6,028 matches
-
și nu într-o cocioabă care la o vijelie mai puternică s-ar prăbuși! - Nu vorbi cu răutate, bărbate, îl dojeni tânăra soție. - Lasă-l să-și spună oful că e la casa lui și a intrat în rândul bărbaților! - exclamă un vecin, Costache al lui Turcu, răsucindu-și tacticos mustața căruntă și stufoasă. - Așa vă e sămânța! Când erai fecior, repede cu băieții la horă-n sat, iar când te-ai însurat fuga la cârciumă cu bărbații! - îl mustră nevasta
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412878111.html [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
și iubăreață ca o viperă! - Afurisit boșorog, și se luă după el cu un par smuls dintr-un gard. - Ai grijă tinere, așa ai să pățești și tu la vârsta mea dacă nu-ți strunești cum trebuie iapa în tinerețe! - exclamă șugubăț unchiașul și o luă la fugă de parcă avea treizeci de ani cu bâta ce zbură pe urmele sale gata să-i îndrepte cocoașa căpătată de-a lungul anilor. Tânăra familie nu are avuții. Trudește de dimineața până seara ca să
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412878111.html [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
N-am pentru ce să-mi cer iertare, fiindcă nu te-am jignit! Am făcut doar o constatare! Ești bătrână că nu mai ști nici câți ani duci în cârcă. - Doamne, iartă-l că nu știe cu cine se pune! - exclamă o bătrânică de alături făcându-și semnul crucii. - Ptiu! - tresări vrăjitoarea. Să nu aud acest nume în jurul meu că fac prăpăd! - Ți-e frică de Dumnezeu!? - rosti băiatul. - Taci, prăpăditule, că te blestem de nu-ți mai rămâne nici cenușa
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412878111.html [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
au dat declarații, dar cine știe pe unde or fi, mama lor de polițiști și magistrați... - Ușor, nu începe iar, te rog! Ascultă, fată dragă, prietenul tău se numește cumva... Gabriel Breazu? Da! De unde știi tu, Octav? Mă înspăimânți! a exclamat total uluită Amalia, oprindu-se din mers și agățându-se de brațul bărbatului de lângă ea, tremurând. - Mâine, adică azi, după cum arată ora, am programat să merg pentru a studia dosarul... - Cum adică? De ce? Ce treabă ai tu cu dosarul lui
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437919315.html [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
încăperii și se opreau câte o clipă pe toate persoanele aflate la alte mese și, îndeosebi, pe barman și ospătari. Se pare că au fost ceva plângeri și, evident, indicații voalate de tărăgănare ori de încetare a cercetărilor... - Formidabil! a exclamat comisarul Grosu aplecându-se peste masă, parcă în dorința de a sorbi mai bine cuvintele. Cu ce dracului se ocupă ăștia de au pile sus de tot, domnule... - Cu multe! Inclusiv cu traficul de persoane..., în cele mai variate forme
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437919315.html [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
degrabă au fost niște interese de alt gen, dacă-mi permiteți... - Este foarte greu de documentat activitatea infracțională de acest gen. Deci, să nu ne gândim neapărat la un conflict de interese... - Păi, stați puțin, domnule comisar... Iertați-mă! a exclamat imediat polițistul, observând o undă de nemulțumire pe fața interlocutorului. Dacă ne amintim de un anumit segment din declarațiile acelei fete, Iuliana..., violatorul intenționa să aducă prieteni în a doua noapte. O dorea elegantă! O dorea frumoasă! De ce? Ca să-i
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437919315.html [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
era mort ca toții morții! declară procuratorul arătând cu palma deschisă spre Gaius Cassius. -Murise! spuse din nou acesta. Fără nicio îndoială iluștrilor și măriților. Dar sângele lui mi-a dat înapoi lumina ochilor. Viu este deci fiul lui Dumnezeu! exclamă el. Zâmbetul procuratorului îngheță pe chip transformându-se într-un rictus. -Oprește-te Gaius! rosti cineva. E o ofensă! Gândeau cu toții la faptul că numele împăratului era ridiculizat astfel prin simpla pronunțare a numelui Dumnezeului lui Israel într-un cadru roman
AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1445544100.html [Corola-blog/BlogPost/342978_a_344307]
-
de vre-o normă asemănătoare dreptului roman, ilustre procurator. Este vorba doar despre o convingere interioară numită poate pretențios ,,lege”. În fapt este o simplă recomandare de comportament în raport cu ceilalți semeni. I se spune legea iubirii aproapelui. -E de ajuns! exclamă Ponțiu Pilat. Ce poate să însemne asta? Iubirea nu e lege în primul rând! Gândiți-vă însămagistre că totul poate fi interpretat... la Roma! -Ba bine că nu, ilustre procurator! E clar ca lumina zilei că nu se subminează legea
AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1445544100.html [Corola-blog/BlogPost/342978_a_344307]
-
un fulg, după propria sa apreciere. Și-a șters doar fața, părul și picioarele și s-a grăbit să îmbrace halatul cu o curiozitate copilărească. O obsedaseră două întrebări: „O fi greșit măsura? Îmi va veni bine?” În fața oglinzii a exclamat mulțumită și s-a grăbit să ajungă la el să o vadă. - Wow! Ce frumoasă ești, iubito! o întâmpină Eugen, învăluind-o cu priviri admirative. Arăți ca o fetișcană ieșită din bazinul de înot... - Nu râde de mine, răule!... Nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1431470720.html [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
multiple înfățișări de concretețe picturala, dar și ca ființă angelica, după moartea ei, ca simbol al feminității eterne. În opera lui focul în vâlvătăi este Lăură. „Acel foc a murit și-l acoperă o bucată mică de marmură.” - avea să exclame el la moartea iubitei. Pentru candoarea Laurei moarte ne evocă ninsoarea, căzând molcoma: „Nu palida, ci mai albă că zăpadă/ Care pe un timp fără vânt fulguie pe deal/ Ea părea că se odihnește că o ființă obosită.” Apoi vine
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1425223782.html [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
clipa în care se auzi tunetul i se păru că una din mâinile lui se strânse mai tare cuprinzând cuiul care îi străpunsese palma. Doar degetul arătător rămăsese îndreptat în sus arătând cerul. - Cu adevărat acesta este fiul lui Dumnezeu! exclamă Gaius. Ceilalți legionari care priveau și ei nedumeriți când spre cerul care se întuneca când spre crăpătura care se desfășurase pe solul pietros remarcaseră în cele din urmă privirea lui Gaius. - Ei Gaius! spuse unul dintre ei, se pare că
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_3.html [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
veți fi întrebând ce vrea să însemne asta, vă voi releva că poetul Valeriu Rață e el însuși în poemele sale, că nu e deloc un travestit, un ipocrit, cum vor fi fiind alții. Referitor la acei “alții”, Nichita Stănescu exclama: “Vai poetului care nu seamănă cu versul său“. Valeriu Rață, poetul, nu pozează într-un filozof încifrat în metaforă, în deținător al cheii absolutului, nu pretinde (intuiesc eu) că melosul versului său e deplin consonant cu “simfonia spiritului universal”, sau
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1454320236.html [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
apăruse frumos ca o scluptură antică sau ca un sfânt hărăzit muceniciei. Cu un temperament pasionant, cu alternanțe de euforie și tristețe ce-i caracteriza vârsta adultă, rămâne impresionat de personalitatea lui.,, E prea frumos să fie adevărat!” avea să exclame Caragiale mai târziu, aducându-și aminte de întâlnire. Și lui Eminescu figura lui Caragiale la 16 ani i s-a părut a fi a unui dandy îmbrăcat bine, cu multe cunoștințe literare, dar și un mare iubitor de teatru. Acum
CARAGIALE ŞI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 by http://confluente.ro/Caragiale_si_eminescu_ion_ionescu_bucovu_1340890915.html [Corola-blog/BlogPost/358372_a_359701]
-
USL, dacă îți plac, cumva... Partid născut prin cea mai puternică alianță politică, oameni cinstiți, unii cu dosare penale, nevinovați și deștepți foc, domnule... - Cum adică? Să votez cu ușile? Coane, nu te supăra, dar chiar nu ne mai înțelegem! exclamă Costică extrem de iritat și, fără să își dea seama, dădu pe gât toată votca din paharul ce abia îl așezase ospătara pe masă, în fața domnului Costache. - Ce faci, domnule, de ce bei beutura mea? se supără domnul Costache, privindu-l chiorâș
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1479857084.html [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
tata își plătea datoriile. Trăiam într-o sărăcie demnă. Bufnesc și acum în râs ironic, când îmi revin în minte cozile la pâine. Aveam o șapcă albastră pe care mi-o apăsam pe ochi de rușine, auzindu-i pe oameni exclamând: „Ce drac îi mai trăbă la popa!?” Tata își amintește biserica prunciei lui. Între vizitele prin beciurile securității, Bunu ținea farmacie acasă și lucra, concomitent, ca profesor, ca să își poată plăti dările la protopopiat și să întrețină biserica. Buna își
Povestea ca viață. Oameni și catedrale by https://republica.ro/povestea-ca-viata-oameni-si-catedrale-cum-am-scapat-de-frica [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
i-a avut și tata: Ion ăl Mic și Nelu Hurez, singura atracție a slujbelor. Gata împărtășiți, cântau în strană un amestec de muzică bizantină și muzică populară. Cât preotul cânta, răsfoiau cartea, șușoteau și-l auzeam pe nea Nelu exclamând: „Corect-corect! Corect-corect!” Plecau acasă cu câte-o sticlă de vin pe care, înainte de slujbă, îl turnau dintr-o damigeană din altar. Adesea, turnând în pâlnie, jetul se oprea ca să treacă anevoie prin gâtul strâmt un șoarece fermentat. „Noa, ahăsta să
Povestea ca viață. Oameni și catedrale by https://republica.ro/povestea-ca-viata-oameni-si-catedrale-cum-am-scapat-de-frica [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
aflam în una din ocaziile în care regretam că nu m-a adus barza cu pantaloni. Începuse era regretelor de genul dacă aș fi fost bărbat, alta ar fi fost viața mea. Fără niciun dubiu că Ducețimea Voastră Altograndisimă va exclama că nu este rău, nici să fii femeie! Nu pot să vă contrazic; dar dacă nu ești o femeie fatală care să învârți bărbații pe degete, degeaba ești femeie! Pe mine mă scuzați, dar nu doresc să declanșez o dispută
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/florica_bud_1470902436.html [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
că e ceva misterios care trebuie punctat? Tânăra deschise ușile, în grabă, de parcă ar fi putut surprinde într-un colț al durerii un impostor pe picior de plecare. Pe masa din sufragerie era ceasul de mână al lui Tudor. - Priviți, exclamă Maria, e ceasul bunicului! O amintire dragă de care Tudor nu se despărțea niciodată. Aseară l-a avut la el, știu sigur asta. Am putea urmări fotografiile. - Bună idee, aprobă comisarul, imaginile de la acel eveniment ne-ar fi de folos
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_iii_gina_zaharia_1360002440.html [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
evenimentul de joi seara. Era o amintire dragă, pe care Maria i-o lăsase lui Bogdan pe vremea când erau logodiți. Nimic neobișnuit până aici, însă peisajul înrămat în acest obiect accentua de două ori valoarea picturii: - Privește copacul acesta! exclamă comisarul Dan Simionescu, atenționându-și colegul. E... fenomenal! Un stejar de zile mari! Apropie degetul arătător de tablou fără să-l atingă, urmărind coroana bătrână și tot atât de verde precum celălalt pâlc de arbori care coborau dealul. Alături, cascada-mică, aceeași de pe
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_iii_gina_zaharia_1360002440.html [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
de căprioară în brațe. Cât ai bate din palme, în jurul vătuiului s-au adunat toți cei patru copii ai pădurarului: Ionică, Mihăiță, Mugurel și Eliza. - Tată! Ce surpriză ne-ai făcut, chiar de Moș Nicolae! Ce pui de căprioară grozav! exclamă Eliza, mezina familiei, repezindu-se să mângâie puiul. - Măi copii, vătuiul este rănit! Are un picioruș frânt! Trebuie să-l oblojim!... Într-adevăr, cei ai casei, printre care veni și Anuța, soția pădurarului, începură să se ocupe de pui. Au
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Casa_padurarului_1_viorel_darie_1392965217.html [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
-l atrăgeau atât de mult... iar din patima beției nu era nicio șansă să-l scape! * Radu se trezi pe patul de spital. Lângă el, stăteau îngrijorate Marina, soția și Lina, mama sa. - Bine că ți-ai revenit, dragul meu, exclamă Lina bucuroasă. - Și colegele mele, profesoarele? întrebă dezorientat Radu. - Celelalte pasagere? întrebă Marina. Nu a supraviețuit niciuna. Numai tu ai avut noroc, iubirea mea! Și se gândi fericită „Ce bine că am scăpat de ele! Ce, vroiau să mi-l
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1435702224.html [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
luptei! - Acum pentru ce vă pregătiți? - Ce curios ești! Vulcanul de catifea! Îți spune ceva ? - Vulcanul de catifea era cel mai îndrăgit experiment de către fetițe! a spus magul, zâmbind. - Și mie îmi place foarte mult! Știu cum se face! am exclamat, bucuroasă. - Cum? a întrebat curios, Adin. - Simplu. Avem nevoie de puțin detergent de vase, apă oxigenată și o soluție de iodură de potasiu cu apă. Când vom adauga soluția de iodură de potasiu peste apa oxigenată și detergentul de vase
PARCUL DE DISTRACŢII de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Parcul_de_distractii_ana_maria_gibu_1368705657.html [Corola-blog/BlogPost/365174_a_366503]
-
Demeter. Cartea respectivă purta semnătura cercetătorilor de la American Chemical Society (ACS), care demonstrau, fără dubii, că, prin metoda respectivă, se puteau obține și alte metale prețioase. „Vai, și cât rahat este în România! Adică, cât aur și câtă platină!!!Dumnezeule!”, exclamă Demeter. Putea, Doamne-Ferește, să găsească la gunoi un altfel de rahat: Teza de doctorat a lui Ponta sau cărțile scrise în pușcărie de Năstase, Becali sau Copos, dar cu ce s-ar fi ales? Așa că Dumnezeu i-a pus mâna
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/george_terziu_1440340640.html [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
lui Hitler și Mussolini, ale lui Ciano și Ribbentrop, dar și prin lipsa de fermitate a politicienilor români, pierdeam o parte din teritoriul național, fără ca armata să tragă măcar un foc de armă! Ceea ce-l făcea pe Iuliu Maniu să exclame, plin de amărăciune, în Consiliul de Coroană din 30/31 august 1940, exprimând durerea românilor ardeleni în trista zi a cedării pământului nostru: „...în ce privește Ardealul, n-are dreptul să dispună nimeni, afară de poporul român din Ardeal (...) Asupra Ardealului n-are
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/inima-a-romaniei-politice/ [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
pământ al Transilvaniei s-a transformat într-o amarnică Golgotă (...) Asasinatele se țin lanț, și toate acestea pentru că unica vină a nenumăratelor victime este aceea de a se fi născut români!”. Iar un alt maghiar, episcop de Cluj - Sándor Imre -, exclama: „Ce ați făcut cu românii rămași la noi, numai barbarii puteau să facă!”. Atunci, în acele momente cumplite pentru români, tot mai des se auzeau poeziile „Graiul Neamului” (de George Coșbuc) , „Un răsunet” („Deșteaptă-te, române!”, de Andrei Mureșanu), „Steagul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/inima-a-romaniei-politice/ [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]