359 matches
-
mai ales în centrul capitalei, Marea Egee, albastră și misterioasă, confort interior foarte bun, chirii foarte mari (2/3 din salariu), exodul populației din centrul Atenei, cu clădiri abandonate, spre periferii. N-am prea văzut oameni prin orașe și sate în afara excursioniștilor; în portul Eghina, de mărimea lui Tulcea la noi, călătorind cu vaporul (deci cu o mare perspectivă), am observat un singur automobil în mișcare. Copii am văzut doar la o școală din Salonic, la o altă școală sub Muntele Lupului
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
excursii În țară și la monumente istorice din Basarabia, bucurându-se de aprecierea și recunoștința epitropilor monumentelor ridicate cu sprijinul său. A fost un neobosit organizator al excursiilor În țară și Basarabia antrenând sute și sute de vizitatori pelerini și excursioniști. Numele Îl aflăm pe numeroase Diplome de Onoare, plăci comemorative, monumente, la intrarea În biserici, pe frontispiciul școlilor și edificiilor culturale. Rămâi uimit de opulența materialelor tipărite - articole de ziar, reviste, cărți de dimensiuni monumentale, poezii. Multe versuri sunt puse
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
momentul aparent să-i cer doctorului Narbondo să mă facă nou-nouț, mai ales dacă țineam seama că el schimba organele uzate cu unele care funcționau bine. Cu durere În suflet, pentru că În seara aceea se juca meciul de baraj dintre Excursioniștii și Deportivo Español și poate că nu aveam să ajung printre primii la Întâlnirea de onoare, am pornit spre cabinetul din colțul pe care Îl fac Avenida Corrientes și strada Pasteur. Acesta, așa cum dorește faima, ocupă etajul al cincisprezecelea al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
câte două pe fiecare parte, formând un cenaclu. Nu știu câte minute au trecut. Atunci a intrat doctorul și mi-a zis: — Iartă-mă, Bustos, că te-am făcut să aștepți. Am fost să-mi iau bilet la meciul pe care Îl Excursioniștilor. A continuat, arătându-mi cuburile: Am plăcerea să ți-i prezint pe Santiago Silberman, copistul În retragere Ludueña, Aquiles Molinari și doamnișoara Bugard. Din mobile au răzbit sunete slabe, mai curând incomprehensibile. Imediat am Întins o mână și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
puciul de la Moscova, în urma unei invitații făcute de către prof. Aurica Tizu. Așa era la acea vreme, intrarea în Basarabia era posibilă numai cu invitație oficială, aprobată de autorități de pe ambele maluri ale Prutului, sau se trecea în grupuri organizate de excursioniști, și cu siguranță că erau în grup securiști-KGB-iști-pentru a urmări ca nu cumva să ne cunoaștem neamul bine. întâi am mers la Chișinău, apoi am călătorit până în satul Calfa de lângă orașul Tighina (Bender). La Chișinău am locuit la doamna Aurica
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în localitatea Voroneț unde vom vizita minunata ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare din 1488 și înfrumusețată cu fresce exterioare în timpul domniei lui Petru Rareș, o adevărată capodoperă a artei medievale moldovenești, cunoscută în întreaga lume, le-a spus tinerilor excursioniști sovietici Simion Simionovici, ghidul vorbitor de limba rusă repartizat special de la județ. Kak-kak? Va vsiom mire?! Dar noi de ce n-am auzit de această ctitorie, deși ne aflăm la doar una sută kilometri distanță de ea. În schimb, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu mare mândrie. Profesorul renunță la alte detalii despre escapada sa din banala contemporaneitate și, răsucindu-și pipa stinsă în direcția luminișului unde poposeau ceilalți și unde toți se plictisiseră de moarte, porni să înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele surescitării unanime. În vatra stinsă a pipei, Profesorul păru să geamă de deziluzie, pentru primirea iritată pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o rezervase ignoranța contemporanilor: Taci, dragă! Ma biche, bucură-te că mă revezi întreg, fiindcă m-am prăbușit într-o genune a Timpului... Sesizând că explicația lui are niscaiva efect emoțional asupra micuței sale jumătăți, ba chiar și asupra celorlalți excursioniști, plusă cu aplomb: Cine știe ce se putea să mai pățesc? Dacă nu mă salvau un Vânător primitiv și o Femeie cu gâtul lung strâns în inele de aramă, care m-au întărit cu leacuri necunoscute și cu incantații ciudate, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gazul fierbinte al morții copacilor cu frunze căzătoare, mi se păru că aș putea gusta însuși sfârșitul a toate câte sunt. Nota autorului Otto Rahn și Karl Maria Weisthor și-au dat demisia din SS în februarie 1939. Rahn, un excursionist experimentat, a murit degerat în timpul unei drumeții în munți lângă Kufstein la mai puțin de o lună după aceea. Circumstanțele morții sale nu au fost niciodată explicate cum se cuvine. Weisthor a fost trimis în orașul Goslar, unde SS-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
elevi însoțiți de cadre didactice și părinți, vegheați îndeaproape de Tovarășa T. și tovarășul V., pleacă în turism organizat și bine supravegheat în țara vecină despre care Tovarășul ne sugera că nu ne este prietenă. Și nici nu ne era. Excursioniștii erau înarmați până în dinți cu bibliografie turistică: tricouri, sticle de coniac, cosmeticale, adidași șterpeliți de muncitorii de la fabrica Pionierul și vânduți prin rețele conspirative la mușterii, mai ales la cei care asigurau comerțul invizibil în CAER. Acest comerț, reciproc avantajos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
poarte asupra lor o trusă de șurubelnițe și se dovedeau hiperutili. Dacă erai chitit pe comerț, mai să plângi că nu-i aveai cu tine. Știau să negocieze cu vameșii, cui să dea șpagă, cum să facă fund raising de la excursioniști, să plătească lumea echitabil ieșirile și intrările în liniște. Mai păstrau câte o sticlă de coniac să ne cinstim în final cu toții că am trecut cu bine peste grelele încercări. Pe scurt, aveau mereu talentul să ne facă să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În stradă de trântori care trăiesc pe spinarea lor. Bătrânii tremură la gândul că li se vor lua banii, și la gândul că le vor fi ocupate locurile care cerșesc. Cel care Întinde mâna așteptând mila semenilor, e adesea un ,,excursionist,, care-și cară În rucsacul ponosit tot avutul. Cu el În spinare colindă orașul În căutarea hranei și adăpostului. Este un globe-trotter adaptat și rezistent, care-și păzește ,,agoniseala,, purtând-o cu sine demn. Două tinerele nostime și vesele distribuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de pe potecă este alunecoasă. Nimeni nu ajută pe nimeni.Căzăturile se înmulțesc odata cu creșterea pantei.Dupa 3 ore se ajunge la cabană.Unii spun că au văzut ursul.Sunt doar doi câini lup ai cabanierului. Un mic grup de excursioniști pornesc spre Cabana Dochia. Mai sunt trei ore de mers.Noi ne oprim aici. Se stă la masă. Se caută loc în camere. Cabana e spațioasă.Se găsesc paturi,dar căldura e asigurată doar cu energie electrică.Radiatoarele nu fac
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Storklinten sau Röjnoret! Dar atunci m-aș îndepărta prea mult de la subiectul Gustave Doré și de la Biblia pe care a făcut-o el. Sau, poate, nu m-aș îndepărta? Nu demult, acum aproape un an, a venit un grup de excursioniști care au urcat pe cărarea mea. Le-am auzit vocile puternice și am ieșit pe pragul de piatră din capul scărilor. Poate ar trebui să spun câteva cuvinte despre pragul de piatră? Este o stâncă de granit pătrată și complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că-mi trecusem cu succes examenele primului doctorat, îl rugam să-mi trimită o sumă bunicică în vederea excursiei pe care o proiectaseră... doctoranzii în drept. Peste câteva zile am primit două mandate: unul era din partea mamei. În ziua plecării, toți excursioniștii trebuia să ne întîlnim la șase dimineața în Gara de Nord. Eu venisem încă de la ora cinci și mă plimbam de-a lungul peroanelor trăgând în piept aerul rece al dimineții. Soarele abia răsărise; nu se vedea din cauza acoperișurilor înalte, dar prezența
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Niciodată nu mi s-a întîmplat una ca asta. Neprevăzutul călătoriei ne copleși de-o bucurie aproape smintită. Ea nu mai avea remușcări, se împăcase așa de repede cu noua situație, încît socotea o prostie dacă am fi plecat cu excursioniștii în munți. ― Dac-ar ști soră-mea unde sîntem acum! ― Ei și? Nu ești stăpână pe voința ta? Avu un gest de revoltă: ― Nu-mi pasă de ea și de nimeni, înțelegi tu? răspunse pe un ton răstit. ― Bine, bine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
până la urmă ce va mai rămâne din ele. În orice caz, e ridicol să le duc cuiva. Timp de câteva ore am crezut că ar fi normal să fac așa. Corăbiile cu mărfuri ne vizitează foarte rar, iar cele cu excursioniști niciodată. Vameșul n-are mai nimic de lucru. În portul acesta orice muncă stagnează, iar hambarele pline sunt de folos numai pentru șobolani. O dată a sosit o corabie mai mare, care câteva zile a rămas în fața Cavarnei (corăbiile nu se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și stânci Prin bolovanii unde licheni Întruchipează Aripi de fluturi, iar ferigi vin pe brânci Cu zimții spre blocul șlefuit („Lângă foc“) Este uluitor cum trec fluturii aproape neobservați pentru o persoană neobișnuită. „Nici unul“, mi-a răspuns calm acel vajnic excursionist elvețian cu un Camus În rucsac, când l-am Întrebat, special ca să-l conving pe neîncrezătorul meu Însoțitor, dacă văzuse vreun fluture, În timp ce cobora pe poteca pe care, cu o clipă În urmă, eu și cu tine ne bucuraserăm văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
durere. Am ridicat piciorul pe sub masă și am încercat s-o împing. Ea îmi ghici gândul și lăsă scaunul jos pe toate cele patru picioare. — Copilăros, zise. Mai târziu în aceeași seară, ne-am trezit discutând cu un cuplu de excursioniști din Londra. Pe-atunci eram plecați de acasă de aproape cinci săptămâni și era doar a doua oară când purtam un soi de discuție pe larg cu alți oameni. Era ciudat să vorbim din nou așa, într-un fel degajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i mare lucru în perspectiva tuturor lucrurilor care fac din tine un om și-a conveniențele lor, dar e totuși ceva. Este ceva, ceva plin de căldură, pe care încă-l mai am. Stăteam în holul hotelului, cu rucsacul de excursionist aruncat pe un umăr, cu cușca de transport a pisicii în mâna cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de ploaie, un șuvoi de apă mi se scurgea la picioare. Aveam ciudata senzație că tocmai căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
geniu malefic. Ea rânji. — Sunt, nu-i așa? Este. Clio voia într-adevăr ceva pentru ea - un aparat foto subacvatic. Unul second-hand, care era de vânzare la librăria din orașul Naxos, unde ne duceam să ne schimbăm romanele și unde excursioniștii își vindeau uneori diverse lucruri când rămâneau fără bani. Clio adoră scufundările. Zice că seamănă puțin cu zborul și aș vrea să pot spune că știu la ce se referă, dar nu pot. Și eu am un tub de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea m-a împins într-un tufiș. — Asta-i. — Hmm. De unde știi că funcționează? — Dacă nu funcționează, îl duc înapoi și-mi cer banii. M-am uitat la adunătura de nimicuri acoperite cu nisip din vitrină și la ghidurile pentru excursioniști cu coperte șifonate. Aparatul foto subacvatic părea murdar, zgâriat și ieftin. — Și te aștepți să-ți primești banii de aici? Nu te îndoi de talentele mele, Sanderson. Nu am de gând să intru în amănuntele în ceea ce privește plângerile lui Clio Aames
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Încă se mai juca încântată cu aparatul foto, așa că am frunzărit rapid cărțile pe care tocmai le cumpăraserăm. Eu luasem un exemplar din Castravetele stricat, autobiografia lui Shunryu Suzuki. Citisem deja Mintea Zen, Mintea începătorului și Trup Zen, Oase Zen. Excursioniștii par să lase în urmă o droaie de literatură Zen și, pentru că era peste tot, începusem s-o citesc. Cumpărasem și un exemplar din Shōgun, deși părea o rescriere, în Japonia feudală, a romanului Război și pace; avea o grosime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de avarie“ aprinse. În fața mea, silueta lui Scout deveni adevărata Scout când ea trecu pragul ușii și intră în librărie. Am urmat-o. Încărcați cu genți și cu o pisică roșcovană, am stat acolo - doi excursioniști care nu-și găseau locul acolo - în uriașa librărie închisă. — Pare ireal, nu? șopti Scout. — E... Nu reușeam să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie sentimentul, dar sistemul cutiei de puzzle chinezești al lui Scout părea mult mai plauzibil acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Da, ai fi văzut-o. Apoi două rotițe zimțate din capul meu se îmbinară și creierul meu identifică sentimentul ciudat. Era cel de familiaritate. Mai văzusem insula aceea înainte. Dar cum era posibil? Eu nu eram Primul Eric Sanderson cel excursionist, vizitatorul de insule. Eu nici măcar nu plecasem vreodată din țară. Nu văzusem niciodată nici o insulă decât, poate, la televizor, și de ce să-mi amintesc așa ceva? Apoi, de undeva, expresia aceea din nou - imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. Moneda întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]