2,392 matches
-
de superstiții și de false pudori, încercînd să-l înțelegi pe Heidegger cu adevărat: nu de ochii lumii, ci în așa fel încît, în sinea ta, să fii încredințat că nu te-ai mințit singur. Cel mai ușor lucru în exegeza lui Heidegger este să trișezi. Stratagema la care recurg majoritatea autorilor este unul al psitacizării terminologice: îi repetă cu sfințenie sintagmele și desfășoară o psalmodie interpretativă ce se înlănțuie de la sine grație simplei derulări a unor noțiuni legate ca mărgelele
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
sunt curios să-l văd cât mai curând într-un volum propriu. Conlucrarea perfectă dintre ucenici și profesori e demnă de remarcat și ea asigură calitățile dicționarului. Se realizează îmbinarea obiectivității din sectorul informației cu o subiectivitate bine temperată a exegezei. Informațiile de istorie literară sunt prezente într-un chapeau cu date despre prima ediție și despre variantele ulterioare, completate în final cu o listă a reeditărilor (din păcate, nu întotdeauna completă), traduceri și referințe critice. Schema de organizare a articolelor
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
Gheorghe Grigurcu Întîi de toate, exegeza lui Nicolae Manolescu închinată poeților romantici e un gest de justiție. Lăsați pe seama profesorilor care-i tratau cu nu mai mult decît o deferență culturală, aceștia se vedeau neglijați de criticii "puri", fiind suficient să amintim Istoria din 1944, semnată
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
o vor scrie în limba română." l O altă secțiune atrăgătoare și sensibilă din acest număr e intitulată Memorial Virgil Mazilescu - 65 de ani de la nașterea poetului, dispărut în urmă cu 23 de ani. Găsim în grupaj noi contribuții la exegeza celor patru volume de poeme (datorate lui Paul Aretzu și Ion Buzera), dar și evocări făcute de scriitori care l-au cunoscut mai mult sau mai puțin, în special în anii din urmă, nefericiți, ai existenței lui, sau care glosează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
ca pe restauratorul Literelor Frumoaseť", ca și închinarea în fața lui Boileau, în care crede a recunoaște pe "unul din acei oameni cărora le este deferită autoritatea și al cărui fiecare cuvînt nimerește". De altfel, precizează Șerban Cioculescu, nouă zecimi din exegezele sale cuprind studii de istorie literară, defel uscate însă, deoarece "siguranța metodei istoriografice, ascuțimea intuiției psihologice și valoarea scrisului duc la rezultate admirabile". Atrăgînd atenția asupra excesivei erudiții, a primejdiei textului stufos de prea multe date, cu subaprecierea "talentului, meditației
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
face din incest și din actul orgiac un principiu cosmic".6 în toamna anului 1967 tactica și strategia conducerii comuniste față de Eliade se schimbă. Au început să apară în revistele românești câteva din nuvelele recente ale scriitorului, alături de recenzii și exegeze despre creația sa dintre cele două războaie. Cu chiu cu vai are loc în decembrie 1969 debutul editorial: Maitreyi și Nunta în cer (studiu introductiv de Dumitru Micu) și, în vara anului următor, La țigănci și alte povestiri (prefațat de
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
Realitatea evreiasc|, revistă bilunară a Federației Comunităților Evreiești din România, literatura și artele ocupă un spațiu considerabil: cronici de cărți, expoziții, spectacole, interviuri cu personalități culturale, o amplă revistă a revistelor literare, relatări despre conferințe și simpozioane, articole omagiale și exegeze despre artiști evrei de la noi și din lume. Scrisă de gazetari cu experiență, într-un limbaj remarcabil prin acuratețe și eleganță, revista e plăcută la lectură și instructivă. Nr. 275-76 conține, pe lîngă cele 28 de pagini obișnuite, o ediție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9534_a_10859]
-
e, totuși, vorba despre un simplu răsfăț auctorial o dovedește, pe parcurs, imersiunea criticului în biografia sa. Autorul cărții de față nu este un savant obiectivat până la pierderea substanței umane, ci un ins care vine cu propriile întrebări, dileme, experiențe. Exegeza fiind, în aceste condiții, și o formă de a vorbi despre sine. Caracterizarea lui Cioran vine adesea împreună cu autocaracterizarea lui Livius Ciocârlie: Nu stau împreună, decât tipografic, ŤUra, ba nu, oroarea pe care o simt pentru contemporanii mei e nesfârșităť
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
de meșteșugar și jucător, tutelate de cea demiurgică, ce asigură minunata libertate, plăcere și bucurie a artizanatului ludic."( p.433) Capitolul consacrat lui Ion Barbu poate fi socotit, fără exagerare, una dintre cele mai importante contribuții din ultimul timp la exegeza barbiană. Reținem, pe lângă interpretarea extrem de nuanțată a artelor poetice de tipul Jocului secund (cu accent pe dimensiunea cultuală, cvasiliturgică a gestului poetic, înrudit ca statut cu un straniu ceremonial al inițierii în taine), evidențierea resorturilor ludice propriu-zise în cazul ciclului
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
autohton. Din nefericire (sau dimpotrivă!), conceptele literare n-au o precizie irefutabilă, iar speculația pe marginea lor e nu o dată un prilej de controversă și implicit de avansare a unor perspective personale, în fertilă mobilitate. Cît de sărăcăcioasă ar fi exegeza marilor opere dacă ele ar fi atribuite în chip definitiv unor coordonate fixe, unor căsuțe mendeleeviene! în vederile lui René Wellek, barocul ar însemna atîtea lucruri încît înțelesul i se cam pierde. Periodic au loc mișcări de flux și reflux
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
constituit mai curînd un obstacol în calea receptării sale critice de subtilitate. S-a cristalizat, în timp, stereotipul cultural că autorul lui David Copperfield nu depășește un anumit nivel al abilităților epice (în speță, cel al povestirii) și, ca atare, exegezele de mai mare rafinament eșuează în cazul său. Uneori, se sugerează chiar că Dickens ar aparține exclusiv literaturii pentru copii, transferul operei lui către marea epopee a romanului fiind inoportună. De fapt, în aceste clișee de hermeneutică literară, se ascunde
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
scriso eu, aș fi scos biet... Criticilor de teatru tineri le-aș propune ca motto al scrisului lor, un citat din Tudor Caranfil : ”Am conceput Întotdeauna exercițiul critic ca pe un spectacol”. În fond, și regizorul face, În montarea lui, exegeză : de ce n-ar Încerca exegetul, regie? (fiecare, pe scena lui, evident). Dintr-un articol dedicat lui Nicolae Bălcescu, aflu că marele nostru istoric devenise...agent englez, prin mijlocirea marii actrițe Rachel. Hm! Ce subiect teribil, năucitor chiar, a ratat Camil
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
comandamentele care emană de la ea: ea constituie statul”. Statul este deci organul dreptului, e centrul și subiectul pozitiv. Noțiunea statului rezultă astfel din chiar examenul posibilității dreptului. Ar fi foarte greu de conceput un Stat nepozitiv, subliniază Mircea Djuvara În exegeza sa. Dar pozitivitatea dreptului - adaugă filosoful român -, ca și aceea a moralei, nu trebuie confundată cu „idealitatea” lor, care singură le justifică. „Numai acei care neagă validitatea transcendentă a Eticii și confundă, cu mai multă sau mai puțină conștiință, fenomenul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi scos , Însă, biet... Criticilor de teatru tineri le-aș propune ca motto al scrisului lor, un citat din mai vîrstnicul Tudor Caranfil :” Am conceput Întotdeauna exercițiul critic ca pe un spectacol”. În fond, și regizorul face, În montarea lui, exegeză : de ce n-ar Încerca exegetul, regie? ( fiecare, pe scena lui, evident). Întotdeauna m-au uluit femeile care sunt urîte În viață și frumoase pe scenă. Pe de altă parte, oare nu ăsta-i unul din rosturile teatrului - să iluzioneze?! Ce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de origina litate. În fond, nu cred că despre marii autori s-a spus, vreo dată, ultimul cuvînt... Sigur că În Caragialia (fie, Țara Miticilor!) apar multe idei care se ciocnesc zgomotos și tunetul micilor dispute se aude și-n exegeze : spre exemplu, nu sunt de părere că-n cazul lui Tipătescu, ori Chiriac, „amorul nu e nici cît o mărgică”(p.9); poate la Rică (scuzați rima!), dar tejghetarul chiar suferă, cînd Veta nu-i acordă atenție. Și-n cazul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o manieră prozastică și exprimă, în deplină transparență, un verdict critic, un diagnostic. Cornel Regman nu fuge niciodată de răspunderea calificării și evaluării; dimpotrivă, încearcă să le implanteze (cuvânt preferat) în cuprinsul textului său și în acela, mai larg, al exegezei. și nu aruncă aceste calificative din vârful buzelor. Argumentația prealabilă e amplă, demonstrația își urmează etapele fără acele sofisme și scurtcircuite oportune ce le îngăduie altor comentatori, cu înclinații "eseistice", să treacă senini mai departe. Meticulos, minuțios, autorul înfășoară și
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
vârsta de treisprezece ani am locuit În Ungaria, În ținutul de baștină al tatălui meu, unde ne‑am refugiat În 1942, În urma pogromului de la Novi Sad. Am lucrat pe la țăranii bogați ca slugă, iar la școală Îmi Însușeam Catehismul și exegeza catolică a Sfintei Scripturi. Tăinuitele neliniști familiale sau ceea ce Freud numește Heimlichkeit vor alcătui fondul meu literar și metafizic. La nouă ani am scris poezii În limba maghiară: În una era vorba despre foame, alta era poezie de dragoste par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căreia doamna Nina Roth‑Swanson păstrează tăcerea, de parcă faptul că suferea de o boală congenitală ar fi putut arunca o umbră asupra lui Mendel Osipovici. N‑am deloc intenția de a dezavua estimările arbitrare ale criticilor, cu atât mai puțin exegezele amintitei Nina Roth‑Swanson - deși numai eu aș fi Îndreptățită s‑o fac - dar am totuși o nedumerire: cum a fost posibil ca doamna N.R.‑S., știind bine de existența acelei fetițe suferinde, În pofida instinctului său matern (care, evident, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atunci scrisul său nu suscita cu adevărat interes. Cornel Munteanu face abstracție de calitatea textelor lui Laurențiu Fulga și le comentează cu gravitate, chiar cu evlavie, ca pe niște texte sacre. Fiecare personaj și fiecare situație sunt considerate simboluri ezoterice; exegeza se transformă astfel, inevitabil, într-o laborioasă hermeneutică. Ce semnificație are sanatoriul din nuvela Dubla crimă a sorei Diana? Practic, nu are nici o semnificație, pentru că nuvela cu totul, scrisă într-un stil grandilocvent și confuz, rămâne nerelevantă din punct de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Eminescu (Însemnări despre Mihai Eminescu, studii și articole, Editura Universității de Nord, Baia Mare, 2000), n-are nimic nou de spus în legătură cu opera eminesciană, dar aceasta nu-l complexează. Soluția sa este să recurgă la toate clișeele puse în circulație de exegeza și mai ales de pseudoexegeza eminesciană (constituită din discursuri rostite la aniversări, articole omagiale, texte didactice etc.). Eminescu cel din viziunea lui Săluc Horvat seamănă cu un bust din ghips, produs în serie la o cooperativă meșteșugărească. Multe dintre formulările
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în vreme ce Maria Magdalena se substituie bunei Eva: „Eva a devenit apostol, viclenia șarpelui a fost biruită”. Ucenica Domnului este o nouă Evă trecută prin focul pocăinței. Într-un sens și mai larg, Maria Magdalena devine simbolul omenirii răscumpărate. Personajul interesează exegeza creștină timpurie nu ca model în sine, ci ca suport al unor sensuri superioare, alegorico-anagogice. Motiv pentru care, în primele secole, nu există o biografie/hagiografie a ei și nici reprezentări iconografice individuale. Ea face parte modest din grupul femeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
încarnează mitul creștin însuși, structurat în trei momente: căderea, pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis papal. În 1518, Jacques Lefèvre d’Etaples (1450-1537), matematician și filozof convertit la exegeză biblică, publică lucrarea Maria Magdalena disceptatio, în care demonstrează, analizând cu atenție fragmentele evanghelice și comentând critic opiniile Părinților, că nu există nici un argument valabil pentru menținerea confuziei dintre cele trei Marii. Teza lui va fi preluată de tabăra reformaților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mult mai radical, văd în Iuda singurul apostol cu discernământ, care a recunoscut în Isus un pseudo-mântuitor, un impostor. Prin urmare, nu mai avem de-a face cu o trădare, ci pur și simplu cu eliminarea adversarului „bunului Dumnezeu” gnostic. Exegeza gnosticilor utilizează, după cum se știe, provocarea și paradoxul. Ea reabilitează principalele personaje negative ale Bibliei, plecând de la principiul axiomatic că versiunea oficială reprezintă, de fapt, o scriere ideologică inspirată de acel Demiurg Rău, creator al lumii sublunare, vrăjmașul Dumnezeului adevărat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
niște bare de metal pe care apa nu putea să le strice și pe niște pietre foarte tari.” (Conl. 8,21) Așa a salvat el memoria malefică a omenirii. În paginile care urmează, îmi propun să fac o relectură a exegezei lui Casian în interiorul tradiției patristice, urcând și până la câteva texte din literatura iudaică apocrifă. Pentru aceasta, voi urma schema pe care tocmai am pus-o în evidență (Conl. 8,21). De asemenea, adaug că mărturiile luate în considerație vor fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ezoterică paralelă celei transmise în mod deschis de bunicul său154. Philon și Flavius Josephus 3. Primul care încearcă să demitizeze radical fragmentul, dându-i un sens alegoric, este Philon din Alexandria. De altfel, Ioan Casian va relua pe cont propriu exegeza lui Philon, cunoscută fie direct de la sursă, fie indirect, prin mijlocirea lucrărilor lui Origen, Didim, Ioan Gură de Aur, o influență din partea lui Ambrozie și a lui Augustin nefiind cu totul exclusă (dar foarte puțin probabilă). Philon respinge, încă din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]