890 matches
-
calitative: "Metodele cantitative de analiză de continut se bazează pe tehnici de eșantionare, descompunere, de codare, de numărare, de corelare, de comparare, de punere în relație și alte analize matematice și statistice destinate să descopere proprietățile non-imediate ale elementelor documentului. Explicitarea acestor proprietăți permite în mod esențial întocmirea unor comentarii asupra "modului cum" documentul creează sens și produce efecte într-un context sau altul."98 Spre deosebire de acestea, metodele calitative nu mizează pe statistică elementelor componente ale unui document, ci pe interpretarea
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
scheme care să reflecte, în conformitate cu propriile convingeri, o posibilă topografie a relaționării dintre lumea sacrului și cea a profanului, între care omul se situează. Cel de-al doilea capitol, denumit asemenea cărții de față Reprezentarea vizuală a sacrului -, se dedică explicitării conceptului de reprezentare, un termen cu înțelesuri extrem de complexe și implicații în diverse domenii ale cunoașterii. Din aceste motive, am ales ca în actuala cercetare să ne limităm la acele sensuri rezultate în urma aplicării acestei noțiuni în domeniul vizualului, căutând
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
operelor în cauză dacă este permisă o astfel de expresie -, atunci când acestea trec din spațiul de cult, în cel public (laic) al muzeului 530. Răspunsul este unul evident, deosebind faptul că opera de artă sacră nu poate fi prezentată fără explicitarea înțelesurilor sale religioase, a sensului ei spiritual și a datelor ce țin de specificul cultural din care provine 531. Deși încearcă să sugereze sau chiar să recreeze aura de sacralitate a acestor exponate, numeroasele amenajări muzeografice de acest gen nu
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
informațiile, totul intră în ordine. Dacă se mențin pe poziții, se va putea reveni la unul sau altul dintre intervievați. Cînd n-am putut decide, am lăsat opțiunile ca atare, folosind, din prudență, condiționalul. 1.3.3. Planul lucrării După explicitarea principalelor reguli pe care se întemeiază dezvoltarea cadrului nostru conceptual, precum și a surselor utilizate, vom prezenta planul pentru analiza europartidului social-democrat. Atenția acordată celor două problematici evocate determină structura acestei cărți. Prima parte se ocupă de morfologia extraparlamentară a social-democrației
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
asupra greutății noastre în a înțelege și a reprezenta simbolic și moral tot răul asumat de corupție la toate nivelurile. E bine să ținem cont de acest aspect. În acest sens, prima urgență ce se impune constă în reprezentarea și explicitarea izvoarelor morale care, deși supuse acestui atac puternic al consumismului, sunt ceea ce constituie limfa vitală pentru cercetarea noastră despre o viață bună, despre o viață trăită cu autenticitate. În felul acesta vom lua din nou la conștiință că prima mare
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
o viață bună, despre o viață trăită cu autenticitate. În felul acesta vom lua din nou la conștiință că prima mare amenințare împotriva autenticității la care aspirăm este corupția. Trebuie să trecem deci printr-o pedagogie populară, la activarea și explicitarea cadrului de bază al vieților noastre, al intuițiilor morale și spirituale care susțin existențele noastre, pentru ca acestea să nu se rostogolească înspre lipsa de sens. Această atitudine este provocată de faptul că, acțiunea consumistă a transformării nonvalorii corupției în valoare
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de aceea e necesar ca aceste intuiții să găsească o reînnoită existență în discursurile noastre interpersonale, în discuțiile noastre cotidiene, în reflecțiile și în argumentările noastre. Pentru a spune împreună cu Charles Taylor, filosoful cel mai angajat în această operă de explicitare a căutării de autenticitate: „noi avem nevoie de limbaje noi ale rezonanței personale, pentru a ne întoarce și a face vii bunuri umane, cruciale pentru noi”. Capitolul II Înțelesuri ale corupției Începând de la cuvântul însuși, în etimologia sa, a spune
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
poate părea riscantă și hazardată câtă vreme privim divinația ca pe un act, practică sau artă particulară extrem de individualizată. În plus, varietatea tehnicilor complică foarte mult lucrurile. În general, definițiile pe care ea le-a primit țin mai mult de explicitarea mecanismului lăuntric de producere a acesteia. În esență, divinația sau știința mantică înseamnă "pătrunderea gândului divin de către inteligența umană în afara considerațiilor obișnuite ale științei: o cunoaștere de natură deosebită dar întotdeauna obținută printr-o revelație supranaturală cu sau fără ajutorul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ambulanți, căruțașii, vagabonzii); țiganii, persoanele însemnate (cele care posedă semne din naștere sau care au un handicap fizic sau psihic), femeia și copilul. La prima vedere, această enumerare pare întâmplătoare și lipsită de logică. Lucrurile se schimbă de îndată ce trecem la explicitarea și argumentarea fiecărei alegeri. 9.1.1. Păstorul Aceasta pare a fi profesia care a dat numărul cel mai mare de vrăjitori, magi și, implicit, de practicieni ai divinației. Faptul n-ar trebui să ne mire, de vreme ce ei trăiesc atât
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
omului să se obiectiveze În gesturi ale lucrurilor. Rochia de in rochia de in parcă ghicindu-mi gândul vântul șugubăț Cornel Beldiman SÎnt evocate două lucruri: rochia și vîntul. Între ele gîndul neexplicitat al presupusului autor. Sau, mai curînd, observator. Explicitarea este lăsată pe seama celor două lucruri. A jocului lor. Fata, femeia, trupul ar fi superfluu să fie menționate. Și economia haiku-ului, și discreția lui impun această elipsă care, În același timp, comprimă textul și creează acea tensiune a iscodirii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
religioasă) și exprimarea ludică. Din acest unghi, textul polemic se bazează pe o dominantă referențială care presupune transmiterea tranzitivă a mesajului. Astfel, denotația asigură lectorului o adecvare reală la contextul informativ în care s-a produs intervenția polemică, precum și o explicitare suplimentară a intențiilor locutorului în schimbul polemic. Textulizarea referențială are, în polemică, rolul pe care indicațiile regizorale îl au în dramaturgie, dobândind, astfel, și o funcție metadiscursivă care avertizează lectorul asupra eventualelor deplasări spre ficțional. În secvența "Fără să vreau să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
științifică“, de cunoaștere și abordare „sistematică“ - este vorba despre un cerc „făcut“ (nu primit prin îmbrățișarea a toate), dacă nu chiar (și adeseori) „contrafăcut“, care oferă doar aparența încercuirii totale, fără rest, prezentată ca posibilitate (și reușită) de explicare și explicitare în totalitate a lumii. Un astfel de exemplu sunt sistemele filozofice și științifice care își propun să explice lumea și, nu arareori, au pretenția de a fi oferit cheia înțelegerii omului și universului... Prin urmare, fie „primești“ centrul ne concentrându
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a configurației și a contextului propriu, pentru a prelua exterior și forțat un mesaj străin. O relație genuină nu poate fi, de aceea, decât unică, personalizată, aducând astfel darul ei lumii. V. DISCURS ȘI METODĂ: HERMENEUTICĂ CREATOARE ȘI PERSPECTIVISM Preambul Explicitare succintă a titlului V.1 Discurs și metodă îndoiala carteziană și purificarea discursului - recontextualizare. Tradiție, creativitate, organicitate. V.2 „Hermeneutică creatoare“ Mircea Eliade și viziunea cu privire la „hermeneutica creatoare“. Ilustrări. Dezvoltarea studiului religiei și reconfigurarea viziunii științifice. Precizări metodologice. Noua dimensiune
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
sau, în cel mai bun caz, că doar acest deget poate arăta luna pasul este foarte mic. Așadar, încercarea de a pune față în față teologiile și doctrinele religioase poate sluji fundamentării ideologice și trasării liniilor clare de demarcație în privința explicitării sau deducerii, în manieră logică și apologetică, a posibilelor ramificații ale sistemelor până în cele mai mici detalii. Acest demers însă nu va fi în stare să reașeze privirea către ceea ce dorește, prin chiar menirea ei, anume să indice religia. Altfel
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
care așa cum am văzut termenul o presupune. Un prim pas în acest sens ar fi acela de a sintetiza nu atât definițiile date ideologiei, cât atributele asociate conceptului. Ulterior, prin discutarea acestor atribute de bază, putem spera nu la o explicitare fundamentală a termenului, ci la posibilitatea de a construi un instrument pentru studiul ideologiei și, dincolo de asta, la înțelegerea posibilității ca fiecare teoretician să configureze pe baza atributelor discutate acea definiție a ideologiei care servește cel mai bine scopurilor demersului
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
aceasta așa cum am văzut în cazul lui Mannheim nu a făcut uneori decât să accentueze ambiguitatea conceptuală a celor două figuri centrale ale imaginarului social. Nici diversele perspective de analiză a raportului dintre ideologie și utopie nu pot revendica o explicitare riguroasă a semnificațiilor pe care acestea le dețin și, implicit, nici a rolurilor pe care le au în sfera cunoașterii sociale. Cele două concepte par îngemănate, încât orice investigare a imaginarului social care caută să delimiteze influența ideologiei asupra practicilor
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
grup în cadre socio-istorice delimitate, cele legate de anumite evenimente întâmplate în anumite momente), fără a fi extinsă la o dimensiune care ar face-o să intre în raza de acțiune a gândirii de tip utopic. Cred că, pentru o explicitare adecvată a acestei abordări este necesară decelarea manierei de aplicare a categoriei raționalității la politic și politică. La o sumară trecere în revistă, observăm că filosofia politică exhibă diverse modalități de a prezenta adecvarea gândirii cu privire la problemele sociale într-un
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Franz Brentano, care, încercând să circumscrie domeniul psihologiei, diferenția fenomenele psihice, determinate ca fiind intenționale, de cele fizice. Paralelă dintre Toma și Brentano în ceea ce privește intenționalitatea nu este nouă, ba chiar se poate observa, printre exegeții tomiști, o oarecare favorizare a explicitării intenționalității și, implicit, a problemei cunoașterii la Toma din Aquino, prin recurs la Brentano. Datorită popularității acestei paralele și datorită faptului că ajunsesem la o poziție similară, voi întârzia puțin asupra ei. În acest fel voi putea afla dacă intenționalitatea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
un anumit mod“ înseamnă că organul de simt nu devine întru totul precum mărul, deoarece asemănarea culorii este percepută fără materie, adică fără particulele de licopen care fac mărul să fie roșu (vezi pasajul ÎI.1 .10.). Am introdus, în explicitarea modului în care o formă poate fi pe două șu por turi diferite, un termen foarte important în teoria cu noas terii tomiste, anume cel de similitudo. Pentru Toma din Aquino, similitudo este, după cum spune Dominik Perler, un termen tehnic
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
invocată de toți creatorii de școli medicale, distanțează și dispersează necunoscutul, animă studiul și, împreună , luminează în onoare profesia de medic. Dar, de obicei, despre medicină se spune că e știință și artă. Aceste trăsături sunt atât de vehiculate încât explicitările epistemologice nu mai par necesare. Totuși folosirea curentă a unui concept nu înseamnă și înțelegere, motivată științific, de aceea, considerăm necesar să întârziem puțin și asupra termenilor sintagmei „Medicina - știință și artă“. Dacă deschidem un dicționar latin, întâlnim, pe lângă substantivul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1.2. Semnul lui Caragiale Înainte de orice, crucială este definirea noțiunii de caragialism nucleul termenului de "postcaragialian" propus pentru decuparea temporală și structurală a perioadei literare avute în vedere. Apelând la imensa bibliografie critică în căutare de indicii, descoperim doar explicitări parțiale și sporadice utilizări ale termenului ca atare. Încrezători în abilitatea de a surprinde esența caragialismului, atunci când nu-l echivalează cu comicul 13, mulți exegeți de prestigiu au acordat prioritate unui anumit aspect în care au văzut "semnul lui Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asupra fizicului unei persoane atunci când de fapt, este vorba de aspectul moral"8. Strănutul unui orator este rizibil pentru că ne coboară brusc de pe culmile sublimului în banalitate, din sfera sufletului în cea a trupului. Prin astfel de exemplificări și prin explicitarea comicului prin analogie cu un resort care se comprimă și se destinde asemenea "diavolului cu arc"9, teoria bergsoniană dezvăluie clare coincidențe cu studiile care focalizează mecanismul de relaxare prin râsul comic a unei tensiuni psihice acumulate. Studiile sale constituie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
teme, precum și relativa bogăție de ilustrări în acest sens. Ar trebui adăugate câteva alte exemple. Astfel, la Tudor Mușatescu, în afară de situația adulterinilor din piesa Escu, ar fi de amintit cazul personajului Andronache Manolescu din schița Puțină filozofie, care pare o explicitare fără prejudecăți a motivațiilor care ar fi putut justifica și comportamentul anormal al multor încornorați caragialieni. Mai exact, aflând că soția îl înșală cu fiul vecinului care își face datoria să-i dezvăluie respectiva relație, "filosoful" Andronache îl surprinde pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
optzeciști, pune în relație termenii paradoxalei autenticități obținute prin "asocierea dintre maxima naturalețe și maxima artificialitate"167, sau prin simultaneitatea tendinței centrifugale și centripetale a autorului în raport cu textul, mai exact, prin completa neutralitate și neimplicare, coroborată cu permanenta preocupare pentru explicitarea și demascarea strategiilor textuale folosite. 4.4.2. Concizia O altă caracteristică a stilului caragialian moștenită de reprezentanții generației '80, se referă la obsesia pentru concizie. Nu știm dacă a fost remarcată frecvența în textele lui Caragiale a așa-numitelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunt deja notabile în Iona. Profunzimea meditației, conținutul mitologic și constelația de simboluri și motive poetice redate într-un stil simplu, esențializat dar familiar, prin amestecul de seriozitate și ironie, sunt printre meritele incontestabile ale piesei. Este adevărat însă că explicitările care iau locul sugestiilor și tehnica monologului scindat forțează inutil convențiile teatrale. Am putea spune că acea vorbire "cu sine însuși" atribuită pescarului Iona este mai puțin verosimilă și mai puțin productivă ca "dialogul dublului monolog"93 beckettian sau ca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]