990 matches
-
înalt" este de fapt o "anticameră" a transmodernismului pe care Theodor Codreanu încearcă, alături de Ion Popescu-Brădiceni (de o pildă), să-l pună în circulație pe teren românesc și să-l facă viabil, mai ales că noua mișcare spirituală nu este exclusivistă nici măcar pe tărâm confesional: "Hristos a venit pentru toți oamenii" (p. 60). Însuși Jean Francois Lyotard, care a lansat termenul de postmodernism (1979), s-a dezis după ceva mai mult de un deceniu, după cum la noi acasă Al. Mușina, L.I.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ură, ci cu seninătatea minții, cu simpatie dacă nu cu dragoste pentru emul. Criteriul fundamental pentru intrarea în "luptă" trebuie să fie cel eminescian al ADEVĂRULUI". Grea încercare! Să-ți păstrezi calmul față de "setoșii de sânge" ai unei dogme "minoritare" exclusiviste, intransigentă cu orice fel de majorități, în primul rând, cu cele naționale, și, pe deasupra, să polemizezi cu ei "cu simpatie" presupune o mare, copleșitoare strădanie. Oricum, în finalul lecturii constatăm că polemicile lui Theodor Codreanu nu prea "mustesc" de simpatie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la altul (și, am putea spune, de la o carte la alta) se produce o lentă și îndărătnică separare a apelor, o demarcare clară între transparența deschisă a întregului, care înglobează, apropie și armonizează diferențele, și opacitatea părții închise, criticiste, înverșunate, exclusiviste. Pe o latură se află iubirea integratoare din treimea creștină, terțul inclus, timpul kairotic al arhetipului, al mitului eternei reîntoarceri, organicismul istoric, identitatea națională, canonul eminescian, România profundă, poporul român, istoria românilor, intelectualii care se raportează la un destin (al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Neîncovoiatul Eminescu reprezintă, neîndoios, geniul ca nebunie "superioară", ieșire din normă ("cercul strâmt"); sau, cu vorbele lui A.C. Cuza, "normal, în înțelesul vulgar, (el) nu era". Motiv temeinic, așadar, de a propune, metodologic vorbind, un dublu referențial, fără a manevra exclusivist doar referențialul nebuniei. Or, "spargerea referențialului unilateral" (vol. cit., p. 73) presupune a conjuga perspectivele (patologică și ideologică), luând în calcul conjunctura geopolitică și implicarea masonică. Înțelegem de ce, citit în rama epocii, incomodul gazetar, "stricat cu toată lumea", trebuia anihilat, "uitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alte țări, femei exotice închise în cuști, la Calcutta, matroane care stau și tricotează în vitrine iluminate, la Amsterdam. Diane reușise să se instaleze într-un apartament și să simuleze „veselia“. Și-a decorat apartamentul „cu gust“,devenind treptat mai exclusivistă. O vizitau bărbați respectabili care-i confereau și ei o ciudată respectabilitate. Veneau și bărbați vârstnici, care discutau despre soțiile lor, nu întotdeauna cu răutate. Tinerii și adolescenții veneau pentru inițiere și ca să discute despre „viață“. Diane începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din anii ultimului secol păgân. Evident, rigoarea doctrinală genealogică se înmoaie odată trecute limitele Grădinii și cu schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la care se reclamă Horațiu, îl caracterizează mai curând pe exclusivistul roman din secolul I î. Hr. decât pe discipolul grec din secolul al III-lea î.Hr. Filosofia materialistă și hedonistă găsește adepți și la vârful ierarhiei statale: anturajul lui Cicero, Cezar însuși, precum și unii ofițeri din garda lui - dar și Cassius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai departe cinica. Merg În vacanță În locuri unde se lipește de tine. Mizeria nu e pitorească, e oribilă. E mult mai bine În Polinezia, acolo nu există sărmani. Sau măcar În Bermude, chiar dacă acum nu mai sunt atât de exclusiviste. Noi, În vara asta, vom face o croazieră cu iola În Insulele Tonga. Voi ce faceți, Maja? Tot la vila voastră din Maremma? Ei bine, te Înțeleg, e inutil să zbori douăsprezece ore cu avionul, să te pașaportezi până În Mauritius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un volum din ce În ce mai stânjenitor - fiind vorba despre morți și despre sufletul mamei lui -, se convinse că trebuia să-i cheme pe cei de la etaj pentru a afla dacă Într-adevăr un broscoi pe nume Kevin Buonocore era prezent la petrecerea exclusivistă a fiicei lui Fioravanti. De la ferestrele deschise ale etajului select se revărsa În piață un asurzitor vuiet de voci infantile, care intonau un cântecel ce avea puterea magică de a-i aduna pe toți și care, În mod ciudat, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ai fi flatat Claudiei egoul. Cum de nu poți să-ți dai seama de asta? Se pare că trebuie să-ți explic și cele mai simple lucruri. Uneori, Ruby, chiar mă Îndoiesc de capacitatea ta de a conduce un magazin exclusivist ca Les Sprogs. Trebuie neapărat să Îți revizuiești ideile. Acum te las. Am o Întâlnire la micul dejun. Și, spunând asta, Închise telefonul. Ruby se holbă la receptor. —Mulțam’, Stella. Sunt mereu Încântată că mă bucur de sprijinul tău. Chanel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
al celor ce se căsătoresc este garantată prin dispozițiile legale, care permit încheierea căsătoriei bazată pe afecțiune reciprocă a viitorilor soți; * Căsătoria este monogamă, caracter ce decurge în mod firesc din fundamentul căsătoriei și anume, afecțiunea reciprocă a soților. Caracterul exclusivist al dragostei, implică monogamia garantată prin dispozițiile legale; * Căsătoria se încheie în forma cerută de lege, iar aceasta îi conferă un caracter solemn exprimat, printre altele, prin aceea că se încheie într-un anumit loc, în fața unei autorități de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
de stat, într-o zi dinainte stabilită și în prezența efectivă și concomitentă a ambilor soți și a doi martori, cu posibilitatea pentru public de a asista; * Căsătoria are un caracter civil deoarece încheierea și înregistrarea ei sunt de competența exclusivistă a autorității de stat. Dispoziții constituționale garantează tuturor cetățenilor libertatea conștiinței și libertatea exercitării cultului religios, ceea ce permite soților posibilitatea să procedeze și la celebrarea ei religioasă, după încheierea căsătoriei civile (art.48, pct. 3 Constituția României). Celebrarea religioasă a
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
ca să rămână scrise aici și istoricii viitorului să știe că s-au ridicat cu deznădejde, răsunătoare în pustiu, și alte glasuri, de «trădători» și de «vânduți» în mijlocul rumoarei «patriotice» asurzitoare de astăzi“72. Dincolo de expresiile prea dure utilizate, de pretențiile exclusiviste în slujirea interesului național ale fiecărui curent de opinie, se avea în vedere realizarea aceluiași obiectiv fundamental. Existența acestor orientări, diferite pe termen scurt, s-a dovedit extrem de utilă atunci când statul român a fost confruntat cu izolarea determinată de ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
publicat în Le Monde poate da frisoane oricărui guvern din lume, provocând crize politice sau căderi la Bursă. Nici o alegere nu este perfectă pentru un tânăr. Un ziar mare oferă multiple avantaje, dar în același timp se arată a fi exclusivist și negeneros cu debutanții. Un ziar local te absoarbe într-o mediocritate mlăștinoasă, plină de concesii și servituți mărunte. Ca și chirurgii la început de drum, jurnalistul trebuie să aibă ocazia să scrie, să i se ofere posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
un peisaj sordid, biciuind imaginația senzorială. Până a pătrunde în circuitul didactic, tratamentul aplicat romanului și romancierului a sancționat drastic deviația de la normele curente, procustiene, din producția epocii. Dacă e privită nu doar prin fereastra unei lecturi tematice (multă vreme exclusivistă), ceea ce se observă de îndată este rafinamentul compozițional al cărții; fascicolul epic proiectează secvențe consubstanțiale, cu rol de personaje-reflector, nu lipsite de elementul contrastiv. Lângă toată coloristica și grozăviile din lumea Cuțaridei, sistemul ficțional își încorporează, cu o remarcabilă concizie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
abuziv al companiilor ce au o poziție dominantă pe o piață, ca de exemplu forțarea consumatorilor de a cumpăra un ansamblu de produse care ar putea fi vândute separat sau obligarea concurenților să iasă de pe piață prin intrarea în aranjamente exclusiviste. Dacă o companie are însă o cotă de piață mai mică de 40%, este improbabilă o poziție dominantă a acesteia. Autoritățile naționale din domeniul concurenței aplică și ele Art. 101 și 102 în cazurile care sunt în esență de dimensiuni
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
admirația de dragul modei, pentru a nu părea prost sau înapoiat, cum fac admiratorii „noului roman” sau ai criticii împotmolite și debusolate a unui Philippe Sollers (de o pildă). Dar să revin, pentru a încheia, la ce numeam facilitatea negativismului. Cusurgiii exclusiviști și blazații care nu admiră nimic îi epatează, de regulă, pe proști și își asigură admirația lor (ceea ce confirmă maxima lui La Rochefoucauld citată adineaori). Mai sunt și alte soiuri de blazați, scriitori care „pozează” declarând, spre exemplu, că „nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un mic parc, în cazul comunităților mici, sau diferite locuri de petrecere a timpului liber, în cazul comunităților mai mari. Toate aceste elemente atrag atenția asupra unui nou fenomen al structurii urbane actuale, în care orașul este din ce în ce mai segmentat și exclusivist, unde trecerea dintr-o parte a orașului în alta devine din ce în ce mai problematică. Subdezvoltare - Mihnea Preotesi Conceptul de subdezvoltare. Istoric, definiții și clasificări. Țări dezvoltate , subdezvoltate și în curs de dezvoltare În limbajul comun, subdezvoltarea (s.) definește o stare de anormalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Gusti. Desigur, „cunoașterea atmosferei sociale și culturale în care trăiește copilul” (Petrescu, 1933), nevoia unei „școli a democrației”, „școala vieții”, nu puteau să-l irite pe G.G. Antonescu, dacă aceste idei n-ar fi fost asociate de el cu orientarea exclusivistă spre regionalismul patriarhal, poporanist, chiar conservator. La Gusti, această închistare în structuri închise este absentă, sociologul român vedea satul în evoluție, deschis către nou, pe când I.C. Petrescu îl voia orientat spre sine, nedepășindu-și condiția adesea rămasă în urmă din
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de la modelul șamanic al pânzei care vibrează, sau un text vibratil, dacă vă sună mai bine. Este textul care vibrează pentru că te conține, textul care mișcă pentru că te primește pe tine În interior. Sanda Cordoș: Cred că faceți o tipologie exclusivistă, după care critica adevărată este numai cea opozițională, Împotriva a ceva. Dar poate exista și o specie de critici care Își asumă o poziție secundară, a cărei subiectivitate nu e atât de nărăvașă, de convulsivă nici cu ea, nici cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
am schimbat nicicând un cuvânt, sau de o Întreagă generație, ca Generația PRO, de exemplu, cu care n-am intrat În dialog, eu le gândesc pe ambele În termenii unui anumit limbaj. Tu faci la fel: Îți formulezi un limbaj exclusivist, care te aruncă Într-o atitudine ascetico-intelectuală. E tot un fel de experiență de limbaj, dar nu ține de dialog. Horea Poenar: Adică orice generație este postulată prin limbaj ca alteritate. Nicolae Turcan: Este postulată prin limbajul monologat, dar ea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
al acestuia ori condiția de client al statului pe care cetățeanul și-o reînnoiește atunci când vorbește despre Încredere socială. Din punct de vedere istoric, centralitatea culturală românească este o formă instituțională târzie, ce reliefează trăsături În consecință centralizante, discriminatorii și exclusiviste puternice, militând pentru afirmarea unui ideal de unitate culturală modernă. Unitatea culturală românească premodernă conferită de limbă și credința religioasă, de o cultură a oralității mai ales, În comparație cu una scripturală, a fost preluată de statalitate, de unde accentul uneori exclusiv pragmatic
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
menționat doar câteva surse pentru a semnala că viziunea istoricilor nu mai este unica creditabilă (dacă după relevarea ficționalismului scrierilor istorice mai este creditabilă) și că În prezent există variante concurențiale ale unei comprehensiuni integratoare mai degrabă decât a uneia exclusiviste - ori, altfel spus, ale unei/unor ipoteze de hermeneutică culturală. În condițiile globalității culturale, se poate vorbi de un hegemonism cultural, dar, În același timp, nu se poate nega existența simultană a mai multor centre de iradiere culturală. Nivelarea culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din anii ultimului secol păgân. Evident, rigoarea doctrinală genealogică se înmoaie odată trecute limitele Grădinii și cu schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la care se reclamă Horațiu, îl caracterizează mai curând pe exclusivistul roman din secolul I î. Hr. decât pe discipolul grec din secolul al III-lea î.Hr. Filosofia materialistă și hedonistă găsește adepți și la vârful ierarhiei statale: anturajul lui Cicero, Cezar însuși, precum și unii ofițeri din garda lui - dar și Cassius
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
despre o singură tradiție. Suntem în posesia unor texte care nu pot fi clasificate pe baza unor familii textuale, sau explicate în termenii unei teorii textuale locale. În mod deosebit manuscrisele ne arată faptul că au apărut într-o comunitate exclusivistă, o comunitate care s-a rupt de restul lumii iudaice și care interzicea orice contact cu persoanele din afara comunității. Deosebit de interesant este faptul că, în ciuda extraordinarei diversități a materialului descoperit, nu a fost găsită nici o scriere care să contrazică ideile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
conțin lucrări care să fie propriul produs al comunității. Cantitatea mare de texte biblice și alte compoziții care sunt cu mult anterioare nașterii comunității reprezintă cea mai bună dovadă că nu toate manuscrisele din bibliotecă erau lucrări proprii. Oricum, natura exclusivistă a comunității relevată în texte ne asigură că toate lucrările, în ciuda varietății lor, erau considerate a fi compatibile cu ideologia specială a acesteia. În același timp, astfel de texte ne ajută să ne închipuim cam ce fel de „Vechiul Testament” aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]