634 matches
-
vederea "fandoselile lui de nobil bizantin și de sibarit apusean", surprinzînd drama, dar și comedia acestei conștiințe dedublate al cărei purtător, ca și Macedonski, "intră prea declarativ în rolul de ales (ca) unul din ultimii reprezentanți ai seminției semețe crai exilat printr-o tainică urzeală a destinului într-o epocă de care trebuia să se apere, înălțînd în jurul său ziduri masive de dispreț"; astfel, vocația teatrală a lui Mateiu atinge tragicul paroxismului și histrionul se manifestă în absolut, chiar masca devenind
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ceva fin!" Asta va să zică o atitudine de estet! Corespondența cu prietenul Boicescu se desfășoară între 1901-1908; scrisorile sînt expediate către Paris din Sinaia, Berlin, București de la adrese de pe străzile Crîngași, Miron Costin, Popa Tatu, Atelierului; epistolierul Mateiu se simte "nobilul exilat în patria capsomanilor", "setos de lux și plăceri", fapt pentru care caută parale, sfătuindu-și prietenul asupra mijloacelor verificate în capitala valahă "Găsește pe cineva să-l tapezi", căci "adevărata filozofie e asta, banul"; în Țara Românească totul i se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
653. Procesul care li s-a făcut, în 655, s-a sfârșit cu exilarea lui maxim la Bizya, în Tracia și cu exilarea lui Anastasie la Perberis. În 662, Maxim, ucenicul său, Anastasie monahul, și un alt ucenic, Anastasie apocrisiarul, exilat încă din 646, au fost readuși la Constantinopol unde au fost din nou judecați, cerându-li-se să renunțe la învățătura lor că în Hristos sunt două voințe. Refuzând aceasta, ei au fost biciuiți și li s-a tăiat limba
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
are, așadar, nu numai o dimensiune materială geografică, juridică sau politică -, ci, mai cu seamă, o dimensiune spirituală, anume condiția tragică a omului în lume. Acestă condiție umană a fost definită memorabil de o cugetare platoniciană. "Omul e un rege exilat, măreția lui constă în a căuta regatul pierdut.". Relegarea lui Ovidiu este o "desțărare", o alungare din Paradis, ducând la experiențe psihice și la efervescență literară necunoscute înainte de exil. Pierderea lumii originare i-a provocat traume de ordin istoric, existențial
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
impresia unei parodii atroce, care frizează obscenitatea. Între timp, a trecut multă apă pe sub poduri și însuși Augustus a adoptat o morală stoică destul de rigidă, astfel încât să ureze poporului roman, care-l ruga să fie mai puțin dur cu fiica exilată, să aibă parte de "asemenea fiice și asemenea soții". Chiar și mai aspru s-a purtat cu nepoata omonimă: "Nu a permis să fie nici recunoscut, nici crescut copilul care se născuse din nepoata Iulia după condamnare". Pe Agrippa, cu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o vedem pretutindeni. Amnistia din 1964 îi scosese din închisori pe supraviețuitorii opoziției comuniste, după aproape două decenii de represiune feroce după modelul gulagurilor staliniste 53. În 1990, din această generație martirizată mai trăiau câțiva bătrâni domni anonimi, care supraviețuiseră, exilați fie în propria țară, fie în câteva capitale ale lumii libere, în marginea societății. Mutilate de cinci decenii de manipulare a istoriei, de ignorarea deliberată și de îmbătrânirea inevitabilă a reprezentanților partidelor istorice, de neîncrederea invidioasă față de emigrați, imaginea și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se așezase lângă ele și făcea propriile mutări. În anii '60, expulzarea ayatollahului Ruholla Khomeini, un obscur cleric iranian, declanșată de protestul acestuia împotriva regimului "decadent" al șahului, a trecut aproape neobservată. La fel s-a întâmplat și atunci când ayatollahul exilat a început să comunice cu poporul iranian folosind casete audio introduse prin contrabandă din Franța. Nici asasinarea fiului lui Khomeini de către forțele de securitate ale șahului în noiembrie 1977 nu a stârnit prea multă îngrijorare. În anul următor, după ce șahul
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
bieți țigani? 77 Die Hercules bäder nachst Mehadia [de fapt, Die Hercules Bäder nächst Mehadia: Băile Herculane în apropiere de Mehadia (n. tr.)]. 78 Steaua noastră cea bună a făcut să întâlnim aici o încântătoare tânără doamnă din cartierul nobil, exilată astăzi pe malurile Tisei [Theiss în original, din Theiß, termenul german pentru Tisa, cf. http://ro.wikipedia. org/wiki/R%C3%A2ul Tisa], (n. tr.); încă două sau trei asemenea vizite, și apele Mehadiei vor fi în vogă la Paris. Boïer
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lui... Dar revista fusese interzisă pentru orientarea ei "roșie", cum mi s-a spus. Roșie? În primul număr era elogiat Baudelaire, de la care se luase titlul celebrei poezii, în care poetul era comparat cu albatrosul care înfruntă, sus, furtunile, dar exilat jos, în mijlocul huiduie- lilor, aripile lui de uriaș îl împiedică să meargă. Ce era roșu aici? Dar intrasem în război și pesemne muzele trebuiau să tacă. Să mă duc, mi-am spus, să-i mai fac o vizită. El cunoaște
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
neașteptate, înainte ca ploaia să fi adus ușurarea mult nădăjduită. Viața era crâncenă în această țară iar oamenii nu o făceau cu nimic mai ușoară. Daru se născuse însă aici. În oricare alt loc din lume s-ar fi simțit exilat. Ieși și făcu vreo câțiva pași pe pământul bătătorit din fața școlii. Cei doi ajunseseră acum la jumătatea urcușului. Îl recunoscu pe cel care mergea călare. Era Balducci, bătrânul jandarm pe care-l cunoștea de atâta vreme. Balducci ținea în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o vecinicie, "Deapururea și singur deșertul să-l despic. Iar dacă liberate planetele cu-ncetul "Ar reintra în viață în vechile lor legi, "Ființele lor nouă priveasc-atunci cometul, "Neliniștind cu sboru-i veciile întregi. "Fantasmă nesfârșită și totuși diafană "Din lume exilată neaflând limanul său, "Demon, gonit de-apururi de ordinea tirană - Acela să fiu eu. - "Să faci minuni? Nu-i asta. Nu mă-nțelegi, iubite" Pe creștetul lui mândru ea mînile și-a pus. "Sunt taine-n astă lume atât de neghicite
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
parveniților este amnezia. Gelozia nu este decât o schizofrenică declarație de dragoste. Bețivii scapă de bani. Dar și de singurătate. Fiecare își regizează propria - i năruire. Orice noră crede că numai soacra ei ar putea fi stomatologul lui Dracula. Imbecilul exilat nu se simte bine, dacă nu își ponegrește țara de origine. De SIDA se mai vindecă unii, de autorlâc - nimeni. Una dintre misiunile genelor umane e să secrete alergii la succesele semenilor. Sensibilitatea artistică a rușilor trece și prin votcă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
hărăzit să se întoarcă prin moarte la pămîntul din care a fost modelat; simbolic, eternitatea este înlocuită cu efemeritatea; în locul "celestei" existențe paradisiace, lui Adam i se va oferi "temnița pămîntului"; faptul că teritoriul în care omul a fost alungat (exilat) se afla "în preajma raiului" sugerează că, în ciuda aparentei asprimi a pedepsei acordate, omului i s-a lăsat șansa de a auzi din apropiere ecourile "paradisului pierdut", spre a se putea (re)întoarce, prin credință, la privilegiile veșniciei 14. Raportîndu-ne acestor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sunt cei care le asigură traiul de invidiat numeroșilor funcționari de la "Free Europe".[...] Eliberarea popoarelor din Est? este ultima grijă care ar putea da dureri de cap acestor legiuni de funcționari"59. Scrutată de cinicul Donald Reginald Godstone, prieten al exilaților, UNESCO, instituție al cărei angajat se afla, și-ar merita numele de "UNESCOPROSTIA"60, iar descifrarea inițialelor ar fi mai adecvată prin: "Dezorganizarea Națiunilor Neunite Împotriva Educației, Științei și Culturii"61. Interesant este că indignarea acestui lord față de "UNESCOPROȘTI" și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de dimineață, dar care făgăduise că se va reîntoarce. Cortes purta pe piept o cochilie albă montată în aur, asemănătoare bijuteriei vântului, iar întîmplarea a vrut ca spaniolii să debarce în Mexic exact la data când, după calculele aztecilor, zeul exilat trebuia să se reîntoarcă. Obsedat de legendă, Moctezuma a fost convins de la început de inutilitatea rezistenței. Își trimitea luptătorii să moară pentru o cauză dinainte pierdută. De altfel, armatele aztece luptau numai când luceafărul de dimineață era invizibil. În rest
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
începea să perceapă când și alături de cine se putea simți relativ liniștit, să cunoască orarele, obiceiurile, controalele. Nu-l mai revăzu pe Tiberius. Odată, pe când se credea singur și privea spre apus, încercând să descopere umbra Pandatariei, insula unde era exilată mama sa, se apropie de el un libertus imperial. Germanicus îi spusese: „Să nu ai încredere în ei. Au fost sclavi și îi rugau pe zei să-i elibereze dându-le moartea. Iar azi, când au puterea, trăiesc numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el, și orele de socialism științific. Moale e untul, rece zăpada, tare e piatra În lemnul ce arde, sunt capetele de vers ale unui poem pe care n-ai să-l mai termini niciodată. Tu, fericit că ți-e silă, exilat poate pe vecie, prin orașul acesta cel mai reprezentativ al scumpei noastre patrii. Dacă nu se va putea realiza Încetarea completă a polemicii deschise, atunci deosebirile de păreri trebuie să fie dezbătute principial, cu obiectivitate. Partidul Muncitoresc Român consideră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cineva pe care trebuia să îl protejez. Îi voi spune totul, sau aproape tot. Era ceva ce nu îmi permiteam să mărturisesc. Eram un cetățean american, un stâlp al comunității, dar asta nu însemna că nu puteam fi deportat sau exilat. Am început cu băiatul din jurnal. —Mă credeți? am întrebat după ce termină de notat. —De ce nu? —Otto Frank nu m-a crezut. Cel puțin s-a prefăcut că nu mă crede. I-am spus despre scrisoarea către Otto și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pline de articulații. Forma aripilor delicate și prelungi. Și Îl copleși un sentiment de venerație pentru alcătuirea minuțioasă și precisă a acestei creaturi, care nu i se mai părea dezgustătoare, ci minunat de perfectă: reprezentanta unei rase detestate, proscrisă și exilată În canalele de scurgere, care excela În arta supraviețuirii Încăpățânate, dăruită cu o agilitate și o șiretenie nemaipomenite pe Întuneric; o rasă care căzuse victimă aversiunii străvechi născute din teamă, cruzime banală, prejudecăți primitive. Era oare posibil ca tocmai izolarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Țvi. Invidia pe care Încerca să o ascundă, până și față de propria sa persoană. Invidie a cărei mușcătură perfidă o reducea la tăcere cu scuze nesfârșite, sunându-l pe Țvi și strecurându-i din senin câte o Întrebare despre regele exilat al Albaniei, antrenându-l Într-o controversă furioasă despre islamul albanez și istoria Balcanilor. La urma urmei, la examenele de absolvire avusese note ceva mai bune decât prietenul său. Tot el avusese câteva idei strălucite, pe care Țvi le folosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se pare că i-a făcut ceva servicii lui Henry În trecut. Desigur, e foarte bogată. — N-avem nevoie de banii ei... și nici de amestecul domnișoarei Bosanquet, decretează Peggy. În consecință, biata Theodora este, mai mult decât până acum, exilată. Ghicind, din puținătatea informațiilor pe care mai poate să i le transmită, că trebuie să se fi Întâmplat ceva de felul acesta, Edith Wharton Îi scrie, oferindu-i o slujbă de secretară personală. Theodora cântărește bine oferta. La o primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lungi. Femeia grasă de la balcon. Locurile goale lipsite de umbră. Mi-am cumpărat o pălărie de paie. Pentru fumător, țigările cele mai ieftine erau Nazionale, nu și când fostul soț al Dinei Vjerny, care-și savura rezidența asemenea unui prinț exilat, îmi oferea Gauloise. Din provizia mea de Schwarzer Krauser nu mai exista curând nici un firicel. Fiecare zi era un dar. Cât de departe am ajuns în prima călătorie din proprie voință, care a fost, ce-i drept, limitată în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
literară de acolo, tot mai puțin interesați de viața literară de la Cluj, Târgu Mureș sau Oradea - orașele lor de origine. Separat ar trebui analizată emigrația scriitorilor evrei, distingând între cei plecați în Occident (și având aceeași soartă cu scriitorii români exilați) și cei plecați în Israel (alcătuind acolo o grupare semnificativă a scriitorilor evrei de limbă română). Unii au plecat chiar în 1990 (Alexandru Sever, Elena Tacciu) sau după aceea. O precizare necesară: în cazul scriitorilor germani plecați din România în
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
nici ca emigrație, o reprezintă scriitorii români aflați în Republica Moldova, în Serbia sau în Ungaria. Cercetând statistic exilul românesc, după țările de destinație, înregistrăm următoarea ierarhie a preferințelor: 1. în Franța avem din 1941 până în 1989 aproximativ 60 de scriitori exilați; 2. în Germania, aproximativ 35 de scriitori români; 3. în USA, în jur de 30; 4. ar urma Israelul, cu cel puțin 30 de scriitori evrei de limbă română, dar am spus că e impropriu să vorbim de exil în
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
4. ar urma Israelul, cu cel puțin 30 de scriitori evrei de limbă română, dar am spus că e impropriu să vorbim de exil în cazul lor; 5. ar mai fi de notat Suedia cu cel puțin 10 scriitori români exilați; ar veni la rând, Canada, cu până la 10; Anglia, Australia, Olanda, cu până la 5. Curios e că Spania este preferată numai de primul val al exilului, de către vinovații participării la politica extremei drepte din România anilor '40. Analizând pe genuri
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]