617 matches
-
Dodin materializează spectacular sugestiile unei fraze emblematice a cărții: închiși în raiul lor sterp, noii cevengurani privesc apa, gîndindu-se ,la fericirea de dincolo de marginea pămîntului, unde se duc rîurile", fără să-i ia însă și pe ei. Dintr-un impuls exasperat, ei se aruncă, unul după altul, în rîu, într-un soi de sinucidere cu sens eschatologic. Dodin extrapolează aici sinuciderea individuală din roman într-una colectivă. Un final, cum am spus, mai platonovian decît cel imaginat de Platonov însuși. Cu
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
schimbă numele personajelor și mută locația (regele e duce și nu mai are legătură cu istoria Suediei); dar și la Roma, premiera este oprită deoarece trei italieni tocmai încercaseră, la Paris, un atentat împotriva împăratului Napoleon al III-lea; compozitorul exasperat mută acțiunea pe alt continent, la Boston sub dominație britanică și regele devine conte (s-a tentat de curând montarea versiunii inițiale, dar fără ecou deosebit). Premiera a avut loc la Roma în 1859 cu mare succes și curând a
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
stenică), încît, după numai trei spectacole, te poți hazarda să spui că ai recunoaște, oricînd, "un Garcia". În ceea ce mă privește, ediția 2002 a fost revelația Rodrigo Garcia. În rest, în Avignon-ul invadat de teatru, pe un zid, un tip exasperat a mîzgălit, cu litere uriașe: "Nos vies, c'est pas un spectacle!" Desigur, se înșela. Există viață în afara teatrului?
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
un timp sentimentul că așteaptă, avînd doar conștiința trecerii dezolante a orelor, - apoi încercînd să înșele timpul printr-o reverie care constă în asimilarea așteptării cu "O lume care ține mult"". Confruntat cu irosirea timpului, poetul își pierde răbdarea, devenind exasperat, ergo violent cu sine însuși: "Altădată cînd timpul se risipește în societate, în discuțiuni fără interes, nu însă neinteresante, relative la momentul istoric, poetul nu este dezolat, ci enervat și enervarea lui, transcrisă înăbușit, aproape neutru, se bănuiește cu atît
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
rele, ca între coșmaruri și încă mai fioroasa lor întrupare din vîntoasele lumii. Zonele de întuneric zdrențuit din ilustrațiile Marcelei Cordescu, schițe de basm fără acțiune, în care șuieră golul, instantanee de țară părăsită, "peisajele stranii ale dragostei nostalgice și exasperate". Superstițioșii, și nu numai ei, știu cît pot fi de neliniștitoare descoperirile acestor potriviri purtîndu-și, prin lume, reaua menire. Asociațiile pe care le iscă priceperea de-a prinde firul, dincolo de impresia de devălmășie avangardistă, în care toate cuvintele și școlile
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
de fostul Tribunal, într-o curte minusculă, cu frații de năzdrăvănii duioase, la o masă de lemn, în scaune cu paișpe picioare - patronul le construise așa din cauză că tuturor clienților li se rupea în paișpe, declamau mereu sintagma asta bizară. Odată, exasperat, ne-a întrebat: în fond de ce nu vi se rupe-n treișpe, în cinșpe etc. Am tăcut mîlc. Nu știam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, mințile, afecțiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea și
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
Cristina l-a imitat după ce s-a mai uitat o dată peste umăr în cimitir, la pelinul alb albăstrui ca o apă, din care răsăreau crucile de lemn simple, și cele de piatră cu extremități treflate, florile mici de un violet exasperat și unicul copac negru și chinuit, cu frunzele închsie la culoare și lucioase și aspect surprinzător de funebru pentru un cimitir cu așa puține pretenții. "Oare o fi chiparos?" Cu toate noțiunile mai mult decît vagi de botanică, Cristina a
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
sunt diverse, ele se îndreaptă în mai multe direcții, unele de-a dreptul opuse, acoperind un spectru foarte larg al atitudinilor auctoriale de la febrilitatea experimentului neliniștit la seninătatea fericită a "discursului îndrăgostit", de la lejeritatea umorului și vesela ironie la patosul exasperat al spaimelor existențiale și al sentimentului absurdului, de la bucuria pură a jocului și fronda simpatică a boemei, la răzvrătire și revoltă a creatorului care se ia în serios, de la valorizarea picturală a cuvîntului în "descrieri" de natură, peisaje campestre ori
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Sextil Pușcariu, mărturisește autorul nostru, lucrarea dorită n-a fost scrisă. Atunci Noica s-a mărginit să adune într-o broșură cîteva studii și articole apărute în reviste românești care puteau fi subsumate temei anunțate în titlu. Pornind de la constatarea exasperată a lui Cioran din Schimbarea la față a României (1936) admitea, și el, că poporul român a creat numai o cultură minoră, ceea ce, adăuga el relativizant, "nu înseamnă neapărat inferioritate calitativă. Cultura noastră populară, deși minoră, are realizări calitative comparabile
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
mai multe. Când beam ceai împreună seara - ceai verde adevărat, făcut din pumni de frunze uscate, nu pliculețe cu pulbere - insista că ceainicul de porțelan trebuie mai întâi opărit pe dinăuntru cu puțină apă clocotită. — Uite așa, îmi tot arăta exasperată, verși un pic de apă, îi dai o mișcare circulară, rapidă, să se încălzească în interior, după care arunci apa și imediat pui frunzele și torni peste ele apa cealaltă. — De ce? întrebam descurajat. — Așa se deschide aroma frunzelor. Draci, era
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sunt sigur, pentru a urca moralul oricui. Dă-i cartea de identitate, i-am zis, iritat. Mi-o arătase rapid mai devreme, ca să râdem amân doi de poza alb-negru în care avea încă obraji pneumatici. Cu un aer insultat și exasperat, și-a scos cartea de identitate și aproape că i-a aruncat-o, iar arătarea cu șorț a înhățat-o cu dexteritate de maimuță. A examinat-o, iar fața i-a basculat, ca o hologramă, spre un amestec de satisfacție
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
roșii în păr și scuturată de orgasme în serie ce nu păreau să se mai oprească. A doua zi, la micul dejun, era trasă la față, ofilită, părul încă năclăit de suc. Luc și Karin m-au privit cu reproș exasperat. Nureddin, potentatul vulgar ce trebuia să ne conducă la Tașkent, ne-a arătat mai întâi, mândru, kalașnikovul de sub scaunul șoferului Îurma să traversăm iar Terorism ospitalier 189 o bucățică de Tajikistan) și, aproape de graniță, a oprit jeepul la o vilă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
voi gândi cu predilecție la faptul că Monseniorul Delfin este chiar fiul Majestății Voastre". El se bucura de încrederea și sprijinul regelui, însă regina, care îl susținea pe Choiseul, cel mereu bântuit de ideea alianței austriece, era de-a dreptul exasperată. Vergennes nu a fost deloc surprins când coloniile engleze din America și-au proclamat independența. Chiar din anul 1763, când noi am pierdut Canada, el prevăzuse faptul că, nemaiavând nevoie să fie protejate împotriva vecinilor lor francezi, coloniile engleze se
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
exterminarea patrimoniului, misofilia, fărădelegea ca lege, mafiotlâcul neomedieval, pecinginea mârlăniei, grobianismului, calibanismului ș.a.m.d. Unul care are nostalgia rânduielii ante și interbelice, care nu crede în sloganele de tipul „good news - no news“ sau „it bleeds - it leeds“, căutând exasperat modăle umane luminoase, armonie și nu dizarmonie, frumusețe, și nu urâciune, puritate, și nu mizerie. Liniște, și nu urlet, inefa bile arome proaspete, și nu sufocante exhalații de vidanjă. Spune-ți-(m)i cum vreți: reacționar, paseist șerbetizat, sămănătorist, neointerbelic... N-are-a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
candidat la Primăria Bucurescilor. Nu vă imaginați ce l-am tuflit pe minunatul Marin Moraru evocându-i delicioasa scenă din Operațiunea Monstrul cu adormirea bossului jupiterian pe fundalul hipnotizat auditiv de povestea „bicicletei galbene a doamnei Izbășescu“. Din oftarea lui exasperată mi-am înțeles gafa: când ai jucat așa de trăznitor cu Dinică în Godot, a fi evocat ca partener de sforăituri cu Caragiu, ori ca Guliță cu Draga Olteanu-Chirița, asta devine curat asasinat la blazon. Meștere, s-avem iertare, însă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Răzvan Popovici, Roman Tolici și Bogdan Ghiu. Ca vechi împătimit de farmecele patrimoniale bucureștene, m-am trezit cu plăcere invitat în peisaj (paseismul textului meu făcând pereche în paginație chiar cu Casa Melik, superb invadată de vegetație), numai că furia exasperată cu care am răspuns celor cinci întrebări m-a făcut să mă îndoiesc serios că redacția îmi va accepta în cele din urmă opinia. (Slavă Domnului, n-a fost așa.) Pe scurt, vorbeam de obediența arhitecților (adeseori criminală cultural și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de grade”. O vedem prin ochii lui „chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice, profund nefericită” (328). Încă o dată, dominanta portretului scriitoricesc e aceea a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
tîrîrea unor scriitori prin procese, prin excluderea lui Mircea Eliade (pentru Domnișoara Cristina) de la catedră, ca asistent al profesorului Nae Ionescu, cu decizii scandaloase ale Ministerului Instrucțiunii Publice. Atunci, în 1936, a răspuns E. Lovinescu anchetei ziarului Credința, declarînd curajos exasperat: Chiar dacă s-ar ridica spînzurători în piața publică, literatura acestei țări nu se va imbeciliza". Nici cenaclul "Sburătorul" nu mai era ceea ce fusese în anii douăzeci, ca participare a unor personalități și, în consecință, prin lecturi celebre. În 29 octombrie
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
fie de tot mai pronunțatul accent magazinistic pe care îl au ziarele centrale, fie de forma polemică în care sînt furnizate informațiile, transformate în mici comentarii, chiar și cînd e vorba de știri. Asta pentru a nu mai pomeni editorialele exasperate, adevărate pamflete, prin care șefii ziarelor mărturisesc indirect cititorilor că nu au alte mijloace pentru a veni în sprijinul lor. În România, ziarele nu mai sînt temute, ci doar urîte de puternicii zilei. Vorbesc de cele cîteva cotidiane care își
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
că niciodată nimeni nu se atinsese de candelabru. Ceea ce deplora el, prin urmare, nu era atât macularea obiectului, cât inerția totală. O dată definită această inerție, năvălise în creierul lui Ioanide o sumedenie de alte exemple. Unde este ceaiul?" strigase el exasperat. Doamna Ioanide rămăsese mirată. Nu știa de nici un ceai. Ioanide îi răspunse că cu o lună în urmă își manifestase dorința de a bea ceai cu lămâie, pentru care lucru adusese și o lămâie, fruct devenit rar, și că după
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de aspru. Îțicontinui exercițiile de răufăcător? Ce-i cu acest caiet? Dă-l încoace! . - Este caietul meu! Îndrăzni a riposta Tudorel cu oarecare accent de demnitate jignită. . - Nimic nu mai e al tău aici, domnule ministru de externe!strigă Ioanide exasperat, pălmuind pe Tudorel. Acesta, palid, se retrase înapoi fără nici un cuvânt și dispăru umil pe ușa sufrageriei, iar Ioanide zvârli caietul în soba plină de jăratic. Pentru cele trei zile dramatice în care Pica fugise cu Gavrilcea și fusese împușcată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vreau să denunț autorităților lucruri pe care nu le cunoaște. I se spuse că nu existau instrucții să se întrerupă execuția, i se atrase chiar atenția că ar fi bine să fie demn. Preotului, care căuta să-i dea edificare, exasperat tocmai de ideea morții pe care o sugera, îi răspunse cu brutalitate. Atunci îi legară mâinile la spate și-l târâră aproape pe coridoare. Urletul se prefăcu treptat în geamăt, congestiunea feței, în paloare cu emisiune de sudori, și violența
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bine să chemăm un doctor. N-am nevoie de doctor. O să mă simt bine după ce-o să plec din institut. — Ești foarte misterios. Ce ascunzi, de fapt? îl tot interogă o oră și jumătate, implorîndu-l și amenințîndu-l, iar în final, exasperată, îl trase de păr. El ripostă și încăierarea se transformă într-o scenă de amor. Mai tîrziu, pe cînd el stătea întins liniștit și cu mintea golită, ea murmură: — Ai face bine să-mi spui. Lui Lanark toată cearta i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un bărbat solid aflat în mijlocul lor domina scena gesticulînd larg cu brațele și mîinile, părînd că arată în direcția lui Lanark. Apăru ceva care semăna cu un binoclu care fu dus repede la ochii unei femei care stătea lîngă bărbat. Exasperat, Lanark înșfăcă un ziar de pe scaunul de lîngă el, îl deschise și le arătă ceafa celor care îl urmăreau de sus. Ziarul se numea The Western Lobby și era tipărit cu sobrietate, în coloane ordonate, fără titluri sau fotografii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mult, că-i ceream mamei tot timpul "Fă-mi preparați!", crezând că "preparați" e chiar numele mâncării, cum de altfel i-a și rămas numele. Mă-ndopam deci cu preparați și orez cu lapte, disprețuind orice altă mâncare, pe când mama, exasperată, își rostea tot mai des vorbele de supărare: "Mănîncă ce este în farfurie! Ei comedie, aia nu, aia nu... Păi ce să-ți mai dau, mierte fierte, scoici prăjite?" Vorbele-astea mă umpleau de bucurie: Da, da, mierte fierte, scoici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]