42,763 matches
-
și de chin; nu cred că am putea găsi nici unul care să nu fi intrat în faze lungi de tăcere publică. Destui au făcut concesii și compromisuri efemere. Totodată o parte dintre ei ajung miniștri, academicieni, ambasadori. înfrîngerile și victoriile exterioare se înlănțuie reciproc, ca într-un dans absurd, iar virtuțile și defectele psiho-sociale se învecinează ca într-o imagine edificatoare a umanului însuși. Așa la Negoițescu și la Paleologu, așa la Balotă și Doinaș, așa la Caraion și Geo Dumitrescu
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
în acest moment 1947 cu o anume internalizare a unor polarizări socotite "eterne" (pripit, desigur, căci această "eternitate" durează în cultura română poate cel mult de vreo 150 de ani). în perioada antebelică aveam de-a face cu un conflict exterior între "partida" valorilor apusene și "partida" indigenismului integral. De data aceasta scena pe care se desfășoară evenimentele s-a mutat în interiorul sufletului individual, în incinta persoanei umane. Dialogul exterior și strident devine speculație intimă, cu nimic mai puțin dură, cu
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
ani). în perioada antebelică aveam de-a face cu un conflict exterior între "partida" valorilor apusene și "partida" indigenismului integral. De data aceasta scena pe care se desfășoară evenimentele s-a mutat în interiorul sufletului individual, în incinta persoanei umane. Dialogul exterior și strident devine speculație intimă, cu nimic mai puțin dură, cu nimic mai puțin incertă, dar mult mai apropiată (pînă la fuziune), între valorile rivale. Altfel spus: ne găsim într-o situație în care apar răspunsurile, în care apar modelele
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
discursul lui nu va fi în nici un caz unul legitimant și împăciuitorist, cu arcuiri pe deasupra mediului înconjurător și cu seninătăți reale ori mimate. Cel ce scrie, aici, pentru propria posteritate are o memorie necruțătoare; și el se plachează pe realitatea exterioară, a "societății socialiste multilateral dezvoltate", prin percepții exacte și analize operate în profunzime. Un prim palier al jurnalului este acesta politic. Deși consideră că "orice putere este de dreapta" și își manifestă solidaritatea cu toți cei exploatați, Sîrbu observă foarte
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
literatura română cu pagini de un pitoresc aparte, pline de originalitate captivantă, în aproape 15 cărți. Forța personalității sale, libertatea în gândire și acțiune, crezurile sale intelectuale, morale, estetice, civice, acceptarea cu seninătate a destinului, independența față de împrejurări și evenimente exterioare, puterea de a acoperi cu iubire tot ceea ce întâlnește și atinge... sunt calitățile unui om absolut special, de o înălțătoare puritate, bunătate, spiritualitate... Elena Buică este și o vehementă promotoare a valorilor culturale românești în spațiul american, „ o ambasadoare a
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
ale realității antropocosmice”, le structurează, le contopește, astfel încât oglinda eului, făcută, pe neașteptate, țăndări, se preschimbă într-o oglindă nirvanică, în care se reflectă, imortalizați într-un moment triumfal, „doi colți însângerați, în raza lunii”. Sentimentul datoriei împlinite instaurează pacea, exterioară și interioară... Poezia lui Eugen Dorcescu se comentează pe sine, este un metatext. Poetul merge mai departe. Cu o luciditate extremă. Cu o intuiție extremă. Cu o gândire înaltă. Cu un stil înalt. „Să ne desprindem, deci...” 2016 , ianuarie Referință
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
ne întrebăm: oare ce ne face să fim atrași tocmai de aceste “rebuturi” umane? Răspunsul este puțin mai complicat, dar în mare parte ar trebui să fie vorba despre felul omului de a fi, cel puțin din punct de vedere exterior. Fie că suntem atrași de frumusețea lor, de jovialitate, de originalitate sau de inteligență, aceste puncte forte se cumulează de cele mai multe ori într-un adevărat farmec, în fața căruia nu mai putem rezista. Ne trezim de fiecare dată puși în fața unei
OAMENI ŞI OAMENI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380705_a_382034]
-
nu este conștient de propria existență și nici nu poate să se bucure de ea. Cu alte cuvinte, dacă afirmăm că existăm doar prin prisma faptului că putem cugeta, că avem o minte și că procesăm informații provenite din mediul exterior, nu este suficient pentru a demonstra existența noastră. Iar acest lucru este cel mai evident atunci când murim. Mintea încetează a mai exista, și, odata cu ea, nici noi nu mai existăm. Dar este oare corect să se identifice omul cu
CUGET, DECI EXIST… CHIAR EXIST? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380807_a_382136]
-
este totul sub scutul acelorași legi. Dar există un univers unde Moara aceasta nu ajunge. E universul interior, care nu intră în ecuația ei, universul în care noi rămânem neatinși de scurgerea clipelor. Simțim scurgerea implacabilă a timpului în lumea exterioară, dar în cea interioară nu va ajunge să bântuie. Aceeași sete de frumos, de bine, aceeași sete de dragoste, de împlinire ne însoțesc până în ultima clipă, ba mai mult, dorim cu toată ființa noastră să o avem, chiar și mai
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
ba mai mult, dorim cu toată ființa noastră să o avem, chiar și mai împlinită, dincolo de zările albastre, în acea lume pe care nu o cunoaștem, dar o dorim în acest fel. Și acesta este un antidot care diminuează devastările exterioare și nici nu e puțin lucru, deoarece din pulberea cliplelor dispărute se naște iarăși viața. Alta, de o cu totul altă natură. Astfel se naște în preajma noastră și o trăire nouă cu fiecare nouă clipă. Ne fascinează mirajul amurgului, dar
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
lui Vasile Kazar, de la gîndirea lui plastică ori de la universul său artistic în care forța, rafinamentul și un umanism profund, oricît ar părea de prăfuită această sintagmă, fuzionează inconfundabil. Toate aceste episoade, care pentru mulți ar fi rămas doar evenimente exterioare, cu un impact mai mare sau mai mic asupra memoriei individuale, au căpătat, în conștiința și în sensibilitatea artistului, anvergura și profunzimea unor experiențe ale speciei, ale omului însuși. Din întîmplări născute înlăuntrul unei istorii aburite și discontinue ele au
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
experiențe ale speciei, ale omului însuși. Din întîmplări născute înlăuntrul unei istorii aburite și discontinue ele au devenit momente ele unui lanț strict de necesități și etape ale unui la fel de riguros scenariu de inițiere. Kazar și-a interiorizat necontenit istoria exterioară, a spiritualizat pînă la transfigurare faptul nemijlocit și a stocat totul într-un continuu discurs imagistic, într-o mărturisire care avea toate aparențele (și funcțiile) actului vital. Urmărită în timp, citită din aproape în aproape, arta sa este perfect solidară
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
Această senzație, atât de dificil de transpus în cuvinte, se regăsește, nealterată, în paginile romanului După-amiaza de sâmbătă, de Valeriu Cristea. Povestindu-și amintirile (cele mai multe dintre ele, din copilărie), protagonistul păstrează mirările și spaimele copilului, acordând atenție nu numai detaliilor exterioare ale fiecărui episod, ci și receptării sale subiective. Un nor de pe cer, un fascicul de lumină sau un umil obiect casnic precum ciuperca de reparat ciorapii pot ajunge în prim-plan, căpătând o putere de sugestie mai mare decât a
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
în cazul lui pușcăriaș). Articolele din presa actuală par să folosească această pereche lexicală cu măsură și doar din nevoia de variație stilistică, introducînd o marcă a perspectivei deținuților înșiși. Citatul următor ilustrează trecerea de la oficial la informal, de la perspectiva exterioară la cea interioară, prin selecția sinonimelor: "Situația de la Penitenciarul de maximă siguranță din Baia Mare s-a calmat, dupa ce conducerea închisorii a promis că va rezolva o parte dintre cererile deținuților. Aceștia au început să lovească gratiile celulelor cu tot
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
artistică. Faptul că această gîndire specifică poate fi extrapolată, că ea reverberează într-o atitudine spirituală și, finalmente, existențială, ține exclusiv de performanța artistică, de strictețea unei viziuni aplicate, de profunda stăpînire a tehnicilor, și nicidecum de anexarea unei retorici exterioare. Perioada romantico - expresionistă de la început, cea conceptual-scientistă de mai apoi, Praporii, Hrana, exterioarele și interioarele de biserici, florile, Grădinile, Stîlpii și peisagistica străbătută de convulsiile vederilor toledane, creează un ansamblu de o rară încordare a dicției, cu un tonus interior
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
o atitudine spirituală și, finalmente, existențială, ține exclusiv de performanța artistică, de strictețea unei viziuni aplicate, de profunda stăpînire a tehnicilor, și nicidecum de anexarea unei retorici exterioare. Perioada romantico - expresionistă de la început, cea conceptual-scientistă de mai apoi, Praporii, Hrana, exterioarele și interioarele de biserici, florile, Grădinile, Stîlpii și peisagistica străbătută de convulsiile vederilor toledane, creează un ansamblu de o rară încordare a dicției, cu un tonus interior menținut mereu la același nivel și prin care bîntuie o irepresibilă voluptate a
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
mine, fără să am nevoie de nimeni, căci, însoțit de ai mei, îmi ajung cele câteva cărți și uneori o stare complementară de amorțire, pentru ca brusc să aștept cu fervoare o confirmare a solidarității, un semn de prietenie, o dovadă exterioară că exist (...). De ce nevoia atât de pregnantă a unei confirmări sociale, a unei băi de cotidian (pe care mi-o procur în cele din urmă), când eu cred, la fel de mult și de constant, în singurătate". Autorul se mișcă între două
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
și Își va găsi Împlinirea În ea... Doar atunci vom descoperi ce Înseamnă cu adevărat umanitatea din noi, doar atunci vom putea Închide ochii simțind cum fericirea ne inundă pur și simplu! Nu avem nevoie de atât de multe elemente exterioare pe cât ne-au făcut ceilalți să credem. Puterea este În noi, pentru că doar noi putem alege să fim sau nu fericiți. Deși sună ciudat, fericirea este până la urmă o alegere. Poți să ai cele mai Înalte palate din lume și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ori la și jumătate și de trei ori la fără un sfert). Are un ton maiestuos, un dangăt lung și susținut. Cînd te afli lângă el, lovitura inițială - dată nu de o limbă interioară, ci de o gheară de metal exterioară clopotului, acționată electric la ore fixe - îți pătrunde în ureche asemenea unui pumnal. La nivelul al doilea stă Kunigunde, de aceleași dimensiuni, acordată pe nota si. Kunigunde e clopotul sacru la Bamberg, căci el nu bate decât în ceasuri de
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
ale lui Matei Călinescu despre o expresie, ca Strigătul, ca frica: "de obicei, suspini cînd izbutești - fie doar și pentru o clipă - să-ți gîndești o durere, actuală sau trecută. Suspinul e refuzul hohotului de plîns, al strigătului, al manifestărilor exterioare, al spectacolului disperării. La capătul gîndului se naște un suspin..." Așadar, poeziile astea, risipite din Simbolul, copil de tinerețe, cu Tzara, pînă-n Revista Fundațiilor (afurisită vreme care, într-o notă asupra ediției, folosește un nemeritat "f" mic...) sînt înfrînarea, lăsată
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
obținute pe celelalte căi și, inevitabil, în felul acesta, unele dintre însemnările anodine puteau să dobândească relevanță. Nici măcar agentul de filaj profesionist nu avea habar de scopurile pentru care era urmărit obiectivul. Combinație de James Bond și inspectorul Clouseau (,Aspectul exterior al filorilor - cei care executau filajul - se poate schimba rapid pe parcursul urmăririi, cu ajutorul truselor de machiaj și a îmbrăcămintei adecvate, schimbarea făcându-se în autovehiculele plasate pe anumite trasee principale, numite posturi fixe - p. 16), agentul de filaj trebuia să
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
nu garantează că mentalul lui Ovidiu, așa cum este el imaginat de Marin Mincu, are vreo legătură cu realitatea. Partea mai proastă este că, în afară de acest presupus univers interior al poetului exilat în Tomis, romanul nu mai conține nimic. Epicul, întâmplările exterioare aproape că lipsesc, nu este vorba despre un roman istoric, în adevăratul înțeles al cuvântului, ci de un soi de eseu fictiv a cărui miză exclusivă este reconstituirea gândirii lui Ovidiu. Ovidiu c'est moi! poate exclama Marin Mincu, convins
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
pregnante la adresa autoaprecierii și înțelegerii individului cu sine. Ego.Proza intră astfel și în sfera observației ce apropie literatura de studiul sociologic și antropologic. Poziția individului în interiorul comunității, identitatea acestuia devin elemente ce țin mai degrabă de imagine, de proiecția exterioară, decât de autenticele trăiri interioare ale personajului. În lumea vieților mărunte, detaliul poate decide eticheta aplicată fără dubii unuia sau altuia dintre membrii comunității. În dozaje diferite, obsesia marginalului, a neînsemnatului traversează întrega colecție. Ea este prezentă și la fracturiștii
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
a făcut necesară această omogenizare a nivelului de educație care, în fond, duce la o omogenizare a competențelor lingvistice. Din această perspectivă, naționalismul este "organizarea grupurilor de oameni în unități mari, cu educație centralizată și cultural omogene". El este "manifestarea exterioară a unei profunde și inevitabile reglări a relației dintre organizarea statală și cultură"5. Este evident faptul că, la Gellner, termenii "capitalism", "societate industrială" și "modernitate" sunt interșanjabili, ca ei exprimă aceeași realitate. Este vorba, în fond, de un anumit
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
asumarea apartenenței la o comunitate). Consider că acceptarea ca elemente fundamentale ale naționalității a istoriei și a limbii nu trebuie să însemne și asumarea caracterului lor destinal, cel putin nu în sensul în care este înțeles destinul îndeobște, că forța exterioară și implacabila ce ne determină în totalitate existența. Așa cum am mai spus și cu altă ocazie 41, nu cred că "marca destinală" a apartenenței la o națiune îmi precede nașterea și nici nu susțin că îmi pot schimba apartenența culturală
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]