645 matches
-
dialog deschis cu creația să, în baza principiului suprem al creștinismului care este iubirea, iubirea de tot, inclusiv de vrăjmași. Dacă Dumnezeu nu-și iubește creația, nici Cioran nu iubește nici pe el însuși, nici lumea, în care "se simte exilat", nici pe semeni. Exilul lui Cioran este unul metafizic, el se rupe de patria să, dar se și retrage ostentativ dintre semeni, refuzând să accepte atitudinea indiferență a lui Dumnezeu, la urma urmei, procedând că și Creatorul însuși, prin ridicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și emigrant. Noțiunea de imigrant se referă la condiția persoanei în țara de adopție, emigrant înseamnă, din punctul de vedere al țării de origine, plecarea spre condiții mai bune de viață, dar cu posibilitatea de întoarcere în orice moment, în timp ce exilat se referă la "a fi obligat" să lași totul, abandonând țară cu minimul necesar, este diferența dintre a vrea să pleci și a trebui să pleci, iar autoexilat cuprinde atât sensul de imigrant, cât și de exilat, "două rele unite
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
era dificilă, încât o parte a populației figura cu domiciliul în comună, însă în realitate locuia în oraș (Iași, Hârlău). La această regularizare se poate adăuga și plecarea unor specialiști și funcționari(doctori, ingineri, cadre didactice), care erau mai mult, , exilați” de către vechiul regim, iar noua deschidere democratică le-a oferit ocazia de a-și găsi un loc de muncă în mediul urban sau în localitățile lor de baștină. Rata emigrației (raportul dintre nr. persoanelor plecate și populația totală, la mia
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
a respinge armatele „albe”. Totuși, această convergență este efemeră. Cu începere din 1918, Ceka îi reprimă cu violență pe anarhiștii din Moscova și din Petrograd. Iar în 1920, odată consolidată victoria în Ucraina, Lenin ordonă reprimarea mahnovșcinei: anarhiștii sunt arestați, exilați, împușcați chiar. Zdrobirea revoltei de la Kronstadt* înseamnă sfârșitul anarhismului în Rusia și marchează începutul reculului său pe plan internațional. Totuși, seducția exercitată de Revoluția din Octombrie, iar apoi de către Rusia sovietică asupra militanților radicali îi incită pe numeroși anarhiști - îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mișcării și îl transformă într-o „campanie anti-dreapta”, pentru a relansa, la o scară și mai extinsă, o mobilizare de aceeași natură cu aceea din 1955-1956: acesta va fi Marele Salt înainte*. Represiunea este violentă: 550000 persoane sunt închise ori exilate, iar familiile lor, persecutate. Este sfârșitul colaborării PCC cu intelectualii democrați și burghezia națională. A doua „primăvară” începe în toamna lui 1978, printr-un protest împotriva rănilor provocate tinerilor de Revoluția Culturală*. Este pregătită de diverse incidente, mai ales acela
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu orizontul obturat din toate direcțiile, unica notă de culoare o procură amintirea trenului misterios care - la ora trei și șapte minute în fiecare noapte - trecea ca o nălucă prin gara (cu o oarecare importanță) de unde șeful a fost cândva exilat. Tot eșafodajul de normalitate cotidiană a personajelor se sfărâmă în țăndări în momentul în care trenul-fantomă își face intempestiv apariția la acest capăt de lume, ademenind pe unul dintre cei doi protagoniști (acarul) în lumea „de dincolo”. La fel ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
Acesta este fondat la 24 noiembrie 1918. El reprezintă fuziunea a trei componente: grupările socialiste revoluționare, reprezentanții aripii stîngi a partidului social-democrat și prizonierii de război maghiari de pe frontul rusesc, care aderaseră la revoluție și la partidul bolșevic. Liderul acestor exilați ruși, Béla Kun este figura de marcă a noului partid. Persistența agitației, popularitatea consiliilor muncitorești și ale soldaților, radicalizarea revendicărilor antrenează un respect rapid pentru tînărul PC și o evoluție către stînga a social-democraților. Aceste elemente, alături de atitudinea aliaților față de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ce a permis răspândirea științelor și culturii, cu efecte deosebite și asupra medicinei. Către anul 1440 pune la punct primul model de tiparniță cu litere mobile din lemn, la Strasbourg. În anul 1450 este tipărit primul poem german din istorie. Exilat inițial pentru datorii neplătite, este învăluit de glorie în ultima perioadă a vieții sale. Aspecte ale procesului de tipărire Gutenberg Revoluția săvârșită de invenția lui Johannes Gutenberg în secolul al XV-lea poate fi asemuită cu revoluția făcută de internet
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
eșafodajul dezbaterii asupra condiției exilatului. Traversând epoci și spații diferite, personajele trăiesc aceeași dramă a dezrădăcinării, perspectiva fiind numai aparent schimbată. Când întoarcerea este posibilă, unii o acceptă necondiționat, precum „Marchiza”, alungată de Revoluția Franceză în Germania (Sarea exilului), ori „exilatul” (Întoarcerea la matcă), care sfârșește tragic după prima noapte petrecută în țară, alții însă nu se lasă înșelați de aparențe. Replica „savantului” din Sarea exilului pare a fi un motiv suficient: „Nu vă faceți iluzii, doamnă. Șefii de azi sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
Mitteleuropa periferiilor (2002). În al doilea rând, prin volumele Mircea Eliade și literatura exilului (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor) și La vest de Eden. O introducere în literatura exilului (I-II, 1995-2001), U. va întreprinde o amplă acțiune de recuperare a „exilaților”, printre cei „regăsiți” numărându-se nu numai Mircea Eliade, ci și Panait Istrati, Aron Cotruș, Emil Cioran, Vintilă Horia, Petru Dumitriu, Monica Lovinescu ș.a. În fine, demersul exegetic va fi însoțit de unul memorialistic, prezent în Fragmente despre teatru (1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
H. Rădulescu, C. A. Rosetti, frații Golescu, Avram Iancu, Timotei Cipariu, etc.), care a pregătit declanșarea evenimentelor, a alcătuit programe de revendicări. Prin intervenția armatelor otomane în Țara Românească, austriece și ruse în Transilvania, revoluția a fost înfrântă, iar revoluționarii exilați. Ei vor activa în străinătate pentru înlăturarea stăpânirii străine și pentru emanciparea națiunii române, pregătind Unirea din 1859 și apoi Independența din 1877. Revoluția din 1989 - a constat în demonstrații și proteste anticomuniste (vezi comunism) și anticeaușiste (vezi Ceaușescu Nicolae
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
în SUA. E o călătorie ciudată care deschide porțile unui univers anatomic ce amintește de incursiunile în fiziologic ale avangardei: "Apele Mării de Safir într-o noapte/ urcau răzvrătite spre inima mea de vântură-lume,/ plutea numai Vasul-Fantomă și o stea exilată/ din constelații somptuoase, străluciri și renume" (Demonul sângelui). De obicei, călătoria se asociază ritualului de inițiere, călătoria are un scop, un obiectiv de atins, o destinație, un tărâm de cucerit, la Tonegaru impresia este mereu aceea că se urmărește simpla
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Peisajul interior ridicat la rang de lume absolută se reflectă și în Demonul sângelui. Se realizează și aici o geografie abstractă: "Apele Mării de Safir într-o noapte/ urcau răzvrătite spre inima de vântură-lume,/ plutea numai Vasul-Fantomă și o stea exilată/ din constelații somptuoase, străluciri și renume". Din Demonul sângelui pare să lipsească burlescul, luarea-n derâdere a propriilor sentimente. Spunem pare pentru că nici de data aceasta finalul nu este total inocent. Universul creat pe pânze diafane, stilul reveriei este pus
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din Buenos Aires, Cohen a reușit (cu ceva noroc) să pătrundă în cercurile înalte din Siria. De fapt, avea relații atât de puternice, încât, la un moment dat, a fost folosit ca emisar între noul guvern Baath și un fost președinte exilat al Siriei; altă dată, a fost propus pentru un post în Cabinetul guvernului sirian. După ce a raportat timp de trei ani despre problemele de ordin politic, militar și diplomatic, Cohen a fost prins de serviciul de contraspionaj sirian și executat
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de către filosofi a noilor concepții care depășesc frontierele cu mare ușurință, datorită cosmopolitismului, pregătește spiritele pentru acceptarea reformelor impuse de cuceririle revoluționare și imperiale. Cu Napoleon, unificarea devine aproape un fapt împlinit. Sensul acestei evoluții nu scapă de altfel împăratului. Exilat, el afirmă în Memoriile din Sfînta-Elena că a avut intenția să facă din Europa o entitate politică. Dacă i s-ar fi lăsat posibilitatea, declara el, Europa "s-ar fi constituit curînd dintr-un singur popor și fiecare, oriunde ar
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în contact cu piesa lui Antonio Garcia Gutiérrez El Trovador, deși este foarte probabil ca acest lucru să se fi întâmplat la Paris, oraș care ținea o legătură directă cu Madridul, întrucat constituise ani de zile refugiul tuturor scriitorilor spanioli exilați. Piesă s-a găsit în colecția personală a lui Verdi din epoca petrecută în Franța și este posibil că însăși Giuseppina Strepponi să fi asigurat traducerea ei în limba italiană. De altfel o altă piesă a lui Antonio Garcia Gutiérrez
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
T. Morar, Simona-Grazia Dima) adăugându-li-se voci impetuoase, provenite din perimetrul optzecist și chiar nouăzecist: Mircea Cărtărescu, Alexandru Mușina, Andrei Bodiu, Nicolae Coande ș.a. Suflul novator și nevoia populării „petelor albe” se simte și în proză, fiind recuperați autori exilați, ce se aflaseră până în acel moment sub embargou politic: Paul Goma, cu un fragment din Patimile după Pitești, în numărul 11/1990, dedicat în întregime universului carceral, Dumitru Țepeneag (Pont des Arts), Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Matei Vișniec, Sanda Golopenția-Eretescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
exil, la Congresul Societății Europene de Cultură, iar în 1953, semnează eseul Istorie și destin în numărul special dedicat României de revista „Oriente”. În 1952 ia inițiativa „reconstituirii” Societății Scriitorilor Români în exil și a editării unei reviste a scriitorilor exilați, dovadă mesajul epistolar pe care îl adresează atunci generalului Rădescu, lui C. Vișoianu și lui Mircea Eliade (25 mai). Proiectul prinde contur, din păcate, abia după moartea sa, prin Societatea Academică Română și prin „Revista scriitorilor români”. Colaborează la cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
Profesorii erau intelectuali comuniști, militanți cu experință și profesori invitați de la alte școli de partid sovietice În curs de organizare În aceeași perioadă În URSS. Odată cu ascensiunea fascismelor și interzicerea partidelor comuniste din diverse țări, mici colonii ale familiilor comuniste exilate găsiseră refugiu În URSS, lărgind baza de recrutare pentru aceste școli. Refugiații lucrau În calitate de funcționari ai Kominternului, ziariști În secțiile internaționale ale Radio Moscova, traducători etc. Copiii liderilor marcanți ai mișcării comuniste internaționale, precum fiul lui Dolores Ibarruri (sub pseudonimul
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o dată cu instalarea la București a primului regim care Îl reprezenta Într-o oarecare măsură. Apartenența la exil constituie În noua conjunctură o miză politică, făcând dificilă definirea legitimă a acestei categorii și a criteriilor prin care „emigranții” se deosebesc de „exilați”. Teamă de a nu vedea repetată istoria cu membrii PCR din ilegalitate, despre care se spunea că „puțini au fost, [dar] mulți au rămas”, se regăsește În luptele pentru conservarea caracterului distinctiv, de „elită”, al exilului. Comparația, jenantă pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În cazul unor țări europene precum Franța (principala țară de destinație a emigrației românești și a celei intelectuale În special) ori Germania un rol determinant l-a putut juca identificarea cu cultura țării de primire, situație care relativizează condiția de „exilat” a scriitorului emigrat. Exemplul cel mai la Îndemână aici este cel al lui Eugen Ionescu, dar nu este singurul. În ciuda adoptării limbii literare franceze și chiar a originii sale În parte franceze, Ionescu a fost o prezență (fie și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
acest caz e dublă, ea se duce În același timp cu dictatură și În interiorul comunității exilaților” (Le Huu Khoa, Sociologie de la littérature des exilés, lucrare de doctorat sub coordonarea lui Georges Condominas, EHESS, Paris, 1992, vol. III, p. 12) Scriitorul exilat Împinge voința de demistificare până la ruperea totală a cordonului ombilical cu mediul de origine: „Exilul asociază deopotrivă doi termeni: dezuniunea și neînțelegerea. Dezuniunea de țara natală ar putea conduce mai târziu la dezuniunea de comunitatea națională de origine din exil
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
intervine aici că un joc explicativ al mecanismului de excludere și de includere. Ea introduce astfel o miză de autonomie a fiecăruia dintre cele două spații, creativ și comunitar, În jocul de deschidere și de Închidere al problematicii exilului”. Dublu exilat, din propria-i țară și din propria-i comunitate din exil, scriitorul sfârșește prin a avea un impact negativ asupra receptării sale de către conaționali. Statutul acestuia apare astfel definit că pe jumătate Înăuntru, pe jumătate Înafara („mi-dehors, mi-dedans”): „În proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
personal și un spațiu literar autonom. „Exilul este dezechilibrul perfect dintre inerția dinăuntru (le poids du dedans) și chemarea libertății dinafară, este distanțarea extremă”. Pentru Le Huu Khoa, conceptul de „filiație literară” este operațional În analiza traiectoriilor convergente ale scriitorilor exilați: În epoci diferite, din cauze, motivații divergențe, exilul recrează un loc comun În care scriitorii adopta aceleași comportamente, reacționează conform acelorași reflexe literare. Ambiguitatea și ambivalenta caracterizează legăturile dintre cei care pleacă și cei care rămân: primii revendică libertatea absolută
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
unei comunități literare românești de profesioniști ai literaturii, În concurență cu «amatorii» (foarte Încurajați de regimul comunist În anumite momente), cu «ideologii-cenzori», care exercitau funcția de control atât din interiorul, cât și din exteriorul aparatului literar, dar și cu scriitorii exilați, critici ai supunerii confraților lor față de regimul comunist. Este dificil, daca nu chiar imposibil În aceste condiții, de a vorbi de raporturi Între «ideologie» și «literatura» la modul general. Transformările cunoscute de spațiu literar românesc după 1989 n-au simplificat
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]