442 matches
-
Abații din diferitele părți ale lumii s-au reunit la Conciliul de la Bari. Sfinținia Voastră și noi am fost acolo și ne amintim foarte bine, la fel și cei care ne-au însoțit, că atunci a fost dată sentința de excomunicare împotriva acestei plăgi. Noi, care sîntem mînați de același spirit ca și Părinții noștri, simțim la fel în această privință și mărturisim aceleași adevăruri". Această scrisoare este datată 11 decembrie 1102 (Pascal II, Epistolae et Privilegia, PL 163, 106-107). 228
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și tot astfel o predică, o învață și o transmite, ca și cum ar avea o singură gură. În slujirea credinței divine, conștiința Bisericii se dovedește a fi mândră și neînduplecată. Contestarea acestei credințe înseamnă a trăda Biserica și a-i provoca excomunicarea... Se poate spune că ea persistă în inviolabilitatea acestei certitudini cu mai multă energie decât în păzirea integrității moralei sau, mai bine spus, că ea își păzește sfințenia propriei morale numai datorită inviolabilității credinței. Dacă cineva ar voi să-i
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
-l vedea cu ochi buni. Exco mu nicarea a fost privită ca un amestec În jurisdicția Bisericii francilor, care s-a arătat totdeauna foarte hotărâtă să-și apere autoritatea În propria țară. Astfel că, de Îndată ce burgundul a pronunțat hotărârea de excomunicare, episcopii francezi s-au Întrunit Într-un conciliu la Reims, unde au votat În favoarea regelui. Au fost dezbateri furtunoase, episcopii s-au certat zile și nopți până au ajuns În sfârșit la o Înțelegere. Formularea era atât de ambiguă, Încât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
s-a speriat. Papa ceruse să fie scos În afara legii nu numai el și soața sa, dar și cei care i-ar fi găzduit. De aceea monarhul s-a dezis de iubirea lui, declarând că, dacă i se va ridica excomunicarea, o va părăsi pe păcătoasă, deși aceasta era Însărcinată. Mai mult, l-a recunoscut pe fiul olandezei ca singur moștenitor și urmaș la tron. Mă vei Întreba, pe drept, de unde știu toate acestea, consiliere, eu, un sihastru pe jumătate sălbatic
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
devotat și pe a cărui discreție se putea bizui. I-am admirat curajul: el, primul prelat al Bisericii francilor, adăpostea o adulteră scoasă În afara legii, făcându-se și el vinovat În fața autorității bisericești de o abatere care-i putea aduce excomunicarea... Mai ales că papa Urban nu-l iubea prea mult... Din când În când, Preasfinția sa băga capul pe ușă și Întreba ce se mai aude. Iar noi, camerista, bătrâ nul slujitor și cu mine, care așteptam În odaia ală
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
numai una dintre aceste soții murise, 236 și pe celelalte le repudiase Fulko, căsătoria sa cu Bertranda nu era recunoscută de Biserică. A izbucnit un mare conflict. Regele și noua sa soție au fost Învinuiți de adulter și amenințați cu excomunicarea de către papa Urban II. În acest scop, Hugo de Dié, episcop alsacian și legat al papei În Franța, a convocat un conciliu la Reims În 1093 (v. Otto Henne am Rhyn, op. cită. Dar episcopii francezi n-au vrut să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dié, episcop alsacian și legat al papei În Franța, a convocat un conciliu la Reims În 1093 (v. Otto Henne am Rhyn, op. cită. Dar episcopii francezi n-au vrut să renunțe la in dependența lor, s-au pronunțat Împotriva excomunicării și au recu noscut căsătoria lui Filip cu Bertranda (Biographisch-Bibliogra phischer Kirchenlexikonă. Papa nu a cedat nici el, așa că până la urmă regelui i s-a făcut frică și s-a Întors la soția sa Berthe de Olanda. Alte variante spun
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
donează pentru mutarea a șapte mii de raskolnici duhobori, în îndepărtata Canadă. Propovăduiește lichidarea proprietății private asupra pământului și redarea acestuia țăranilor, vizitează închisori, discută cu supraveghetori, în jurul său se formează o adevărată sectă a tolstoiștilor și totul culminează cu excomunicarea sa de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1901. La vârsta de șaptezeci și trei de ani, Tolstoi găsește putere să răspundă actului de excomunicare prin articolul „Răspuns la hotărârea Sinodului” în care definește Biserica drept „șir de superstiții grosolane și vrăjitorii
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
închisori, discută cu supraveghetori, în jurul său se formează o adevărată sectă a tolstoiștilor și totul culminează cu excomunicarea sa de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1901. La vârsta de șaptezeci și trei de ani, Tolstoi găsește putere să răspundă actului de excomunicare prin articolul „Răspuns la hotărârea Sinodului” în care definește Biserica drept „șir de superstiții grosolane și vrăjitorii, sub care dispare în întregime sensul doctrinei creștine.” Tensiunile din viața sa, atât publică, cât și personală se întețesc. Trăiește cu gândul evadării
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în viitor. Popoarele europene par a fi popoare fără de speranță, obosite, indiferente la ce va fi mâine, acel „mâine” colectiv, național, european. Cu același fenomen se confrunta Roma lui Augustus, în cuprinsul căreia nici legile demografice ale acelui împărat, nici excomunicarea lui Ovidiu pentru „corupătoarea” Ars amandi, nici severitățile ipocrite ale lui Tiberiu, n-au putut stopa dezastrul. El s-a produs și numai renovarea sufletească adusă de creștinism a salvat Europa, care altfel ar fi recăzut în barbarie o dată cu declinul
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
nec plus ultra. Culmea insolenței a provocat de altfel un neobișnuit salt înainte în ecumenismul local, întrucât (dar o dată nu înseamnă obicei!) șefi-rabini, episcopi, patriarhi, șeici și muftii, de regulă adversari jurați, au acceptat să-și pună laolaltă semnăturile pentru excomunicarea în cor a Sodomei și a Gomorei care s-au invitat cu nerușinare acasă la Abraham. Cu atât mai rău pentru cei ce visau ceva mai multe aripi, curbe și gropițe surâzătoare. Un pic de relaxare dacă nu de swing
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și păstra. Ea rezultă dintr-o relație obiectivă între individ și spațiul pe care-l ocupă, între consumator și resursele pe care le are la dispoziție" (Tropice triste). Unde, dacă nu în acest imens năvod, poți înțelege mai bine tâmpenia excomunicării occidentale, și realitatea legăturii amintite de Claude Lévi-Strauss dintre moravurile noastre politice și mediul nostru fizic, dintre ecologie și morală? De această dată, am însoțit o echipă a UNRWA (United Nations Relief and Works Agency) opt gazioți din zece trăiesc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cărui aport efectiv era, de altfel, mai consecvent decît al Vienei, întotdeauna dozat cu pipeta. Atunci, Țarul bulgarilor îl trecea pe prințul Boris, în vîrstă de vreo șapte ani, la religia ortodoxă a Exarhatului bulgar 101, iar ca balsam pentru excomunicarea de către Vatican Rusia îi livra un lot important de puști, mitraliere și încălțăminte pentru trupe. Cu toate acestea, în adîncul sufletului său, Ferdinand rămînea marcat de amprenta Vienei, oraș al copilăriei și tinereții sale. Aceasta se simțea după felul cum
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
uimirea mea a fost nesfârșită când „papii emigrației” literare de la Paris nu numai că erau surzi la informațiile asupra complicatei și realei stări de fapt a „frontului literar”, dar ne categoriseau, pe cei care nu eram în deplin acord cu „excomunicările” și etichetările lor grosolane - față de un Nichita Stănescu sau Marin Preda! -, ca „inși dubioși” sau chiar „agenți de influență”. în ciuda faptului că noi înșine făcuserăm gestul, unic în Europa de Est la acest nivel, de a repudia politica șefului statului, ieșind din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înțeleg de ce era nevoie să fie trei într-unul, uniți și despărțiți. Înțelegeam sensul și semnificația teologică, dar nu și înverșunarea cu care se voia impunerea acelei triade, în pofida tuturor discordiilor între creștini, a pizmei și a anatemizărilor reciproce, a excomunicărilor încrucișate. Toată lumea spunea că Dumnezeu pentru om era de nezărit și de neajuns, și, totodată, se dorea codificarea Lui. Oare exista ceva mai absurd? Aroganța teologilor falsifica printr-un noian de cuvinte zise și scrise simplitatea substanței. Până și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
existent între cele două entități cu vocație universalistă - Vaticanul și Uniunea Sovietică. Disputa nu cuprindea doar probleme de jurisdicție, ci avea și un aspect ideologic pronunțat: la 13 iulie 1949 apărea în Acta Apostolicae Sedis decretul Congregației Sfântului Oficiu de excomunicare a catolicilor înscriși în partide comuniste sau care acordă sprijin comuniștilor. Reprezentantul diplomatic al RPR în Italia raporta Centralei MAE că semnificația decretului trebuie înțeleasă în contextul „noului val de ațâțări la război pornit de la Washington”. Diplomația de la București l-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
excomunicați de Vatican. Cazul cel mai cunoscut este cel al canonicului Stanislau Tr. Iovanelli, numit de guvernul comunist administrator al Arhiepiscopiei latine de București; slujbele lui Iovanelli au fost însă boicotate de mulți credincioși catolici care probabil au aflat de excomunicarea sa prin intermediul Radio Vatican, unul dintre puținele mijloace de a rămâne în contact cu Sfântul Scaun. Fără vreun mijloc de presiune sau persuasiune asupra guvernului comunist de la București, Vaticanul a decis să-și încurajeze credincioșii. Un exemplu este Scrisoarea apostolică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Dej fiind cooptat Nicolae Ceaușescu. Potrivit lui Paul Niculescu-Mizil, absența lui Dej a fost determinată de motive politice, legate în principal de refuzul de ultimă oră al lui Tito de a merge la Moscova. Temându-se de implicarea într-o nouă „excomunicare” a iugoslavilor, Gheorghiu-Dej a renunțat și el să mai meargă. Această atitudine a liderului iugoslav fusese determinată de modul în care se prezenta proiectul declarației pe care sovieticii voiau să o vadă adoptată la consfătuirea din noiembrie. Deși nu erau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Simachus În Senatul roman, În anul 384. Prea târziu... Protestantismul repetă același model. Luther pleda cu hotărâre pentru libertatea conștiinței, libera examinare a textelor biblice ca armă devastatoare Împotriva Bisericii. Aflat În pericol, pe punctul de a primi bula de excomunicare, apără cu tot zelul libertatea religioasă: „Oamenii nu trebuie să asculte atunci când conducătorii le cer să se supună erorilor superstițioase, așa cum nici nu se poate apela la ei pentru a apăra cuvântul lui Dumnezeu”. După câțiva ani, când se simte
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
valorificăm complementaritățile multiple din această Uniune. Căci fiecare are ceva de oferit. "Am pus fiecărui neam rînduială și semn", zice Domnul. Și atunci ? Concret, dacă datoriile suverane actuale sunt păcate ce trebuie ispășite și nu pot fi iertate, vor apărea excomunicări și prevalențe economico-religioase ce riscă să trezească demoni întunecați care pot genera totalitarisme pe care le credeam uitate în noaptea istoriei. Aferim ! Tot ce implică divinul se manifestă în constituția umană și-l poate ridica pe om către Sine. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a neglijat cu desăvârșire misiunea guvernul meu s-a străduit să introducă în mănăstirile cenobitice morala, disciplina, cumpătarea în întrebuințarea bunurilor, care aveau un alt scop decât întreținerea lenei, ignoranței, demoralizării. Sfinția Voastră le-a adresat acestor mănăstiriri bule de excomunicare și a aruncat anatema asupra tuturor celor care au acceptat funcții publice... Dumneavoastră ordonați neascultarea guvernului și propovăduiți revolta împotriva autorității! Mai avem a vă adresa o plângere gravă; e vorba de mulțimea sentințelor de divorț emise de tribunalele spirituale
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
exigența educării unui om socialmente acceptabil, plăcut de către toți și neurât de către nimeni, s-a articulat pe repudierea laturilor "de umbră" ale culturii și civilizației continentului, care se întind pe un spectru semantic foarte larg, de la să spunem marginalizarea și excomunicarea anormalului, a nebuniei sau a bolii și a anomaliilor sexuale, la reprimarea retoricii de cauționare a acestora, consecința fiind un homo europaeus cuminte și binecrescut, obsedat de armonie și de laturile solare ale ființei, dincolo de care se întinde un ținut
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în ultimă analiză, dispuși să le găsească, mai mult sau mai puțin, raționale». 3. Eugen von Böhm-Bawerk: condamnarea „cămătăriei” în Antichitatea greco-romană și în Părinții Bisericii Papa Clement al V-lea în 1311, la Conciliul din Vienne a amenințat cu excomunicarea autoritățile laice care au emis legi favorabile cămătăriei sau care nu ar fi abolit într-un timp de trei luni pe cele deja promulgate. În realitate, aversiunea și condamnarea dobânzii asupra împrumutului - calificată drept „camătă” - precedau apariția Creștinismului, chiar dacă pentru
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
acestuia nu avea în principiu niciun efect asupra conținutului sau moral. Însă tentativă de suicid era rar discutată, si nu era pedepsită sever. Canonul al patrulea al celui de al Șaisprezecelea Conciliu de la Toledo din 693 sugerează o pedeapsă de excomunicare pentru două luni, și conform Penitențiarului Vigiliei din Avila, care a fost scrisă în Spania la începutul secolului al IX-lea, "acela care voiește să se sinucidă prin spânzurare sau în vreun alt fel și pe care Dumnezeu nu-l
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
avut nostalgia vieții ca operă de artă (vezi Oscar Wilde), cu o noimă imposibil de descifrat, deși totul se petrece la vedere printr-un exces de transparență. Simplitatea și limpezimea naturală a trăirii, în chip paradoxal, se află sub perpetua excomunicare a "artificiului", atât de frecvent în poetica polimorfă a barocului. Criticul de amplitudine europeană C. M. I. a abordat și fenomenologia sacrului. Schizomorfia teoretică heideggeriană a "gândirii" și a "numirii" avatar al anxietății existențiale se metabolizează finalmente în "liniște", în certitudinea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]