348 matches
-
Într-o parte, și este urcată Într-o ambulanță. Pare imposibil să mai fie În viață. Locuitorii capitalei aplaudă din toată inima. Fac semne de prețuire minerilor, care se suie Înapoi În camion. Un cetățean le Întinde două franzele. Mulțimea exultă. „Bravo, bine i-au făcut! Să-i omoare, dom’le! Să-i omoare! Să-i omoare! Să-i bată pînă s-or pișa pe ei, să-i calce În picioare. Jos legionarii! Cinste lor, cinste lor, minerilor!” România, 14 iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dădea viață eroinei. Iar eu mă aflam acum la o petrecere stând lejer la taclale cu Christian Collinsworth, copilul-minune care publicase prima carte la Înaintata vârstă de douăzeci de ani, când Încă se afla pe băncile Universității Yale. Criticii literari exultaseră pe tema primei lui cărți și o proclamaseră una dintre cele mai semnificative realizări literare ale secolului XX; scrisese apoi Încă două cărți și fiecare dintre ele petrecuse chiar mai mult timp pe lista de best-seller-e decât cea de dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dincolo de Nistru o largă fâșie de teritoriu aflată în stăpânirea Poloniei, al cărei destin politic tocmai se hotăra, ca să nu mai vorbim de surprizele proprii cursului unui război și atitudinea Puterilor europene. În ceea ce privește desfășurarea operațiilor militare, optimismul inițial al țarinei, exultat într-o scrisoare de la începutul războiului către Voltaire, pare mai degrabă o cochetărie megalomană: Europa - scria Ecaterina a II-a - îmi va accepta proiectele numai în caz de succes; dvs. comparați planul expediției mele în Marea Mediterană cu operația întreprinsă de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
va avea loc în seara respectivă, "Parisul, împodobit pretutindeni, pare un buchet de flori". La ferestre și în balcoane răsar, ca prin farmec, steaguri britanice, americane, franceze, canadiene și rusești. Liceenei noastre i se pare că visează. "E-un delir", exultă ea. Femeile se agață ciorchine de gâtul eliberatorilor, li se aruncă în brațe. "Toate fetițele, fetele tinere, băiețandrii s-au cocoțat pe tancuri, ba chiar și câinii, împodobiți toți cu funde tricolore. Obrajii soldaților francezi sunt acoperiți cu ruj de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cei combativi și bățoși în prefețe. Au alura învingătorilor care înfig steagul victoriei în redutele cucerite. Deși soldat vechi, pe mine mă vizitează încă, destul de des, ideea de vulnerabilitate în viață și în scris. în timp ce ei, la sfîrșitul unei lucrări, exultă și așteaptă laudele, eu îmi contabilizez, în gînd, slăbiciunile. Odată ce am trimis la tipografie manuscrisul, siguranța mă părăsește. încerc atunci să compensez golul ei cu explicații care să preîntîmpine, la apariție, neînțelegerile și mefiențele. Defensiv, apăsat încă de îndoieli, îmi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1909) 10. „Madam Clipici la berărie”, în Nu te supăra, p. 54 . 11. Vezi, de pildă, povestirea „O zi însemnată” de I. Agîrbiceanu, în Viața Romînească, 8, vol. 31, 1913, p. 14. Rămas fără bani de țigări, un popă fumător exultă pur și simplu cînd e chemat de cel mai sărac om din sat să-i sfințească o casă, și-și face următoarea socoteală: „dacă e casă nouă, vine feștanie mare cu rugăciunea potrivită pentru alungarea duhurilor, și plata lui nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a înălțării la Spirit, la Esență. Majoritatea poeților (auto)declamați religioși sau mistici de azi visează să dea măcar o carte a ființei în căutarea Ființei. Nicolae Ionel reușește să dea, prin fiecare apariție editorială, câte o carte în care exultă apartenența ființei la Ființă și, odată cu aceasta, la matricea originară a limbii. De unde impresia constantă a cititorului că se află în fața unei opere singulare, ce nu se află în siajul niciunui model po(i)etic contemporan, căci, întocmai ca la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suflarea Ta respir!". Dimensiunea existenței care se rostește, în/ prin fiecare Cuvânt în cuvânt, nu poate fi, prin urmare, decât una aurorală; identic, ființa rostuită prin logos nu poate fi decât una duminicală. In fiecare dintre volumele lui Nicolae Ionel exultă omul de duminică și de sărbătoare, cel menit celebrării perpetue, într-o limbă ce vorbește de la sine despre atât despre substanța sa profundă, cât și despre temeiul său, Întemeierea: "Cum în afară,-abisul de abise/ galactice nu poate fi ajuns
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Paginile cu berbecu' Sau cu un butoi anume Domnu'Jecu, domnu'Jecu! Vei mai umple înc-o bandă Învârtită-n jur de osie, Proslăvind vinul de Huși, Dragă domnule Tudosie! Și cenaclul se-nvârtește Cu pământu-n jur de soare, Dan va exulta de spaima Morții-a-toate voitoarea. 404 Biete trude de o clipă, Deși cresc, deși există N-or să aibă prea curând, Foaia albă de revistă. Cu aceeași nerăbdare Le va proslăvi-n arcuș, Maestrul de-o biată clipă Ion Alex. Angheluș
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
1977), unde intra și reminiscențe de poezie patriotică, sentimentalizata, cu tonalități imnice: „Și cerbii, o, cerbii - frați buni vulcanilor / patriei mele, înserarea vâslind / câmpia sfințită de rod primenindu-i” (Corabie în roșu în altă Donaris). Este folosit metrul popular, baladesc, exulta bucuria lăuntrica ori se instalează pacea sufletească purificata ritualic. Același discurs, transpus tot într-o structură triadică, poate fi întâlnit în Solăria (1982), unde versului cu inflexiuni patriotice îi ia locul lirica orfica. Titlul este sugestiv, poezia devine mai limpede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
a lui Eminescu. Br? tianu a reu? it s?? l ? în? cu tact sub control pe Iorga p�n? �n august 1916, �n ciuda atitudinii pros�rbe? ți ? i profranceze a acestuia. Atunci c�nd Italia s? a al? turat Antantei, Iorga a exultat. Dup? p? rerea lui, Italia se ridicase la un nivel superior m? rimii naturale, prosl? vînd �sf�ntul egoism�, triumful ideii na? ionale �n pofida Parlamentului, a partidelor politice ? i poate ? i a altora�. Dup? care Iorga scria batjocoritor: �Ptiu! Aici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
propriet? rirea 92. Linia frontului r? m�nea pe loc. Numai Moldova era �nc? �n m�inile rom�nilor. Marele eveniment a fost intrarea �n r? zboi a Statelor Unite. Iorga, admirator aproape f? r? rezerve al Statelor Unite, avea toate motivele s? exulte. Titlul editorialului s? u era: America lui La Fayette vine �n ajutorul Fran? ei martirizate. America �? i va pune industria la dispozi? ia Alia? ilor. �n alt editorial, intitulat Misiunea Americii, Iorga ? i?a exprimat �nalta opinie asupra ? elurilor r? zboiului american ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cunoștințe și îndemînări care-i asiguraseră deja notorietatea. Cînd armatele ocupante au intrat în București, pictorul s-a hărnicit imediat și a compus o scenă, jenantă prin nesinceritatea ei, golită de bunul simț românesc: tancul invadator, împresurat de mulțimea care exulta toropindu-l cu florile recunoștinței... Ce tristă replică la Bătaia cu flori la Șosea, pînza lui Luchian, pe care oportunistul pictor o cunoștea, desigur, atît de bine! Evident, au urmat, mai tîrziu, onorurile: maestru emerit al artei, artist emerit, tam-tam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noi, cei din spațiul ex-sovietic? Trist. Să ne gîndim doar la grandioasele serbări regale românești, la serbările unanime de la 10 Mai, la Marea Încoronare de la Alba Iulia, la parăzile briante ale lui Carol al II-lea. La care tot românul exulta în felul lui, netrecîndu-i prin cap să cîrtească, ceea ce făcea parte din propriu-i orgoliu. Azi? Comunismul i-a învățat pe oameni să fie săraci, egali și umili, orice victorie să fie bine atenuată ca efect, să nu stîrnească difuza
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scara și începînd să plîngă. În fața mulțimii ce-l aștepta de cincizeci de ani. Ce imagine! Regele plîngînd? Cum se poate asta? Altcineva (cine?) și-ar fi reprimat slăbiciunea, atît de omenească în fond, și ar fi rîs, ar fi exultat fotogenic. Regele Mihai nu. Pentru că în monarhul, deja personaj al istoriei, stă întrupat omul, adolescentul care a înfruntat ocupantul acum jumătate de secol, ocupant ce, ajutat de slugile autohtone, l-a alungat mișelește, adolescentul, apoi omul matur trăind între străini
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care noaptea mai bîntuie fantome? Da. Și care-acum arată ca oricare altă-ncăpere umană. Din cînd în cînd, ochii îmi cad pe tabloul ce domină sala: o alegorie trandafiriu-triumfalistă a marii minciuni totalitare. Cîți monștri mari și mici n-au exultat, în chiolhanurile lor secrete, aici, în opulenta incintă, în fața măreței pînze a mărețului maestru al Cîntării României! Îmi iau rămas bun de al glob-trotter-ul ăsta pe scenele lumii, de la frumoasa lui de-o noapte și ies. Contact-motor și trec prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fostului student Mihai Șora explică enigma acestei priviri: magistrul era ceacîr, unul din ochi era albastru, celălalt verzui. 18 decembrie E înduioșător cît talent avem în a ne dezavua, cîtă vocație (nou descoperită) în a ne adulmeca vintrele și a exulta în descrierea minuțioasă a zemurilor fetide. Nu știu alții cum sînt bulgarii, albanezii, rușii, sîrbii, care, probabil, nu stau nici ei strălucit în privința asta dar cu noi se petrece ceva cu totul aparte: suferim conștient?, inconștient? de o boală ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decembrie Să conjug fericit două prilejuri, unul oarecum personal, altul cu implicații naționale. Ce șansă! Ies, o clipă, din expoziția mea de la Orizont și intru în mulțimea de pe trotuarul marelui bulevard: trec împreună, în aceeași nostim-selenară mașină, Papa și Patriarhul. Exult, alături de semeni, văzînd ce spectacol în premieră se consumă sub ochii noștri (ce-i drept, acomodați de-acum cu șocurile de după prăbușirea comunismului). Și asta în timp ce, cvasilatent, disputele în legătură cu ortodoxismul nostru nu duc lipsă de argumente pro și contra. Recent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
2003) știe că metafizica poetică echilibrată duce mult mai direct spre întâlnirea cu divinul decât versurile ce repetă canoane teologale sau dau frâu liber fantasmelor lirice sanctoide. Poemele glisează înspre exercițiul spiritual, intră treptat într-un ritm de evlavie și exultă prezența harului pogorât peste lume. Confesiunea, mereu însoțită de candoare, sugerează truda căutării cucernice și transcrie satisfacția iluminării interioare, căci P. crede că ordinea divină asigură o mai lesnicioasă apropiere de bucuriile umile ale vieții. SCRIERI: Frigul și frica, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
Sadoveanu vede un „beizade Hamlet”. Cronicile la Joc secund și Lauda somnului, dintre cele mai avizate în epocă, dau măsura deschiderii spre marea poezie. Ion Barbu este evaluat pe linia, venerată, a lirismului pur, de la E. A. Poe la Paul Valéry. Exultă, deopotrivă, și la sunetul grav al poeziei lui Lucian Blaga, pe care îl consideră cel mai aproape de realizarea osmozei dintre etosul național și tradiția poetică românească, lărgind, în acest sens, drumul deschis de Mihai Eminescu. Mobilitatea comprehensivă nu-l împiedică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e fals, Fundoianu nu este nici un poet sentimental, nici unul descriptiv. El nu se supune la obiect în chip parnasian, nu exultă în maniera lui Fr. Jammes, nici nu evocă nostalgic, precum Ion Pillat. Contemplația nu-i provoacă adeziune, euforie, ci, mai degrabă, neliniște și tristețe. Fundoianu e un neliniștit care nu caută alinare în peisaj - ca un romantic sau ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
răul în sensul "Legii supreme" a lui Eminescu. Brătianu a reușit să-l țină cu tact sub control pe Iorga pînă în august 1916, în ciuda atitudinii prosîrbești și profranceze a acestuia. Atunci cînd Italia s-a alăturat Antantei, Iorga a exultat. După părerea lui, Italia se ridicase la un nivel superior mărimii naturale, proslăvind "sfîntul egoism", triumful ideii naționale "în pofida Parlamentului, a partidelor politice și poate și a altora". După care Iorga scria batjocoritor: "Ptiu! Aici în România nu se poate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
regelui privind o reformă agrară și împroprietărirea 92. Linia frontului rămînea pe loc. Numai Moldova era încă în mîinile românilor. Marele eveniment a fost intrarea în război a Statelor Unite. Iorga, admirator aproape fără rezerve al Statelor Unite, avea toate motivele să exulte. Titlul editorialului său era: America lui La Fayette vine în ajutorul Franței martirizate. America își va pune industria la dispoziția Aliaților. În alt editorial, intitulat Misiunea Americii, Iorga și-a exprimat înalta opinie asupra țelurilor războiului american și mai ales
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]