767 matches
-
cu pas încă de la începutul cuvântării, Sfântul se înflăcăra, iar lumina gândirii ca și impetuozitatea sentimentului atrăgeau atenția auditoriului<footnote Bonifacio Borghini, Introduzione, în vol. S. Giovanni Crisostomo. Invito a penitenza, Edizioni Paoline, 1975, pp. 14-15. footnote>. Cele mai multe omilii sunt exegetice, ele interpretând textul Sfintei Scripturi : Geneza, unele capitole din Cărțile Regilor, un număr de Psalmi (58), ceva din Iov, ceva despre profeți, la puține capitole din opera unora, de exemplu Isaia, etc., apoi omiliile devenite clasice la Noul Testament : la Matei
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
Eutropiu, etc.), și alte piese a căror autenticitate e încă discutată<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Studii Teologice, Seria a II-a, Anul IX (1957), Nr. 9-10, p. 611. footnote>. Exegetice, panegirice, ascetice, praznicale, ocazionale, catehetice sau de diverse alte genuri, omiliile hrisostomice atrag în general și azi ca în vremea când au fost rostite; ele nu s-au învechit ca atâtea alte cuvântări rostite de oamenii lumii vechi, pentru că în
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
înainte ca, prin Constantin, creștinismul să se instaleze în cetate, să îi copieze ordinea și tipul de putere. în primele secole, cercetarea adevărului revelat, interpretarea, interogarea lui ardentă erau întreprinse de intelectuali laici, pe care numai darul lor spiritual și exegetic îi impunea în fața comunității. Strălucitul Origen a fost doar unul dintre numeroșii maeștri în jurul cărora se aduna un cerc de oameni doritori să participe cu viața lor integrală de la intelect la comportamentul de fiecare zi la substanța revelației. Pentru acești
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
duhovnicească intensă Iarna am citit foarte mult cu Valeriu Gafencu, sub ascultarea părintelui Vasile Serghie, am aprofundat teoretic Dogmatica și Apologetica, Arheologia biblică, Simbolica, Mistica, Ascetica... Anghel Papacioc îmbina programul de studiu cu ore de rugăciune, meditații și cu discuții exegetice. Ca în timpul acela niciodată nu m-am simțit mai împlinit. Părintele Vasile Serghie, eminent absolvent al facultății de teologie de la Cernăuți, era și un trăitor viu al adevărurilor de viață creștină. În toate manifestările lui era de o sobrietate rar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Vasile Serghie În perioada de „tranziție” (1945-1947) în care ne puteam organiza noi înșine viața în interiorul închisorii, am stat câteva luni în aceeași celulă cu părintele Vasile Serghie și cu Anghel Papacioc. În programul duhovnicesc, în afară de rugăciune, studiu, meditație, convorbiri exegetice, intra și o zi pe săptămână de tăcere completă, făcută tot cu scopul unei adânciri și întâlniri tainice cu Dumnezeu; o analiză scrupuloasă a tuturor momentelor și actelor vieții, pe care apoi, într-o mărturisire, o analizam, adâncind-o și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
presus de înțelegere, fără de care organismul ar fi mort. Urma transpunerea gândului în plan spiritual și deschiderea minții pentru înțelesul actului creației, al Proniei divine și al finalității creației. Cunoștințele asimilate și întărite cu exemple din viețile Sfinților, cu discuții exegetice și cu tot ce Dumnezeu îmi punea în minte și în gură, pentru luminarea fratelui mai tânăr, prindeau rădăcini. La un moment potrivit rămâneam în camera de materiale sau în magazia de piese de schimb și-l invitam să făcem o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cele dumnezeiești. După deșteptare și deschidere, folosind timpul în care milițienii erau ocupați cu programul lor până în jurul orelor 9-10, programul nostru cuprindea: rugăciunile și psalmii dimineții, făcute în comun; citirea unui capitol sau unei pericope evanghelice, din memorie; comentariul exegetic al pericopei, actualizarea ei, raportată la persoana proprie, ce ducea la momentul meditației introspective și apoi, firesc, la rugăciunea inimii (isihastă) cunoscută celor mai vechi în închisoare din scrierile Sfinților Părinți, Grigore Palama și Teodor Studitul, exersată sub îndrumarea preoților
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un student în anul IV la teologie, Justin Paven, trecut prin Pitești, cu care am legat o prietenie sfântă; deosebirile de rit, el era greco-catolic, nu ne creară probleme. Era moț de lângă Abrud. Petreceam ceasuri întregi în rugăciune și discuții exegetice pe marginea textelor evanghelice pe care le cunoșteam pe de rost, ca mulți deținuți. Părintele Nicolae puncta momentele cheie cu exemple din patericul personal. Participa activ și Nestor Moțu, profesor de desen și sculptură la Școala Medie din Cluj, moț
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să nu osândesc pe fratele meu că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. Dar poți îndrepta spre Iisus o singură strigare, ca orbul din drum, ca vameșul, ca leprosul: „Iisuse, milostiv fii mie, păcătosul!”. Desăvârșirea (capitol special) Într-o discuție exegetică asupra versetului din Psalmul 1 care zice: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc înaintea Ta”, Anghel Papacioc, după multe lucruri frumoase și folositoare duhovnicește, a încheiat cu o reflecție, preluată de mulți și păstrată în atenția lor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
între aspirație și realizare, vocație și succes, spirit genuin raționalist și lirism al creației. Cercetarea aplicată, bazată pe despuieri de periodice și documentări în arhive, își găsește o nouă ilustrare în volumul Caragiale în presa vremii (2002), contribuție documentară și exegetică pe care caragealogia nu o va putea ocoli. G. studiază atent „Telegraful român”, „Evenimentul” din Iași, „Conservatorul” și „Dimineața” din București, „Vocea Prahovei”, materialul identificat aici corectând și nuanțând sensibil teme supuse multă vreme controversei sau încă aflate pe rol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
apocrife, gen cărți populare, Frumoasa Magelona și Prințesa Melusina, publicate în culegerea Povestiri germane (1942). T. își însoțește traducerile cu prezentări ale autorilor și operelor, iar în cazul Nibelungilor (versiunea în proză este publicată în 1977) face o interesantă încercare exegetică, în care propune și un posibil autor al epopeii. Acestor versiuni din literatura medievală li s-au adăugat și transpuneri din germana modernă: Novalis, Imnuri către noapte (1914) și Cântări religioase (1930), Goethe, Iphigenia în Taurida (1925, jucată la Teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
formarea deprinderilor, a capacităților: - de exersare colectivă; - de exersare individualizată; - problematizat; - de creație. 4. Seminarul aplicativ: - bazat pe studiul de caz; - bazat pe jocul de rol; - bazat pe rezolvarea de exerciții și probleme. 5. Seminarul de valorizare și interpretare evaluativă: - exegetic, axat pe una sau mai multe lucrări; - evaluativ, propriu-zis; - autoevaluativ. 6. Seminarul mixt. Decizia privitoare la forma optimă de structurare a unui seminar va fi luată de cadrul didactic, un rol important în economia acesteia avându-l și nivelul intelectual-științific
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Eminescu, Al. Macedonski, Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu, G. Bacovia, Liviu Rebreanu ș.a.; cu toate că interpretul se mulțumește prea adesea cu simplul montaj de citate critice, câteva interstiții din acest covor livresc dau la iveală un lirism reținut și o bună intuiție exegetică. Un parcurs similar îl va avea și poezia lui U. Inițial sub influența lui G. Tutoveanu și a lui Mihai Codreanu, ea se va îndrepta treptat către modernismul interbelic, arătându-se permeabilă la ecouri din G. Bacovia, Tudor Arghezi, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
pe autorii din Transilvania. Prin diverse studii, ediții (Timotei Cipariu, Ion Heliade-Rădulescu, Ioan Slavici) și colaborări la volume colective, autoarea urmărește o cât mai adecvată contextualizare a personalităților și operelor investigate, mobilizându-și în acest scop competențele istorice, filologice și exegetice. Aceste trăsături se concretizează îndeosebi în lucrarea Petru Maior - un ctitor de conștiințe, care se încadrează în tradiția canonică a studiului monografic, desfășurându-se pe două planuri (viața și opera) și speculând interferențele dintre acestea. Construită pe o bază documentară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
Barnes). În acest context defavorabil criticii ca disciplină umanistă cu rol pedagogic, de selecție și ierarhizare a valorilor, Elvira Sorohan recurge la formula exercițiului de admirație și a comentariului pe cont propriu, însușindu-și postura de simplu cititor cu veleități exegetice, fără pretenții canonizante. Rezultă un foarte original și documentat florilegiu de istorie literară în veșmânt eseistic, fiindcă textele din volum au o respirație amplă, de comentariu ce coboară la amănunt pentru a evidenția ulterior judecăți de ordin mai general de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Academiei, p. 113-122. Romanul istoric românesc accelerator de particule Cristina Florescu Începem prin a ne cere scuze pentru trunchierea titlului, pentru că nu ne vom limita considerațiile de față la romanul istoric. Încercăm să prezentăm câteva trăsături generatoare de splendide suspiciuni exegetice privind începuturile romanului și nuvelei istorice din areal românesc. Fără discuție, genul artistic pe care-l avem în vedere este printre primele astfel închegate din istoria prozei artistice românești. Motivația ține de raportul direct pe care această proză îl are
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de proporții reduse, și chiar și acestea care au fost mai renumite... se dovedesc, în fapt, inferioare faimei și părerii actuale formate despre ele datorită poeților"39. Nu este acum spațiul pentru a prezenta (în replică scufundată în diacronia noțiunilor exegetice) concepția cunoscută a lui Aristotel cu privire la raportul istorie / poezie sau adevărat / veridic 40. Din antichitate și până în contemporaneitatea denumită (prin sintagma nedefinită temporal) a "zilelor noastre", romanul și nuvela istorică înseamnă neaparat că istoria preocupă în mod sistematic pe creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
silențiar, sarikion, melist, clibanion, tipie, tubă, solium, libelă, cestul, palestră, lorică, caligă, triremelă, hemiolă, cercură, catafractă, gaulă, ipagogă, liburnă, cibee (pl.), fasele (pl.), celoce (pl.), fistule (pl.), nablii (pl.) etc. *** Să revenim la explicarea titlului: de ce am invocat − prin metaforă exegetică − valențele centripete ale prozei artistice istorice? Ce poate însemna acest "accelerator" și despre ce "particule" este vorba? Răspunsul la seria acestor întrebări se structurează ca un rezumat la cele expuse mai sus. Romanul și nuvela istorică marchează accentuat începuturile moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sunt atestabile istoric, iar din acest motiv judecata asupra dialogului trebuie să îl gândească drept originea lor. În al doilea rând, trebuie reținută pluralitatea nivelurilor sensului prin care a fost gândit mesajul lui Platon. Fără a face neapărat un periplu exegetic amplu, trebuie reținut faptul că există, astfel, poziții conform cărora sensul textului se constituie la nivelul propriu-zis al textului, ca un demers argumentativ în care teoria dreptății este construită treptat, dar și poziții conform cărora abordarea „dialogal-dramatică”, după formula lui
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
însuși a recurs la aceste modalități ale formei poetice pentru a sugera diverse stări de spirit ale personajelor. Principiul acesta - coincizând cu teoria lui M. C. Bradbrook (Shakespeare and Elizabethan Poetry, 1951), căreia cărturarul român i-a adăugat noi dovezi exegetice menite să o consolideze și să îi lărgească orizontul - s-a impus și a devenit esențial pentru traducătorii români din opera shakespeariană și din dramaturgia renascentistă engleză. Cu standardele ei ridicate, seria Opere (I-XI, 1955-1963) a reprezentat un reper
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
de spirite care poate fi uneori un adevărat „clan”. Câteva (sub)titluri - Un Büchner român (Mihail Săulescu), Un Peer Gynt al poeziei (C. Tonegaru), Un pirandellian timid (Henrik Ibsen) și Adrian Leverkühn, urmașul constructorului Solness - sunt sugestive pentru această manieră exegetică. Însă o atare metalepsă critică nu se reduce la un psihologism brut, ci se dezvoltă ca o hermeneutică redutabilă, fascinată cu precădere de „punerile în abis” ale operelor și construită pe principiul „loviturilor de teatru”, prin care aparența devine esență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
Ion Marin Sadoveanu, RL, 1970, 4; Șerban Cioculescu, Ion Marin Sadoveanu și teatrul românesc, RL, 1978, 37; Constantin Ciopraga, O exegeză sadoveniană, CL, 1986, 34; Mihai Ungheanu, „Opera lui Mihail Sadoveanu”, LCF, 1986, 37; Constantin Trandafir, Sadoveanu - un temerar proiect exegetic, CNT, 1986, 47; Ion Simuț, „Opera lui Mihail Sadoveanu”, ALIL, t. XXX, 1985-1987; Șerban Cioculescu, Portretul lui Lucian Blaga, RL, 1988, 6, 7; Achim Mihu, Lucian Blaga - un mister?, TR, 1988, 14-18; Mihai Ungheanu, „Lucian Blaga printre contemporani”, LCF, 1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
în colaborare cu Fănuș Băileșteanu), Opere alese, I-V, introd. Constantin Ciopraga, Chișinău, 1993-1998. Repere bibliografice: Gheorghe Suciu, Împărăția Sadoveanu, LCF, 1981, 49; Șerban Cioculescu, Un remarcabil act editorial, „Scânteia”, 1982, 14 ianuarie; Pompiliu Marcea, Sadoveanu într-o nouă etapă exegetică, CNT, 1982, 3, 4; Mircea Anghelescu, „Începuturile” lui Sadoveanu, T, 1982, 1, 2; V. Fanache, Sadoveanu - opera omnia, ST, 1982, 2; Gavril Istrate, Sadoveanu într-o ediție nouă, CRC, 1982, 15; Cartea de istorie literară în dezbatere: M. Sadoveanu, „Opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289689_a_291018]
-
fiu”. Creștinii au văzut întotdeauna acest verset ca pe o prorocie a nașterii lui Isus. Traducerea cuvântului ebraic ‘almăh, însemnând „femeie tânără”, prin termenul grec Β∀Δ2Ξ<≅Η („fecioară”) a fost contestată de evrei. Apocalipsa ne oferă, așadar, primele dezvoltări exegetice și teologice ale versetului. Profeția lui Isaia se împlinește prin nașterea lui Mesia. Imediat după naștere, Femeia trebuie să fugă în deșert. Pentru a o ajuta să scape de urmăritorul său, îi sunt date aripile „vulturului celui mare”. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
suplimentară în acest sens; celălalt, referitor la canonul Scripturii - Apocalipsa trebuie admisă cu drepturi depline în canonul creștin și mai ales trebuie înțeleasă literal. Analiza noastră va urmări, de asemenea, simultan, două direcții: mitul propriu‑zis al Anticristului și metoda exegetică a lui Irineu. A. Anticristul tiran de la sfârșitul istoriei Fragmentul cu care se deschide dosarul Anticristului face parte din 2Tes. (2,3‑4) și se referă la trufia nemăsurată a personajului: qui aduersatur et extollit se super omne quod dicitur
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]