1,156 matches
-
mică parte, iar totul pare a fi mult prea puțin imaginația lui Catherine decât realitate. Filmul pare a fi omis ceva din tonul satiric al românului în favoarea unei scene horror, completate cu secvențe masochiste de vis, demne de un cinematograf expresionist. Apar personaje bizare, cum ar fi marchiza străină, si este depășită până și acuratețea istorică atunci cand Catherine și John Thorpe se destind în băile române, iar generalul Tilney are un vultur american pe post de animal de companie. Această producție
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
tematică. Treptat, poetul izbutește să-și personalizeze limbajul, nutrit acum și de regionalisme bihorene, pe fondul unei asumări a dorurilor comunității. O evoluție se constată și în modalitatea lirică, poemul discursiv, cu repetiții și prolixități, făcând loc peisajului spiritualizat, oarecum expresionist. Dubla înfățișare, de poet subiectiv, introvertit, și de poet al colectivității, persistă și după 1935. Cioplitorul de vedenii grupează mai multe „arte poetice” și confesiuni lirice. B. se reprezintă pe sine ca modelator, el „frământă vedenii”, taie „nădejdi în marmura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
cu frecvente aluzii la aria culturală europeană, evocând însă și poezia românească (Ion Barbu, Șefan Aug. Doinaș). În Coline cu demoni viziunile nu mai au luminozitate, dar stăruie aspirația evaziunii spre undeva, departe (Prore spre sud). Domină totuși sugestia spaimelor expresioniste, a scenariului misterios, a nesiguranței, poetul fiind bântuit de himere neprietenoase. Elegiac, livresc, echilibrat și calofil, înclinat spre reverie, uneori vag oniric, C. este marcat de spiritul epocii, de modelele culturale și de direcțiile contemporane în poezia românească. În romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
primul publicat de V., indică și principalele teme de mai târziu: singurătatea, iubirea, erotismul, natura. Poeziile vor fi întotdeauna marcate de elemente aparent lipsite de importanță, de banal, de cotidian, reacțiile sufletești reverberând existența naturii, adesea văzută într-o manieră expresionistă. Elementul comun al sentimentelor prin care poeta își „filtrează” versurile este marea: „Nu sunt eu marea, nu,/lovind sălbatică în cer/deși e timpul, ca valuri/să mi se facă fruntea/și ochii calzi să se scufunde/în jocul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
consacrată Ilenei Berlogea, pe care am avut-o și profesoară la Facultatea de Teatrologie. Făcând selecția pentru volumul acesta Privire spre teatrul de pretutindeni, așa se va chema, am făcut o selecție din cărțile sale cu privire la teatrul medieval european, teatrul expresionist german, Agatha Bârsescu, Liviu Ciulei și alte referiri cu privire la tradiția școlii de regie și actorie din țara noastră. De asemenea, în colecția de teatru au apărut volumele mele Teatru, ediție de autor, Dramele decăderii, Dansând cu destinul, Titircă, Inimă-Bună și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
existenței în sine și a trăirii pure, fără suportul vreunui "subiect" sau al vreunei "idei" oarecare. Romantismul ar ilustra, așadar, numai una dintre formele imaginarului melodramatic, care-și găsește însă împlinirea cea mai desăvârșită (ca "mode of excess") în arta expresionistă. Iar melodrama, conchide Brooks, ar trebui receptată în fond ca o artă fără conținut, fără "obiect", de vreme ce pare să fie centrată exclusiv asupra procesului de cristalizare a ideii morale ("not only a moralistic drama, but the drama of morality"). Nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nici cu tiparul său ideal reflectat, după cum spune Lukács, "în fiece cuvânt, în fiece gest care se depășește pe sine în tensiune anxioasă, spre a se menține la o distanță pură de viață". Melodrama e definită astfel după tiparul dramei expresioniste, ca artă a gestului excesiv și a cuvântului elocvent, în linia acelei poetici a țipătului care sugerează legături cu cosmicul și cu inefabilul metafizic. Pornind de la asemenea considerații, Lukács va stabili o distincție tipologică semnificativă, de natură dialectică, potrivit căreia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
psihicului, la care conștiința (eul individual) nu are acces. "Realitatea" vizată de melodramă ar întoarce așadar arta dinspre amăgitoarea contingență înspre izvorul ideilor platoniciene, spre lumea arhetipurilor, unde nu e loc pentru individ și trăirile lui mărunte (vezi latura sa "expresionistă"). Așadar, s-ar părea că numai în forma schematic-obiectivă a (melo)"dramei" se poate vorbi cât de cât convingător despre suflet. Iar genul acesta de artă reclamă participarea empatică, catharsisul, ca într-un ritual plăcut, menit să exorcizeze răul din
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Ggarda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Datoria împlinită, Mihai Pricop Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu Jurnal în căutarea lui
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
insinuând neliniști, punctând așteptări și finalizări. Fabricile vibrează sub straturi confuze de fum, oamenii se adună la porți într-o tăcere stranie, încărcată de prevestiri: „Își șterg ochii și n-au răgaz să plângă...” Ceața, fumul, negrul apăsător, tente utilizate expresionist, sunt simboluri oarecum cinematografice, potențate prin refren și constituindu-se într-un bloc reflectant. Procedeu expozitiv tipic: o metronomie solemnă, în ritm cu bătăile inimii, conferă relief recitativului: „Fum gros se-nalță-n cer/ Sirena fabricii sună.// Lăutarii cântă dragoste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Datoria împlinită, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o problemă reală, ca și opiniile privind sensurile creației poetice și filosofice la Blaga. Se subliniază, bunăoară, că apologia satului mitic, opus lumii citadine, nu e câtuși de puțin „o reeditare a antagonismelor de tip sămănătorist, ci concordă cu ostilitatea expresionistă față de implicațiile nocive ale civilizației moderne”. Concepția lui Blaga despre divinitate e văzută ca un aspect al „ateismului religios”, filosofic și teologic, fiind categoric opusă fideismului propagat în epocă de Nae Ionescu și de alți ideologi de dreapta. Și cenzura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
lui Tudor Arghezi și Ion Barbu, sunt creațiile cu aspect baladesc sau descriptiv. Cu Vămile văzduhului, dominanta manieristă se etalează deplin. Poezia stă acum sub semnul căutării cuvântului prin care himericul devine tangibil. Aluziv și încifrat la suprafață, de ecou expresionist, distilat, discursul liric trezește, prin vibrația lui de profunzime, rezonanțe grave. În Donna Sixtina, fidel propriei înzestrări, poetul își adună o parte din sonetele compuse în anii de după război, dând preocupărilor vechi un spor de rigoare formală. E un joc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
de o boală incurabilă, căpătata în anii serviciului militar. Unele au fost tipărite postum, în volumele Sol (1977) și Față Morgana (1989), iar o antologie, cuprinzând poezii, poeme în proza, nuvele, microromane, s-a editat abia în 1996. Asimilarea esteticii expresioniste și a poeticii folclorice susțin la Ț. căutările insistențe în zona metafizicului, revelarea „fetei celeilalte a lucrurilor” devenind programul său estetic. Peste poeme, marcate de viziuni dramatice, planează un „strigat” după ideal, solar și frumos. Metaforele și simbolurile proiectează realul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
fundal al meditației și al unei atmosfere romantice misterioase. Reflecții asupra vieții și morții sunt transpuse în vocabule insolite, intens emotive, de o vibrație muzicală aparte. Microromanele Dânsul păpușilor și De partea cealaltă a soarelui sunt alcătuite din tensionate viziuni expresioniste asupra condiției umane, mizând pe elementul autobiografic și pe comentarii psihanalitice. SCRIERI: Sol, pref. George Meniuc, Chișinău, 1977; Față Morgana, pref. Gheorghe Vodă, Chișinău, 1989; Sol. Față Morgana, pref. Andrei Lângă, George Meniuc, Alexandru Cosmescu, Chișinău-București, 1996; Rapsodie, Chișinău, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
Tomis”, „România literară” ș.a. studii, cu opinii originale și abordări inedite, despre Mihai Eminescu, Barbu Delavrancea, Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Al. A. Philippide, Adrian Maniu, Ion Barbu, Lucian Blaga ș.a. precum și micromonografii dedicate unor poeți germani aparținând curentului expresionist - Gottfried Benn, August Stramm, Ernst Stadler. SCRIERI: Ștefan Petică și vremea sa, București, 1980. Ediții: Ștefan Petică, Scrieri, I-II, introd. edit., București, 1970-1974. Antologii: Simbolismul european, I-II, introd. edit., București, 1983. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, „Ștefan Petică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288209_a_289538]
-
mai sensibile. Stihurile, arborescente inițial, își diminuează entropia, urmând, în șerpuirea multiplă a ingambamentelor, paradigmele semantice ale textului. Dintre ele, cu precădere Eros și Thanatos, această asociere bipolară, fundamentală pentru poezia lui P., se manifestă ca o figură de sursă expresionistă. SCRIERI: Lebede ale puterii, București, 1972; Obelisc, Timișoara, 1974; Neînceputa mireasmă, Timișoara, 1975; Obiecte pierdute, Timișoara, 1980; Clima temperată, București, 1981; Autobiografie ermetică, pref. Șerban Foarță, Timișoara, 1992; Erotica hermetică - Die hermetische Erotik, ed. bilingvă, tr. Balthasar Waitz, Timișoara, 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
Altele privesc muzica; aceste experiențe culminante sunt relevate mai ales prin ceea ce numim „muzică clasică”. Autorul nu credea posibilă descoperirea unei experiențe culminante legate de banalul John Cage sau într-un film de Andy Warhol ori legate de pictura abstractă expresionistă - pentru că el personal nu le agrea. Experiența culminantă pe care a relatat-o (bucurie imensă, extaz, viziunea altei lumi sau a unui alt nivel al vieții) a provenit din muzica clasică. Maslow adaugă că, atunci când vorbea despre muzică ca despre
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
socială: pretextul nunții așază în prim-plan o societate balcanică pestriță, care se cufundă în lâncezirea trupului și a minții, abandonându-se în voluptate și senzualitate. Plasat în decorul unei margini de pădure, tabloul trimite sugestiv la bacanalele romane. Notele expresioniste, prezente mai pretutindeni, asigură coeziunea volumului; în Iedule, am căzut în lapte!, soldații dezertori mănâncă melcii vii care invadează casa, secvența având evidente similitudini cu imagistica filmelor expresioniste ale lui Buñuel. Aluzia livrescă este o altă constantă a stilului lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
decorul unei margini de pădure, tabloul trimite sugestiv la bacanalele romane. Notele expresioniste, prezente mai pretutindeni, asigură coeziunea volumului; în Iedule, am căzut în lapte!, soldații dezertori mănâncă melcii vii care invadează casa, secvența având evidente similitudini cu imagistica filmelor expresioniste ale lui Buñuel. Aluzia livrescă este o altă constantă a stilului lui G. Se fac trimiteri la Poe sau la Melville, iar Călăuza rătăciților (având tulburătoare analogii cu filmul lui Tarkovski, Călăuza, realizat în același an, 1979), propune o parodiere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
interioară. Violența imaginii (imaginea recurentă a ferăstrăului, emblematică pentru spiritul modernist, în opinia lui Hugo Friedrich), tehnici ce amintesc de dicteul automat și de colajul avangardist, ilogicul asocierilor verbale, lipsa de coerență, paroxismul îl apropie pe G. de Lautréamont, de expresioniști și de suprarealiști. Scenariile sale grav-onirice, încărcate de materialitate, de forță vizuală eruptivă par întrupări verbale ale unor tablouri suprarealiste de Dalí. Sensul lor se pierde însă într-un labirint de simboluri ambigue, cu trimiteri evidente la Apocalipsa Sfântului Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
ale posturilor de radio Europa Liberă și Radio France Internationale și la reviste ale românilor din exil („Limite” și „Meridian”). Poezia pe care o scrie I. este una modernistă, marcată uneori de accentele unui neoromantism lucid, „controlat”, vădind alteori propensiuni expresioniste, o poezie însă cu precădere imagistă și totodată cerebrală, meditativă la modul parabolic. Un anumit vitalism ori energetism e temperat de o permanentă reflecție intelectualistă subiacentă. Trăsăturile definitorii sunt vădite încă din cartea de debut, în care elementele, vegetația, natura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
cimilitură, ca o poveste populară, spusă când de bătrâni când de tineri.Este vorba de o personificare a vaselor tărănești, de o animare a materialului, la treapta unor înțelegeri artistice. Val Gheorghiu, 1966 La Ion Antonică, compozițiile păstrează o sugestie expresionistă de exemplu: în tensiunea sufletească a femeii din Maternitate, respingând dulcegăria, înscrie cu aplomb un gest energetică Dan Grigorescu, 1969 Neastâmpărul său interior s-a concretizat, în primul rând, prin tentația spre sculptură, unde a încercat și mai încearcă portrete
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
peste simboluri, chiar cu riscul obscurității asumate, întrucât tema cea mai importantă este aceea a banalului și a previzibilului. Uraniu, forme și oameni de zăpadă (1978) continuă seria baladelor într-un balcanism bine temperat, dar experimentează și autoficțiunea, cu accente expresioniste remarcate de critica literară, în poeme seriale, a căror linie va fi prelungită în următoarele cărți. Complementare, Emblema (1980) și Aventuri fără anestezie (1983) pun în evidență o mai accentuată notă socială și o radicalizare a discursului. Atenția se întoarce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
extreme ale avangardei, într-o bună parte a producției sale el apare mai degrabă ca un postsimbolist, adept al înnoirii mai ales la nivelul lexicului și al recuzitei imagistice. Fascinat de modernitate, ispitit și de postura militantă, permeabil la sugestii expresioniste, ca în remarcabilul poem Jazband cu lăutari țigani, a dat, în anii ’20 și ’30 din secolul trecut, o poezie asimilabilă unei anumite zone a avangardei interbelice românești. Cel mai „avangardist” text al său e, probabil, Madrigal icoană, mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]