460 matches
-
învârte asemeni unui clown de iarmaroc scăpat de sub control, iar figurile hidoase pe care le percepem din goana bezmetică a evenimentelor au hidoșenia monștrilor care până acum stăteau în spatele gratiilor protectoare, iar astăzi au ajuns, cu biciul în mână și exhibându-și urâțenia, să preia conducerea lumii.
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
deoparte "declarațiile inutile, guerillele fratricide sau reglările de conturi", care nu fac decât să arate cât de ,,nepregătită" este dreapta politică. ,,Este incredibil ce se întâmplă astăzi cu dreapta noastră politică. În loc să se preocupe de critica acerbă a guvernării, își exhibă slăbiciunile și nu pierde nici o ocazie de a arăta românilor cât de nepregatită este pentru a face opoziție reală. Tone de declarații inutile, stârnite de teme fără relevanță publică, atacuri reciproce, guerille fratricide, reglări de conturi, încruntări - toate arată că
MRU, dezamăgit de dreapta politică: Treziți-vă, oameni buni! by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39942_a_41267]
-
fi trăit vreodată sub imperiul urgentei. La noi, posibilitatea - relativismul adică - a dominat copios toate celelalte forme de exprimare socială. De la imperativul " Nu se poate, toa'su, unde te crezi mata!", până la filozoficul " Se poate și așa", românul și-a exhibat ăntreaga paletă a strategiilor existențiale. Imobilismul tragi-comic, indiferență criminală față de timpul care se scurge fără a ne da osteneală de a-l marca an vreun fel, complacerea ăntr-un fel de pseudo-societate naturală ("Ce-o da Domnul!") sunt departe de-a
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
Există critici "cuminți" foarte, cu capul plecat, servindu-se aproape exclusiv de truisme, avînd grija de-a nu contraria, de-a nu "supăra", Doamne ferește, pe nimeni, de-o modestie onctuoasă (care, firește, poate fi o poză). Și alții care-și exhibă orgoliul cu orice prilej, etern nemulțumiți, nervoși, gata de luptă, convinși că totul se cuvine pus la punct conform dispoziției lor reformatoare sau doar anxioase. Marin Mincu aparține, vădit, celei de-a doua categorii. Inadaptarea, postura d-sale belicoasă nu
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
o treaptă superioară, cea a exemplarității. Odată povestit, destinul individual își arogă virtuțile pildei, iar idiosincrasia devine prototip. Transformarea aceasta e interesantă în sine, pentru că în ea se află, de fapt, virtuțile terapeutice ale povestirii. După ce și-a enunțat și exhibat unicitatea, individualitatea, destinul narat se poate consola cu gîndul reprezentativității sale. E de ca și cum un ins se desprinde o clipă din mulțime, afirmîndu-și diferența, doar pentru a se întoarce în secunda următoare în rîndurile celorlalți. Firește, povestea transformării lui Donald
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
un oraș. Dar tot nu înțeleg cum ajunge el la poezie. Tocmai spiritul său practic îl face să pară incompatibil cu condiția de poet. Și mai este ceva: autorul atât de prețuit de mine trăiește ca un anonim, nu-și exhibă originalitatea. Aproape toți poeții știu să capteze atenția celor din jur. Liviu Capșa mai mult tace și ascultă, estompându-și prezența. Nu întâmplător, este foarte rar menționat de criticii literari printre "optzeciști". Nu-mi rămâne decât să cred că pasiunea
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
știe foarte bine cum stau lucrurile. Lașitatea miniștrilor, care-l împing în față pe Adrian Năstase ca pentru a-și pregăti explicațiile viitoare pentru eșecul de proporții (parcă-i aud, cu miorlăieli à la Dincă și cu grimase de Postelnicu, exhibându-și naivitatea și clamându-și inocența: "Năstase e vinovat! El a dat ordinele! El ne-a obligat, noi n-am știut nimic!") a devenit un stil de guvernare. Mai mare rușinea să le vezi pe cucoanele de la sănătate și de la învățământ
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
Tudorel Urian Vanitatea oamenilor politici de a-și exhiba talente de scriitori naște zâmbete condescendente printre clienții terasei de la Muzeul Literaturii Române, cu cotizația de membri ai Uniunii Scriitorilor plătită la zi. Nimeni nu a tratat altfel decât ca pe o excentricitate de un bun gust îndoielnic temerara încercare
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
Memoriile pe care le-ați publicat sunt scrise cu o sinceritate dezarmantă. Manifestați chiar o anumită cruzime față de slăbiciunile dumneavoastră - în primul rând - dar și ale unor contemporani. De ce ați simțit nevoia să adoptați un astfel de ton și să exhibați în văzul tuturora amănunte ce țin de viața dumneavoastră intimă sau dintr-a altora? Aceste memorii pot fi socotite un mod de ispășire? - În primul rând este un mod de confesiune aproape integrală, nu totală; nu se poate totală. În
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
memoriei își propun să-i accepte și să-i vehiculeze această existență. In clipa în care interesele comunicării se schimbă, prin reevaluarea limbajului și prin resemnificarea textului, realitatea însăși își modifică natura și își primenește fizionomia. Așa cum textualiștii generației 80 exhibă auctorialitatea și lasă cititorului deplina libertate de a percepe nemijlocit vocea naratorului, Dumitriu se autoreflectă în propriile sale compoziții nu doar ca prezență morală și ca portret psihologic, ci pur și simplu ca prezență somatică, ușor adusă spre echivoc, prin
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
din aceeași realitate, ele nefiind, la origine, decît felii ample din trunchiuri de copac, intervenția asupra lor, fie aceea cromatică, fie asocierea cu metalul, desubstanțializează forma sau o transferă dintr-un registru material în altul. Rînd pe rînd, lemnul își exhibă propria-i natură, își dovedește disponibilitatea pentru a primi expresii multiple, devine apoi indiferent ca esență sub stratul compact de culoare, pentru ca, finalmente, să se resoarbă în lumea minerală și în strălucirea metalică. Sculptura lui Max Dumitraș se comportă acum
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
pungi de plastic, hârtii, cartoane, materiale de construcție, haine vechi, becuri, pantofi rupți se înșiruiau de-a lungul căii ferate, formând un drum paralel, al mizeriei și decăderii. Cinci sute de kilometri, înotai prin deșeurile unei civilizații deșuchiate, ce-și exhiba doar partea monstruoasă a existenței. N-am reușit încă să aflu cine e primarul sectorului VI al Bucureștiului. Aș dori foarte mult să-l privesc în ochi. Ceea ce, în restul țării, era un șuvoi mai mult sau mai puțin consistent
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
mic indiciu, eroul a condus jocul - cu sacrificiul acceptat al celor mai frumoși ani ai vieții, situație care ar fi putut lua, în roman, aspecte de cel mai declarat dramatism. Însă, la cea de a treia persoană, eroul nu-și exhibă rănile, nu se autocompătimește, nu-și urlă spaimele, ci doar narează împrejurări, cu răceala istoricului. Și, paradoxal, din acest ton, narațiunea primește un suflu tineresc, romanul o tentă detectivistică, primează aventura, pariul. Numai punându-te în locul celui ce nu știa
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
Temperamental musonic, orașul se dizolvă în ploaie, străbătut de luminescențele reclamelor japoneze, de unde și impresia spectrală a unor enclavate Chinatowns, a unor lumi siderale în interstițiile căreia se strecoară fluidă muzica lui Vangelis. Clădirile sunt imense, cum te și aștepți, exhibînd un baroc tumultos în amestec cu o eleganță Art-nouveau, totul atins de decrepitudine. Duelul dintre Deckard și Batty se desfășoară în atmosfera crepsculară, vetustă a unor interioare somptuare, cum am văzut la Sankt Petersburg, apartamente cu ceva de corabie înecată
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
se știe: una din cele mai derutante relații de simbioză, de dependență amoroasă și creatoare între muză și artist, roluri pe care John Lennon și Yoko Ono și le-au asumat alternativ, fiecare dintre ei apărîndu-și frenetic, dublul statut, amîndoi exhibînd cu ostentație figura a două jumătăți aparținînd aceluiași întreg. După asasinarea lui John, Yoko s-a transformat, ca mai toate muzele ce au supraviețuit artiștilor, în administratoare operei, amintirilor și tezaurului de informații a legendarului Beatles. Ea nu a renunțat
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
de la pornire sunt numele și vârsta personajelor. Trei și numai trei sunt vârstele care ies în evidență în literatură sau, măcar, în limbajul cotidian: copilărie, tinerețe, bătrânețe. N-am stat să fac o statistică riguroasă a anilor pe care-i exhibă personajele literare, dar la nivel de accente operăm cu acestea trei. În ce privește personajele principale, privilegiată de scriitori e tinerețea, care, de altminteri, are alte limite la femei și la bărbați. Spre deosebire de viață, unde democrația anilor, continuitatea lor și diferita percepție
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
ca să te relaxezi deschizi televizorul: când posturile naționale ți se vor părea prea coafate, vei recurge la serviciile celor private, la antena care se pretinde cea dintâia. Și ce-ai să te mai relaxezi! Detracatul care și-a decapitat soția, exhibându-i apoi mâna, tăiată și ea, de la balcon, spre știința vecinilor necreduli, mama ce se aruncă pe fereastră, găsindu-și fiica spânzurată, un părinte care trăind mulți ani cu propriile-i fete le-a făcut și copii - ce-i sunt
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
de pe gușile porumbilor” (Volute). Diferit de expresionismul crîncen-cosmic, cu vedere la ulița satului, a șaizeciștilor și cu atît mai vîrtos de formula stradală, jemanfișistă, a optzeciștilor, poetul nostru e mai curînd un pseudorealist care performează prin faptul că nu-și exhibă viziunea, ci o absoarbe întro introspecție arzătoare aidoma unui acid. O transformă într-o dureroasă ființare lirică precum într-o culoare ce nu poate fi desprinsă de obiect: „și-i bine/ vara-n cîrciumi la răcoare, în salubre/ încăperi, să
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]
-
exemplu: un roman ca Beloved de Toni Morrison demonstrează pentru el un anumit lucru, dar nu este treaba literaturii să demonstreze lucruri. Marea literatură a fost întotdeauna aceea care poate fi interpretată în multe feluri și nu există pentru a exhiba, să zicem, liminalitatea. Sînt scriitorii niște buni critici? Poetul Charles Bernstein a spus cîndva că în loc să facem o analiză derrideană pe Gertrude Stein mai bine am face o analiză steiniană pe Derrida. Este adevărat - cei mai buni critici sînt ei
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
pasionat de muzică și dependent de telefonul mobil, gospodina econoamă), căruia i se imită limbajul colocvial specific, fie pentru a crea efecte de autenticitate: produsele alimentare românești (de la țuică la iaurt) sunt adesea prezentate de țărani neaoși, a căror vorbire exhibă marcate trăsături regionale. În fine - a treia posibilitate -, limbajul regional sau al unei categorii sociale e folosit ca simplă sursă de umor. Câteva clipuri publicitare recente combină, cu intenții umoristice, limbajul popular cu cel doct, științific, ori vorbirea rurală cu
Comic de limbaj by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6214_a_7539]
-
din specificul limbajului, din partcularitățile tehnice sau din pricini materiale obiective. Nu cu sculptura intră Sultana Maitec în dezacord, și nu faptul că se exprimă în bidimensionalitate o situează într-un alt registru al existenței simbolice, la rigoare pictura poate exhiba un interes pentru materie chiar mai mare decît sculptura, ci cu totul altele sunt motivele disjuncției. La un prim nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
Dumnealor să facă bine să-și revizuiască sarcasmul ieftin. Fiți atenți la glezne! Investiți în minciuna candidă a schelăriei eterate. Când veți fi lepădați, veți ști măcar că lăsați în urmă o reputație de profesionist. Tatuata arogantă, spuneam, după ce și-a exhibat suficient glezna spre folosul meu, rotind-o și arătând convingător că are deasupra ei exact cantitatea de puf care o face sensibilă la respirație Îchiar și a ei în anumite momente de contorsiune), i-a declarat băiatului așezat șovăielnic în fața
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
într-o lume justă și bine strujită, când o posacă de la masa de alături îți admiră inelele afgane și daghestaneze, asta n-ar trebui să însemne decât că urmărește să iasă din posăceală. Așa că tu scoți inelele și i le exhibi și-i spui că într-un eon apus ai băut cu comandantul Massoud, care semăna cu un Che Guevara musulman, scria versuri Îproaste, dar făcuse liceul francez din Kabul) și se antrena trăgând cu kalașnikovul în pisici când nu avea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă de decență. Toamna era pentru el bătrânețea calmă și înțeleaptă a naturii, dezbărată de poftă, spaimă și trufie. Se hotărî să se plimbe și căută în carnetul în care își notase locurile unde fusese chemat în urma anunțului. Găsi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dusese mai departe de-o retipărire cronologică a tuturor textelor. Un „Jurnal pieziș“ i aș fi zis eu, de vreme ce, glosând în public tot ce ți s-a întâmplat mai picant cultural de-a lungul unei săptămâni, e ca și când ți-ai exhiba retortele diaristice. Numai că, în sagacitatea sa, privirea editorului a secționat altfel: 44 de texte acum - și anume cele axate pe subiectivitatea autorului - și alte 44 (articolele dedicate unor apariții editoriale) altă dată. Când va suna ceasul următorului volum din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]