595 matches
-
bine să chemăm un doctor. N-am nevoie de doctor. O să mă simt bine după ce-o să plec din institut. — Ești foarte misterios. Ce ascunzi, de fapt? îl tot interogă o oră și jumătate, implorîndu-l și amenințîndu-l, iar în final, exasperată, îl trase de păr. El ripostă și încăierarea se transformă într-o scenă de amor. Mai tîrziu, pe cînd el stătea întins liniștit și cu mintea golită, ea murmură: — Ai face bine să-mi spui. Lui Lanark toată cearta i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un bărbat solid aflat în mijlocul lor domina scena gesticulînd larg cu brațele și mîinile, părînd că arată în direcția lui Lanark. Apăru ceva care semăna cu un binoclu care fu dus repede la ochii unei femei care stătea lîngă bărbat. Exasperat, Lanark înșfăcă un ziar de pe scaunul de lîngă el, îl deschise și le arătă ceafa celor care îl urmăreau de sus. Ziarul se numea The Western Lobby și era tipărit cu sobrietate, în coloane ordonate, fără titluri sau fotografii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă simțeam foarte aproape de victorie, adică de momentul când nu se mai putea stăpâni și începea să urle. Cine știe? Poate dacă s-ar fi stăpânit multă vreme aș fi renunțat să aștept o asemenea criză. Dar era și prea exasperat și prea impulsiv pentru asta. El avea o încredere nelimitată în dreptul său de a-mi porunci; eu aveam o încredere nelimitată în dreptul meu de a nu-l asculta. În felul acesta amândoi eram rigizi și tiranici. El nu admitea decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele arde nisipul, scaieții și Stâncile. Nu-ți mai faci siesta, dar cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te întîlnești cu doctorul Dinu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și vinete, de taur. — Tot nu-mi vine să râd ... — Henry, zise Charlie. Vrei să-mi spui că ai văzut un reportaj la televiziune, despre o maimuță vorbitoare, și chiar îl crezi? — Mi-e teamă că da. — Henry. Charlie părea exasperat. Vorbim despre televiziune. Povestea asta este exact ca cea cu șarpele cu două capete. Revino-ți. — Șarpele cu două capete a fost real. — Trebuie să-i duc pe copii la școală. Vorbim mai târziu. Și Charlie închise. Ticălosul. Nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
iar ai vânătăile acelea. Fiica ei luă cutia și își trase tricoul în jos, acoperindu-și burta. — Nu-i nimic. — Le aveai și ieri. — Întârzii, mamă. Fata se duse la masă și se așeză. — Jennifer. Arată-mi. Cu un oftat exasperat, fiica ei se ridică în picioare și trase în sus de bluză, expunându-și abdomenul. Doamna Bellarmino văzu o dungă orizontală de doi centimetri lungime, chiar deasupra liniei bikini-lor. Și încă una, mai slabă, pe cealaltă parte a stomacului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
părinții săi. — Nu plânge, micule porumbel, a spus rodiul. Dă-mi voie să-ți spun o poveste. Povestea unui mic porumbel rătăcit. Hovhannes Stamboulian s-a oprit fără să Înțeleagă exact ce aume Îl Împiedica să se concentreze. A oftat exasperat, spre propria-i surpriză. În ultima oră și mai bine mintea lui fusese un loc cu acces liber pentru toate gândurile sumbre. Nu reușea deloc să Înțeleagă de ce În adâncul sufletului său era atât de Îngrijorat, de parcă mintea lui lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mă simțeam foarte aproape de victorie, adică de momentul când nu se mai putea stăpâni și începea să urle. Cine știe? Poate dacă s-ar fi stăpânit multă vreme aș fi renunțat să aștept o asemenea criză. Dar era și prea exasperat și prea impulsiv pentru asta. El avea o încredere nelimitată în dreptul său de a-mi porunci; eu aveam o încredere nelimitată în dreptul meu de a nu-l asculta. În felul acesta amândoi eram rigizi și tiranici. El nu admitea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele arde nisipul, scaieții și stâncile. Nu-ți mai faci siesta, dar cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te întâlnești cu doctorul Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dintre confederații mei? Un diavol vorbăreț și indiscret? Paranoia. Prost nărav. Dar nu e neobișnuit ca un diavol să-l lucreze pe la spate pe un altul. Nu poți ști niciodată. — Ce tot vorbești acolo? insistă băgăreața, de data asta mai exasperată. Așa, fato, dă-i Înainte, o Îndeamnă Diavolul. — O să aflu cît de curînd, spune Wakefield și, Într-un fel, chiar asta face. Robert Frost a scris „Există Ceva ce nu iubește zidurile“ și Ted Berrigan i-a replicat „Eu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de cinci lire în cizmă cât de curând. — Dar de ce aș avea nevoie de o bancnotă de cinci lire? Tata mi-a făcut cadou un telefon mobil și un credit deschis la Readycabs. — Apucă-te de orice, își sfătui Henrietta, exasperată, prietena, numai de făcut copii nu. — Corectează-mă dacă greșesc, mamă, zise Sophie cu multă răbdare, dar nu asta era ideea întregii afaceri? — Mda, mă rog. Fran începea să se simtă stânjenită la culme de toate astea. — Sophie, șuieră amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
seară. Socrul meu rîde și-i spune: — O, linștește-te. Ești În vacanță. Nu ți-ar strica să Încerci și tu. Dan se uită la maică-sa. — Ăsta e chiar tata sau a venit vreun extraterestru și l-a răpit azi-noapte? Exasperată, Linda clatină din cap. — Se pare că nu numai fetele au dat În mintea copiiilor. Taică-tău are impresia că e tînăr, liber și burlac. Dan izbucnește În rîs. — O, mamă, dar e total nevinovat. Și trebuie să recunoști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
te plac sau nu - și nu mai Îmi placi, de fapt. Nu asta Îți doreai? Îl Întrebă ea. Nu ești mulțumit? Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Ba ai să mergi la grădiniță, Îi spuse ea exasperată și-i aplică o palmă pe obraz. Să nu-ndrăznești să-l lovești pe băiatul meu, spuse răspicat Antonio, luându-l În brațe pe Kevin, zgâlțâit de un sughiț de spaimă. Sunetul acela pătrunzător, fața roșie și speriată a copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
stație de pe Torrevecchia urcă o mulțime furioasă de prea multă așteptare. — Suntem rușinea Europei, banii noștri unde merg? blestemă o grăsană unsuroasă, poate o gospodină, chiar Înainte ca autobuzul să plece. — Italia e grețoasă, intră În vorbă un pensionar invalid exasperat. Are dreptate cel care a spus că Italia e o țară săracă locuită de bogătani. Avem structuri și servicii de lumea a treia, dar avem mai multe telefoane și bancomate decât suedezii. Emma se gândi că la Roma merg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Principalul obiectiv al firmei - punctul 6: REDUCEREA LA MAXIMUM A TIMPILOR MORȚI - o admonestă din Înaltul peretelui. — Ești pe arătură, Îi spuse Antonio. Astăzi se schimbă totul. Trebuie să-ți vorbesc. — Ți-am spus deja că nu, Îl Întrerupse Emma exasperată. — La ce oră termini? Întrebă Antonio iritat. El ar fi vrut să o ia de la capăt, pentru că nu spusese nimic din ceea ce se pregătise să-i spună, sau așa cum ar fi vrut să-i spună, și fu tentat să Închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îmi aduce ponoase!... Da’ ia stați un pic, și eu am fost agresat, am fost bătut cu sălbăticie, dar de asta nici că vă pasă... - N-ai nici o urmă, nici de rană, nici de lovitură, cum explici acest lucru? PM, exasperat, făcu atunci o adevărată criză. Începu să zbiere: - Nu pricep! Nu pricep o iotă din toată povestea asta smintită! La urma urmei, e rolul vostru să pricepeți, ce dracu’! Asta e treaba voastră de polițai, n-aveți decît s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asupra ta ? Am sentimentul că dacă nu-i mărturisesc adevărul îmi va sfâșia oricum prosopul de pe mine. — Tocmai voiam să trimit un email, spun într-un final și scot rușinată BlackBerry-ul. — Workaholici ce sunteți ! Mi-l înșfacă din mână exasperată. E-mail-urile pot să mai aștepte. Toate pot să mai aștepte. Pur și simplu nu știi cum să te relaxezi ! — Nu sunt workaholică ! răspund indignată. Sunt avocată ! E cu totul altceva ! — Ești în faza de negare. Clatină din cap. — Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cap ? se oțărăște Eddie. Trish îi aruncă o privire furioasă și își drege glasul. — Deci, Samantha, spune pe un ton oficial, în calitate de menajeră full-time, te vei ocupa de... — Poftim ? mă uit la ea ca la nebuni. Trish plescăie din limbă exasperată. — În calitate de menajeră full-time, rostește cu pauze, te vei ocupa de curățenie, spălat rufe și gătit. Vei purta o uniformă și vei avea grijă să afișezi în permanență o atitudine curtenitoare și respectuoasă.. În calitate de... Oamenii ăștia cred că dau interviu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
braț în fața poliței, ca să nu văd. Nu-mi vine să cred. Mă testează. Cățeii, îmi șoptește. În ce direcție ? O, Doamne, nu mă pot abține. — Ăă... Rămân pe gânduri câteva clipe. Cu fața... în afară ? — Unul către celălalt ! strigă Trish exasperată. Cu fața unul către celălalt ! — A, da, spun pe un ton de scuză. Da. Sorry. Acum am înțeles. Trish a închis ochii și își duce două degete la frunte de parcă stresul de a avea ajutoare idioate e prea mult pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mine, cel puțin ! Se uită în jur, iar cei trei bărbați râd și ei, ținându-i isonul. — E foarte urgent, îi spun. Nu durează mult. — Samantha... — Vă rog, domnule Geiger. Trebuie neapărat să vorbim. În cele din urmă, Eddie oftează exasperat și lasă jos stiloul. — Bine. Se ridică, mă conduce afară din încăpere și mă întreabă : Ce-i ? Mă uit la el cu un aer tâmp. Acum că l-am scos din cameră habar n-am cum să aduc vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi-a scăpat din mână. Încep să șterg cafeaua cu un șervețel, având grijă să o împrăștii bine și pe restul documentelor. Nu mai avem copii ? întreabă unul dintre indivizi, și îngheț. — Erau pe nenorocita asta de masă, spune brunetul exasperat. Va trebui să le mai printăm o dată. — Știți ceva, dacă le mai printați o dată, aș vrea să-mi dați două copii, dacă n-aveți nimic împotrivă. Eddie își drege glasul. Cred că o să le dau și avocatului meu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aia îngrozitoare cu pub-urile. Și s-a răzgândit. N-a mai cumpărat pământul. Se mai privește o dată, nemulțumită. Oare să-mi iau mai bine costumul roz ? — Nu, rostim într-un glas Eddie și cu mine. Mă uit la chipul exasperat al lui Eddie și-mi înăbuș un chicot. Arătați foarte bine, doamnă Geiger, zic. Pe cuvântul meu. Nu știu cum, reușesc împreună cu Eddie să o dezlipim din fața oglinzii, să o facem să iasă pe ușă și să se suie în Porsche-ul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ochi pe ea. — Nu mă interesează. Nici măcar nu ridic capul. — Nici măcar n-ai văzut despre ce e vorba. Bagă mâna în buzunarul de la piept și scoate o scrisoare pe hârtie albă, fină. Poftim. Uită-te puțin. — Nu mă interesează ! repet exasperată. Nu înțelegi ? Nu vreau să mă-ntorc. Nu vreau să fiu avocată. — Preferi să fii menajeră. Tonul lui e atât de ofensiv, că mă atinge fără să vreau. Da ! Arunc telul jos. Da ! Sunt fericită aici. Sunt relaxată. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de absolvenți străluciți, tu spui lumii că preferi să speli wc-urile. Pufnește brusc în râs. Dacă nici ăsta nu-i PR negativ... Păi, chiar așa e, zic, ridicând bărbia. E adevărat. — Nu fi chiar atât de parșivă ! Guy lovește masa, exasperat. Îi ai la degetul mic ! Vor ca lumea să te vadă întorcându-te în biroul ăla. O să-ți dea oricât le ceri ! Ai fi nebună să nu le accepți oferta ! — Nu mă interesează banii, răspund. Am destui bani... Nu înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu încerca să mă convingi, i-o tai scurt. M-am hotărât. Nu pot să fiu ca voi toți. Nu asta e ce-mi doresc. Îmi pare rău, n-ar fi trebuit să vin. Are vreo legătură cu grădinarul ? Pare exasperat. Fiindcă, sincer să fiu... Nu ! Are legătură cu mine !... Șovăi, căutându-mi cuvintele. Guy.... nu vreau să fiu cineva care nu se uită afară pe fereastră. Pe chipul lui Guy citesc că nu înțelege o iotă din ce-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]