571 matches
-
de mediu și de satisfacerea cererilor sofisticate ale consumatorului. În perioada postistorică nu va mai exista nici artă, nici filozofie, ci doar o îngrijire perpetuă a muzeului istoriei umane"21. Lectură kojeviană a lui Hegel, o mixtură de marxism și existențialism, este animată la Fukuyama de spiritul "ultimului om" postistoric, nietzschean, o combinație eclectică răspunzătoare în mare parte de dezamăgirea autorului. Eseul său, deși firav pe alocuri, a stârnit numeroase răspunsuri, de la Huntington la Derrida. Ultimul sesizează punctul nevralgic al eseului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o anume atenție și bunăvoință, a fost mai ales predispusă la interpretări socio-psihologice ale unor romane, în Îngerul de gips s-a văzut mai ales „nonconformismul” lui Minda și aproape deloc ideea „auto-distrugerii, a adaptării prin dezadaptare”, o temă a existențialismului, mai degrabă decât un... nonconformism „local”! Sau în Bunavestire s-a văzut un roman satiric mai degrabă, ocolindu-se problema Politicului, văzut ca mit abisal. Acest reproș apropo de Bunavestire, îl fac și acelor critici francezi care s-au ocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
criticul și filozoful Ion Ianoși, cel mai „mansuet”, singurul elegant dintre „cei patru”, care neagă, e drept „mesajul politic” al cărții - un erou al vremii noastre ce se distruge fastuos și irezistibil, sub flamura unei fraze din Nietzsche, „profesând” un existențialism care nu are legătură cu „noua nostră societate” -, dar care mă pune în filiație, totuși, cu nume mari ca Dostoievski și altele, recunoscându-mi meritele literare. Ion Ianoși care, peste câțiva ani, în primăvara lui’84, mi-a scos din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
admiteau că trebuie să se renunțe la subiecte tradiționale precum frica, angoasa, agresivitatea, învățarea etc. solicitând să se abordeze alte subiecte precum suferința, înțelepciunea, demnitatea, bucuria, experiențele neplăcute ș.a.m.d. Miguel de Unamuno (1864-1936), filosof spaniol, unul dintre reprezentanții existențialismului contemporan, s-a preocupat în meditațiile sale asupra studiului omului real, concret, așa cum îl definea el ,,omul în carne și oase”. În viziunea sa, științele și filosofia cunosc un proces de decadență teoretico-metodologică datorată numeroaselor specializări care blochează instituirea unui
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
viața cotidiană, în problemele de educație și de muncă, precum și în situația persoanelor care suferă de afecțiuni emoționale. Autorul poate fi considerat unul dintre fondatorii pragmatismului american în investigația filosofică. Sören Kirkegaard (1813-1855), filosof danez, trebuie considerat unul dintre precursorii existențialismului contemporan. Autorul vorbește despre trei moduri de existență umană: estetică, etică și religioasă. Modul estetic apare ca fiind dominat fie numai de scopuri senzuale, fie numai de scopuri intelectual-raționale. Cel de-al doilea mod existențial, cel etic, este caracterizat de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Cel de-al treilea mod existențial, cel religios, este legat funciarmente de divinitate și se confruntă cu un conflict între imperativele credinței și cele reale ale nevoilor umane. Martin Heidegger (1889-1976) rămâne cel mai important și mai original reprezentant al existențialismului contemporan, capodopera gândirii sale filosofice fiind lucrarea ,,Ființă și timp”. Lumea în care trăim, în optica acestui gânditor, prezintă trei caracteristici fundamentale: factualitatea, existențialitatea și decăderea. Factualitatea semnifică simplul act de existență în această lume. Cea de-a doua caracteristică
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
să includă evantaiul imens de materiale inclus în conștiință ca fenomene, ca experiențe unice. Metoda fenomenologică încurajează subiectul să raporteze ceea ce este firesc, respectiv conținutul, impresiile, asociațiile interpersonale etc. Jean Paul Sartre (1905-1980) este considerat cel mai reprezentativ gânditor al existențialismului contemporan. Inițial, autorul și-a propus cunoașterea tezelor fenomenologice formulate de Husserl, iar mai apoi gândirea filosofică a lui Heidegger, motiv pentru care se va deplasa în Germania obținând o bursă de studii. Teza esențială a curentului de gândire fundamentat
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
despre alegerea umană poate fi privită ca fiind una radical subiectivistă sau individualistă, deoarece nu există posibilități generale asupra cărora ar trebui să se fixeze în opțiunea/alegerea sa. Fără îndoială, pot fi identificate o serie de trăsături comune între existențialismul lui Sartre și dialectica existențialistă a lui Kirkegaard. Ambii tratează un gen negativist de filosofare, deoarece ambii determină existența umană dinspre fenomene negative: frica, disperarea, lipsa. În mod similar, Kirkegaard determină ca și Sartre subiectivitatea fundamental ca negativitate, deoarece subiectul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
transcendente, ca acela al «spațiului mioritic», fără să bănuiască de fel că Miorița păștea iarbă verde (și că românul numește vedeniile celor zăltați «cai verzi pe pereți»). Este cazul să nu se mai facă uz de asemenea vechi recuzite ale existențialismului, ca poeții să se trezească la viață, să se integreze ritmului de construcție și de creație, caracteristic culturii noastre și marilor lor înaintași, glasurile inimii și timpului.“ (România literară, 22 iulie 1971) „Una dintre calitățile cel mai rare ale unui
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
teoria actelor psihice ca acțiuni, i-au fost model în constituirea concepției sale antropologice. Pe linia izvoarelor operei lui Ralea, mai trebuie amintit bergsonismul care l-a atras în tinerețe, dar pe care l-a respins mai târziu precum și influențele existențialismului și fenomenologiei. În același timp, trebuie amintite afinitțile sale cu cercettorii din psihologie care întrebuințeaz metode cu caracter obiectiv. Acesta este și motivul pentru care cele mai multe cercetri ale lui Ralea merg pe linia tradiției franceze privind metodele de investigare a
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
a luxului, adesea tot în domeniul vestimentar, însă de această dată la cel mai înalt nivel. Dior a luat locul librăriei editurii Gallimard, iar bijuteriile Cartier au înlocuit discurile lui Raoul Vidal. Pas cu pas, luxul cucerește vechile fiefuri ale existențialismului. II. Atracția Parisului Parisul concentrează puterea politică, o populație și un patrimoniu care reprezintă o parte esențială din bogăția și potențialul Franței. Puține dintre orașele lumii centralizează într-un spațiu atît de restrîns atîta valoare socială, încorporată în indivizi, atîta
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
nimic și nu dă doi bani, la propriu, pe rafinamentele civilizației. Edițiile publicate de C. din opera de tinerețe a lui Marin Preda și din memorialistica lui Mihai Beniuc au oferit de fiecare dată un aport de noutate în interpretare: existențialismul de tinerețe al lui Preda a apărut mai clar, iar studiul despre Beniuc propune un scriitor angajat, dar nu comunist, ci naționalist, în preajma viziunii legionare. În „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, C. a publicat fragmente dintr-o istorie a literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spațiul ideilor (sensurilor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
O serie de fatalități, care țin de genuinul lor caracterologic, oriental-balcanic, dar și de experiența vieții lor anterioare, le compromit dorința de comunicare și șansele de îngemănare. E acum, în evoluția romancierului, o perioadă când acesta intuiește marile teme ale existențialismului francez (incomunicarea, singurătatea paradoxală a insului în lume, solipsismul), care pătrund în proza europeană. Ele animă romanele scrise și publicate de P. în ultimii ani ai celui de-al doilea război mondial: Carlton (1944), Adăpostul Sobolia (1945). Astfel, personajele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
sfera medicinei, a psihiatriei și a psihologiei, prin convertirea lor în pulsiuni. Fenomenele considerate altădată pasiuni rămân obiectul moralei și al filosofiei, iar pulsiunile devin obiect de studiu pentru psihologie și psihiatrie. Acum se conturează două direcții noi: psihanaliza și existențialismul, cu tematică dacă nu comună, cel puțin complementară. Secolul XX cunoaște încă din primii săi ani o remarcabilă dezvoltare a mișcării de igienă Mintală. În 1903, C.W. Beers, un fost bolnav psihic remis, publică o carte interesantă: The mind
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
L. Binswanger), care pune accentul pe „istoria vieții interioare” a persoanei; psihologia persoanei este considerată o „istorie personală de viață”; acest model a fost inspirat de psihanaliză (S. Freud, M. Robert), dar și de analiza fenomenologică (E. Husserl) și de existențialism (M. Heidegger); un rol important este atribuit evenimentelor vieții trăite de individ (E. Minkowski, K. Jaspers, S. Freud, K. Schneider). Ținând cont de aceste aspecte, se poate reprezenta schematic oscilația personalității (P) între sănătatea mintală (SM) și boala psihică (BP
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Unitatea indisolubilă a celor două reprezintă una dintre axiomele materialismului dialectic, „o existență în afara timpului este o absurditate tot atât de mare ca și o existență în afara spațiului” (Engels). în secolul XX, cea mai influentă concepție despre timp a fost produsă de existențialism. Heidegger creează conceptul de Timp, văzut oarecum secundar, în legătură cu cel de Ființă, timpul devenind o realitate materială și palpabilă numai atunci când este interogată Ființa. în conferința care a stat la baza marii sale lucrări despre Ființă și Timp, Heidegger, încorporând
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
podișurile și câmpiile eurasiatice [...] Pentru un popor vechi, ancorat în aceleași locuri, cum este poporul român, teritoriul național constituie o parte integrantă a propriei sale existențe”. Ar fi prea mult și, în orice caz, o alăturare nefericită dacă am pune existențialismul, în special cel heideggerian, ca fiind una dintre sursele de inspirație în conturarea ontologiei naționale în atemporalitatea etnică a ființei naționale. Deși se poate observa folosirea unor cuvinte din registrul unor curente filozofice dragi protocroniștilor în scrierile lor, inserarea acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spa‑ țiul ideilor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Agonie a creștinismului, publicată în 1925, face o paralelă între pierderea valorilor morale și dispariția civilizațiilor, în plus, psihanaliza lui Freud, adevărată "revoluție copernicistă" a gîndirii, descoperă o altă latură a funcțiilor umane, împreună cu fenomenologia germanului Edmond Husserl și cu existențialismul compatrioților săi Karl Jaspers și Martin Heidegger, acesta din urmă scoțînd în evidență caracterul "absurd" al lumii în care trăim. La cehul de limbă germană Franz Kafka, ale cărui povestiri și romane vor fi publicate după moartea sa (în 1924
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
pare că Franța este cea care exercită influența cea mai puternică. Prin romanele sale, prin operele sale teatrale, filosofice și de critică, prin audiența de care se bucură timp de zece ani în rîndurile tinerilor tezele și atmosfera intelectuală a existențialismului, Sartre domină această primă etapă ilustrată și de opera lui Albert Camus ("Străinul", "Ciuma" etc.), pictor al absurdului și al unei revolte temperată de umanism. Opera lui Montherlant, romancier, dar mai ales autor dramatic ("Regina moartă", "Port-Royal"), ca și permanența
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Curente estetice contemporane (1972), La Rochefoucauld. Aventura orgoliului (1973) și Vitralii (1978). Dacă în prima carte expune principalele teorii estetice ale secolului al XX-lea, trecând în revistă ideile lui Georg Lukács, Edmund Husserl, Martin Heidegger, promotori ai structuralismului și existențialismului, dar mai ales pe cele ale lui Max Bense, cu a sa estetică informațională, în Vitralii dezvoltă concepte (eonul estetic, entropia, opera deschisă) și le exemplifică divers cu lucrările lui Albrecht Dürer, cu imnurile orfice, cu Don Quijote, E. A. Poe, Baudelaire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
că nu există temă sau problemă literară în legătură cu care Streinu să nu aibă idei originale și incitante. El scrie cu egală competență despre stil critic, judecată literară, conceptul modern de poezie, romanulroman, suprarealism, critică și metodă, tipologie literară, artă și existențialism, lingvistică și filologie, inovație și tradiție, național și universal, clasic și modern, tipare spirituale, artă și natură, spirit polemic, clasicismul folcloric. X "Să vă spun un basm japonez, dintr-o culegere tipărită la noi acum câțiva ani - ne avertiza în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și China se vor înțelege, valorificîndu-și mai curînd complementa ritățile, decît ascuțindu-și contradicțiile, nu vom avea totuși un război global. Dar după... Ar fi păcat, de dragul unității, căci nu există decît un bun comun: pacea. c) Ego și Sine Existențialismul modern (S. Kirkegaard) sau expresionismul (E. Munch) pot fi expresii caracteristice ale vremurilor din urmă. Conflictul este în primul rînd în noi, căci am uitat cine suntem, am devenit schizoizi și cum ce este înlăuntru este și înafară... Egoul este
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
evoluția către gloriosul spirit al modernității. Abia ceea ce s-a petrecut în filosofia apuseană a veacului XX a putut reprezenta o posibilitate de reală evaluare a gândului în înfățișarea sa bizantină. Este vorba, desigur, de reacția pe care fenomenologia și existențialismul au exprimat-o față de pretențiile ridicate de un model cultural ce se găsea ancorat în credința că totul poate fi redus la esențe, că aceste abstractizări contează și nu concretul reprezentat de existența și experierea umană, ca și de propriul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]