2,256 matches
-
a scris un cuvant înainte pentru fiecare din cărțile biblice. În aceste preambuluri el a dat explicații cu privire la momentul în care au fost scrise, la stilul și la conținutul lor. Comentariile înseși seamănă în construcția lor cu cele ale altor exegeți medievali, ca de pildă Moshe Alsheh și Hâim Ben Attar "Or Hahaim", punând o mulțime de intrebari în legătură cu un subiect, iar apoi o lungă expunere a răspunsurilor la acestea. Comentariul său era faimos prin relativă să lungime. O marcată influență
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
ans" (Ibid) Et c'est fort probablement ce qu'il arrivera".6 Cred că nimănui nu i-a scăpat ironia aprobativă a lui Mircea Eliade. Ironia este arma superioară a inteligenței în luptă cu forțele superioare ale întunericului. în numele inteligenței, exegetul celei mai dificile discipline care este istoria religiilor, cu dreptul pe care i-l conferă luminile aduse în descifrarea atîtor și atîtor mituri și mistere, preconizează claritatea și respinge maxima încifrare joyceiană, care-l fascina ŕ rebours 7) prin caracterul
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
seria “George Coșbuc - Dincolo de cuvinte”. În peste 600 de pagini, prozatorul și criticul Dumitru Munteanu aduce în fața noastră poezii inedite din “Junețea poetică” a marelui George Coșbuc. Munteanu încearcă să pună ordine cronologică în ceea ce nu au reușit niciunul din exegeții de până acum, făcând un adevărat inventar al poeziei de tinerețe, perioadă în care Coșbuc a scris atât poezii originale, cât și imitațiuni și traduceri. Unele dintre acestea au fost distruse de poet, necorespunzând pretențiilor sale, altele se află scrise
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
și iremediabil contradictoriu, "interiorul" său plutește în incertitudini. Identitatea sa e pulverizată, iar sciziunea, inconsecvențele de atitudine și rupturile îl livrează unei schizofrenii nebănuite. Suferă de o nevroză de tip bacovian, pe care mă mir că nu au identificat-o exegeții de până acum. Primăvara toți nervii îl dor, dar - spre deosebire de Bacovia - se iluzionează că ar putea scăpa de această opresiune și se autosugestionează să iubească viața, deși are sumbre înclinații melancolice. Starea sa dominantă e rezumată în jurnalul propriu din
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
(în ) (n. 21 martie 1900, Piatra Neamț - d. 15 aprilie 1972, Paris) a fost un teolog iudaic român. Erudit în iudaism și în cultura universală, el s-a făcut cunoscut ca exeget al textelor religioase iudaice și ca istoric, mai ales al medicinei iudaice și al obștii evreiești din România. Monografiile sale asupra câtorva din comunitățile mozaice de pe teritoriul României au devenit clasice. Rabinul Dr. Meyer-Abraham Halevy s-a născut la 21
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
evenimentelor noastre de la 1848 a fost de altfel subliniată atât înainte de 1989 cât și în lucrările recente. Bunăoară acad. Gh. Platon, în 1985, referindu-se la bibliografia Revoluției de la 1848, menționa că “ În lipsa unei sinteze substanțiale - fenomenul își așteaptă încă exegetul”. (88) Iar recent o temeinică abordare a tematicii istoriografiei Revoluției române de la 1848 face specialistul în istoria modernă, prof.univ.dr. Liviu Maior, în recenta sa lucrare 1848-1849. Românii și ungurii în revoluți. Evidențiind faptul că istoriografia europeană cunoaște, în ultimele decenii
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
literaturii române în 1921 sub conducerea lui Ion Bianu. Va fi pe rând asistent, din 1923 conferențiar. Din 1930 devine profesor titular al Facultății de Litere din București, ocupând chiar catedra magistrului său, Ion Bianu. A fost cel mai aplicat exeget al cărților populare , acoperind în studiile consacrate acestora originile, motivele, temele, filiația, circulația, mediile sociale de receptare în Europa și Peninsula Balcanică. Ca membru al "Comisiei Internaționale de Istorie Literară Modernă" din Paris, a colaborat la realizarea unui "Repertoriu cronologic
Nicolae Cartojan () [Corola-website/Science/297752_a_299081]
-
Mariei de Medici. Acolo a fost publicat (în 1625) lungul său poem "Adone", considerat opera sa cea mai importantă, remarcabil prin măiestrie tehnică. La sfârșitul vieții, s-a întors la Napole, unde a și murit în 1625. Conform criticilor și exegeților vieții sale, extravaganța și șocantul stil al celui mai de seamă dintre secentiști au fost caracteristici ale unei perioade de decadență în viața literară italiană.
Giambattista Marini () [Corola-website/Science/299752_a_301081]
-
început să scrie, în numai doi ani publicând un volum de piese istorice, (printre care se afla drama „Veac de iarnă”, cu trimiteri la totalitarism, pusă în scenă la Constanța) și un volum de versuri, intitulat „Filtru”. În 1972, în calitate de exeget al operei lui Shakespeare, a fost invitat la o reuniune internațională la Stratford-on-Avon, locul de naștere al marelui dramaturg englez. La sfârșitul reuniunii, Ion Omescu a luat hotărârea de a nu mai reveni în România. S-a stabilit în Franța
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
gândită și elaborată de cercetătoarele Lenuța Drăgan și Lăcrămioara Chihaia, soția și, respectiv, fiica sa, pe care le prețuia atât de mult. Literatura epistolară, atât cât se cunoaște, conține mărturii revelatoare pentru înțelegerea omului și a operei sale de exigent exeget al clasicilor și al contemporanilor. Revelatoare, sub multiple ipostaze, sunt epistolele trimise lui George Uscătescu 2, Radu Cârneci 3, Constantin Călin 4, Miron Blaga 5, Leonard Gavriliu 6 și colegilor săi de liceu Ion Bulcanu și Aurel Beldea 7, în
Posteritatea istoricului literar Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2858_a_4183]
-
OPERA lui Nicolae Labiș, restrânsă ca dimensiuni, este astăzi neglijată, aproape necunoscută și, în logica aceasta, citită și recitită doar de un grup de specialiști, care cercetează și interpretează valorile estetice ale poeziei române de la mijlocul secolului trecut. Biografii și exegeții poeziei lui Nicolae Labiș au întâmpinat, în cei unsprezece luștri care au trecut de la dispariția sa fizică, câteva piedici greu de înlăturat, datorate unor împrejurări ce se cuvin a fi elucidate. Absența unei ediții complete a operei, necunoașterea bibliografiei, dispariția
Încă o poezie inedită a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5888_a_7213]
-
și care m-a stimulat. Cum să spun?, o poezie de un anumit tip, fie că este vorba de o formă fixă de poezie, m-a stimulat mult mai mult decât un cântec de ciocârlie. M.I.: Asta înseamnă că viitorul exeget al operei dumneavoastră va fi obligat, vrând-nevrând, să vă refacă lecturile. Măcar pe cele certe, din autorii pe care i-ați tradus. Șt. A.D. :Da, fără îndoială. M.I.: Altminteri, poezia dvoastră. va fi de neînțeles. Sau de înțeles doar parțial
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
billah"), menită să diminueze egoul și să revitalizeze inima ("qalb"). A fost numit ”psihologul sufismului”, deși nu a fost singurul din timpul său. Nu a folosit cuvântul "sufi" în operele sale, și nu a fost considerat un "sufi" de către toți exegeții tradiției de la Baghdad. De exemplu, Jafar al-Khuldi, cel ce a compilat scrierile sufi de la Baghdad, a fost unul dintre cei care nu l-au alăturat pe Al-Tirmidhi tradiției "sufiyya""." Aproximativ 80 de titluri formează opera lui Al-Tirmidhi, deși unele din
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
au continuat până în toamna anului 1911, când Coșbuc a întreprins demersuri pentru publicarea întregii traduceri a "Divinei Comedii", "„una din cele mai expresive traduceri pe care le cunoaște lumea”". Poetul George Coșbuc a fost, în același timp, și un original exeget, creator lucid și îndrăzneț al unui sistem personal de interpretare, prin "La Tavola ronda", comentariu scris în limba italiană, "„mic monstru de erudiție și de ambiție culturală”." Postum, în 1925, 1927 și 1931 apare traducerea celor trei părți ale "Divinei
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Ștefan Râmniceanu organizează simultan în două galerii de artă bine cunoscute pe scena culturală bucureșteana - „Galeria Orizont” și „Atelier 35” - prima sa expoziție personală importantă. Demersul său artistic atrage atenția mai multor personalități majore ale scenei culturale românești. Radu Bogdan, exegetul operei lui Ion Andreescu și filozoful Nicolae Steinhardt, autorul „Jurnalului fericirii” evocă manieră personală a artistului de a reda lumină: „lumină din launtru care spiritualizează formă”, sau „lumină lină”. Pentru istoricul Răzvan Theodorescu, operă artistului apărea că „o certitudine a
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
lucrarea "Studii de lexicologie biblică" introduce o metodă nouă în abordarea textuala, comparativa, interlingvistica și istorică a lexicului de origine biblică al limbii române. Cunoașterea limbilor vechi (latină, greacă, slavona, ebraica) și a mai multor limbi moderne i-au permis exegetului descrierea unor interesante fenomene de transfer semantic și frazeologic din limbile “sacre” în limba română, produse prin procesul de traducere. Comentariile scrise pentru traducerile biblice publicate în seria "Monumenta Linguae Dacoromanorum" se caracterizează prin finețea distincțiilor și bogăția asociațiilor, prin
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
prin finețea distincțiilor și bogăția asociațiilor, prin rigoare și subtilitate, iar demersul interpretativ este unul solid prin erudiție și fluid în expunere. Admirator declarat al Evului Mediu latin și al filosofiei scolastice, Eugen Munteanu face parte din generația de tineri exegeți care după 1990 au contribuit la trezirea interesului pentru această zonă culturală. Tălmăcirile din Sf. Augustin ("De dialectica, De Magistro, Confessiones"), Plotin, William Ockham, Thomas de Aquino sau din Emanuel Swedenborg se remarcă prin corectitudinea transpunerii, grija pentru detaliul lingvistic
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Curteanul"" - operă care va fi studiată apoi în întreaga Europă apuseană. După devastarea Romei (""Sacco di Roma"") de către armatele imperiale ale lui Carol Quintul în 1527, mulți fugari sosec la Veneția. Printre ei se află vestitul arhitect Jacopo Sansovino și exegetul Pietro Aretino, cel mai "caustic" condei al Italiei. Amândoi vor deveni prietenii cei mai apropiați ai lui Tiziano. În anul 1525, Tiziano se căsătorește cu Cecilia Soldano, fiica unui bărbier, de la care are doi fii, pe Pomponio și Orazio. Când
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
literară atât de vastă și nici o personalitate din timpul său nu s-a distins și nu a atras interesul contemporanilor și cinstirea posterității ca dânsul. Pentru creștini, Sfântul Ioan Gură de Aur nu înseamnă doar un neîntrecut orator, un remarcabil exeget, vestit pentru adâncimea ideilor și interpretărilor sale sau pentru eleganța, frumusețea și puritatea stilului, un aspru ascet, un mare ierarh, cu vaste cunoștințe teologice și filosofice și cu o operă uriașă, inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând
Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
și bogată sa literatură epistolară, în care se găsesc informații prețioase privitoare la opere, scriitori, polemici, reviste, debutanți și destine singulare. Istoricul literar și cărturarul plurivalent Const. Ciopraga s-a impus, încă de la debutul său în presa literară, ca un exeget meticulos, precum și ca un critic atent, pronunțându-se asupra operei lui Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaș, George Topîrceanu, Hortensia Papadat- Bengescu. Și nu numai. În răstimp de șase decenii de susținută și consecventă activitate literară, profesorul de la Iași a
Note despre epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5681_a_7006]
-
într-o încercare disperată de a salva curentul, încercare ce o repetă pe aceea a lui Breton însuși, astfel încât se putea spune că, de la Paris, capitala internațională a suprarealismului s-a mutat la București. Grupul suprarealist român este caracterizat de exegetul francez Sarane Alexandrian drept "grupul cel mai exuberant, cel mai aventuros și chiar cel mai delirant din suprarealismul internațional". Temele unei meditații asupra condiției poeziei redevin testarea "automatismului psihic pur", atotputernicia visului, hazardul obiectiv. Strategia de cunoaștere a sinelui se
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
Labiș. "Addenda" referințe necuprinse în biobibliografiile dinaintea anului 1971, respectiv pozițiile 2344-2423. Ediția a fost scoasă împreună cu Muzeul Literaturii Române din București, care este co-editor, fiind deținătorul manuscrisului cărții. Al. Alexianu (21 martie 1914 - 29 octombrie 1974) este un fin exeget al artei poetice vechi românești, un erudit al istoriei feudale naționale, bun prieten cu Arșavir Acterian și Barbu Brezianu. Continuarea ediției a fost abandonată din pricina decesului directorului editurii gălățene - Radu Dorin Mihăescu. Ediția, stipendiată de Radu Alexianu, fiul autorului, conține
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
1-331/. Conține o selecție de poezii din vol. Joc secund (1930), din periodice și proză literară și critică, unele dintre ele inedite. Conține: poemul După melci (1921), vol. Joc secund (1930), poeme din periodice (1919-1947), interviuri-eseuri-profiluri-corespondență, aprecieri critice (de la 21 exegeți), comentariu literar de M.C. la poema "Riga Crypto și lapona Enigel" (1924), bibliografie selectivă. Ediție critică încheiată brusc prin decesul directorului editurii, deosebitul om de cultură Marian Papahagi. Ediție bibliofilă și critică. Este inclusă ediția de la „Echinox”, revizuită și completată
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
o folosea cu o anume distincție, ori de câte ori era nevoie de o nouă argumentare sau de o clarificare definitivă. Remarcabile, sub unele aspecte, sunt și cele patru epistole trimise istoricului și criticului literar Dumitru Micu (1928), unul dintre cei mai pasionați exegeți ai fenomenului literar și cultural transilvănean. Însemnările și destăinuirile lui Liviu Rusu se constituie, de fapt, în evocarea unor vremuri, greu de imaginat azi, pe care cărturarul le-a traversat cu răbdare și cu o exasperantă durere provocată de nedreptățile
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]
-
Nicolae Scurtu Biografia și, desigur, bibliografia poetului, prozatorului, dramaturgului și memorialistului Traian Chelariu (1906-1966) nu sunt cunoscute în detaliu de cercetători, exegeți și nici de istorici literari. Aceasta se datorează neconsultării arhivelor și bibliotecilor, inexistenței unor indici bibliografici ai presei literare din Bucovina și nu numai, precum și lipsei acute a unei cărți care să conțină literatura sa epistolară extrem de valoroasă în ceea ce privește itinerariul
Traian Chelariu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3375_a_4700]