5,276 matches
-
fluide ca duct mental și ca urmă directă, chiar și atunci cînd compozițional ele sunt închise. Cu alte cuvinte, se adresează mai mult ochiului și Dacă volumele de poezie, inclusiv acela al lui Ioan Morar, se înscriu într-un spațiu expresiv mai degrabă discret și meditativ, publicația care vine ofensiv către privitor, cu o revărsare de imagini și de forme în care un baroc subsidiar, de structură, se completează cu un proiect baroc, cu un amestec de voluptate și reprimare, este
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
spiritul geometric cu afectivitatea arpegierilor pianului. Vom regăsi toate procedeele concentrate în Flăcări negre, și în celelalte cicluri incluse pe CD-ul lansat sâmbătă, 8 ianuarie, în Aula Palatului Cantacuzino din Calea Victoriei. În liedurile pe versuri de Nina Cassian spectrul expresiv se diversifică: amprenta joriană e permeată de reflexe impresioniste și, totodată, de inflexiuni expresioniste, vocea declamând în stilul sprächgesang-ului. În Incandescențe pianul capătă amploare simfonică (Piatră peste piatră); simplitate nudă, austeră, de sorginte gregoriană (M-am desprins), dar și un
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
trebuie totuși să privim cu scepticism rezultatul. Ar fi o greșeală să citim această carte ca pe o carte. Dacă o citim așa, descoperim consternați un amestec de banalități și formulări inspirate, de observații de bun-simț și injustiții, de metafore expresive și lăbărțări stilistice. Cartea trebuie să devină transparentă în timpul lecturii și să-l vedem prin ea pe Petre Țuțea însuși, stând lungit în pat, cu capul ridicat puțin pe o pernă și emițând din când în când un fel de
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
au importat (sau închiriat), pentru o vreme, pe Șam Mendes. Dacă în American Beauty descoperi motive deja exploatate în cinema-ul de peste ocean ("criză familiei", "criză cuplului", "criză de vîrstă"), ele capătă, de astă dată, o prospețime și o forță expresiva uluitoare. În scenariul generos al tînărului Alan Ball, în miezul unei povești specific americane, regizorul a intuit o aură de universalitate și, poate, un secret resort cehovian: "Nu știam nimic despre viața americană -, zice regizorul englez. Dar m-am gîndit
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
acest trandafir"!) și cu eroismele ascunse în cel mai banal cotidian. Regizorul și-a gîndit filmul între aceste coperți, ca un "exercițiu al memoriei" și că o "proiecție a conștiinței"... Datorită regizorului, de bună seama, toți actorii joacă, impecabil, banalitatea expresiva. În ochii de cîine bătut ai lui Kevin Spacey se citește toată amărăciunea eșecului. Iar Annette Bening, cu feminitatea ei dezarticulata, exprimă perfect ceea ce se cheamă "dezorganizarea sufletului"...Toți actorii sînt dirijați pe muchia dintre comedia pură și dramă intimista
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
amorfă și gestul simbolic. Pe o scîndură perforată accidental din pricina unui dop cu secțiunea triunghiulară, Săvescu pictează, de pildă, forma senzuală, în pastă, a unui pepene verde, din care scoate, mimetic, un dop cu secțiune triunghiulară pe care îl asociază, expresiv dar și denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent simple și banale, o extremă sensibilitate la sonoritățile tactile și plastice ale materiei, dar și o la fel de mare subtilitate a privirii și a capacității
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
feminină, Ruxandra Balaci și colaboratorii săi au adus în spațiul muzeului artiști perfect definiți ca univers propriu, generații cu o pondere importantă în arta românească de astăzi și tendințe vii, dinamice, cu substanță densă și cu un orizont estetic și expresiv de anvergură europeană. Cu excepția lui Ion Bitzan care, ca vîrstă biologică aparține (aparținea!) unei generații anterioare, cele promovate aproape exclusiv de către muzeu sunt generația șaptezeci, a lui Horia Bernea, și generația optzeci; cel mai tînăr reprezentant al acesteia care a
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
de păpuși, fost student al lui Radu Penciulescu și David Esrig, remarcat încă din studenție pentru spiritul fremătător și mai puțin supus convenționalului. Cristian Pepino a devenit un regizor specializat în domeniul teatrului de păpuși și, cu timpul, cel mai expresiv. Pasionat, întotdeauna la curent cu tot ce se întîmplă în mișcarea păpușărească din țară și din lume, Pepino a ținut seama de tradiția creată de Margareta Niculescu, de exemplu, punîndu-și în același timp în valoare spiritul novator. Regizorul Cristian Pepino
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
closete întregi cu vată însângerată"... "fut și la revedere"... etc. etc. în această lălăială-hăhăială lascivă apar și câteva - foarte puține - secvențe de poezie autentică. într-un poem intitulat Dragostea (și scris probabil de Mircea Cărtărescu) există de exemplu o reprezentare expresivă a devorării bărbatului de către femeie în actul dragostei: "blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub țâțele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
țărilor sărace și foarte sărace). Altminteri, lumea ar putea semăna, la un moment dat, aidoma Curții Miracolelor, populată de cerșetori cu mîna întinsă, implorînd... Iar sărăcia s-ar schimba în "sărăcia sărăciei", adică în mizeria condiției umane, universale. Cea mai expresivă școală, și convingătoare, a globalismului, este chiar mediul înconjurător, rama tabloului - atît de diverse - în care viețuim. "Ștergerea datoriilor" e ABC-ul noului alfabet pe care-l deprindem treptat și, pare-se, cu recunoștința de rigoare. Un bătrîn mi-a
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
Petean, laureat al distincției supreme. L-am reaudiat de curând la București, în rolul titular, cu prilejul prezentării integrale la Ateneul Român, a operei "Don Giovanni" de Mozart. Este o voce mai mult decât promițătoare ce dispune de componente armonice expresive ale timbrului. El însuși dezvoltă atitudini scenice bine argumentate dramatic. Dar igiena profesională, cea vocală, trebuie atent întreținută, căci suprasolicitările de tot felul, o anume oboseală a emisiei, pot fi deja observate - prea devreme! - în evoluția de la București, spre exemplu
Tineri muzicieni, tineri competitori (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17340_a_18665]
-
versul cu nr. 20 pe piept se aplaudă/ cineva vopsește intervalul dintre aplauze" (Nr. 20). Denudarea conștiinței e o autodepășire a ei, asociată cu năzuința către elementar, cu o aspirație de purificare. Și la ce element lustral și geneziac mai expresiv ar putea apela autorul decît la apă? "acum să spuneți la ce mă gîndesc:// apă se bîlbîie alienarea/ apă cere extazul/ apă strigă ficțiunea/ apă se roagă apa/ zece mîini deschid robinetele/ transfigurate - picură toate speranțele/ - încolțesc toți oamenii" (Ibidem
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
literar. Spectacolul poeților ce se adună monden-ritualic spre a-și citi textele, dar și în vederea unor sindrofii, cu o derulare de intenții mai mult ori mai puțin inavuabile, într-o atmosferă înțesată de tertipuri și tangentă la orgii, apare foarte expresiv surprinsă: "Amin, orașul acesta își merită poeții!/ La barul din centru a sosit unul care spune: "Dă-mi/ sîngeroasa băutură ca să prorocesc". Dar orașul vrea/ imne pentru mai marii săi, din haru-i ar vrea să se/ împăneze, din culorile lui
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
literare; cuvîntul apare de altfel la Creangă ("o sturlubatecă și ...o leneșă de fată ca aceasta", de unde e preluat și difuzat pe canale didactice: glosare, comentarii, analize. A doua explicație e mai puțin certă; cred totuși că fonetismul special, combinația expresivă de sunete care poate ridica chiar dificultăți de pronunție și nu e lipsită de un anumit simbolism fonetic, tipic cuvintelor calificative, mai ales dacă au și valori peiorative, îi atribuie un oarece interes, ca unei "curiozități estetice". Oricum, următaoarele ediții
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
fost finisată tocmai în 1943 și Tzigara nu s-a putut bucura de ea decît cîțiva ani. Memoriile lui Tzigara-Samurcaș sînt scrise tîrziu, în 1948-1952, cînd toate ale lui se prăbușiseră și el nu era decît un nostalgic pensionar. Calități expresive, în ciuda afirmațiilor editorilor (dl. Ioan Șerb și Florica Șerb). Sînt, dimpotrivă, terne, interesul cîștigîndu-l prin ceea ce relatează. Mai întîi, în acest al doilea volum, memoriile evocă atmosfera de la Palatul Regal, pe vremea regelui Carol I, pe care îl prezintă drept
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
de virila nemăsură - un "rău al veacului". Un rău cu specifice manifestări, căruia i se dă, din diversele nume cu putință, cel de dezolare și care suprimă nu doar ipostază narcisiaca a autorului, prin ocultarea oglinzii, ci și pe cea expresiva, prin amploarea trăirii asumate, deversînd limitele verbului: "nu mă mai văd în oglindă. nu mai încap/ în oglindă. nu mai încap în cuvinte. este în mine/ o dezolare. ea nu încape în cuvinte" (La marginea lui Dumnezeu). Răul acesta, doar
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
cu "oglindă" poate fi vital (consideră autoarea) pentru înțelegerea arhitecturii prozei respective. Toate capitolele au aceeași structură: un citat reprezentativ urmat de un comentariu care se generalizează treptat. Corina Ciocârlie alege excelent pasajele cu care-și argumentează afirmații uneori extrem de expresive: "Violul Nadinei și criza sexuală a lui Nory nu fac decît să confirme brutală luare în posesie: ărăscoalaă simțurilor e de fapt răzbunarea ărădăciniloră". Apar și exagerări atenuate totuși de demonstrații livresc-fanteziste: sumbră casă a lui Petre Petre, abia luminată
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
scoate cornul de licorn./ Mirajul bestialității mă părăsește, somn,/ Și-și crapă ochii de tăișuri/ Săltînde spre mine din luceafăr.(...)" (Prin posedata risipire). E cîntecul unui faun îmbătat, în primăvară, de întunecată solaritate a propriului instinct. Grație unei mari intensități expresive, a unei incandescente a discursului menținute fără întrerupere, Miron Kiropol ajunge a trata afectele într-un chip autonom, ca pe niște obiecte în sine. Încercînd a transgresa, părelnic, granițele dintre real și fantastic, rămîne de facto, în domeniul ultimului, de unde
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
vechi, arhaic, pentru aerul ei de cronică (traducătorul îl citise pentru această și pe Ion Neculce), ea venind, scria Zoe Dumitrescu Busulenga, "direct din germană veacului de mijloc și urmând fără greș tiparele strofelor din original...măsură lor aspră, bărbăteasca, expresiva, potrivite cântării unor atari fapte și atari eroi. Până și aliterațiile caracteristice versului epic german au fost, în cea mai mare parte, respectate. "Să mai amintim că V.T. a mai tradus românul lui H.J.Chr. von Grimmelshausen, Aventurosul Simplicius Simplicissimus
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
Septentrionului găzduiesc și confrați din Basarabia, precum Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu, Vasile Levitchi, mai cunoscuți în țară decît cernăuțenii pe care-i descoperim acum, cu mare interes și cu surpriză că scriu într-o limbă literară foarte corectă, modernă și expresiva, cu nimic marcată de izolarea de pe vremea sovietelor. Explicația ne-o oferă tot Ștefan Hostiuc: intelectualii români din Cernăuți au citit tot timpul reviste culturale și cărți din țară, desi știau că acest lucru era notat în dosarele lor de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
Incursiunile în timp ale naratoarei aduc în atenție și alte voci, pe masura ce și planurile desfășurării acțiunii se schimbă. Discontinuitățile nu se remarcă doar în privința evocărilor, ci și la nivelul sintaxei, ceea ce alimentează sentimentul că totul se consumă aluziv și nu expresiv. Pe de altă parte, speculînd ideea, sugestiile, trimiterile, "coadă de pește" a unor fraze arată foarte bine o lume rămasă doar cu aspirații, iluzii spulberate o lume neîmplinita, cu un "destin amînat" (cincizeci de ani?!). Român autobiografic (judecînd după coincidență
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
ale autorilor de pagini virtuale. Prima e bine cunoscută limitare grafică în folosirea diacriticelor din alfabetul românesc - care poate deveni într-adevăr neplăcută mai ales in lectură textelor poetice. La limitele grafice se răspunde uneori, cînd e important că termenul expresiv să nu treacă neobservat, cu transcrieri mai mult sau mai putin imitate și improvizate: "Sănătate la neamuri și apa la papushoi, oriunde ați fi!" (ib.); "Pupat Piatza Independentzei" (Romanian Links).În limbajul "de Internet" se manifestă desigur și dezavantajul previzibil
Limba română în Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18007_a_19332]
-
ca român, aproape un eșec. Tot implantat în formula moralismului religios pur e și Doctorul Taifun, românul din 1933, din care tîlcul evanghelic nu lipsește nici aici. Dr. Bobîrcă (alias dr. Taifun), somitate medicală în cardiologie, om de o urîțenie expresiva neîntrecuta, s-a îndrăgostit de o pacientă, cu care - se pare - a conceput și un copil. Soțul femeii iubite ar elibera-o, pentru divorț, în schimbul unui milion de lei. Între timp, dr. Taifun capătă dovezi că femeia îl înșeală cu
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
blanchotiană împinge textul-eseu spre un conceptualism plictisitor. Poemele povestesc idei, iau formă haosului nevrotic, sugerând tra irea din plin a crizei textuă rii. Spontaneitatea maschează neconvingă tor dereglarea mijloacelor poetice, centrând evenimentul orfic pe limbaj, pe retorica unui subconștient neindividualizat expresiv: "Îți simți deodată simțurile/ Despletite și împletite apoi frumos la loc. Atunci înseamnă / Că ai ga sit ce că utai de multă vreme și/ nu mai sperai/ c-o să -ntâlnesti" (xxx). După atâtea pagini de prozaism liric, de discursivitate și
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
a desemna realități atît de diferite încît ele nu se pot niciodată intersecta sînt, de fapt, repere ale aceleiași realități și ele se întîlnesc inevitabil în practică și în istoria artei. Așa cum frotajul, chituirea sau incastrarea sînt tehnici mecanice sau expresive, de care compoziția și expresivitatea se leaga direct, bășica de porc, fierea de bou, zeama de usturoi și leșia, desi par extrase dintr-un inventar magic, sînt substanțe, ingrediente și suporturi care multă vreme au fost indispensabile meșteșugului artistic. Din
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]