551 matches
-
decauzativizarea nu lasă urme ale rolului nici în sintaxă, nici în interpretare. Decauzativizarea aplicată unui argument intern Temă [−c−m] produce un verb inacuzativ al cărui subiect este argument intern. Decauzativizarea aplicată unei intrări lexicale al cărei argument intern este Experimentator [−c+m] produce un verb cu subiect (argument extern) Experimentator: Le vent/Jean a cassé la branche ' Vântul/Jean a rupt creanga' La branche s'est cassée ' Creanga s-a rupt' Le bruit/Jean a fâché Pierre ' Zgomotul/Jean l-
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în interpretare. Decauzativizarea aplicată unui argument intern Temă [−c−m] produce un verb inacuzativ al cărui subiect este argument intern. Decauzativizarea aplicată unei intrări lexicale al cărei argument intern este Experimentator [−c+m] produce un verb cu subiect (argument extern) Experimentator: Le vent/Jean a cassé la branche ' Vântul/Jean a rupt creanga' La branche s'est cassée ' Creanga s-a rupt' Le bruit/Jean a fâché Pierre ' Zgomotul/Jean l-a supărat pe Pierre' Pierre s'est fâché 'Pierre s-
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a poseda un obiect, ci o acțiune exercitată de un Agent asupra unui Pacient/unei Teme. Autoarea consideră că a avea este un verb de stare care conservă cele două valențe (Nom., Ac.). Argumentul extern nu este Agent, ci Posesor/Experimentator/Beneficiar. Sensul de posesie a apărut prin mutarea accentului dinspre acțiune spre rezultatul său. Între localizare, existență și posesie (valorile semantice cele mai frecvente ale verbelor avute în vedere în această secțiune), Benoist (1994)15, în cadrul gramaticii rolurilor, vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
confirmat de experiență, rămîne nedemonstrat. Postulatul nr. 2 Noi cunoaștem cu ajutorul organelor noastre senzoriale, printr-un proces de proiectare a realității exterioare obiective asupra sistemului nostru nervos. Această teză repetată de specialiști cu Changeux în frunte este cu siguranță utilă experimentatorilor care arată că anumite celule nervoase joacă rolul de filtre, operatori perceptivi în interiorul sistemului nervos. Acești operatori pot doar să indice că anumite operații de proiectare pot fi efectuate. Dar nu putem deduce din aceasta nici o trăsătură obiectivă a lumii
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
un nealterat sentiment al identității culturale românești" (Mihai Cimpoi) nu a găsit vreun loc în dicționarele de literatură ce au apărut în ultimele două decenii. Privind însă cu mai multă atenție la ceea ce se întâmplă, la inflația de experimente și experimentatori, la goana după succese imediate cu muncă cât mai puțină, talent cât a dat Domnul și cititori într-o generație viitoare, dar mai ales după ce am citit această carte, Basarabia sau drama sfâșierii, patetică prin titlu și mesaj, am început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tatonarea ei, Natura a Îmbrăcat evoluția În mulțime de forme care, rând pe rând, au deținut hegemonia, pierzând-o desigur „a doua zi“: mineralul, biologicul, umanul... și cam atât. Și toate cu suflet. Miră? N’ar trebui, vă spune un experimentator Înrăit. Suflet e În toate, doar cantitatea diferă. Și tot evolutiv, adică crescând... ceea ce experimentul definește ca biocâmp, sau emanație de negentropie, perfecțiune ideatică. Deci: Mineralul: piatra, ori metalul, ori apa, ori pământul, ori aerul, așa “moarte” cum le vedem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cărțile, nu neapărat de matematică dar În special de biologie, e spațială, ceva ca o căpiță de fân... Dacă prostia e În acest moment sinonimă cu această căutare mai degrabă În zadar, atunci Natura e mai dihai; pentru că ea, supremul experimentator, dispune de un laborator cât tot Universul și de toate resursele acestuia, pe care le folosește după bunul său plac, bașca o vastă bibliotecă, adică istoria aceluiași Univers, care consemnează toate prostiile de până acum. Prostii, căci dintotdeauna Natura a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
istoriei, Tacitus pare-mi-se, spune că ea ne Învață că greșelile trecutului trebuie musai repetate... Șansele de reușită sunt deci și mai mici, dar nu-i bai. Asta va fi sancționată prompt de rezultat, acela care se Întoarce Împotriva experimentatorului Însuși. Precum vreun câine de luptă, un Rottweiler de pildă, care-și atacă stăpânul ori, mai subtil, copilul aceluia. O limită, nu-i așa? À propos: animalul nu e prost; el nu cercetează, ci doar Își investighează mediul. Priviți gesturile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dă dovadă de cooperare. Și i-am propus nu smoala ca deunăzi, ci un post de ajutor de fochist. M’a refuzat cu nerușinare, pretinzând că mai are oarece experimente de făcut. Adică vânzând castraveți grădinarului, căci eu sunt un experimentator pur sânge, chiar mai dihai decât el, acela care pretinde că din asta trăiește, deși pentru mine e doar un hobby. Cum așa? Păi eu creez câte ceva nou-nouț, după care-i monitorizez comportamentul. De e bun, rămâne. De e rău
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
drumul i se va Întretăia cu cel al restului clanului, va vrea să i se alăture. Tot vai de el, de astă dată din partea propriului clan, căci nu mai miroase la fel; e un străin deci. Să presupunem că un... experimentator milos Îl protejează, În interiorul teritoriului clanului, vârându-l Într’o cușcă. În clipa când va reuși să-și impregneze mirosul specific, va fi acceptat cu bucurie, chiar dacă el este o gură În plus, căci interesul speciei, o populație cât mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
grupul de apartenență. 5.6. Obediența față de autoritate Sînt deja bine cunoscute experimentele desfășurate pe această temă de către S. Milgram (1974), începînd cu 1963, în cadrul cărora subiecții "administrau" șocuri electrice unor persoane care comiteau erori și care erau complici ai experimentatorului -, ce simulau efectele "trăirii pedepsei" datorate "memorării necorespunzătoare" a unei liste de asociații verbale. Aceste experimente au scos în evidență predispoziția subiectului uman de a se supune autorității, deși cererile acesteia sînt nerezonabile și iraționale. Nivelul de obediență al subiecților
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
era de părere că experimentul se abate de la cele mai elementare reguli de etică. Cu toate acestea, S. Milgram și-a luat toate măsurile de precauție necesare. întrebați fiind cît de departe vor merge monitorii în această cerere absurdă a experimentatorului, deopotrivă studenți (deci persoane cu un status similar cu cel al participantului naiv la studiu), cît și experți psihiatri din celebrul departament de profil de la Yale (chemați să judece natura "normală sau patologică" a comportamentului uman) au decis că cei
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
2002. O altă replică parțială a experimentului lui Milgram a fost condusă de Derren Brown și transmisă pe Channel 4 în Marea Britanie în The Heist (Slater, Antley, Davison, Swapp, Guger, 2006), cu rezultate practic identice în registrul comportamental. Atunci cînd experimentatorul le amintea subiecților că sînt responsabili pentru acțiunile lor (pot decide ce nivel al șocurilor trebuie administrat, indiferent de "recomandări"), obediența scădea vertiginos, în SUA, Australia, Germania și Olanda ajungîndu-se la un nivel apropiat de 0%, ceea ce demonstrează suplimentar însemnătatea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
haine care să le întrețină anonimatul, ca niște mantale lungi, cu glugi de tipul Ku Klux Klan, iar în cea de-a doua, haine comune, obișnuite, particularizate. Rolul subiecților a fost acela de a aplica șocuri electrice unor complici ai experimentatorului, care erau învățați să greșească într-o sarcină de învățare. S-a constatat că subiecții din prima grupă aplicau șocuri electrice de intensitate considerabil mai ridicată, pierzîndu-se sub anonimat, ceea ce l-a făcut pe cercetător să conchidă că deindividualizarea conduce
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
a îi ajuta pe alții este mai redusă (Mastain, 2007). Definit drept disponibilitate a subiectului de a l ajuta pe "celălalt" în nevoie, comportamentul prosocial a fost examinat în spații accesibile, precum diverse locuri publice, în care un complice al experimentatorului adresa unui naiv rugămintea de a fi direcționat "în găsirea unei adrese necunoscute", solicita "să i se schimbe o bancnotă în bani mărunți" sau, în situația unei "mici urgențe" (își pierdea "din greșeală" un obiect personal, precum un portmoneu) sau
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
a lui R. Levine, A. Norenzayan și K. Philbrick, ancheta s-a derulat în 23 de orașe mari de pe glob, plecînd de la trei tipuri de comportament de sprijinire în situații specifice: a alerta un trecător (de fiecare dată complice al experimentatorului) căruia i-a căzut un obiect personal (portmoneu, pix etc.), a-l ajuta să ridice un teanc de reviste care s-au risipit neașteptat pe trotuar și a asista un "orb" să traverseze strada. Rezultatele au indicat că rata de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în momentul întîlnirii, are nevoie de un sprijin urgent, acest gen de conduită mărturisește implicit despre cît de coezivă este comunitatea examinată, despre cît de firesc și de intens "ne pasă" de ceilalți. Studiile clasice verificau prin intermediul unor complici ai experimentatorului activarea cîtorva scenarii "clasice": cît de dispuși sînt trecătorii să ajute "o bătrînică neputincioasă" sau, după caz, "un nevăzător să treacă strada", cît de prompt se sare în ajutorul unei persoane care face o "luxație" sau, mai grav, are o
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
împărțiți în trei grupuri de câte 12 persoane, cărora li s-a cerut să indice individual (prima condiție), în ordinea preferinței, 5 jocuri dintr-o listă de 12 scenarii competiționale, care variau din punct de vedere al nivelului agresivității. Apoi experimentatorii le-au distribuit subiecților echipamente de culoare neagră și albă, dându-le ca sarcină, de data aceasta, să ia o decizie de grup (ce-a de-a doua condiție) în privința competiției în care vor să se implice. Rezultatele obținute nu
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
pe care-i dăm, că ariile vizuale ca și cele legate de vorbire, sunt mult mai răspândite pe cortex decât se credea și anumite arii sunt mult mai specializate. Studiindu-se maimuțe care au reusit să învețe să comunice cu experimentatorul (un subiect a învățat în jur de 200 de simboluri pe care le folosea), maimuțe care n-au vorbirea pentru că nu au un aparat fonic, anatomic nu sunt dotate cu așa ceva, s-a constatat că utilizarea simbolurilor nu era legată
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ci și afectiv sau educvașional ne diferențiem... Dacă considerăm că diferențele sunt mici și nu influențeză imaginea noastră ca un tot, totuși ele sunt diferențe pe care nu le putem neglija. Ceea ce știm, ceea ce ne comunică experiențele neurofiziologice, este că experimentatorii amintiți mai sus arătau subiecților schema unei case, o schema a unui câine, a unui scaun, a unei mese, și nu fotografii cu case, mese, scaune, câini. Subiectul răspundea de fiecare dată corect. Asta înseamnă că nouă ne ajunge doar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor. Cererea va deveni operanta numai atunci cand va cuprinde toate piesele prevăzute. 1. Specia .............................................. 2. Subspecia ........................................... 3. Solicitantul ......./(numele și adresa).............. 4. Autorul ............/(numele și adresa).............. 5. Denumirea: - provizorie ............................ - definitivă ............................ 6. Informații pentru experimentator: - zona de cultură ...................................... - condiții de cultură .................................. - grupa de maturitate .................................. - direcția de producție ................................ - recomandări suplimentare necesare unei experimentări speciale ........... 7. Originea și modul de obținere În cazul hibrizilor, indicați formulă și precizați dacă este liberă sau secretă. ....................................... În cazul în care
REGULAMENT din 3 februarie 2003 privind testarea şi înregistrarea soiurilor de plante de cultura. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148064_a_149393]
-
oboselii și a monotoniei în rândul muncitorilor. În fapt, tema generală era relația dintre productivitate și schimbările manipulate la nivelul condițiilor fizice de muncă (Roethlisberger și Dickson, 2003). Din primele cercetări de la Hawthorne au fost inferate două efecte: (a) efectul experimentatorului - schimbările produse de experimentatori au fost interpretate de muncitori ca un semn de implicare din partea managementului, ceea ce a reprezentat un stimulent bun pentru moralul și pentru productivitatea subiecților, și (b) efectul social - fiind separați de restul lucrătorilor, participanții la experiment
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
în rândul muncitorilor. În fapt, tema generală era relația dintre productivitate și schimbările manipulate la nivelul condițiilor fizice de muncă (Roethlisberger și Dickson, 2003). Din primele cercetări de la Hawthorne au fost inferate două efecte: (a) efectul experimentatorului - schimbările produse de experimentatori au fost interpretate de muncitori ca un semn de implicare din partea managementului, ceea ce a reprezentat un stimulent bun pentru moralul și pentru productivitatea subiecților, și (b) efectul social - fiind separați de restul lucrătorilor, participanții la experiment au dezvoltat diverse legături
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
1.3. Studiul experimental al rețelelor de schimb Paradigma de cercetare utilizată în majoritatea studiilor asupra rețelelor de schimb constă în colectarea datelor potrivit unor designuri experimentale în care: (a) configurația relațiilor de schimb (forma rețelei) este stabilită inițial de experimentator și nu poate fi modificată de acțiunile subiecților, (b) relațiile de negociere a unui stoc de resurse înlocuiesc (operaționalizează) relațiile de schimb, (c) ocupanților pozițiilor din rețea li se permite să facă un singur schimb sau mai multe (în funcție de tipul
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
la cantitatea de resurse ce urmează a fi împărțite în relațiile de schimb la care nu sunt conectați (de exemplu, în figura 4.2, A nu cunoaște forma rețelei și resursele pe care D și E le pot negocia). Astfel, experimentatorii restricționează posibilitatea subiecților de a-și compara câștigurile personale cu ale altora și elimină efectele produse de principiul echității. Potrivit lui Burgess și Nielsen (1974), dacă raportul dintre inputuri și outputuri pentru un actor i diferă în mare măsură de același
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]