659 matches
-
că o clădire este, în definitiv, un recipient, iar forma arhetipală a unui recipient este sfera. Aici din nou sistemul central își reclamă prioritatea (figura 137a). Această formă originală, de sine stătătoare, trebuie să se adapteze scopurilor sale exterioare prin extensiuni vectoriale. Alungit într-un cilindru vertical, balonul plutitor este legat de sol, asigurându-i-se o bază solidă (figura 137b). În plan orizontal, cunoscut nouă ca dimensiune a acțiunii sociale, un alt vector unește spațiul interior cu cel exterior, deschizând
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
balonul plutitor este legat de sol, asigurându-i-se o bază solidă (figura 137b). În plan orizontal, cunoscut nouă ca dimensiune a acțiunii sociale, un alt vector unește spațiul interior cu cel exterior, deschizând recipientul accesului utilizatorilor săi (figura 137c). Extensiunile vectoriale apar ca modificări ale centricității primare. Pentru a oferi un exemplu despre cum funcționează ambele sisteme compoziționale într-o clădire integral tridimensională, mă voi referi la istoria proiectului lui Le Corbusier pentru Centrul de arte vizuale Carpenter de la Universitatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
inflamație se constată în poliserozita micoplasmică, pericardita pasteurelică acută, pericardita din adenoviroze și colibaciloza aviară, dar și în artrosinovite postcontuzive. Inflamațiile edematoase sunt reflectarea infiltrării masive a exsudatului seros în țesutul conjunctiv, determinând transformarea acestuia într-o masă gelatinoasa de extensiune variabilă. Consistentă țesuturilor edemațiate poate fi „lemnoasa” în pasteureloza rumegătoarelor sau „păstoasa” în celulitele aviare. Și culoarea zonelor afectate diferă de la cenușie - roșiatica la gălbuie. Examenul histologic relevă distrugerea accentuată a teritoriilor afectate. Inflamațiile papulo-veziculoase sunt cantonate cu predominantă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
secundul poate dura până la 23 săptămâni. Inflamațiile hemoragice Inflamațiile hemoragice se caracterizează prin invadarea teritoriilor afetate de exsudatele seroase, fibrinoase sau/și purulente cu hematii și eritrocite extravazate din circulația locală. Ultimele conferă caracterul hemoragic, iar primele, caracterul inflamator. După extensiunea și caracterul procesului inflamator, în cadrul inflamațiilor hemoragice se deosebesc: inflamația hemoragica difuza; inflamația hemoragica în focare și inflamația hemoragiconecrotică. Inflamația hemoragica difuza se manifestă prin cuprinderea unor teritorii întinse. În tubul digestiv sunt afectate zone mari din peretele gastric
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
bine, de a-ți modifica - după Împrejurări - conduita ; 3) drept capacitate de a te adapta la situații noi și de a rezolva probleme noi ;(4) ca și gândire de o anumită profunzime, de o anumită rapiditate și cu o anumită extensiune; (5) ca funcționare a gândirii la un anumit standard de organizare, În sensul proporționării și al armonizării; (6) ca „ansamblu al funcțiilor mentale“ , la un anumit grad de dezvoltare a acestora; (7) ca putere de a compune și a descompune
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
în mod cvasiunanim drept europene: de la creștinism la umanism, de la raționalism la spiritul critic, de la clasicism la renaștere, până la romantism și totalitatea curentelor moderne, inclusiv de avangardă. Ale unei Europe, cum s-a și spus, line în adâncime, latine în extensiune, gotice în înălțime. Treptat se ajunge chiar și la spiritele europene cele mai profund asimilate la o imagine tot mai personalizată și subiectivizată a Europei culturale. Suntem, devenim, ne revendicăm de la un model cultural european din ce în ce mai interiorizat și asumat ca
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
probleme și controverse: Europa așa cum se impune ea conștiinței noastre culturale actuale reprezintă rezultatul unei tradiții și al unui patrimoniu de valori spirituale comune milenare. Unii l-au definit printr-o imagine tridimensională: Europa este elină în adâncime, latină în extensiune, creștină în înălțime. Alții vorbesc de un corp istoric, de caractere comune, de un tezaur, de un conservatorio etc. etc. Dar toți, fără excepție și nu putem să nu le dăm dreptate , revendică o tradiție și o identitate culturală comună
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Europa literară în aceiași termeni: patrimoniu comun, comunitate a spiritelor creatoare, izvoare și idealuri comune, într-un cuvânt unitate culturală. Ea este asigurată de o serie de valori specifice. Cultura europeană este, în esență, s-a spus mereu, latină în extensiune, elină în adâncime, creștină în înălțime. Aceste valori des invocate de toți teoreticienii Europei literare (exemplul cel mai tipic este oferit de E.R. Curtius) nu sunt în exclusivitate valori vest-europene. Limitele lor sunt efectiv fluide, dar ele nu se reduc
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sine stătătoare. Experimentul este provocarea unui fapt psihic, în condiții bine determinate cu scopul de a verifica o ipoteză. De la introducerea lui ca metodă a psihologiei și până în prezent, experimentul a cunoscut o evoluție continuă atât sub aspectul sferei de extensiune (la început, se aplica doar în studiul proceselor senzoriale și motricității, astăzi se utilizează în cercetarea tuturor proceselor și funcțiilor psihice), cât și sub cel al structurii interne și al suportului tehnic (inițial aparatura folosită era simplistă, preponderent mecanică, astăzi
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
cognitivă, pentru a urmări componentele de sens care au relevanță în plan lingvistic. În psihologie, percepția este definită ca "funcție de captare a informației despre evenimentele din mediul exterior sau interior, pe calea mecanismelor senzoriale"4. În DEX 2009 se surprinde extensiunea termenului și spre zona cognitivă: "proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; p. ext. facultatea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
caracterizată prin trăsătura inerentă [+Percepție], oscilând gramatical între clasa verbelor nonagentive și a celor agentive, după cum percepția este nonintențională sau intențională: *vede cu atenție, privește cu atenție. Investigarea domeniului lexico-semantic al verbelor de percepție trebuie pusă în legătură și cu extensiunea verbului corespunzător din limba română - a percepe. Din contextele în care apare verbul a percepe în română, se detașează un sens larg, mai general, și un sens restrâns, mai specializat. Sensul larg este cuprins în definiția din DEX 2009: a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
au limite rigide - de exemplu, cea a păsărilor -, față de alte categorii, cu limite mai flexibile, ca, de exemplu, cea a persoanelor bătrâne. Dificultatea de a o delimita pe cea din urmă provine din inexistența unor trăsături care să specifice exact extensiunea adjectivului bătrân. (c) Categoriile nu pot fi întotdeauna definite pe baza unui singur set, bine stabilit, de atribute necesare și suficiente. Termenii vor fi caracterizați pornind de la trăsături pe care le împărtășesc parțial între ei. De exemplu, conceptul joc nu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cea din psihologia cognitivă cu cea dintr-un dicționar lexicografic de uz general. În psihologie, percepția este definită ca "funcția de captare a informației despre evenimentele din mediul exterior sau interior, pe calea mecanismelor senzoriale". În DEX 2009 se surprinde extensiunea termenului și spre domeniul cognitiv: "proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; p. ext. facultatea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
putea lua măsuri care să permită preîntâmpinarea unui asemenea fapt și, deci, menținerea în continuare a lucrătorilor. Organizația este însă interesată în și mai mare parte de cea de-a doua categorie de decizii, cele colective, deoarece ele au o extensiune mai mare, cuprind și afectează mase întregi de oameni, sunt, de regulă, mai puternice, mai greu de zdruncinat și, totodată, mult mai eficiente, îndeosebi atunci când sunt corecte. De asemenea, ele sunt mult mai intim legate de problema participării, dând sentimentul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
are în vedere faptul că, de obicei, acțiunea de a face ceva și rezultatul ei sînt unite de conștiință (deseori sub același nume)30, atunci se motivează suficient necesitatea de a avea în vedere studiul discursului, dîndu-i termenului discurs o extensiune ce cuprinde și textul. Întrucît acest studiu depășește sub unele aspecte granițele lingvisticului, o denumire a lui prin sintagma lingvistica textului nu este preferabilă, fiind convenabil termenul analiza discursului. Pornind de la această concluzie, considerăm că apariția în limba română a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
chantant "cîntător") sau într-un simplu fapt realizat (participiul trecut: cîntat). Aspectul ilustrat de participiul trecut permite opunerea tuturor formelor verbale simple la formele compuse și supracompuse, primele reprezentînd timpul implicat de proces în tensiune (el cîntă), iar celelalte în extensiune (el a cîntat). Valoarea temporală de anterioritate a formelor compuse decurge din aspectul lor extensiv, dar nu se confundă cu el. La indicativ, aspectul indică complexitatea timpului verbal, care oferă, în română (și în alte limbi romanice) două serii de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
n a l i z a d i s c u r s u l u i, asemenea determinări sînt valorificabile atît pentru aprecierea discursului în general, cît și la nivelul analizei fiecărui component al lui, îndeosebi cînd acesta are extensiune sintagmatică. V. descendență, plan al textului, timp. DUBOIS 1973; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; GA 2005; BUSSMANN 2008 RN AȘTEPTARE. Prin așteptare se înțelege starea sau situația în care se află cineva cînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
codul este un sistem de semne sau de semnale care servesc la transmiterea mesajelor. În această perspectivă, limble naturale reprezintă codurile cele mai importante, dar, pe baza lor, se pot alcătui și altele, însă fără a avea aceeași complexitate, aceeași extensiune socială și aceleași posibilități de comunicare. Fiecare dintre aceste limbi reprezintă, prin urmare, un cod lingvistic, însă D. Maingueneau a introdus, într-o lucrare din 1993, noțiunea "cod de limbaj" pentru a indica maniera în care o poziționare mobilizează limba
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elipsei), iar în interiorul acesteia o coerență la nivelul actului referinței și o coerență la nivelul predicației (elipsa, substituția, conjuncția). Coerența lexicală cunoaște trei sub-categorizări: a) echivalența (prin secvență strictă sau sinonimică; b) incluziunea (de tip generic, bazată pe termeni cu extensiune foarte largă, de genul: fapt, fenomen, obiect, lucru, idee, acțiune etc., și de tip hiperonimic, de ex. oscilograf-dispozitiv); c) intersecția (determinată de prezența aceleiași trăsături la două sau mai multe lexeme: albastru ∩ verde); această relație construiește cîmpurile semantice, seriile antonimice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
general, ceea ce rezultă în mod firesc din anumite date sau din anumite situații. Din punctul de vedere al folosirii limbii în vorbire, ar trebui, prin urmare, să reprezinte partea finală a unui discurs, de obicei în forma unui enunț de extensiunea unei propoziții, care precizează consecința celor exprimate prin enunțul sau prin enunțurile anterioare. Prin urmare, concluzia are două trăsături: 1) rezultă din argumente sau din constatări ce se instituie în premise și 2) este partea ulterioară în raport cu astfel de argumente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
text. DUCROT - SCHAEFFER 1972; DUBOIS 1973; D. FILOZ 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN CONOTAȚIE. Folosit mai întîi în logica scolastică, termenul conotație denumea ansamblul atributelor care definesc un concept, în opoziție cu denotația care indica extensiunea conceptului. În știința limbii, conotația reprezintă una dintre direcțiile bifurcației semnificatului unităților lexicale, cealaltă direcție fiind atribuită denotației. În acest sens, conotația unui cuvînt este numai o parte din semnificația lui sau, altfel spus, semnificația adițională a semnului lingvistic, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
oral, care ar ține de context, pot fi repartizate contextului sau cotextului cînd acest text este scris, încît, dacă se menține această dihotomie, în ultima situație s-ar putea distinge între cotextul verbal și cotextul non-verbal. Pe de altă parte, extensiunea cotextului nu este bine precizată, existînd posibilitatea distingerii unui cotext imediat și a unuia amplu, astfel încît cotextul unei fraze este format din frazele vecine, în vreme ce cotextul unui capitol (de roman) este alcătuit din capitolul anterior și cel posterior. V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursiv, deducția este o coeziune de informații care antrenează o coeziune de enunțuri și o relație semantică între cuvinte. Întrucît gîndirea procedează de la general spre particular și singular, deducția realizează, în principiu, integrarea unui element într-o mulțime, care reprezintă extensiunea unui element supraordonat. Din punct de vedere semantic, acest proces logic se concretizează în cuprinderea în sfera unui semn lingvistic (cuvînt) a sferei altui semn (de exemplu, "librărie" este cuprins în sfera lui "magazin"), situație în care se stabilește o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru o realitate (nouă), devenind, în planul lexicului, modelul nominației și maniera obișnuită de inovare în planul expresiei sau al conținutului, în cazul discursului științific și filozofic. Nominația se poate realiza și prin definiția ostensivă, care presupune o etalare a extensiunii semnificatului definit (real sau reprezentat) (x, y.....sînt T). Un tip special este reprezentat de definiția operațională, prin care se realizează integrarea unui element într-un concept deja constituit și prin care se rezolvă o problemă de extensiune sau de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etalare a extensiunii semnificatului definit (real sau reprezentat) (x, y.....sînt T). Un tip special este reprezentat de definiția operațională, prin care se realizează integrarea unui element într-un concept deja constituit și prin care se rezolvă o problemă de extensiune sau de identificare (d. ex., acesta este un acid dacă înroșește hîrtia de turnesol). În textele literare, există o serie de formulări care sînt apreciate ca alcătuind definiția retorică (sau informală), folosite de autori pentru a atribui narațiunii implicații conotative
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]