesc să mă lepăd." Se simțea, din cauza nelucrării, în jenă continuă și dizolvantă: "Sila, mărturisea amar, ce mă îneacă de fiecare dată cînd sînt întrebat dacă scriu și despre ce etc. Dacă ceilalți ar ști! Rușine, remușcări, exasperare - ce nu intră în drama scriitorului care nu scrie?" Și, tot așa, altădată: "Jena pe care o simt de fiecare dată cînd sînt întrebat ce fac. Lumea încă n-a înțeles că sînt inapt pentru "făcut", că tot ce fac
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
oarecare relief are Alexandru Lăpușneanu, din care scriitorul face o figură de obsedat. Personajul se manifestă ca un răzvrătit împotriva lui însuși și împotriva lumii. Neaflând răspuns la întrebările pe care și le pune, el se lasă cuprins de o exasperare tulbure, domolită numai prin cruzime. Ca și Rienzi, Lăpușneanu-Vodă este scrisă în versuri albe, ceea ce permite compunerea de fraze ample, bogate și echilibrate, covârșite, uneori, de afluxul metaforelor. B. a alcătuit și un ciclu intitulat Urmașii lui Alexandru cel Bun
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
răvășită de disperare, gesticulând amenințător, convulsiv și sarcastic. Este poetul damnat, muncit de „un duh satanic”, bântuit de viziuni macabre sau de coșmaruri, populate de strigoi, schelete, siniștri corbi și împânzite de morminte lugubre. Sub afectările acestea există totuși o exasperare, o oboseală adevărată. Poezia erotică e palidă și convențională, cu foarte rare excepții. Încă mai neconcludente sunt cele câteva versificări pe teme sociale și patriotice. Mai profund apare S. în evocarea priveliștilor naturii, unde înfiorările extincției apropiate îl prevestesc pe
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
fără a trece și prin Lucian Blaga), devenind, cu intermitențe, un vehicul al grotescului terifiant. Imaginația edifică un spațiu de coșmar, de lume întoarsă pe dos. Dacă tonul elegiac al unor versuri scrise în țara natală emană dintr-o neputincioasă exasperare a individului și a istoriei, mesajele poemelor ulterioare comunică sentimentul unei damnări inerente destinului omenesc. S. o face adoptând mijloace expresive diverse, fără obsesia sincronizării cu ultimele performanțe de limbaj. SCRIERI: Poezii - Gedichte, ed. bilingvă, Mainz, 1981; Transilvania, Rhein, 1982
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
dragoste sunt cu totul fade, o anume pulsație au cele de inspirație patriotică, în care autorul, în aceeași limbă greoaie, provincială, invocă „timpii fericiți” de demult și cugetă cu tristețe la „românul cel decăzut”. Jalea pentru „națiunea” lui, accesele de exasperare, amărăciunea persistentă ar lăsa să se întrezărească în stihuitorul bihorean un depresiv. Unele poezii, puse pe muzică, s-au cântat o vreme. Dintre acestea, La vin, creația cea mai populară a lui S., în versiunea ei melodică, îi atrăsese atenția
SFURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
compune substanța romanului. Smulsă prin căsătorie din păinjenișul strangulant al ambianței copilăriei, tânăra încearcă să evadeze din stereotipia unei căsnicii depersonalizante, dar nimerește în alt păinjeniș, acela al unor contradicții interioare și relaționale aproape insurmontabile. Elanurile, scrupulele, ezitările, rezistențele, furiile, exasperările protagonistei sunt analizate cu o incisivitate și o finețe vrednice de o romancieră formată de lecturi din Marcel Proust (adeseori invocat), Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. Semnificativ e că E. Lovinescu aprecia detașarea cu care e comunicată în roman o
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
baladescului, a ritualurilor hermetice. Pentru cine exist aduce noi accente, dimensiunea reflexivă, conținută până acum, devine mai directă, ideile sunt provocate prin dialoguri între instanțe abstracte, filosoful invocat și citat fiind, „neîndoielnic”, Platon. Tonalitatea frecventă e dată de revolta și exasperarea în fața existenței, mereu întoarsă, prin ricoșeul ironiei, către sine. Formula se regăsește în Poezie deschisă, unde, ca odinioară Arhimede, poetul le „strigă contemporanilor noli me tangere”, având conștiința absurdei „neînțelegeri”, dar și credința că „Numai cine moare nu strigă” (Ascunsa
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
traumatizantă a războiului. Ca fragmente ale unui jurnal liric de front, poemele din ciclul Pasărea morții devin o posibilă replică la Ciclul morții al lui Camil Petrescu. Eludând spectaculosul macabru, senzaționalul terifiant, poetul comunică tragicul individual, suferința înnebunitoare a cărnii, exasperarea neputincioasă și resemnarea amară a nervilor epuizați, țipătul mut al conștiinței defuncționalizate. Maxima expresivitate se realizează în Visul negru, poem care, având ca moto versul lui E. A. Poe: „Răspunse corbul: Nevermore”, cuprinde ca refren un cuvânt german cu sonoritate asemănătoare
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
pe un jilț cu ulise/ bătrânul cel viu din veacurile moarte/ care a luptat în fața cetăților cu porțile închise/ și a știut să citească viața întocmai ca pe o carte”. Revolta existențială își află locul în versuri ce transmit o exasperare profundă, iar scrisul, deopotrivă catharsis și asumare dinamică a vieții, înseamnă repudierea sfidătoare a conceptului tradiționalist despre creație. Poeziile din paginile revistei explorează zone ascunse ale psihicului, sentimente eliberate de tabuuri, bazate, ca și arta autentică, pe dorința descătușată. Imagistica
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
publicistul T. a supărat pe mulți. Alții - de pildă, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Mircea Mihăieș - l-au apreciat la modul superlativ. Poezia lui Dorin Tudoran e paradigmatică pentru acest proces de trecere de la exultanță la intransigență și de la candoare la exasperare. Ea este chiar un grafic al transformării unui limbaj de mătase într-un limbaj de șmirghel și al saltului dintr-o realitate conceptuală ca utopie a limbajului într-una asumată ca infern existențial. Și aceasta cu atât mai mult cu
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
târziu, / [...] sfinții și-au lepădat pe nori nestinse pipele și s-au culcat cu nevestele, / căci turme biblice și plictisite urcă, urcă, urcă, urcă pe / cărare și pocnesc printre bice, hăis-cea și vorbe murdare”. Accentele lirice se deplasează către patetismul exasperării și trăirile halucinatorii, trăsături distinctive ale poeticilor expresioniste: „Să ne oprim aci lângă fântâna secată / că salcia serii cade apăsător, / chiar piscurile se gârbovesc copleșite, / iar moara de vânt, văduvă și neagră, / înnebunește pe deal, înnebunește” (Septembrie). Etapa constructivistă aduce
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
ceremonia funerară, ospățul, pomenile compun acțiunea vie, în plină desfășurare, iar reflecțiile, amintirile, tânguirile fără glas ale povestitorului îndeplinesc rolul corului din teatrul antic. În cimitir, lume multă, înghesuială, clopotele jelesc, preoții cădelnițează, rostesc rugăciuni, un „Doamne miluiește”, repetat până la exasperare, umple văzduhul, bufnițele din clopotniță zboară speriate dintr-un copac în altul, iar în răstimpuri Ilie gornistul, ținând cu tot dinadinsul să aducă Mariei lui Tudor, mamă a doisprezece copii, omagiul său - altfel rezervat veteranilor - sună dintr-o trâmbiță veche
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
față... Nu aveai nici un motiv să te revolți- oricine dintre cei de lângă tine putea fi omul secu. De la o vreme, începând de prin ’88 - îmi amintesc bine asta -, începuse să se vorbească pe la cozi despre iminența căderii regimului, pe fondul exasperării extreme a populației. Pregătirea psihologică începuse. Era citat matematicianul Mihai Botez, cu o afirmație de la „șopârlă”: „Când va cădea Ceaușescu, o să curgă sânge românesc”. Aveam să mă gândesc multă vreme la acest lucru după evenimentele din decembrie 1989... Nimeni nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
deceniul 1979-1989, a trecut neobservată de critică, poate și din cauză că apăruse în regie proprie și în regim hors commerce. Autorul ei era ca și necunoscut, deși în 1983 Cezar Ivănescu atrăsese atenția asupra lui, intuindu-i câteva caracteristici - monotonia „până la exasperare”, dar și „senzația miracolului existențial”, „conștiința damnării”, „mizerabilismul de nuanță bacoviană”, „absența ostentației moderniste”. Volumul va fi promovat tot de „critica artiștilor”, și anume de poeți precum Angela Marinescu, Constantin Abăluță și Nora Iuga, sensibili la autenticitatea viziunii și la
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
grotesc, adică de ceea ce trimite la distanțarea de lumea contemplată și reconfigurată în text, cu care scriitorul nu vrea ori ezită să se identifice. Personajele, sumar creionate, însă memorabile prin destin, limbaj și comportament, își trăiesc, cu resemnare uneori, cu exasperare alteori, existența desfășurată între estetism și trivialitate. Maniera predilectă este aceea a alăturării celor mai diverse tehnici narative, într-un vacarm epic ținut totuși sub control. Chiar într-unul din primele texte ale lui P., Biblioteca antiqua, critica remarcă un
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
epocă, cât unele nuvele. O caracteristică a acestora e dilatarea percepției realului până la fabulos și mitic. Cadrul multor întâmplări fiind satul din regiunea sud-vestică a țării în anii războiului și ai secetei, ele oferă suport unor stări alienante, provocatoare de exasperări paroxistice, de proiecții demențiale, de halucinații. Sunt particularități care, în cele mai izbutite nuvele, ies nu doar din calapoadele strâmbe ale realismului socialist, ci din orice tipare consacrate ale literarului și devin în romanele de maturitate constituenți formativi ai unui
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
paginile pline de substanță dedicate romancierului și dramaturgului de G. Călinescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent -, viața lui P. se desfășoară, de-a lungul celei mai dinamice epoci a României moderne, sub semnul întunecat al sărăciei și exasperării: Notele zilnice se deschid, în 1927, cu gândul obsedant al sinuciderii („De altminteri, convingerea mea ultimă e că în anul 1928 nu voi mai intra. Sinuciderea trebuie să-mi vie din ascendență”), umbră care va plana asupra conștiinței scriitorului până
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
primăvară până-n toamnă, unde „Caragiale se ridică pentru a proroci [...] zilele pe care le trăim noi astăzi”. Hărțuit de agresivitatea ignară a intelocutorilor-procurori, împins, cu argumente grotești, să mistifice realitatea istorică, scriitorul ajunge să-și declare, într-un acces de exasperare, „vinovăția”, la capătul unui proces intelectual constituit într-o copie fidelă a proceselor politice staliniste ale vremii: „Într-o jumătate de oră, cu creionul în mână, tăiem tot ce spuneți.” Acesta este contextul în care apare trilogia Un om între
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
visează un trup de argint/ copiază teze despre măsură// Apoi: pudra trufia rimelul lavanda” (Teze neterminate despre Marta). Poemele din Dimineața tinerelor doamne (1983) și din Loc psihic (1991) aduc un imaginar mai compact, dominat de „figurile violenței și ale exasperării” (Eugen Simion), care se dezvoltă radial prin dilatarea spiralată a unui centru semantic. Deși suferă pe alocuri de inflația neologismului de factură clinică sau filosofică, textele relevă o construcție mai atent studiată, cu numeroase simetrii secvențiale și cu dispunerea geometrică
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
devalorizate”, N. abandonează brusc scenografia fantasmatică și mitizantă pentru un cadru fără aură, citadin și domestic, când nu recurge la teatru și circ, livrându-se unui dens lirism elegiac al intimității devastate de deziluzii, „învinsă” și „însângerată”. Emerge acum o exasperare crescândă a preamultului luminii, care a calcinat chiar memoria: „ne-ar trebui o întunecare // o întunecare”. Și Înstrăinatul solstițiu atestă o adevărată teroare a „lavei luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și bicelor solare. Acum „tumoarea soarelui” cotropește creierul. O altă
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
se întâlnește cu numeroase personalități ale exilului românesc, nepăsător față de posibilele consecințe ale acestui gest. Automarginalizat prin evitarea compromisurilor favorizante pentru vreo ascensiune socio-profesională, oripilat de marasmul moral al epocii, bântuit de obsesia morții pretimpurii și împins de angoasă și exasperare către autodistrugere, cu sănătatea ruinată, poetul s-a stins la o vârstă încă tânără. Debutul editorial a avut loc în 1968, cu Versuri, distins cu Premiul revistei „Luceafărul”. În 1970 îi apare culegerea Fragmente din regiunea de odinioară (poeme în
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]