654 matches
-
ai comunicării polul referențial și polul autoreferențial, care lasă loc unei zone intermediare. Fiecare dintre aceste tipuri de comportamente în comunicare este definit de anumite dominante: comportamentul referențial servește comunicării unor informații, comportamentul autoreferențial, din contră, nu trimite la nici o exterioritate, iar comportamentul pseudo- și transreferențial doar simulează comunicarea de informații. În consecință, textele referențiale vor avea drept obiect realitatea, deci vor fi supuse criteriului "adevărat" sau "fals". Textele autoreferențiale, dimpotrivă, fiind rodul unei intenții non-funcționale, nu transmit nici un mesaj și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
popoarelor. O asemenea viziune pacifistă nu comporta vreun refuz al statului care, dimpotrivă, în acest context căpăta o funcție efectivă de amalgam. Prin urmare, structura civilă a imperiului, ca sistem de funcționare, nu a fost respinsă de creștini cât privește exterioritatea. Neacceptarea completă a acesteia a fost cauzată de fundamentul religios păgân al sistemului, fundament ce tindea să nimicească conștiința individului, supunându-l unei puteri abuzive care folosea religia ca instrument de domnie. Cels îi acuza pe creștini că vor să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unui voyant: "Prezența Muzicii în Poezie nu sporește sensul, ci condițiile care fac ca sensul să apară în deplina sa profunzime" (Muzica pleon al Poeziei). Rafinat trezorier de idei și imagini, voce decisă opunând spontaneiștilor, veleitarilor și celor rămași la exteriorități mărturii despre propriile-i înaintări ori trimițând la experiențele altora, Doinaș putea privi în final, de pe culme, ca artist realizat. UN SENTIMENTAL LUDIC GEO DUMITRESCU Sub pseudonimul Vladimir Ierunca, studentul Gheorghe Dumitrescu de la Facultatea de Litere din București, debuta în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui care poate fi uneori o trădare a faptelor". În integralitatea sa, Infernul, astfel conceput, e monologul unui gânditor în tensiune, aproape un desperado oscilând între exteriorități și introspecție, vizând omenescul în genere, torturat însă de propriul Eu. Mai degrabă cerebral și speculativ decât liric și plasticizant, dispersiv și năzuind spre sistematizare, asediat de "puteri diavolești" și apropiat de îngeri, căutătorul copleșit de prezența realului se zbate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cântecul cucului); un urs tămăduitor "începe să mă calce-alene din umeri până la picioare" (Ursul); "la șapte ani se dezgroapă morții / se pune os lângă os în cutii" (Obicei); "șerpi albaștri" străbat Apa de pe valea noastră. Însă dincolo de acestea, pretexte de exteriorități, tipisme vizualizate, se produce o ruptură de nivel; intră în joc un câmp stilistic de-geografizat, vibrații ale interiorității, însemne conferind iluziei biografice dimensiuni reflexive. Față de sceneria plasticizantă din Pasărea tăiată, repetatele apeluri către enigmaticul Ieronim anunță o progresivă imersiune în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
năstrușnice: "De unde știu ei poeme de Mallarmé și / Elytis, ei care au trecut prin sihlele / Nordului doar la lumina șișurilor?" (Cei care ridică literele, zarurile). Se intersectează în George Vulturescu tumulturi, fulgere și note de reculegere. Pragul dintre introspecție și exteriorități, dintre Eu și Lume, dintre imanent și transcendent, prag schimbător de la o stare la alta, e semnul unei personalități difluente în acțiune. Un Ego polarizant, acaparator, puternic, se zbate spectaculos în perspectiva aventurii fără sfârșit. Carnavalesc și tragic se întrepătrund
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aici și vid de sens. Există doar sensuri unice, accidente, incidente, forțe, evenimente și combinații ale acestora, iar noi, suntem și noi pe undeva printre toate acestea și obligatoriu ! ne bucurăm. De fapt, bucuriile sunt secretate din afara noastră, într-o exterioritate labilă, iar noi doar le îngurgităm. De acord că trăim într-o societate de consum, dar a face filosofie din astfel de economisme nu mi se pare absurd, mi se pare aberant. C'est déjà trop, trop à la française
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
française. Istoria filosofiei este întoarsă cu susul în jos. Dacă de la Platon încoace, cel puțin era valorizată interioritatea, regăsirea sinelui, conștiința, iar primatul, sub o formă sau alta, era acordat mereu aceluiași, acum totul e orientat spre afară, în favoarea unei exteriorități seculare, dar pragmatice, șocogene. Se caută ce nu poate fi gîndit, raționat și nici exprimat cu ajutorul limbajului, se caută înafara umanului : forțe impersonale, morți, spirite, energii, ba am găsit și sintagma devenire-animal. În general, acestea sunt realități ce înspăimîntă, îmbolnăvesc
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
corola de minuni"a lui Blaga și cu cît se dezvăluie, cu atît se adîncește în sine. Am început cu omul, care nu se mai cunoaște pe sine, cel de dinăuntru, a uitat de divinitatea lăuntrică, risipindu-se într-o exterioritate pragmatică și utilitaristă. Ne-am creat un alter-ego în care investim mai toate energiile, timpul etc., un daimon egoist și materialist, pe care îl hrănim cu resursele cu care am fost creați. Acesta este Antichristul: răutatea din noi, care ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în acest sens. Noroc că forțe superioare stau să intervină pentru a nu ne lăsa să ne sfîșiem atavic între noi. Totul pleacă de la fractura lăuntrică despre care am mai scris și căreia nu i-am găsit rezolvarea, preferînd o exterioritate pragmatică și spectaculară, chiar șocogenă, dar atît de înșelătoare. Sunt mize prea importante în joc pentru a fi lăsate în seama oamenilor. Sfîntul Apostol Pavel spunea că "frica e lipsă de iubire". Am găsit așadar și soluția: iubirea. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
modern trebuie analizat nu ca un semn de alienare, ci ca expresie a libertății omului, instabilitatea manifestată față de mărfuri fiind unul dintre modurile în care acționează subiectul pentru a nu se pierde în obiect, pentru a-și manifesta superioritatea față de exterioritatea lucrurilor 15. Totuși, subiectivitatea neoconsumatorului se afirmă nu atât în raportul față de obiecte, cât în raportul de la sine la sine. „Spectacolul, scria Debord, este visul urât al societății moderne aservite, care nu exprimă finalmente decât dorința ei de a dormi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
funcțiile evaluării. Evaluarea procesului devine un moment central și deschide un demers circular sau în formă de spirală, prin care se asigură ameliorarea în permanență a întregului sistem. În timp ce evaluarea tradițională, menită a garanta obiectivitatea, este pusă în situația de exterioritate în raport cu ceea ce urmează a fi evaluat, demersul sistemic se bazează pe un fel de „evaluare internă” sau „autoevaluare”, ea însăși asociată unei deschideri și chiar unui fel de provizorat. La limită, se poate ajunge la o evaluare fără judecare, dar
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
se poate constata un „zgomot” atitudinal și o răsturnare a reperelor valorice la tot pasul? Valorile sunt niște relații de prețuire ce se nasc între subiecți și lucrurile, procesele, semenii din jur. Valoarea apare când o persoană acordă importanță unei exteriorități. Spunem despre un lucru că e bun, frumos, drept pentru că cineva se bucură de acel ceva din perspectiva dezideratelor. Bunătatea nu există la modul abstract, ca ceva suspendat, ci ca o conduită pe care o manifestă cineva față de un apropiat
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
explicativ. Distincțiile Economiei Croiala maniheistă ține de începuturile Economiei, ca oikos, care a dispus funcțiile părților implicate în manevrarea mijloacelor pentru realizarea scopului, în ceea ce numesc economia platonică. Chiar de la începuturile ei, Economia a avut de ales între interioritate și exterioritate, între gospodărie și Agora, între spațiul privat și spațiul public. Așa se explică de ce Economia, care dă soluție la problemele subzistenței, sfârșește prin a accepta drept soluții pe cele ale existenței. Desigur, pare un tip de evadare din limitarea lucrului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
tehnologiei înăuntrul trupului uman îl golește pe acesta de organicitatea socotită oricum inutilă, astfel încât corpul devine „gazda” componentelor tehnologice 13. Punctul vulnerabil al acestui discurs este că, deși se dorește ștergerea dihotomiilor dintre subiect și obiect sau dintre interioritate și exterioritate, binarismele sunt perpetuate și, mai mult, se produce favorizarea unuia dintre termeni. De pildă, dacă respinge perspectiva (fenomenologică aă trupului ca subiect, artistul privilegiază reversul, și anume trupul ca obiect supus manipulării, ca o reificare mecanologică. O ultimă dimensiune a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și politic împotriva spectacolului și a comodificării. De asemenea, aceste direcții nu mai pătrează distanța dintre corp și imagine, dintre fenomenologic și mecanologic, dintre realitate și simulare ori dintre organic și tehnologic. De asemenea, prezența și absența sau interioritatea și exterioritatea devin procese comunicabile. Practicile corporale și identitare ale subiectului uman sunt relaționate impulsurilor electronice, iar tehnologiile vizualului remodelează fizionomia umană în diverse sensuri, de la reprezentările imaginilor feței în cărțile de identitate la morphing-ul grafic și la potențialul de manipulare a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
face tangibilă irealitatea bazelor de date, fie pentru a intra în paradigma globală a „videologiei”, ca să folosim terminologia lui Manolescu (2003Ă. Mai degrabă decât să fie reprezentat, trupul este construit la interfață, este simulat atât ca interioritate, cât și ca exterioritate, atât ca întreg, cât și ca părți-organe destructurate. Prin urmare, numeroși artiști încearcă să adreseze modul de relaționare a corpului organic (împreună cu noțiuni precum piele, bătrânețe, moarte, boală, durere, plăcere, afectă la cyberspațiul nemuririi și al ubicuității cibernetice. Aceștia încearcă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
urmare, una dublă. Pe de o parte se dorește chestionarea noțiunilor artistice, convenționalizate și canonizate prin tradiție sau așa cum apar acestea în alte opere sincrone ale realității virtuale precum: imagine, corp (vs. minteă, identitate (vs. alteritateă, subiect (vs. obiectă, spațiu (exterioritate vs interioritateă sau natură (vs. culturăă. Pe de altă parte se urmărește oferirea de experiențe solitare și intime receptorului pentru ca acesta să fie uimit în legătură cu „locuirea” ființei umane în lume. În vederea realizării acestei intenții, artista construiește spații fluide, imagini care
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
diverse, evoluții confluente și metisaje identitare. Corpul și mintea virtuale stabilesc contactul subiectului cu lumea: postumanul poate fi înțeles în această direcție ca o extindere tehnologică a trupului și a conștiinței umane în lume, dar și ca pătrundere tehnologică a exteriorității și a străinătății tehnologice în identitatea umană. Postumanul devine astfel identitatea umantehnologică a subiectului integrat senzorial, perceptiv și mintal în lumea reală și în lumea numerică, prin medierea virtualității. Relația dintre om și tehnologiile biocomputaționale este asemenea relației dintre om
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
natură și cultură 34, înfățișat ca "imaginar nominal" 35 patronat de figura tatălui, până la "imaginea electronică" 36, supusă unei infinități de transformări și de manipulări, dedublarea, alteritatea imaginii, fiind condiția sine qua non a creației umane. Permanenta relaționare dinamică dintre exterioritatea obiectuală și realul interiorizat relevează structura imaginarului, ca structură deschisă care-și asumă destinul imaginilor recreate. Procesul invers, al perceperii realității interioare ca alteritate, dă naștere creației artistice 37. Astfel, "exteriorizând subiectivitatea, imaginea artistică favorizează o relație intersubiectivă" 38, convertind
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de altă parte, există incompatibilități majore între regimul de funcționare a cunoașterii și a puterii. În timp ce puterea modernă se manifestă încă prin închidere, costrângere, normativizare, modelare sau prin forme stilizate de interdicții, cunoașterea dezinteresată se manifestă mai mult prin deschidere, exterioritate, relații, forme de acces, libertate de creație și de exprimare. Ceea ce eu numesc cunoaștere dezinteresată este dincolo de sofisticările social-politice ale unei cunoașteri impuse, este dincolo de ceea ce Foucault numea "formidabilul postulat" ("orice vizibil este enunțabil"). O cunoaștere deschisă ca o alternativă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
etc.), pe care individul modern le substituie în ființa și în gândirea sa. În loc să vedem adevăratele diferențe legate de fapte și de gândire, omul modern s-a obișnuit sau a fost obișnuit să le privească acolo unde nu sunt, în exterioritățile noastre insignifiante (în naționalitate, în grup social, în rase, în minorități sexuale, în fațete sociale). Ce este diferența? Ce ar putea fi o diferență? În primul rând, diferența înseamnă a face distincții, a înțelege tot ceea ce a fost și tot
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ceea ce Foucault numea pozitivități. Conceptul de "pozitivitate" comportă accepțiuni diferite în terminologia foucauldiană. În Arheologia cunoașterii (1969), pozitivitatea înseamnă: 1) descrierea enunțurilor "nu prin referire la interioritatea unei intenții, a unei gândiri sau a unui subiect, ci conform dispersiei unei exteriorități"149; 2) descrierea enunțurilor printr-un "cumul de performanțe verbale"150; 3) "o condiție de realitate pentru enunțuri"151. În Ordinea discursului (1971), pozitivitate reprezintă un "domeniu de obiecte cu privire la care afirmăm sau negăm propoziții adevărate sau false"152. Astfel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o altfel de percepție a documentelor, a cărților de istorie. Nu decelarea ficțiunii din acestea este esențială, așa cum ne învață mai multe școli de teorie istorică din prezent, ci o altfel de percepție a lor; percepție rămasă în libertatea și exterioritatea gândirii creative. Ar fi în folosul istoricilor să vadă în documentele din arhive și în cărțile de istorie nu atât locuri definitive, povești de neînlocuit, narațiuni perene, ci zone clar-obscure, ce spun și nu spun, arată și nu arată, afirmă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în anonimat, copleșit de faima acestui încă misterios Urmuz. Obsedat de limbaj ca model al literaturii, fascinat nu de legile înaltei Curți de Casație, ci de cele ale discursului literar, ce n-au nici în clin nici în mânecă cu exterioritatea planului biografic. Neantul semantic al clișeelor verbale excesiv gramaticalizate se cerea exorcizat, vraja desfiguratoare trebuia alungată. Homeopatic, deci, printr-o vrajă, dar de sorginte estetică. A creatorului de nume și vocabule, care a crezut că o dată emise, ele vor naște
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]