725 matches
-
UTC au fost o vreme (’69-’71) mai mult decât plăcute: discoteca de sâmbătă, excursii cu chitariști și „mag-uri”, reviste și cenacluri. Acea lume părea să fie a noastră, să poată deveni a noastră. Citeam Les poets maudits, filosofie existențialistă, romane premiate cu Goncour. Gustam deliciile prozei apusene în așteptarea celei latino-americane. Luam distanță față de cultura sumară și improvizată a generației părintești. Ne băteam cu societatea de consum în plină societate a cincinalelor în patru ani și jumătate. Nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pare rău, da’ n-am putut „vedea” niciodată: „clasa muncitoare”, „țărănimea”. Conceptele mi se tulburau de reprezentări. Epistemologii ar zice că psihologizam realitatea. Je m’en fiche et je m’en contre fiche. Când se discuta problema morții în perspectivă existențialistă (ființo-neantistă), eu vedeam trupurile bunicilor, capacul sicrielor, mai târziu am asistat trei oameni să moară și am spălat doi morți, că n-avea cine. Mi-am pus mereu întrebarea, da’ de ce fac filosofii atâta zgomot în jurul morții personale. Marea problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
citind numai cărți consonante cu stările mele de greață, de inautentic, de absurd, de teamă și delăsare nesfârșită. Dacă nu m-am prăpădit atunci e datorită prietenilor pe care i-am avut... După mai bine de un an de trăiri existențialiste am început să mă satur de mine, apoi am început să mă urăsc. „Da’ tu de ce te tot lamentezi atâta, mă întreba Marlen? Nu-ți funcționează scula, te-a părăsit iubirea vieții tale și ai nevoie de o scuză metafizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
premisele dezvoltării unui univers grotesc în care valorile sunt răsturnate, non(eroii) sunt alienați, anxioși, puternic instinctuali, iar societatea este percepută ca un mecanism monstruos și absurd, a cărui singură menire este strivirea individului devenit nesemnificativ. Ca toți marii gânditori existențialiști, Camus are sentimentul evidenței absurdului, care este o revelație prin trăirea personală, afectivă, este un sentiment confuz, nedeterminat și totuși sigur. Această evidență inundă pe neașteptate afectul și poate fi comparată cu o senzație de “greață” (greață trăită la nivelul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
au aderat niciodată la partidul comunist), în fond nihiliști, printr-un tir neîntrerupt împotriva tuturor valorilor zise burgheze, a tuturor noțiunilor care consacrau o viziune despre lumea stabilă și o morală nezdruncinată. Poziția a fost denumită întîi cu un înțeles existențialist "angajare", și în numele ei chemat la judecată Flaubert, care a fost făcut responsr ii de represiunea Comunei din Paris fiindcă n-a luar atitudine în timpul acelor evenimente. Astăzi poziția se numește mai simplu și mai modest: "contestare". Gesturile care o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bènuit, generând tot felul de speculații de infracționalitate tèinuitè, Nume de cod, Shakespeare! Sè nu se supere domnul plutonierul major, dar de data asta îmi voi ține gură, nu am de gând că în astfel de momente sè fac teorii existențialiste, desi tare mult mi-ar fi plècut sè-i dau cel puțin un citat din Camus, Strèinul, Nume de rețea, Strèinul! Matei a fost oprit de echipajul de poliție în timp ce a întors mașină, trecând pe linia continuè, de pe o bandè de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
impresia că diferitele linii de argumentare converg și că conținutul lor ar putea fi interpretat și sintetizat în expresia: «punerea noastră în discuție». Este o expresie făcută celebră de Heidegger și pe care o regăsim, ca motiv dominant în filosofia existențialistă, mai ales de limbă germană. Punerea în discuție are origini îndepărtate, la Augustin, care în cartea a IV-a a Confesiunilor, descrie starea sa sufletească pe care o avea ca adolescent, puternic zdruncinat de moartea unui prieten drag: «Factus eram
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
propria legătură pe iubirea izvorâtă din comuniune. Comuniunea își are fundamentul în structura persoanei însăși; este un act original prin intermediul căruia persoana «ia asupra sa, își asumă destinul, suferința și bucuria, datoria celorlalți». Ea face trimitere la elemente familiare literaturii existențialiste precum dăruirea, disponibilitatea, fidelitatea creativă. Realizarea unei astfel de forme de viață cere renunțarea la egoism, și deci, umilință. Comunitatea personalistă, ca persoană de persoane, are o vocație proprie: să realizeze acele condiții care să permită fiecăruia să fie deplin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
lung pentru statura lui. - Eu sunt Valerian și mi se spune că sunt cel mai înțelept, adăugă. Ieronim s-a gândit la Boddhisattva pentru că a voit să detașeze problema libertății din contextele în care a fost dezbătută până acum - iudeo-creștin, existențialist, marxist - și s-o plaseze într-o altă perspectivă, într-o perspectivă nouă. Și ca să nu spună de la început că este nouă, a camuflat-o sub un termen exotic: Boddhisattva... Așa este, Ieronim? - Cam așa, răspunse Ieronim, zâmbind melancolic. Pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de colegi cam ciudați la Universitate, cu care mergea prin cluburi, bând gin tonic și nenumărate cafele. Se îmbrăca la întruniri întotdeauna în costume elegante cu cravate asortate. Discutau cu toții despre existență, despre neant, despre profesie, considerându-se cu toții niște “existențialiști”, grație comportamentului lor inconsecvent de cele mai multe ori. Poate că erau de fapt niște firi capricioase numai, sau niște egoiști pur și simplu. Ceea ce înțelegeau cu siguranță era faptul că nu se voiau cu niciun preț realiști, întocmai ca eroii romanelor
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
comportamentului lor inconsecvent de cele mai multe ori. Poate că erau de fapt niște firi capricioase numai, sau niște egoiști pur și simplu. Ceea ce înțelegeau cu siguranță era faptul că nu se voiau cu niciun preț realiști, întocmai ca eroii romanelor franțuzești existențialiste, pe care le devorau cu plăcere. Încercau doar să-i imite, luându-i drept modele complexe de simțire și trăiau chiar angoasele lor pe pielea fiecăruia. Codrin deprinsese în timp obiceiuri cam costisitoare și maniere mai puțin elegante, în virtutea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
un mormânt din blocuri de ciment, luminat cu tuburi fluorescente. Fortuna dorea să-l despăgubească. Găsise o metodă să-i facă semn fufei de Myrna, scoțând-o din vreun metrou, de la vreun pichet de grevă, din patul picant al vreunui existențialist eurasian, din mâinile vreunui negru budist, dintr-o sesiune guralivă de terapie în grup. — Ignatius, ești în maghernița asta? întrebă Myrna cu vocea ei plată, directă, ușor ostilă. Bătu din nou în jaluzele, uitându-se încordată prin ochelarii cu ramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
față. — Am citit filozofie, În special filozofie politică, știi, Benjamin, Adorno, Gramsci, un pic din Žižek... În special Deleuze. Chestii de genul ăsta. Îmi plac. Îmi plac lucrurile abstracte, cred, iar filozofia - o iubesc pur și simplu. În special filozofia existențialistă. Asya și-a aprins altă țigară și a Întrebat printre fuioarele de fum: — Dar tu? Armanoush a recitat o listă nesfârșită de scriitori de ficțiune, În cea mai mare parte ruși și est-europeni. — Vezi? a spus Asya Întorcând ambele palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și a văzut-o pe Asya stând la birou, citind o carte și ascultând muzică În căști. — Ce asculți? a Întrebat tare Armanoush. — Ce? a strigat Asya. Johnny Cash! — A, da, sigur! Ce citești? — Omul Irațional: Un Studiu Asupra Filozofiei Existențialiste, a răspuns aceeași voce tare și sigură pe ea. — Nu e și asta un pic irațional? Cum poți să asculți muzică și să te concentrezi asupra filozofiei existențialiste În același timp? — Se potrivesc perfect, a remarcat Asya. Atât Johnny Cash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cash! — A, da, sigur! Ce citești? — Omul Irațional: Un Studiu Asupra Filozofiei Existențialiste, a răspuns aceeași voce tare și sigură pe ea. — Nu e și asta un pic irațional? Cum poți să asculți muzică și să te concentrezi asupra filozofiei existențialiste În același timp? — Se potrivesc perfect, a remarcat Asya. Atât Johnny Cash cât și filozofia existențialistă sondează sufletul uman ca să vadă ce e Înăuntru și, Întristați de ceea ce-au găsit, fiecare Îl lasă deschis! Înainte ca Armanoush să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
voce tare și sigură pe ea. — Nu e și asta un pic irațional? Cum poți să asculți muzică și să te concentrezi asupra filozofiei existențialiste În același timp? — Se potrivesc perfect, a remarcat Asya. Atât Johnny Cash cât și filozofia existențialistă sondează sufletul uman ca să vadă ce e Înăuntru și, Întristați de ceea ce-au găsit, fiecare Îl lasă deschis! Înainte ca Armanoush să poată medita la asta, cineva a bătut la ușă chemându-le pe amândouă să prindă ultimul tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Dar cartea Închinată tatălui său, Întîmpina cel puțin o piedică. Tatăl lui se născuse În cutare zi și murise În cutare zi. Primul lucru de care e În stare un nou-născut este să moară. De la tragicii greci pînă la filozofii existențialiști, toată lumea era de acord: Încă de la nașterea sa, omul e destul de bătrîn ca să moară. Între nașterea și moartea tatălui, se născuse el Însuși. Iată planul pe care trebuia să-l urmeze. Pentru ca tabloul să fie complet, așa cum Îți cauți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a Înapoiat-o de parcă i-aș fi Împrumutat o batistă. Și-a luat un aer care mie mi s-a părut excesiv de disprețuitor ca să-mi spună: „Nu te Încrede În oameni de felul ăsta, Camus al tău și alții sînt existențialiști“. Ar fi preferat poate să-i scriu lui Gustave Thibon? Lui Gabriel Marcel? Prietenului lui canonicul Leclercq, autorul unui volum de Valori creștine publicat de editura Casterman? „Domnule Canonic, Albert Camus afirmă că o lume absurdă și fără dumnezeu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dumnezeu și a Bisericii“. Nu aveam nevoie să-i spun lui Prévert că sînt catolic. Scenaristul unor filme ca Trubadurii diavolului sau Copiii Paradisului Îmi ceruse să ne Întîlnim la cafeneaua Flore, ceea ce echivala, pentru tata, cu un cuib de existențialiști periculoși. Va trebui să se resemneze: nu aveam să-l mai Însoțesc În vizitele lui pioase la Librăria Arthème Fayard, nici la la creștinii de stînga de la editura Seuil. Se terminase cu Guy de Larigaudie și cu lectura din Steaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
are chef să o vadă pe Margot acum, sau, mai precis, nu vrea să o audă pe Margot. I-ar plăcea În schimb să-i vadă chipul, să vadă dacă este fericită. Înainte de a intra la facultate, fuma ca un existențialist, dansa ca un demon și arăta ca o hippiotă. Se oprea numai din cînd În cînd, ca să răcnească În celular către tatăl ei absent. I-a fost greu cu ea pe vremea aia și a Început să-i spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
macedonskiene și ale discipolilor poetului - de exemplu, revista Hermes a lui Al. Petroff din 1903, deschisă prin articolul-program al lui Macedonski „Spre ocultism. Orientări ulterioare spre teozofie și filozofie socială“, articolele lui D. Karnabatt ș.a.m.d.). Prin filtrul filozofiei existențialiste germane sau ruse, ele vor fi recuperate - în alt plan - de spiritualiștii „tinerei generații” interbelice și de suprarealiști, după cum cultul efemerului, al noutății și originalității, citadinismul vor renaște agresiv în interiorul curentelor de avangardă. A vorbi despre o „poezie de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
altor comentatori străini ai avangardismului românesc „există, în literatură, ca și în cultura populară din România, o întreagă tradiție a absurdului” (Serge Fauchereau, „Dada éxistait avant Dada”, în Phantomas, Belgia, nr. 125-127, 1974, pp. 3-5). Recuperarea poststalinistă. Dadaist, expresionist, suprarealist, existențialist, absurdist, oniric. Precursorul modern „absolut” Pe filiera indicată de Ion Vinea și sugerată de avangardiștii de la unu, în Istoria... sa, Călinescu făcuse o apropiere hazardată între Urmuz și suprarealism: „Suprarealismul român este, prin Urmuz, anterior celui francez și independent”. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
populației, apăreau primele semne ale unui consum libidinal recreativ de masă, provenind din Statele Unite și care, În deceniile următoare, avea să se extindă la ansamblul populației. Studentă la Facultatea de Medicină din Paris, Janine Ceccaldi trăi astfel din plin anii „existențialiști”, avu chiar ocazia să danseze un be-bop cu Jean-Paul Sartre, la Tabou. Puțin impresionată de opera filozofului, fu În schimb șocată de urâțenia individului, vecină cu handicapul, iar episodul rămase fără urmări. Foarte frumoasă, de tip mediteranean pronunțat, Janine avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lume pe care l-am văzut râzând. Râdea ! râsul lui venea dintr-o parte a lumii care îmi fusese până atunci complet necunoscută. Nu era râsul din vată de zahăr ars al poeților nebuni, nici râsul-plânsul căzut înspre sine al existențialiștilor de cartier care se înecau în vodcă în cele două-trei cârciumi ale boemei Galațiului. Era un râs care ieșea sincer în afară, însă nu ca o dejecție, ci cântărit mai întâi înăuntru, preumblat prin spațiul infinit al bunătății, creând reverberații
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
retrăit în poezie, eseuri, filosofie, literatură ș.a. Mereu neliniștit, incitant și agresiv, Unamuno a creat o operă variată, contradictorie, caleidoscopică și inedită, ceea ce i-a derutat pe exegeți, care l-au considerat, rând pe rând, catolic, protestant, ateu raționalist, mistic, existențialist, vitalist, pragmatist, iar ca orientare politică: monarhist, republican, socialist 4. De fapt, Unamuno a fost mereu conștient de contradicțiile sale, fie în timp ce le cultiva, fie după aceea, considerând că "biografia intimă a filosofilor, a celor care au filosofat, ocupă [din
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]