1,039 matches
-
Telefonul tău unde este? - Nu știu, nu m-a sunat pe telefonul meu, ci pe un telefon din cabinetul medical. Eu nu-l mai am de mult. - Uiuiuuuu, ce de căi umbroase! se entuziasmă Mihai, amintindu-și că aceasta era exclamația oricărui pilot când prindea înălțime. Îi era dor de avioane, de foștii colegi: Avem mult de lucru! -Adevărat, continuă polițistul, vom face o ierarhie a priorităților. Ilona, trebuie să aflăm dacă într-adevăr ai fost în noaptea aceea la cascadă
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
vârful pantofului însoțite de o țanțoșe bucureșteancă, evoluata verișoară, cu păr breton și rochiță trei sferturi. Parcaseră docarul care le-a adus în piața mare unde și alți consăteni își aveau atelajele și se plimbau acum prin cetate admirând cu exclamații volubile tot ce vedeau în jur. Și aveau ce să vadă. Din parc în parc, de pe înguste străzi prin mari piațete din fața impunătoarelor biserici monument. Obosiseră. Era momentul unei clipe de odihnă și au ales pentru ea o mescioară stradală
TASATĂ SICILIANĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347936_a_349265]
-
de la discuții banale: vreme, vremuri și trecerea timpului și ajungeau la confesiuni. Între necunoscuți, intimitățile se așează mai ușor pe tava vecinului pe principiul: ” Nu ne cunoaștem, deci nu ne judecăm! Este doar o călătorie, de plăcere. Emitem păreri, sugestii, exclamații, orice, doar ca să ne simțim bine.” Unii se simțeau chiar minunat în grupul format ad-hoc. Se împrieteneau, își dădeau adresele, numerele de telefon cu promisiunea: Dacă trec prin localitatea ta, sigur te caut.” O promisiune ce putea fi ușor încălcată
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Rădăcini perene Sufletul meu rătăcind printre vitraliile gândului îmi impinge vocea sub brazdele timpului și se pictează miel sacrificat în numele rugului aprins în altare. Am aflat că tu măsori înstrăinarea unui spațiu pe măsura exclamației primăverii și lași profeții fără țară și hoții fără măgulirea buzunarului întors pe dos. Rădăcinile perene rămase fără adăpost înaintea iernii usucă pe dinăuntru sevele când noaptea trece pe sub picioarele surdului dezechilibrându-i vederea și poetul un accident ireparabil sosește
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345174_a_346503]
-
Nu nume! Cifre seci care, din nesimțirea de a avea prea multe zerouri, ar trebui să se subțieze, să nu ocupe prea mult spațiu pe hârtie ori pe desktop... Păi da! N-aș fi vrut să folosesc din nou această exclamație bogată-n sensuri, dar mi-am amintit că mulțimea asta eterogenă, necunoscută, dar numărată cu atenție diabolică de responsabili anume ai unor instituții ale statului, poate că doar pentru a verifica numărătoarea oamenilor de presă și televiziune, este plină de
DESPRE VICIILE VIEŢII MELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345228_a_346557]
-
pătrunde Un dor de cavalerii urvați pe soclul Legendei Meselor nicicând Rotunde. *** Incerc să mă interpretez pe mine, După lectura Comediei Divine, Eu îmi scriu textul, regizorul sunt eu, Uneori se amestecă și Dumnezeu, Dar specatcolul este mereu întrerupt De exclamațiile unui surd, Poate că surzenia lui Este darul Demiurgului. *** Fă-mi, Doamne, rogu-te, o lobotomie, Să uit de retorică, ofer o mie De biete cuvinte, pentru un rând Scris doar cu gândul pe-o umbră de vânt. Din cornul
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
ea ce a mai rămas, iar Emanuela, după ce a verificat dacă a rămas ceva neluat, a încuiat ușa și a bătut în ușa Simonei, atenționând-o să iasă și să coboare. Au trecut pe la florăria unde vorbise pentru lumânare. O exclamație de surpriză din partea Emanuelei, îi confirmă vânzătoarei faptul ca munca ei nu fusese în zadar... - Este deosebită, adică... este exact cum mi-am dorit! își confirmă ea exclamația. Lumânarea era împodobită cu boboci de trandafir alb si roz, tiul de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
și să coboare. Au trecut pe la florăria unde vorbise pentru lumânare. O exclamație de surpriză din partea Emanuelei, îi confirmă vânzătoarei faptul ca munca ei nu fusese în zadar... - Este deosebită, adică... este exact cum mi-am dorit! își confirmă ea exclamația. Lumânarea era împodobită cu boboci de trandafir alb si roz, tiul de culoare alb și roz și panglici fine din aceleași culori, dar de lungimi diferite. Plăti fără să mai ia bonul de casă și fără să uite a-i
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
Lucicăi și lui nea Petrică contribuția fiecăruia .. După ce au admirat îndelung frumusețea bradului ce se răsfrângea în întreaga casă, schimbându-i întreaga înfățișare, dar și în sufletele lor, au trecut la despachetarea cadourilor aduse de „Moș Crăciun” la poalele bradului. Exclamațiile de surpriză și mulțumire au fost necontenite dacă nu ar fi sfârșit în îmbrățișări și sărutări... Într-un târziu, Lucica i-a invitat la masă uitându-se, a câta oară? pe ascuns și îngrijorată, la ceasul din perete și a
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
acea clasică expresie de energie gravă, de asprime disprețuitoare, pe care o întâlnim la atâtea dintre chipurile de Daci de pe Columna lui Traian”). Răspunsul ni-l oferă autorul în același stil în care informația exactă se îmbină cu interogația retorică, exclamația retorică, persuasiunea. „Dacia era în antichitate țara locuită de geto-daci, care erau împărțiți într-un număr mai mare de triburi și ocupau un teritoriu cuprins între râul Tisa (vest), râul Nistru și Marea Neagră (est), Dunăre ( sud), și Carpații Păduroși (nord
2, PROF. ANICA TĂNASĂ, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375060_a_376389]
-
mătușă-sa, de! I s-au scurs ochii și s-a cocârjit ca o seceră. -Da, fă? Însă, trandafirii ăia galbeni îți vine să-i miroși! -Ei, lasă, de, că sunt și altele...mai frumoase. La alte odoare auzeam alte exclamații: -Văleleu! P-asta s-o pui într-un arac, să sperie graurii! -Ba, s-o pui preș la cățel, să nu răcească! Flăcăii strigau fiecare odor de două-trei ori: -Ăăă-ree! Al cuui e-acest o-door!? La odorul cel mai frumos
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
a lăudat talentul soacrei mici, care lucrase acele minunății. Dar a venit la nuntă și o rudă de la oraș. Aceasta, seara la masă, a dăruit tinerilor căsătoriți o cuvertură plușată de toată splendoarea. Au sărit nuntașii să o admire. Curgeau exclamațiile într-un torent de extaz: -Vaai, ce desen!.. Ce colorit!.. Ce degrade amețitor!..Cât de bine sunt îmbinate culorile!.. Invitata de la oraș zâmbea fericită, mulțumind în dreapta și-n stânga, fluturând spre toate mesele frumoasa cuvertură. Aprecierile o ridicaseră în al
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
a lucrat-o? Ruda de la oraș a răspuns foarte mândră: -Este din import, Germania! Am cumpărat-o de la un mare magazin din București! Pe sub mână... Fatal răspuns! Vraja admirației a fost ruptă ca o pânză de păianjen, de hohotele și exclamațiile ironice: -Ăăă! Și noi, care credeam!.. Hă, hă, hă! Ce mai cadou!.. Ha, ha, ha!.. Foarte contrariată, orășeanca a întrebat la rândul ei, înciudată: -Dar... ce credeați? I-a răspuns o femeie, zâmbind zeflemitor: -Păi...dacă n-ai făcut-o
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
snobism, prostie) Picasso și alți reprezentanți ai unor curente precum suprarealismul, dadaismul, expresionismul, cubismul ori Pop Art au devenit celebri. Operele lor „artistice” se vând și astăzi la prețuri exorbitante. Picasso însuși a recunoscut, la un moment dat, într-o exclamație care a cam fost uitată: „I-am păcălit pe toți și m-am ales cu o mulțime de bani !” Eu unul, ca perimat ce sunt, n-am înțeles niciodată mâzgălelile lui Picasso. Ferește-mă, Doamne, să le înțeleg. Păi dacă
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
sau snoave. Era plăcut. Participam uneori, dar numai la momente vesele. Nu puteam citi la lumina aceea, fără ochelari. Într-un târziu, după ce câteva persoane se retrăseseră, am intenționat și eu să plec. Ajunsesem la capul scării când am auzit exclamații puternice de bucurie. M-am întors. Da, toată lumea era entuziasmată. Îmbrățișările, pupăturile, exclamațiile de bucuria revederii, în unele cazuri, se țineau lanț. La fel și complimentele. N-a fost nevoie să-mi spună cineva despre cine anume este vorba. Puteam
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
citi la lumina aceea, fără ochelari. Într-un târziu, după ce câteva persoane se retrăseseră, am intenționat și eu să plec. Ajunsesem la capul scării când am auzit exclamații puternice de bucurie. M-am întors. Da, toată lumea era entuziasmată. Îmbrățișările, pupăturile, exclamațiile de bucuria revederii, în unele cazuri, se țineau lanț. La fel și complimentele. N-a fost nevoie să-mi spună cineva despre cine anume este vorba. Puteam recunoaște acea doamnă cu trăsături exotice dintr-o mie de femei la fel de frumoase
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
încet, în ritmul pașilor ei șovăitori și mici, până în apropierea clădirii Judecătoriei. S-au oprit pentru a se liniști și odihni înainte de a intra. Nu a fost cu putință însă, pentru că erau așteptați și de îndată au fost înconjurați cu exclamații de salut, îmbrățișări și multe vorbe bune de un mic grup de bărbați și femei. Erau celelalte două fiice ale doamnei Eleonora Dumitrache: Ecaterina și Evdochia împreună cu soții lor și ceilalți doi fii, Vasile și Costică. - Ei, hai că nu
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
interpreta de muzică folclorică Maria Șalaru, au omagiat-o întocmai de gingaș pe actrița Medeea Marinescu la ziua ei de naștere, 27 mai, sărbătorită pe scenă la Bacău în aceeași reprezentație, „Străini în noapte”. Iată o uriașă, rară și romantică exclamație a iubirii, într-un scurt refren de glasuri cristaline. Și iată, Bacăul, a cărui vestire mai cunoscută în lume e supărarea, duce într-o seară aniversară de ianuarie, la București, un mesaj ce poartă în el măreția sensibilității moldovenilor din
FLORIN PIERSIC. O RAZĂ DE FAIMĂ A BACĂULUI, PURTATĂ DE ZIUA ACTORULUI FLORIN PIERSIC LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374277_a_375606]
-
zile printre invitații de sînge și de rang ai reginei-mamă.) Albionul își omagiază, în persoana originalei regine-mamă, însăși istoria. Ne-o imaginăm pe nobila sărbătorită, care și-a dus viața în seninătate și modestie, contemplîndu-și fastuosul ceremonial cu detașata-i exclamație predilectă: vai, ce hazliu! Zaiafetul mergea bine. Lume multă, bucate alese pe masa care se-ntindea pînă dincolo de odăi, în veranda cu vitrouri. Taifasurile erau în voia lor, dulce-moldovenească. Pînă în momentul cînd... cineva pomeni de Rege. Din grupul pestriț
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ciucurencu, aflat, prin anii optzeci, la Iași, în sejur pleinairistic și participînd la o adunare de breaslă ieșeană, a fost rugat de un maestru local să-și spună părerea despre... școala ieșeană de pictură. Rictusul orgoliosului bucureștean, completat și de exclamația: Școală ieșeană de pictură?!?, a însemnat, de fapt, și răspunsul. Singurul valabil, de altfel. Căci, urmîndu-l în spirit pe acrul Ciucurencu, ar trebui să văd în termenul de școală (Școală ieșeană de pictură) aproximarea unei însumări întîmplătoare de personalități, fiecare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alte cuvinte, discursul-indirect liber nu se poate defini în termeni strict gramaticali. El este (ba poate chiar mai frecvent) o funcție a ceea ce s-ar putea numi trăsături contextuale: (1) trăsături formale, cum ar fi semnele generale ale stilului colocvial (exclamații, aditivi lexicali, expresii evaluative, elemente emotive, indicatori subiectivi care sînt în mod normal absenți în discursul naratorial); semnale specifice ale unui grup sau clase la care aparține un personaj; semnale și mai specifice ale idiomului personal al unui personaj (cuvinte
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
periculoase și perfide. Sfidări au fost, sfidări sunt Încă și-or fi În neamul... omenesc! Dar, dincolo de acestea, rămâne esența Sărbătorii, pe care nu trebuie să o pierdem din vedere, exprimată direct, cu inimă curată și dreaptă credință prin acea exclamație simplă, esențială, radicală și mereu actuală: „Hristos a Înviat!”. 8.9. Pedagogia sărbătorii Sărbătorile de iarnă au darul de a ne disloca dintr-o existență domoală, lină, uneori ternă. Intrăm cu acest prilej Într-un alt tempo, Într-un alt
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
fapt sau colegi mai veroși, difuzarea noilor bancuri și bârfeli colegiale. Ba unii, plasați În ultimele bănci, mai și fumau. Prin peritext, mimică, freamătul sălii, dar și prin unele luări explicite de poziție (discursuri ostentative sau expresii cu dublu sens, exclamații sau completări „lămuritoare” din sală) se crea o atmosferă de bâlci, de stare neverosimilă de batjocură pentru o facultate ideologică prin excelență. Era modalitatea supremă de a contesta o ordine prin dezordine și „răzvrătire” Într-un mod minimal a celor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Dacia literară”, „Bucovina”, „Zimbrul”, „Steaua Dunării”, „Concordia”, „Ilustrațiunea”, „Revista română”, „Convorbiri literare” (începând din 1867), „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, „Literatorul” ș.a. Poezia populară îl impresionează, smulgându-i exclamația, luată de mulți în serios, că „românul e născut poet”. În folclor, el vede o sursă a regenerării literaturii naționale. Față de exaltările romantice din comentariile sale la culegerea Poezii poporale. Balade (Cântece bătrânești) adunate și îndreptate (1852-1853), în ediția de
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
cizmele marilor dandy! Ba chiar despre papucii lor exotici! Începând cu pantofii de lac lustruiți ca oglinda ai lui Baudelaire, Înlocuiți vara de nu mai puțin celebrele ghete albe, și sfârșind cu Încălțările lui Mateiu Caragiale, care au smuls privitorilor exclamații de admirație, iar prietenilor scriitori - câteva bune paragrafe. Dacă am avea suficient răgaz, am descoperi și descrie pălăriile marilor dandy (marca Bandoni), jobenele (de la Delion), meloanele, canotierele sau tot ce poate fi Însemn de eleganță și unicat la capitolul „acoperăminte
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]