767 matches
-
lui Dumnezeu și despre liberul arbitru împotriva celui ce scrie Prelegeri (De gratia Dei et libero arbitrio contra Collatorem), adică împotriva lui Ioan Cassian, considerat de obicei șeful școlii semipelagienilor. Tot din perioada petrecută la Roma, și cu un conținut exegetic mai evident, este o Exegeză a Psalmilor (Expositio Psalmorum: de la nr. 100 la nr. 150), care nu e decît o culegere de explicații extrase din Exegeza Psalmilor a lui Augustin; a scris și o Carte de maxime extrase din operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deși Augustin nu este pomenit niciodată. De aceea Arnobiu aparține largului cerc al așa-numiților semipelagieni: diversitatea de origine și de formație culturală a exponenților acestui curent dovedește cît de restrînsă este titulatura folosită de obicei pentru ei. Printre scrierile exegetice ale lui Arnobiu se numără și o operă de mici dimensiuni care în trecut purtase titlul de Comentarii pe marginea unor pasaje din Evanghelii (Adnotationes ad quaedam Evangeliorum loca), dar ulterior a fost intitulată Scurtă prezentare a Evangheliilor. E vorba
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sale. în secolul al VIII-lea, arhiepiscopul Felix de Ravenna a alcătuit o culegere de 176 de predici în care au intrat și compoziții neautentice, așa cum se întîmpla de obicei cu aceste culegeri. Omiliile autentice au mai ales un caracter exegetic și respectă tradiționala distincție între semnificația literală și cea spirituală, care trebuie să servească la educarea ascultătorului sau a cititorului. Morala creștină este prezentată destul de simplu, fără prea multe aprofundări. Omiliile cu conținut dogmatic sînt puține: ele se referă mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Și el s-a opus condamnării celor Trei Capitole în 551, motiv pentru care a fost convocat la Constantinopol ca să se justifice împreună cu alți episcopi africani. Verecundus a evitat condamnarea refugiindu-se la Calcedon, unde a și murit. a) Opere exegetice Prima sa operă, care datează din perioada dominației vandalilor în Africa, pe care o amintește cu durere și cu suferință, a fost un Comentariu în nouă cărți al cîntărilor bisericești (Commentariorum super cantica ecclesiastica libri novem), care a fost descoperit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Gregorianum), adică un liturghier, și un Antifonar pentru slujbă (Antiphonarius Missae), o culegere de cîntece corale, textul de bază al viitorului cînt gregorian. Cercetările mai recente au stabilit totuși că nu toate aceste opere îi aparțin lui Grigorie. b) Operele exegetice Activitatea lui Grigorie în acest domeniu a fost deseori subapreciată de cercetători (Harnack a inventat pentru el obtuza definiție Vulgärkatholizismus, „catolicism vulgar, umil”), dar în prezent doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iar continuatorii săi vor restrînge ulterior domeniul istoriografiei literare. Impresionanta erudiție ce caracterizează operele profane se întîlnește și în cele cu conținut religios, unde se reiau numeroase motive tradiționale ale exegezei biblice, ale polemicii antiiudaice, ale ortodoxiei niceene; în operele exegetice ale lui Isidor nu există dezbateri care să aducă noi argumente sau să ajungă la noi rezultate, însă izvoarele antice, Ieronim și Augustin în primul rînd, sînt foarte mult exploatate de scriitor, care vrea să obțină compendii redactate cu spirit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
partea biografică la pp. 11-72). De asemenea, Kyrilliana. Spicilegia edita sancti Cyrilli Alexandrini XV recurrente saeculo, Le scribe égyptien, Le Caire, 1947. Despre Chiril în general: J. Mahé, Cyrille (Saint), patriarche d’Alexandrie, DThC III, 1911, col. 2476-2527. b) Opere exegetice Vechiul Testament Activitatea exegetică a lui Chiril se desfășoară în cea mai mare parte înainte de izbucnirea controversei nestoriene. Din rațiuni pe care le vom discuta mai tîrziu, despre Vechiul Testament a scris nu doar comentarii întinse, organizate pe cărți sau grupuri de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pp. 11-72). De asemenea, Kyrilliana. Spicilegia edita sancti Cyrilli Alexandrini XV recurrente saeculo, Le scribe égyptien, Le Caire, 1947. Despre Chiril în general: J. Mahé, Cyrille (Saint), patriarche d’Alexandrie, DThC III, 1911, col. 2476-2527. b) Opere exegetice Vechiul Testament Activitatea exegetică a lui Chiril se desfășoară în cea mai mare parte înainte de izbucnirea controversei nestoriene. Din rațiuni pe care le vom discuta mai tîrziu, despre Vechiul Testament a scris nu doar comentarii întinse, organizate pe cărți sau grupuri de cărți, ci și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în sens spiritual (pros theôrian... pneumatikên); într-adevăr, Legea este simbol și umbră care ascunde în sine frumusețea adevărului. Așadar, la problema clasică a raportului dintre Vechiul Testament și revelația creștină, Chiril oferă un răspuns lipsit de originalitate, ce respectă tradiția exegetică alexandrină. El se străduiește să interpreteze alegoric și tipologic o serie de pasaje din Pentateuh, sprijinindu-se pe textele profeților și pe Noul Testament. Nu e vorba de un dialog, ci mai degrabă de o expunere făcută de Chiril, presărată cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dezvălui un sens cristologic, caracteristica sa fiind tocmai faptul că este o profeție despre Cristos. în acest sens, deși se bazează oarecum pe alegorie, comentariul la Isaia pune în evidență conținutul cristologic al profeției ca semnificație literală, respectînd o tradiție exegetică deja existentă (de exemplu, la Teodoret) care raportează profețiile la realități mai degrabă din epoca romană decît din epoca asiriacă sau babiloniană. Se poate întîmpla ca semnificația literală a unei profeții să se refere în parte la evenimente dinaintea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pusey, vol. I, pp. 304-305), în episodul vindecării paraliticului (Ioan 5, 1 și urm.). După cum am arătat, Evanghelia după Ioan îi oferă lui Chiril material pentru ample expuneri doctrinale, ceea ce nu înseamnă însă că el nu-i aplică propriile principii exegetice, care duc la interpretări alegorice legate fie de motive referitoare la istoria și viața Bisericii, fie de tematici morale și spirituale. în ansamblu, Chiril nu iese din făgașul tradiției alegorice alexandrine, însă extinde în mod semnificativ exegeza literală asupra întregului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a raportului său cu ființele umane. Chiril acordă mare atenție negării tezei lui Iulian privitoare la ruptura dintre creștinism și tradiția religioasă iudaică: Vechiul Testament îl prefigurează în mod constant pe cel Nou. Chiril e în deplină concordanță cu operele sale exegetice. „Nu ne îndepărtăm de preceptele Legii ca și cum ar fi lucruri necurate, ci, mai degrabă, pornim de la ele ca de la niște figuri (typoi) ce ne poartă spre adevăr. [...] Cum Legea ce ne-a fost transmisă prin Moise dă naștere formei adevărului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este adevăratul autor al criticii creștinismului utilizate de el, pentru că într-un pasaj (III, 42) îl citează pe Porfiriu pentru a-și combate adversarul. Sub numele lui Macarie ne-au parvenit, în două manuscrise ottoboniene din Biblioteca Vaticana, unele fragmente exegetice despre Facere. însă G. Schalkhausser a demonstrat că trebuie considerat autentic doar un alt fragment, care apare în Vat. Gr. 2022. El este introdus în manuscris cu mențiunea că e extras „din al 17-lea logos (=omilie?) care vorbește despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Synodicon contra Tragediei lui Irineu se găsește, în traducere latină, un fragment, cu siguranță autentic, dintr-o scrisoare a lui Teodot adresată unui călugăr pe nume Vitalis, care este îndemnat să se păzească de doctrina lui Nestorie. Trei fragmente exegetice consacrate unor pasaje din Faptele Apostolilor îi sînt atribuie lui Teodot într-un manuscris catenar editat de Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și cîteva omilii ( Despre bărbații iluștri 89), care, din păcate, au dispărut. Potrivit lui Marcellinus Comes, un istoric latin din secolul al VI-lea, ar fi comentat toate epistolele lui Pavel. într-adevăr, sub numele său apar, în diferite catenarii, fragmente exegetice referitoare la epistolele către Romani, Corinteni, Galateni și Evrei. Mai cu seamă comentariul Epistolei către Romani a devenit în bună parte accesibil după publicarea unor noi fragmente catenare de către K. Staab (avem comentariul la 1,5-2,5; 5,12-15,52
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a folosi afirmațiile din Philalethes ca probe în favoarea opiniilor proprii. Toată această controversă a avut loc înainte de 528, an în care întregul dosar a fost tradus în siriacă de Pavel din Calinice (cîteva fragmente au fost recuperate din manuscrisele catenare exegetice). în mod tradițional, i se atribuia lui Iulian o poziție eutihiană potrivit căreia Logosul, prin actul unirii ipostatice, își transformase propria umanitate, făcînd-o inalterabilă. Acuzîndu-l pe Iulian că în acest fel face ca suferința și moartea lui Cristos să fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost găsită abia în 1976. Numai omilia 77 s-a păstrat în greacă, pentru că a fost uneori transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa și Hesychius de Ierusalim, însă numeroase fragmente în grecește s-au transmis prin florilegiile și catenariile exegetice. Două omilii s-au păstrat și în versiune coptă. Separat de această culegere, ne-au rămas în siriacă alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată înălțării la Cer a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisorile privitoare la evenimentele contemporane, trebuie amintită, de exemplu, aceea, bogată în citate biblice, prin care sînt consolați și încurajați călugării monofiziți expulzați din Antiohia și din alte localități în vremea împăratului Iustin și risipiți în Orient. Chestiuni teologice și exegetice sînt discutate în lungul răspuns trimis șambelanului Eupraxios, care îi pusese lui Sever o serie de întrebări referitoare la teme doctrinare (nașterea Logosului, întruparea sa, patimile etc.) și la exegeza unor pasaje din Scripturi (de exemplu, de ce în Gal. 3
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
seamă ale lui M. Richard, au confirmat că îi pot fi atribuite lui Ioan 17 Capitole contra acefalilor și o scriere Contra aftartodocetiștilor, precum și două scurte extrase referitoare la Ioan 8,44 și 10,18, transmise într-un manuscris catenar exegetic despre Evanghelia lui Ioan, ce făceau probabil parte dintr-o omilie sau dintr-un tratat contra iudeilor; toate aceste texte poartă în manuscrise numele lui Ioan Gramaticul. într-un manuscris de la muntele Athos s-au păstrat două omilii ale lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu le-a îngăduit păgînilor să venereze astrele ca să nu se închine la opera propriilor mîini; astfel, lumina materială și strălucirea decorațiunilor unei biserici poate conduce către lumina inteligibilă și imaterială a lui Dumnezeu (S. Gero). Prin serii de manuscrise exegetice s-au transmis numeroase fragmente din opera lui Ipatie. Există trei (din care două în latină) dedicate Psalmilor, insuficiente însă pentru a demonstra că Ipatie compusese un întreg comentariu al acestei cărți. Manuscrisele dintr-un catenar consacrat profeților minori conțin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu Marta. în acest corpus intră și Discursul despre Albian, un elogiu într-un stil mai degrabă emfatic al unui călugăr care plecase de la Ancira la Ierusalim, pentru a se stabili apoi în pustia Nitriei. Trei manuscrise dintr-un catenar exegetic consacrat Cîntării Cîntărilor conțin comentarii ale acestei cărți semnate doar de doi autori: textul complet al Omiliilor despre Cîntarea Cîntărilor al lui Grigorie de Nyssa alternează cu acela, tot complet, al Comentariului la Cîntarea Cîntărilor al lui Nilus, care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cristos, este o profeție a istoriei mîntuirii, iar mireasa este sufletul care se înalță spre contemplarea lui Dumnezeu, punctul de vedere fiind cel al ascezei monastice. Această concepție asigură unitatea operei, care nu se poate înscrie nici într-o tradiție exegetică bazată pe litera textului (de tip antiohian) și nici într-una bazată pe alegorie (de tip alexandrin). Am semnalat faptul că acest Comentariu poate să aparțină foarte bine autorului care a scris și Peristeria. Unele fragmente atribuite lui Nilus se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o legătură strictă cu liturghia, cum este imnul Despre cutremur și pîrjolire, deoarece acestea conțin referiri la evenimente din vremea poetului. Poetul vine după alți autori de imnuri și predicatori și se inspiră din opera lor, reluînd teme și motive exegetice; Maas crede că, dacă am cunoaște mai bine producția liturgică din secolul al V-lea, importanța lui Roman nu ar mai fi atît de mare. însă în acest fel judecau criticii pînă acum cincizeci de ani: presupuneau că ceea ce nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conchide că o influență sigură poate fi dovedită numai în ce privește raportul dintre Vasile din Seleucia și Roman. în afară de aceste imitații, activitatea poetului s-a bazat, în mod logic, pe cele mai cunoscute texte din Scripturi, el a reluat toate instrumentele exegetice obișnuite, cum sînt tipurile și reprezentările simbolice, care abundă în imnurile sale. La Roman nu găsim elemente doctrinale propriu-zise. Cercetătorii au crezut că există unele amănunte care îl apropie de doctrinele teologice ale lui Iustinian, cum e formula „unul din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trecut și să reia tezele lor. Această vlăguire era deja oarecum perceptibilă la Teodoret al Cyrului, a cărui producție enormă nu se caracteriza și printr-o bogăție de idei, ci prin repetarea acestora la nesfîrșit. Importanța mai scăzută a producției exegetice creștine din secolul al V-lea are drept cauză și faptul că ea s-a pierdut în bună parte și de aceea nu putem să reconstituim profilurile scriitorilor cu aceeași siguranță ca atunci cînd îi analizăm pe exegeții din epocile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]