990 matches
-
noi în tot subsolul mințiiSă coasem cerului năvod de mână cu toți sfințiiIubește-mă ca pe-un recrut cu lacrima în soareIubește-mă cu capu-n nori pe balustrada vecheExtraterestru fără frâu în spații sideraleApocaliptice chemări distingă vremi banaleIubește-mă extravagant nebun fără perecheIubește-mă aleator de-ai să mă vrei în brațeTu impecabil amorez crescut de vraja mințiiIntolerant și jucător la fel ca toți cumințiiIubește-mă ca-n început păpușă fără ațe... XII. RĂDĂCINI, de Carmen Popescu, publicat în Ediția
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
sunt singurele indicii/ cam atât/ dincolo de lucruri; timpul oprit în mine arată/ ce sunt și nu ceea ce am fost/ scrisoare cu destinatar necunoscut. Ce aș putea să spun în urma acestei lecturi? Că poetul are zborul lui. De catifea. Grațios și extravagant! Moartea, un fluture alb. Mă gândesc la frunzele de varză găurite și roase până la scheletul de nervuri. Mă gândesc la toate acele goluri din sufletul poetului... Ottilia Ardeleanu, 3 iulie 2015, Năvodari Referință Bibliografică: Ottilia Ardeleanu, recenzie la cartea: moartea
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
faptelor sale de viață și de artă sunt stările fructificate ale spiritului, nenumăratele roluri jucate și remarcabilele poziții ori fapte în orizontul civic. Este semn de coroană pe fruntea unei astfel de personalități contemporane, coroană nu de lux, de accesoriu extravagant, ci coroană aleasă, de conștiință, de cuvenită cinstire a unei vieți trăite curat, cinstit, eroic și pentru strălucită laudă a unei cariere actoricești veritabile, încercuite de nimbul istoriei teatrului și cinematografiei românești. O viață febrilă, o viață de glorie profesională
VICTOR REBENCIUC. EXCLUSIVĂ OMENIE DEFINITĂ ÎN ADEVĂR, DREPTATE ŞI VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379797_a_381126]
-
Da? Și cât faceți până la mare? - Maximum o ora și jumătate, depinde de trafic, uneori chiar și mai puțin. Și dacă nu te mai satisfac peisajele piemonteze, tot într-o oră poți ajunge până în Franța, când dorești o excursie mai extravagantă să te plimbi peste hotare. - Bravo! Ferice de torinezi. Și după bazilică unde mai mergem? - Ne întoarcem în centrul orașului unde sunt multe edificii muzeale, castele, palate regale sau princiare și mai ales parcuri pline cu verdeață și tot ce-
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374631_a_375960]
-
care abia încep a merge, dar și cei care abia merg sub greutatea anilor trecuți.. “Muzica este pictura orbilor.” - Valeriu Butulescu Iar referitor la modestie: eu sunt un om normal, așezat, cu izbucniri uneori, demn și nu doresc să fiu extravagant cu orice preț! http://www.istoria.md/articol/838/Eugen Doga, biografie - Mă bucur, maestre, este de-a dreptul înduioșător! Se știe că în general, pe lângă cei dragi care-i susțin pe artiști, pe lângă prieteni, oamenii de suflet ce ajută, cele
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
unitatea aceasta a lui Dumnezeu, și încă a unui Dumnezeu spiritual, este atît de puțin concretă în sine, atît de lipsită de putere, ca să spunem astfel -, încît religia índică ajunge la monstruoasa confuzie de a fi totodată politeismul cel mai extravagant. Totuși, nici idolatria nefericitului ind, care venerează maimuța sau cine mai știe ce, nu este încă acea nefericită reprezentare a panteismului că toate sînt Dumnezeu, că Dumnezeu este totul. Pe de altă parte, monoteismul índic este el însuși un exemplu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
istoriei (dacă o fi existînd așa ceva), fusese oricum irelevantă: și nefericiții flăcăi ruși și la fel de nefericiții mei frați rămîneau victimele unei abominabile sorți, iar idiosincraziile mele nediferențiat-antirusești (unele de-a dreptul ridicole, atunci cînd interlocutor îmi era bunul amic întru extravagante cogitații) se plasau alături de înțelepciune. Acum? Rușii morți, frații mei morți, medicul militar, bunul prieten morți și ei. De căutat vină cuiva? Terminînd, seara, de citit O Americă înfricoșătoare, dimineața, mă aștept să aud, la radio, vestea că aceeași Americă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de cocktail-uri mai mult sau mai puțin extravagante absolut necesare și ele, de vreme ce sub ochii noștri mirați lumea se schimbă fulgerător modern e reconfortant așadar ca seria aceasta să fie întreruptă de cîte un vernisaj, nu tot atît de extravagant, de felul celui recent consumat. Părăsind pentru acest an spațiile rezervate în exclusivitate artelor frumoase, artiștii ieșeni au recurs acum la somptuoasele holuri ale hotelului Europa, voind astfel să-și așeze ultima lor producție ce se vrea racordată la tonusul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zonele dominației ori stapânirii otomane în trei continente: Europa cu peninsula balcanică, țărmurile mediteraneene, adriatice și cele nordice ale Mării Negre, Caucazul, regiunile centrale și vestice ale Asiei, Asia Mică cu prelungirea spre est până în Egipt, inclusiv. Nu lipsesc unele opinii extravagante prin abaterea de la sensul propriu al problematicii, care coboară începuturile chestiunii orientale în Antichitate. Unul din aspectele controversate ale temei noastre se referă, după cum spuneam, la însăși deslușirea esenței sale. Expresia de chestiune orientală a intrat accidental în uz; în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz care, interferînd, în țesătura meșteșugită a piesei, firescul și nefirescul, te anihilează dacă nu găsești
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Cantonat în teritoriul liric marcat de Alecsandri și Eminescu, Duiliu Zamfirescu se arată excesiv de opac la rezonanțele moderne ale poeziei, etichetând voci mai temerare, precum cele ale lui Ion Minulescu, Luca Ion Caragiale sau Adrian Maniu, ca aparținând unor poeți „extravaganți”. Printre cele mai importante discursuri de recepție publicate în această perioadă pot fi amintite cele ale lui A. D. Xenopol (Mihail Kogălniceanu), cu un răspuns de D. A. Sturdza (1895); Duiliu Zamfirescu (Poporanismul în literatură), cu un răspuns de Titu Maiorescu (1909
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
Bicilis, dinastia Flaviilor, Iuvenalis ș.a. Epoca romană este reconstituită de A. cu detalii erudite: palate, temple, serbări cu aer triumfal și orgiastic, mișcare continuă de patricieni, sclavi, războinici ș.a. Personaje mai conturate sunt Domițian, figură de tiran decadent, crud și extravagant, și Dochia, al cărei fond demonic se va accentua în „fantezia dramatică” Meșterul Manole. Traducerea în limba germană a piesei a apărut la Leipzig, în 1923. O versiune fragmentară, cu titlul Mănăstirea Argeșului, s-a publicat în 1933. Piesa împletește
ANTONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
virgin, adamic, au loc erupții intermitente ale unei infrarealități: întâmplări stranii, coincidențe misterioase, manifestări ale unor forțe oculte. O atmosferă înfiorată de neliniști ușor mistice se conturează din predilecția pentru vise premonitorii, halucinații provocate de stupefiante, manii blânde, morbide sau extravagante viziuni colorate. Prin fastuoasele descrieri, prin psihologiile complicate, prin sugerarea unei alte realități și prin utilizarea alegoriei și a simbolului, Oglinda fermecată se apropie de canoanele prozei poetice simboliste. Ultimele două cărți, Triumful vieții (1912) și Steluța (1913), cuprind de
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Plutarh să facă excepție. Alcibiade e frumos, bogat, de familie bună, inteligent, fără a se ridica Însă vreodată nici la măreția tutorelui său (Pericle) și nici la cea a mentorului spiritual (Socrate). Mult prea risipitor cu darurile oferite de zei, extravagant, egocentric, de o ambiție nesăbuită, Alcibiade rămâne În amintirea atenienilor drept bărbatul „cel mai neînfrânat și arogant”, „Îmbătat de putere”, „Îngâmfat de laudele ce i le aduceau nu puțini dintre cei puternici”1. De unde atunci faima sa peste veacuri? De unde
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu cultivă eleganța meticuloasă și discretă a lui Brummell, nu este, cu alte cuvinte, un fashionable ori un dandy flegmatic și distant, precum Baudelaire, ci se apropie mai curând de ostentația și vanitatea agresivă a redingotelor lui Barbey d’Aurevilly, extravagante și demodate. Asemenea lui Moréas, și acesta un levantin sclipitor și exotic, prevăzut, pe deasupra, și cu un monoclu insolent, dandismul de tip clasic, apusean este interpretat de Macedonski În sens balcanic, țipător, căci el iubește culorile vii, stridente, printr-un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Montesquiou are 37 de ani, iar Proust 22, dar notorietatea contelui e atât de mare, Încât tânărului Marcel i se pare că În fața ochilor săi se află un veritabil monument istoric. Tot ce Îi dezvăluie contele (trecut aristocratic faimos, Înfățișare extravagantă, interioare luxoase, obiecte de preț, episoade picante din propria-i viață, gesturi pline de bon ton, dar și de neprevăzut, cuvinte sclipitoare) Îl fascinează definitiv. Nu doar o corespondență Înflăcărată, nu doar Întâlniri pline de emoție, ci mult mai mult
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
este foarte admirat de oamenii din Înalta societate - ca și Wagner. Cei care, de fapt, nu gustă decât opereta și Favorita 2, iar În materie de literatură Îl găsesc pe domnul Leconte de Lisle de neînțeles, iar pe domnul Mallarmé extravagant, mor de plăcere În fața Walkyriei și vor muri de plăcere În fața Căpeteniei miresmelor suave 3, nevrând să știe că sunt doar niște imbecili și dându-și iluzia că sunt precursori. Favoarea de care se bucură domnul Robert de Montesquiou nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să se oprească unde vor și să desfășoare orice activitate poftesc, indiferent de interdicțiile uzuale (pot să danseze, să se joace, să mănânce și să doarmă În mijlocul străzilor). De asemenea, clădirile sunt umanizate prin Înfrumusețarea cu cele mai diferite și extravagante podoabe. Prin toate acestea, „străzile și bulevardele sunt Îmblânzite și domesticite” (R. Da Matta, 1991, p. 81). În plus, acest spațiu este acum controlat de cei mulți, de cei dominați, care impun noi reguli, bazate pe transgresarea regulilor uzuale. Spre deosebire de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
impunerea (chiar dacă pentru un scurt timp) a „unui vocabular, eliberator, al gesturilor” (T. Castle, 1986, p. 37; vezi și M. Bristol, 1985). Roberto Da Matta notează: Costumele de carnaval dezvăluie și individualizează, deoarece fiecare persoană este liberă să aleagă costumul extravagant pe care Îl dorește. ș...ț Reprezentând dorințele ascunse, costumul extravagant creează o sinteză Între persoana costumată, rolul social pe care Îl joacă și acela pe care ar dori să Îl joace. În timp ce o Îmbrăcăminte formală, precum uniforma, individualizează și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
gesturilor” (T. Castle, 1986, p. 37; vezi și M. Bristol, 1985). Roberto Da Matta notează: Costumele de carnaval dezvăluie și individualizează, deoarece fiecare persoană este liberă să aleagă costumul extravagant pe care Îl dorește. ș...ț Reprezentând dorințele ascunse, costumul extravagant creează o sinteză Între persoana costumată, rolul social pe care Îl joacă și acela pe care ar dori să Îl joace. În timp ce o Îmbrăcăminte formală, precum uniforma, individualizează și operează Într-un mod analitic, separând În mod clar și ferm
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe care ar dori să Îl joace. În timp ce o Îmbrăcăminte formală, precum uniforma, individualizează și operează Într-un mod analitic, separând În mod clar și ferm un rol social de celelalte pe care o persoană poate să le joace, costumul extravagant operează sintetic, adăugând rolul imaginar exprimat de costumație celorlalte roluri pe care persoana mascată le Îndeplinește În mod real În viața de zi cu zi. Astfel, costumația de carnaval are un sens metaforic profund, deoarece ea efectuează conjucția dintre domenii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sens metaforic profund, deoarece ea efectuează conjucția dintre domenii, În timp ce uniforma și celelalte costumații formale dau un sens metonimic al contiguității - o persoană care nu este general nu are voie să poarte uniforma de general. ș...ț În cazul costumelor extravagante de carnaval, „caracterele” sau „personajele” care sunt reînviate reprezintă figuri periferice ale universului social brazilian: regi, duci, prinți și alte figuri nobiliare; fantome, figuri macabre, spirite ale răului și alte figuri ale lumii Întunericului; personaje din Grecia și Roma antică
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a trecutului, a frontierelor societății braziliene. În centrul ei se află ceea ce este interzis, ilicit, imposibil de atins, ceea ce este În afara sistemului sau se strecoară În interstițiile sistemului. Este deci evident că există puțină omogenitate Între caracterele create de costumele extravagante ale carnavalului. Aceasta Înseamnă că orizontul social modelat de carnaval nu este unul al uniformității, bazat pe principii de organizare univoce - cum este acela al uniformelor din parada militară de ziua națională. Din contra, câmpul carnavalului este eterogen și adesea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
carnavalului. Aceasta Înseamnă că orizontul social modelat de carnaval nu este unul al uniformității, bazat pe principii de organizare univoce - cum este acela al uniformelor din parada militară de ziua națională. Din contra, câmpul carnavalului este eterogen și adesea costumele extravagante conțin combinații care sunt total În afara „gramaticii” culturii de zi cu zi a brazilienilor (R. Da Matta, 1991, p. 40). Ambivalența funcțională a măștii (poate fi folosită atât În cele mai solemne rituri politice sau magice, cât și În cele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca recompensă? Și, dacă da, cât de mult timp? Să fie oferite mai multe pauze? Cât de multe? Se fie folosiți banii? Dacă da, ce sumă? Și cum rămâne cu sărbătoririle? Care sunt limitele în ceea ce privește cât de mari, cât de extravagante sau unde vor fi ținute? Deși limitele ar trebui să fie stabilite în linii mari, este bine ca oamenii din cadrul organizației să le cunoască. Dacă managerii vor aloca un anumit timp acestei probleme, vor minimiza unele surprize neplăcute care altfel
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]