758 matches
-
baza pantelor sub formă de blocuri de grohotiș; pe suprafețe plane se formează acumulări eluviale. În rocile eterogene, ca textură și mineralogie, dezagregarea este de tip granular; aici se formează mici excavațiuni denumite alveole și în anumite condiții "taffoni" (niște excavații semisferice ale căror diametre ating uneori câțiva metri). Variațiile de umiditate acționează asupra rocilor atât pe cale chimică, prin dizolvarea și precipitarea sărurilor, cât și pe cale mecanică, prin creșterea în volum a cristalelor de săruri. Alterarea ca proces fizico-chimic al morfogenezei
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
întinse câmpuri de grohotiș este cunoscut sub numele de "hamada" sau "reg". Deflația contribuie și la accelerarea dezagregării și alterării selective a rocilor scoțând în evidență forme structurale și petrografice și în mod deosebit alveole și nișe de deflație. Asemenea excavații, însă de dimensiuni mai mari, întâlnite în rocile granitice, poartă în Corsica denumirea de "taffoni". Coraziunea și deflația în asociere cu dezagregarea, atacă cu precădere straturile de roci friabile, formațiunile mai dure rămânând tot mai proeminente. Apar astfel creste, ciuperci
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
se găsește o rocă friabilă (nisip, marnă) care poate fi ușor excavată de către vânt. Inițial vântul atacă pe fisuri și diaclaze, până ajunge la roca friabilă subiacentă. Spulberarea acesteia de către vânt provoacă ruperea stratului de rocă dură, ducând la lărgirea excavației eoliene până la dimensiuni de câțiva kmp. Dezvoltarea depresiunilor de coraziune și deflație este grăbită și de intervenția șiroirii, concentrată către centrul depresiunii. Acumulările eoliene reprezintă aglomerări de nisipuri sau praf, pe care vântul le-a smuls sau le-a spulberat
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
ovale, la marginea cărora se depune un val de nisip semicircular sau parabolic. Forma de semilună a dunelor parabolice este opusă barcanelor, având frontul convex abrupt, iar cel concav lin, ultimul fiind situat în bătaia vântului. Fixarea vegetației oprește adâncirea excavațiilor. Dacă vântul este totuși destul de puternic, excavațiile se alungesc și se lărgesc mult; la extremitatea lor se formează uneori prin acumularea nisipului una sau mai multe movile denumite în Câmpia Panonică "garmada". Câmpurile de dune mult mai variate și mai
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
val de nisip semicircular sau parabolic. Forma de semilună a dunelor parabolice este opusă barcanelor, având frontul convex abrupt, iar cel concav lin, ultimul fiind situat în bătaia vântului. Fixarea vegetației oprește adâncirea excavațiilor. Dacă vântul este totuși destul de puternic, excavațiile se alungesc și se lărgesc mult; la extremitatea lor se formează uneori prin acumularea nisipului una sau mai multe movile denumite în Câmpia Panonică "garmada". Câmpurile de dune mult mai variate și mai complexe, ocupă în regiunile aride și semiaride
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
fost distrusă în 1275 î.Hr., probabil de un cutremur. După ea, Troia VII a fost distrusă de un incendiu în jurul anilor 1180 î.Hr. Troia VII a fost mult timp văzută ca un oraș mai sărăcăcios decât Troia VI, dar după excavația din anul 1988 a fost considerată drept cea mai asemănătoare cu legendara cetate Troia. Surse Hitite îl menționează pe Akagamunaš, conducător al Ahhiyawa (țara Aheenilor) în secolul al XIV-lea î.Hr.. Este posibil ca aceste relatări să fie la baza
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
Livius îl acordă acest credit lui Tarquinius Superbus). Se pare că lucrarea a fost executată cu ajutorul unor ingineri etrușci. Date aspra lucrării sunt prezentate de Titus Livius, Dionysius din Halicarnas, Strabo și Plinius cel Bătrân. Tradiția a fost confirmată de excavațiile recente din forul roman unde s-au găsit unele dovezi ale existenței unui asemenea sistem încă din acea perioadă. Totuși alte informații ale acestor cronicari sunt probabil incorecte, având în vedere că erau relatate la câteva sute de ani după
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
alte informații ale acestor cronicari sunt probabil incorecte, având în vedere că erau relatate la câteva sute de ani după evenimente și deci nu se puteau baza pe surse directe. Astfel Titus Livius susține că lucrarea a fost făcută prin excavații subterane, ca un tunel. Excavațiile arheologice au demonstrat însă că este mult mai plauzibilă ipoteza realizării lucrării într-o primă etapă ca un sistem de canale deschise. Acestea urmau cursul a trei pâraie care veneau de pe dealurile din vecinătate și
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
sunt probabil incorecte, având în vedere că erau relatate la câteva sute de ani după evenimente și deci nu se puteau baza pe surse directe. Astfel Titus Livius susține că lucrarea a fost făcută prin excavații subterane, ca un tunel. Excavațiile arheologice au demonstrat însă că este mult mai plauzibilă ipoteza realizării lucrării într-o primă etapă ca un sistem de canale deschise. Acestea urmau cursul a trei pâraie care veneau de pe dealurile din vecinătate și se uneau într-un curs
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
Nu există o evidență a tuturor acestor modificări, dintre care unele aveau un caracter local, iar altele erau mai radicale. Multe părți ale sistemului de canalizare nu au făcut încă obiectul unor studii arheologice detaliate și este posibil ca viitoare excavații să scoată în evidență noi detalii. Lucrări importante de refacere a canalului Cloaca Maxima au fost întreprinse în 184 î.Hr., când Cato cel Bătrân era cenzor, pentru aceste merite ridicându-i-se o statuie în Templul lui Salus. Alte lucrări
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
este continuatorul a două tradiții muzeale: Muzeul de Antichități și Muzeul Academic. Muzeul de Antichități a fost organizat în 1916 prin eforturile profesorului Orest Tafrali. Muzeul, și a funcționat până după al Doilea Război Mondial, prezenta obiectele descoperite în cursul excavațiilor arheologice realizate în arealul culturii Cucuteni și al cetăților grecești de la Marea Neagră. Ulterior, colecțiile sale au trecut în custodia Muzeului de Istorie a Moldovei, în prezent secție a Complexului Național „Moldova” din Iași. Muzeul Academic a fost creat în 1960
Muzeul Universității „Al. I. Cuza” () [Corola-website/Science/332006_a_333335]
-
cetatea Yodfat. El s-a bazat pe descrierea din cărțile lui Josephus Flavius și pe asemănări fonetice cu denumirea arabă a locului, Khirbet Djefet. În cursul secolului al XX-lea s-au efectuat în câteva rânduri cercetări ale zonei. Prima excavație s-a efectuat însă abia în 1990, dar a fost limitată, restrăngându-se la presa de ulei găsită în una din peșterile din zonă. Între anii 1990-1992 s-au executat la fața locului 8 sesiuni de săpături arheologice din partea Serviciului antichităților
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
Yodfat era simbolul rezistenței de neclintit în fața unui dușman puternic, motiv care era fost accentuat de relatarea din vremea epocii romane, după care o mare parte din locuitori au murit aruncându-se de pe stânca din capătul orașului. În schimb, în excavațiile și cercetările efectuate nu s-au găsit urmele unor astfel de sinucideri colective. Unii cred că s-ar fi produs. poate, victime, în timpul goanei în panică a unora dintre locuitori. Săpăturile au descoperit 1600 capete de săgeți romane, pietre lansate
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
decât se bănuise până atunci. S-au descoperit și urmele unei bătălii, sub forma vârfurilor de săgeată descoperite în straturi care datează de la începutul secolului al XII-lea î.Hr. Korfmann a murit la 11 august, 2005, și, deoarece licența de excavații era pe numele său, nu se știa cum și când vor fi reluate cercetările. În vara anului 2006, săpăturile au continuat sub conducerea colegului lui Korfmann Ernst Pernicka, cu o nouă licență. În anii 1920, istoricul elvețian Emil Forrer a
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
proiect depus de Complexul Muzeal Arad în parteneriat cu Muzeul Banatului din Timișoara și Universitatea din Michigan (SUA). "Obiectivele cercetării": adâncirea săpăturii până la steril în suprafețele excavate în campania precedentă; continuarea sondării vecinătăților sitului prin carote. "Rezultatele și interpretarea lor": Excavațiile au identificat nivelul de epoca dacică și cel corespunzător bronzului final. În această campanie au fost recuperate resturile unui depozit de cereale carbonizate, oase de animale și resturi ale unui atelier metalurgic. A fost realizată o hartă topografică detaliată a
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
și se fragmentează în blocuri, care se vor suda între ele mai jos pe pantă și, apăsând puternic, intensifică eroziunea. În acest fel, pragurile din cadrul văilor glaciare sunt mai puțin supuse eroziunii. Acest mod de a eroda, al ghețarului, în excavațiile din fața contrapantelor se numește subsăpare și creează profile longitudinale în trepte, compuse din praguri și bazinete sau excavații de subsăpare. Eroziunea glaciară are o intensitate diferențiata în funcție de sectoarele sau părțile componente ale ghețarului. Eroziunea cea mai puternică se manifestă în cadrul
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
intensifică eroziunea. În acest fel, pragurile din cadrul văilor glaciare sunt mai puțin supuse eroziunii. Acest mod de a eroda, al ghețarului, în excavațiile din fața contrapantelor se numește subsăpare și creează profile longitudinale în trepte, compuse din praguri și bazinete sau excavații de subsăpare. Eroziunea glaciară are o intensitate diferențiata în funcție de sectoarele sau părțile componente ale ghețarului. Eroziunea cea mai puternică se manifestă în cadrul văilor, unde masele de gheață curg, presează, smulg și târăsc cantități mari de rocă. În perimetrul circurilor, eroziunea
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
din România, el a fost specific fazei glaciare Würm, când majoritatea ghețarilor și-au retras limbile, rămânând numai în circuri. Ghețarul de platou se întâlnește foarte rar, având forma unei mici calote de gheață. Se instalează în zonele cu largi excavații ale platourilor foarte înalte, slab alimentate cu zăpezi. Un astfel de ghețar se întâlnește în Alpii Dauphinezi, iar în pleistocen, se pare că a existat și pe suprafețele de nivelare înalte din Munții Retezat. Ghețarul himalaian nu are un circ
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
Bering și Alsek iar în Chile, San Rafael. Relieful generat de ghețarii montani, cuprinde forme de eroziune și de acumulare. Specific este faptul că aceste forme se dispun într-o anumita etajare. Circul glaciar este o depresiune, sub forma unei excavații circulare, încadrate de pereți abrupți, la obârșia văilor glaciare, care este sau a fost ocupată de un ghețar. În circulație au mai intrat și termeni românești de căldare sau zănoagă. Excavația este creată prin presiunea exercitată de masa de gheață
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
etajare. Circul glaciar este o depresiune, sub forma unei excavații circulare, încadrate de pereți abrupți, la obârșia văilor glaciare, care este sau a fost ocupată de un ghețar. În circulație au mai intrat și termeni românești de căldare sau zănoagă. Excavația este creată prin presiunea exercitată de masa de gheață, prin abradarea (erodarea) patului de rocă. Valea glaciară reprezintă făgașul prin care curge limba ghețarului. În linii generale, ea se aseamănă cu un uluc sau jgheab uriaș, al cărui profil transversal
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
i s-a opus conducerea locală, care în colaborare cu Centrul de proiectare Sibiu a actualizat în 1976 proiectul de sistematizare din 1973 prin Proiectul nr. 8186-1976. Inițiatorii (Sabin Adrian Luca, Paolo Biagi, Michela Spataro, Cosmin Suciu) unui proiect de excavații arheologice (contract de cercetare între ULB Sibiu și Universitatea Foscari din Veneția) început în 2005 au considerat că numărul de descoperiri mezolitice este, la nivelul Transilvaniei, foarte mic în comparație cu descoperirile din zonele limitrofe României. Zona masivului Făgăraș deține un relief
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
urmând a fi acoperit printr-un acord de barter cu produse românești. Aprobarea amplasării Centralei nuclearo-electrice Cernavoda, cu 4 unități de căte 660 MWe fiecare, în amplasamentul Cernavoda a fost dată prin decret al Consiliului de Stat, în ianuarie 1979. Excavațiile în rocă de calcar s-au executat în condiții grele în iarna anului 1978, și s-au finalizat în aprilie 1979. Prima unitate de la CNE Cernavoda urma a fi pusă în funcțiune în 1985. La sfârșitul anului 1989, prima unitate
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
cerând iertare (Regi ÎI, 18,14). Deși el i-a trimis lui Senaherib 300 talanți de argint și 30 de talanți de aur pe socoteală Templului din Ierusalim, regele ar fi continuat neînduplecat marșul spre Ierusalim.(Regi ÎI, 18, 14-16). Excavațiile arheologice au găsit un strat semnificativ pentru distrugerea din acei ani. În adevăr, Senaherib a invadat Regatul Iudeei prin anul 701 î.e.n după ce regele Hizkiyahu s-a răzvrătit contra să. În cursul expediției sale de pedeapsă, Senaherib a
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
când alte orașe din Șesul Iudeei au căpătat prioritate. A fost părăsit în secolul al II-lea î.e.n. În anul 1994 Țel Lahish a fost declarat parc național. Cercetarea locului a început în 1878 când Claude Reignier Conder a făcut excavații în locul numit Tell al Hezi. În 1929 ajutându-se de Onomastikonul lui Eusebiu din Cezareea, William Foxwell Albright a identificat Tell ad Duweir că Lahishul istoric, ceea ce excavații ulterioare au confirmat. Cercetarea colinei a început de fapt în 1932 sub
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
Cercetarea locului a început în 1878 când Claude Reignier Conder a făcut excavații în locul numit Tell al Hezi. În 1929 ajutându-se de Onomastikonul lui Eusebiu din Cezareea, William Foxwell Albright a identificat Tell ad Duweir că Lahishul istoric, ceea ce excavații ulterioare au confirmat. Cercetarea colinei a început de fapt în 1932 sub conducerea britanicului James L. Starkey, însoțit de Harding și Tufnell atât pe Tell ad Duweir cât și pe dealurile din jur. Ei au săpat în întregime versantul de
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]