432 matches
-
care fusese cenzitar, astfel de la 500 000 de alegători, în 1882 erau 2 milioane de alegători. Papa consideră că realizarea unificării s-a întocmit în defacoarea bisericii. A adoptat o poziție ostilă în față statului italian, responsabilii politici italieni fiind excomunicați, printre care și regele. În 1868 s-a decis la nivelul Sfantului Scaun ca italienii catolici să nu participe la viață politică. Situația s-a menținut până în 1900. Nu s-a putut forma un partid conservator. Economic, Italia a înfruntat
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
colaborare cu papii, însă deseori se iscau conflicte, cum a fost cel dintre împăratul Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman și Papa Grigore al VII-lea în 1075 din cauza disputei numirii episcopilor. Henric al IV-lea a fost excomunicat și după ce a stat la Canossa trei zile in frig, a fost iertat de papa. Treptat, s-a ajuns la o separație între stat și biserica. În secolul VIII, în Britania anglo-saxonă au debarcat primii vikingi și au început să
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
noapte, care a dus la moartea a numeroși cruciați și în cele din urmă, la capitularea întregii armate. Sultanul egiptean Al-Kamil a căzut de acord asupra unui armistițiu de opt ani cu europenii. După ce Papa Grigore al IX-lea îl excomunicase în anul 1227, din cauza vieții imorale pe care o ducea și a raporturilor sale prietenești cu sultanul Malin al-Kamil, Frederic al II-lea organizează cea de-a șasea Cruciadă.Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman întreprinde un fel
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
primit un puternic impuls în 1517 când preotul german Martin Luther a bătut în cuie pe ușa bisericii din Wittenberg o listă cu 95 de teze care critica rolul Bisericii, detestând vânzarea de indulgențe.A fost acuzat de erezie și excomunicat în 1521. Dar și-a câștigat susținători în Germania și Elveția unde și-a întemiat o biserică proprie-Biserica Luterană. În Elveția, reforma a fost condusă de Ulrich Zwingli care a fost ucis într-un război civil, iar succesorul său, Jean
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
plecat, dar că i-a lăsat ceasul de buzunar ca și amintire. Christian se întoarce dezamăgit în Los Angeles. Sărutul lui Aaron cu un alt bărbat a încălcat regulile bisericii mormone legate de homosexualitate. Ajuns acasă în Idaho, Aaron este excomunicat chiar de către tatăl său (Jim Ortlieb). Acesta este respins de el și este certat cu asprime de către mama lui când îi mărturisește că Christian i-a spus că-l iubește. Aceasta îi spune de pariul de 50$ de care aflase
Latter Days () [Corola-website/Science/314396_a_315725]
-
lui Urban al II lea era să ridice o singură armată din sudul Franței, sub conducerea lui Ademar de Puy. Nu credea că poate aduna trupe din domeniile capețiene, din Champagne, de pildă, sau din Burgundia, atâta vreme cât regele Franței era excomunicat și cu atât mai puțin din Germania, unde autoritatea scaunului apostolic slăbise simțitor. Dacă în ceea ce privește Germania nu s-a înșelat, cu totul altfel s-au petrecut lucrurile în Franța. Rezultatele propagandei bisericii și, mai ales, efortul depus de Petru din
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
nu trebuie să ne abandonăm frații palestinieni și frații arabi, normalizând relațiile cu evreii... Din punctul de vedere al bisericii, copții care merg la Ierusalim își trădează biserica” . De asemenea, a anunțat că acei copți care vizitează Ierusalimul vor fi excomunicați, întrucât nu există o datorie în creștinism pentru pelerinaj, iar atât timp cât aceste vizite pot dăuna cauzei naționale, și poporului musulman și creștin, e mai bine ca ele să nu aibă loc. La cererea unor episcopi, Sfântul Sinod Copt Ortodox, în
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
Ajuns în regat, Andrei a revendicat ducatul Slavoniei, dar regele Ladislau al IV-lea al Ungariei l-a refuzat. După acest eșec, Andrei s-a întors la Veneția. La începutul lui 1290, Ivan Kőszegi și Lodomer, arhiepiscopul Strigoniului, care îl excomunicase pe regele Ladislau al IV-lea, l-au rechemat pe Andrei în Ungaria și i-au oferit coroana. Andrei a acceptat oferta, dar a fost arestat de un nobil maghiar, Arnold "de genere" Hahót care l-a predat ducelui Albert
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
de la Roma - acum încep să fie menționați ca papi - au rămas de jure subiecți bizantini. Independența Bisericii, combinate cu un sprijin popular pentru Papalitatea în Italia, a permis Papilor diferite să sfideze împaratului bizantin; Papa Grigorie al II-lea la excomunicat pe împăratul Leon al III Isaurianul. Cu toate acestea, Papa și Exarh încă au lucrat împreună pentru a controla puterea în creștere a longobarzilor în Italia. Cu puterea bizantină slăbită, însă, papalitatea a avut un rol tot mai important în
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
așezăminte religioase din Franța, Anglia, Italia, Spania, Sfântul Imperiu Roman și Europa Centrală, toate sub conducerea abației Cluny. Puterea și influența abației era atât de mare încât, în timpul abatelui Odilon (962-1048), papalitatea a oferit abaților de la Cluny puterea de a excomunica, rezervată până atunci doar episcopilor. Toate aceste acțiuni ale abației au fost intitulate "Reforma de la Cluny" ce urmărea să purifice Biserica de influențele laice și să revitalizeze concepția monahismului în creștinătatea apuseană. Punctul culminant al acestei reforme a fost alegerea
Abația Cluny () [Corola-website/Science/332982_a_334311]
-
Istanbul, în 1967, apoi, încă o dată, în același an, în timpul vizitei patriarhului la Vatican. În 1965, ei s-au pus de acord asupra revocării decretelor de excomunicare reciprocă din 1054: cardinalul Humbert de Moyenmoutier și patriarhul Mihail I Cerularie se excomunicaseră reciproc în Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, fapt care a condus la ruptura durabilă dintre cele două Biserici. Papa Paul al VI-lea a făcut una din cele mai importante contribuții teologice și doctrinare: prin declarația Nostra Aetate din 28
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
-l predea Veneției. Zara era, însă, o posesiune a Regelui Ungariei, acesta fiind creștin și cruciat. Papa a aflat și i-a amenințat cu excomunicarea pe toți cei implicați. Cruciații, însă, au cucerit Zara (24 noiembrie 1202). Papa i-a excomunicat pe toți, dar s-a răzgândit, cerând ca nicio altă facțiune creștină să nu mai fie atacată. În iunie 1203, cruciații au sosit la Bosfor, lângă Constantinopol, la bordul corăbiilor venețiene. Au debarcat și au făcut tabăra. După un atac
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
îndeplinit jurământul de a merge în Țară Sfântă. În august 1227 Frederic a pornit spre Țară Sfântă, dar, după câteva zile, a dat ordin flotei să se întoarcă în port pentru că nu se simțea bine, iar Papa, înfuriat, l-a excomunicat. În iunie 1228, Frederic al II-lea a pornit din nou, ajungând la destinație, la Accra. Majoritatea cruciaților au refuzat să se supună ordinelor sale, deoarece era excomunicat. Frederic s-a dovedit a fi un bun negociator și a reușit
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
în port pentru că nu se simțea bine, iar Papa, înfuriat, l-a excomunicat. În iunie 1228, Frederic al II-lea a pornit din nou, ajungând la destinație, la Accra. Majoritatea cruciaților au refuzat să se supună ordinelor sale, deoarece era excomunicat. Frederic s-a dovedit a fi un bun negociator și a reușit să-l convingă pe sultanul Al-Kamil al sarazinilor să le redea creștinilor principalele locuri sfinte ale creștinilor: Betleem, Nazaret și Ierusalim. A negociat un coridor de trecere prin
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
bisericii" prin care predica deschis împotriva unor practici ale Bisericii Catolice. A afirmat că este suficientă doar credința pentru mântuire și contactul direct al oricărui creștin cu divinitatea fără intermedierea bisericii. În 1520, papa Leon al X-lea l-a excomunicat, dar Luther, susținut de partizani, a ars bula de excomunicare și alte lucrări ecleziastice. S-a declanșat un conflict deschis îndelungat, care va marca evoluția viitoare a Europei. Împăratul german Carol al V-lea l-a convocat, oferindu-i garanții
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
să se acomodeze cu ideea Constantinopolului pierdut de Biserica romană și a unui imperiu grecesc schismatic, luând locul Imperiului latin. Urban al IV-lea începea prin a acorda ajutor moral cruciaților din Grecia în lupta împotriva Bizanțului și a-i excomunica pe genovezii care nu renunțau la alianța lor cu împăratul bizantin. Dar vechea aversiune a Romei contra Hohenstaufenilor însemna o piedică între papalitate și regele Manfred. Departe de a ajuta planurile de cucerire ale lui Manfred, Urban al IV-lea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Imperiul grec. În consecință, către începutul anilor 1280, și Mihail al VIII-lea a pus capăt încercărilor de implantare a "unității". Clerul occidental l-a acuzat imediat pe împărat de eșecul unirii, iar papa Martin al IV-lea l-a excomunicat în 1281, de această dată, din sânul Bisericii catolice, și a lansat fățiș o chemare la cruciadă împotriva Bizanțului. La acel moment, acțiunile militar politice ale Paleologului stabilizaseră, întrucâtva, situația Imperiului. El a reușit să recucerească insulele Naxos, Kos, orașul
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
își propusese să organizeze o nouă cruciadă împotriva Bizanțului dar salvarea Bizanțului s-a datorat poate planurile prost organizate împotriva schismaticilor greci. Regele francez a reușit însă să-l determinându l pe papa Clement V, supus voinței regelui, să-l excomunice pe Andronic, în 1307. Vechile planuri bizantine nu erau uitate în Occident și trebuia doar găsit instrumentul care să servească la realizarea lor. Aceste planuri găseau ajutor în principal în Franța, așa cum am mai spus, și în regatul Neapolelui; cei
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
de la Roma (care era patriarhia supremă, unde se afla Patriarhul Romei, cu titlul de Papă (Tată al Biserici), considerat conducătorul suprem al Bisericii Apusene, succesorul Sfântului Petru, Regele Apostolilor. După Marea Schismă din anul 1054, când Biserica Apuseană s-a excomunicat cu Biserica Răsăriteană , Biserica Apuseană s-a autointitulat "Catolică" (Universală), adică prima Biserică Creștină a lumii, considerând restul bisericilor creștine ca fiind secte schismatice ce s-au rupt de biserica mamă a Romei . Biserica Răsăriteană este o instituție ecleziastică apărută
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
de la Valarsapat (desființată în secolul al VII-lea), Patriarhia de la Dvin (desființată în secolul al VII-lea) și Patriarhia de la Seleucia (desființată din secolul al VII-lea). În anul 1054 a avut loc Marea Schismă, când Biserica Răsăriteană l-a excomunicat pe capul Bisericii Apusene (Papa) și autointitulându-se, de atunci, Biserica Ortodoxă, aceasta fiind subdivizată în Biserica Greacă (Imperiul Bizantin), condusă de Patriarhul Constantinopolului, și Biserica Slavă (Rusia), ce era condusă de Mitropolitul Kievului, ambele biserici ortodoxe având sediul la Constantinopol
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
început în anul 1075, când Sfântul Împărat Roman Henric al IV-lea a decis să numească el episcopii din imperiu, fără aprobarea papei. În vremea aceea, în Europa Apuseană, regii ascultau de papă, deoarece le era frică să nu fie excomunicați și să își piardă puterea; spre deosebire de Imperiul Bizantin, unde statul conducea biserica, în apus biserica conducea statul. Ca răspuns la ofensa adusă papalității de către Henric al IV-lea, Papa Grigore al VII-lea l-a excomunicat din Biserica Romano-Catolică iar
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
frică să nu fie excomunicați și să își piardă puterea; spre deosebire de Imperiul Bizantin, unde statul conducea biserica, în apus biserica conducea statul. Ca răspuns la ofensa adusă papalității de către Henric al IV-lea, Papa Grigore al VII-lea l-a excomunicat din Biserica Romano-Catolică iar poporul nu l-a mai recunoscut ca împărat roman și și-a pierdut puterea. Pentru a o recupera, Henric s-a dus la Roma să își ceară iertare, unde a stat trei zile în frig, până ce
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
s-a mutat, împreună cu ieșiva, la Ierusalim . În 1743 s-a instalat la Akko un alt învățat evreu de renume în acea vreme, rabinul și cabalistul Moshe Hâim Luzzatto, împreună cu soția sa, Tzippora, fiul lor și câțiva învățăcei. Luzzatto fusese excomunicat de un numar de rabini din Italia și Olanda care îl considerau eretic. El a cunoscut la Akko câțiva ani de liniște, în anul 1747 căzând victima unei epidemii, împreună cu soția, fiul și alții. Ei au fost înhumați la poalele
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
fapt, și era în realitate. În 1221, papa exasperate de a i se fi zădărnicit din nou planul campaniei în Orient recurse la amenințare, transmițându-i lui Frederic prin trimisul său special, Nicolas de Tusculum, intenția sa de a-l excomunica, dar împăratul rămăsese nepăsător, deoarece el știa dinainte că mult preaslabul și îngăduitorul său părinte spiritual nu o va face și că se va lăsa amăgit de o nouă promisiune a sa și jurământ că va pleca în cruciadă mai
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
Solii împăratului au fost primiți prost la Roma, iar toate explicațiile date și argumentele aduse nu au făcut decât să sporească mânia papei. Frederic al II-lea, conform avertismentului dat de Grigore al IX-lea în ultima scrisoare, a fost excomunicat. Încercarea împăratului dăduse greș, papa mersese prea departe, iar mândrul Frederic simțindu-se puternic în Italia, unde posesiunile sale din nord și sud strângeau papalitatea ca într-un clește, a hotărât să-i dea lui Grigore al IX-lea o
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]