1,101 matches
-
sunt mai mult acceptați și tolerați pentru a respecta conveniențele unei lumi rigide, pentru a oferi o protecție aparentă grupului, și, de ce nu, o notă de diversitate și de pitoresc. Forța centrifugă, îndepărtarea de cetatea blestemată a Florenței, centru al extincției și al păcatului, este rezultatul firesc al dorinței de salvare, iar evadarea în mediul campestru reprezintă un imbold de reîntoarcere către o vârstă a purității și a gingășiei umane, când omul era în comuniune cu natura și se simțea bine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
implicată, dar și din teamă și rușine.704 Însă teama și rușinea nu pot fi catalogate în rândul virtuților, sunt mai curând dovezi de slăbiciune, așa cum este și dorința de a nu mai exista, de a găsi, ca ultimă alternativă, extincția.705 și din nou asistăm la imaginea unei donna angelicata demistificată. Uneori personajele feminine din aceste legende sunt înșelate fiindcă la rândul lor au fost nesupuse și infidele: pentru a fi alături de Tezeu, fiica lui Nissus, Ariadna, își trădează tatăl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sunt mai mult acceptați și tolerați pentru a respecta conveniențele unei lumi rigide, pentru a oferi o protecție aparentă grupului, și, de ce nu, o notă de diversitate și de pitoresc. Forța centrifugă, îndepărtarea de cetatea blestemată a Florenței, centru al extincției și al păcatului, este rezultatul firesc al dorinței de salvare, iar evadarea în mediul campestru reprezintă un imbold de reîntoarcere către o vârstă a purității și a gingășiei umane, când omul era în comuniune cu natura și se simțea bine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
implicată, dar și din teamă și rușine.704 Însă teama și rușinea nu pot fi catalogate în rândul virtuților, sunt mai curând dovezi de slăbiciune, așa cum este și dorința de a nu mai exista, de a găsi, ca ultimă alternativă, extincția.705 și din nou asistăm la imaginea unei donna angelicata demistificată. Uneori personajele feminine din aceste legende sunt înșelate fiindcă la rândul lor au fost nesupuse și infidele: pentru a fi alături de Tezeu, fiica lui Nissus, Ariadna, își trădează tatăl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe care nu au voie să le vâneze decât persoanele de rang înalt, de la ministru în sus. Nu vă jucați! Deși avem în limbă destui de, pe, pentru, din, exterminarea lor continuă s-ar putea să ducă specia în pragul extincției. Gândiți-vă că au dispărut uriașii dinozauri, d-apoi niște slabe silabe! Și mai gândiți-vă că, așa mici cum sunt, ele asigură echlibrul ecologic al limbii noastre, periclitate ea însăși de atacul conjugat, de sus și de jos, al
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
studiilor de specialitate. El considera că amintirile fiecăruia se așază în tiparele culturale ale comunității, se ajustează și se raportează permanent la ceilalți, mai mult sau mai puțin explicit 48. Personalizarea excesivă a memoriei devine sinonimă cu perisabilizarea sa până la extincție, căci "avem nevoie de amintirile altor oameni pentru a ni le confirma pe ale noastre și pentru a le conferi durabilitate"49. Memoriile individuale și cele colective au o relaționare complexă. Cele două noțiuni sunt, de altfel, greu aplicabile și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dar sigur spre statutul său actual. Timp de șapte decenii, manualele i-au rezervat o pondere inegală în repertoriul datelor emblematice ale istoriei naționale, în funcție de puseele comemorative ale momentului. Limitele acestor variații au fost extreme, de la indistincție la exaltare, de la extincție la fetișizare. În mod paradoxal, revoluția anticomunistă din 1989 nu pare să fi adus o transformare dramatică în prezentarea subiectului, ceea ce se explică nu doar prin cunoscuta inerție a cărților școlare. II.4. Lecțiile unei sărbători naționale: 1 decembrie 1918
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
păsările jalonează drumul absurd spre neant; Ochiul însuși e un crin: Mai multe buchete o nuntă și o moarte, Toate nunțile și morțile același crin. Din crini este hora miresei, iubite, Din crini convoiul de înmormântare. Senzație de gol și extincție, un aer ghețos, plâns generalizat! Tragicul în dimensiuni planetare obsedează; modulații pe tema dispariției sfârșesc într-un fel de ritual ciudat, apropiat delirului: Să bem vinul de nuntă, mirele a murit, / Mireasa a murit și ea, / Nuntașii toți sunt morți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să plece la muncă în străinătate. Ar fi sprijinite cele mai sărace zone din țară care se află în regiuni cu un potențial agricol imens (din Muntenia și Moldova). În prezent, numeroase sate din aceste regiuni se confruntă cu riscul extincției din cauza regresului demografic care survine pe fondul inexistenței unor oportunități economice. Aderarea la UE a presupus ceva subvenții, fapt ce a condus la creșterea suprafeței cultivate. Așa s-a putut stimularea multor țărani care au rămas pe loc și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
culmile evoluției, dar și spre marginea prăpastiei sale. Este un abis în care ne-am putea prăbuși fie colectiv, în urma unei catastrofe globale, fie individual, izolându-ne treptat de restul societății într-un spațiu virtual. Să nu uităm că riscul extincției noastre a crescut proporțional cu dezvoltarea tehnologică pe care am produs-o. Și e suficient să reflectăm la grozăvia conflagrațiilor mondiale pe care le-am generat. În perioada antebelică, Europa a cunoscut poate cea mai rapidă și susținută progresie socio
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sărbătorii constituie celălalt mare fenomen care alimentează recursul la mitologia dionisiacă. Cu puțină vreme în urmă, nici cei mai buni observatori nu dădeau vreo șansă de supraviețuire sărbătorilor în societățile moderne secularizate. Singurul destin care se profila la orizont era extincția marilor sărbători colective, ineluctabila lor agonie, în beneficiul unor mici festivități private. Felul cum au decurs lucrurile nu a confirmat aceste pronosticuri: sărbătoarea a redevenit actuală. Încă de la sfârșitul anilor ’60, sărbătoarea recâștiga teren prin happening-uri și uriașe festivaluri
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
În timpul regimului Ceaușescu a fost de câteva sute, după unii analiști). Din nefericire Însă, mare parte din acțiunile acestor români s-au cufundat În uitare sau au avut efecte limitate În timp și spațiu, cu siguranță una dintre explicațiile acestei „extincții” rapide fiind acțiunea imediată și brutală a autorităților. Totodată, În conturarea unui studiu asupra formelor de protest Împotriva dictaturii comuniste, nu trebuie omis impactul În anii „Epocii de aur” ceaușiste al căilor subtile de dezavuare a ceea ce se petrecea În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
psihologice legate de noțiunea controlului și a manipulării (vezi de pildă Cartwright, 1998, 2000, pentru accentuarea problematicilor sociale în legătură cu noile tehnologii medicaleă. Potențialul „eliberator” al realității virtuale și/sau al cyberspațiului în cadrul proiectelor de acest tip se manifestă fie ca extincție a trupului uman fie ca o căutare a nemuririi, noțiuni precum îmbătrânire sau moarte neaflându-și locul în esența imaterială specifică spiritului, dar și în noile scenarii ale vieții cyberculturale. De pildă, se poate analiza modul în care stoparea tehnologico-medicală
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Prima și cea mai importantă funcție a lui Ralph era să reînvie vechea filosofie ce ghidase compania atât de bine. Forța de muncă aplaudase acest succes și, de-a lungul lunilor ce au urmat, firma a fost salvată de la iminenta extincție. El s-a asigurat că oamenii foloseau cultura companiei într-un mod proactiv. A arătat calea. Cultura organizațională, va contura până la urmă și va modela atitudinea companiei dumneavoastră, filosofia serviciilor și reputația câștigată în rândul clienților. Liderii demonstrează acest lucru
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
te mânii, eu i-am luat și-s la mine, în împărăția mea, dară tu fă-ți treaba ta"! De atunci s-a apucat iar la lucrul lui".166 Vântul este considerat atât forță cosmogonică primordială, cât și simbol al extincției universale: "Vântul e un om cu aripi, da o aripă i-a luat Dumnezeu, că era prea tare. Sfârșitul lumei are să fie cu vânt, atunci are să fie vântul așa de mare, că va face una dealul cu valea și toate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să le privească, Dumnezeu iar aruncă fier acolo unde el a ros și astfel îl amână, că niciodată nu mai isprăvește de ros. De aceea nu se scufundă pământul."418 III. FOCUL Pe plan macrocosmic, focul apare ca element al extincției, dar și al purificării care pecetluiește destinul creației, înlesnind apariția unei noi lumi, primenită de forța primordială a flăcării. Pe plan microcosmic, focul are rolul de a transforma virtualitățile materiei în stare manifestă care să pună în mișcare potențialitățile gnoseologice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un straniu sentiment al morții ce traversează mai toate baladele. Moartea se impune ca un imperativ al cunoașterii sau al înfrângerii; grădinarul ("Trandafirul negru") va putrezi în mlaștini, Craiul de Ghindă este un mesager al morții dragostea lui este similară extincției: "Ucide copiii ce-mi seamănă mie/ să nu mai cadă spița prin timp". Fecioarele își pierd frumusețea prin moarte sau, dimpotrivă, ea le purifică (ca elemente ale dezagregării biologice sunt invocate apa și focul). Că trupul nostru dispărea în unde
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe o ambarcațiune metalică delabrată, înconjurată de ape, la apus de soare, la sfîrșit de zi și parcă de lume... Concluzia: "mitizantul" Alexa Visarion își reafirmă programul, acum ca rescriere tot postmodernă, de bună seamă! a legendei, proiectîndu-și simbolic propria extincție, dar și răsturnînd-o în victorie, deci îndepărtînd-o, căci... pînă urmă, ca poveste a poveștii, filmul s-a făcut, iată! Drept care incipitul se rectifică așa: Alexa Visarion o excepțională personalitate a teatrului și a filmului de la noi... Ion Bogdan LEFTER Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
celui claustrat stă sub semnul unei sacralității negative, a nedesăvârșirii, a imperfecțiunii umane, într-un gol temporal: "Sunt stihuri fără ani", sub forma unui bocet arhaic, în care se împreună aspirația spre puritate ("de sete de apă"), cu dorința de extincție ("Și de foame de scrum"). În celulă, numai existența tencuielii se justifică fiind singura "filă" accesibilă pentru exprimarea gândirii și simțirii poetice. Dacă apostolii au primit ajutoare din partea divinității, poetul a fost lipsit de ajutor, rămânând în singurătate și tristețe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
felul în care sunt traduse concepțiile dinainte în articolele politice" (E. Simion), criticul încercând o interpretare obiectivă, departe de orice exagerări. La baza multor articole stă voința schopenhaueriană. În opera lui Eminescu, temele fundamentale sunt: facerea și desfacerea, geneza și extincția, fundul cosmogonic și fundul eschatologic. De aici derivă toate atitudinile (miturile) poetului: lunatismul, somnia, uranismul, neptunismul, borealismul, idealul artemidic (idealul femeii virile), vocația uranică (G. Călinescu). G. Călinescu a făcut o "diagramă poetică" și a identificat o serie de simboluri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
deșertăciunea deșertăciunilor) în Trecut-au anii, Revedere, Ce te legeni, Memento mori, Glossă, Cu mâne zilele-ți adaogi etc. f. tema cosmosului este reprezentată de următoarele elemente: cerul, sorele, luna, stelele, luceferi, nouri, geneză, infinit, haos, muzica sferelor, zborul intergalactic, extincția în Scrisoarea I, Luceafărul, La steaua, Melancolie, Rugăciunea unui dac, Sărmanul Dionis. Cosmogonia eminesciană este strâns legată de această temă. Influențat de ideile din Rig-Veda, din miturile grecești și creștine, de filosofia lui Kant și Schopenhauer, poetul a configurat haosul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ivit luna, Soarele, fenomenele stihiale. Pe un ton ironic, poetul se referă la condiția efemeră a oamenilor "mușuroaie de furnici", microscopice popoare"; lumea este doar o aparență, din moment ce toate trec în neființă: "Căci e vis al neființei universul cel himeric". Extincția universului presupune întoarcerea la Haosul primar, la întuneric, după răcirea sistemului solar, înghețarea, desprinderea planetelor: "Soarele ce azi e mândru, el îl vede trist și roș/ Cum se-nchide ca o rană printre norii întunecoși/Cum planeții toți îngheață și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai înainte Nietzsche vestise un secol de războaie, iar R. Guénon avea să recunoască în desfășurarea evenimentelor, ceva mai târziu, un sfârșit dramatic de ciclu. S-a spus că ne aflăm la capătul istoriei însăși, lunecând tot mai rapid spre extincție, ca bila pe un plan înclinat. Ritmul ei, mai accelerat, mai nervos, mai convulsiv, sugera un final apropiat, o distrugere a civilizației prin înseși instrumentele pe care le-a produs. A. Toynbee, D. Halévy și alți istorici au tras, din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de transmisie și difuziune a culturii la diverse nivele și mai cu seamă în masele populare, după exemplul german întruchipat de Herder, Fichte, Jahn, W.von Homboldt ș.a. Avântul de reînviere de la 1848, aproape stins între timp sau pe cale de extincție, trebuia deci fortifiat prin dascăli, ferit de noxele politicianiste, de cosmopolitism și indiferență civică. În numele dascălilor de orice treaptă îndemna Pârvan la angajare: "Trebuie să facem și politică. Dar politica noastră să nu fie a unui partid, să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cum o primesc decât cum o estimează". Funcția de conservare prima. Istoricii veacului de mijloc se pot închipui deci ca un releu menit să asigure tocmai această transmisie de știri de la o generație la alta, transmisie susceptibilă a împiedica uitarea, extincția la care, ca individ, omul se știe condamnat. Istoria, ca disciplină, poate fi înțeleasă prin urmare și ca remediu soteriologic. Cel dintâi om mișcat de conștiința perisabilității sale a fost și primul istoric, remarca P. Chaunu, căutând să vadă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]