778 matches
-
publicată de Societatea pentru Studii Sexuale Nediferențiate din Kansas. Ge a lucrat o grămadă pentru ei pe tema comportamentului animal. Acolo și-a luat și doctoratul, cu o teză despre jocurile tematice pe roluri la șobolani. Sună foarte interesant, spuse ezitant Eva. Roluri sau role? Oricum ar fi fost, era impresionant, iar articole scrise ocazional de Henry pe tema literaturii la elevii seraliști de la cursurile comasate, publicate ulterior în Liberal Studies Quarterly, nu se puteau măsura nici pe departe cu monografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
înălță din umeri. Mai era ceva ce tot încerca să-și amintească. Ceva ce la momentul respectiv i se păruse ciudat. — Dar în mod cert nu de patruzeci și...? Nu, zise Barney. Mai tânără. O zise pe un ton oarecum ezitant. — Nu ești foarte exact, zise inspectorul. — N-am ce face, îi replică plângăreț Barney. Vezi o femeie undeva în fundul unui puț imens și gri, cu un val de ciment plescăind peste ea, și zău că nu te-apuci s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-o pe...? ...vreau să spun... adică soțul meu a... o, Doamne, nici nu știu ce să mai zic! — Spuneți că sunteți doamna Wilt? Doamna Eva Wilt? o întrebă bărbatul. Eva dădu din cap, după care spuse în telefon: — Da. — înțeleg, zise omul ezitant. Sunteți absolut sigură că sunteți doamna Wilt? — Bineînțeles că sunt sigură. Din cauza asta v-am și sunat. — Pot să vă întreb de unde sunați? Nu știu, zise Eva. Vedeți, sunt aici, în casă, și n-am nici o haină pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
același, toate la locul lor. Toate la locul lor, dulcissime, putem porni. Reîncepem, amantissime, reîncepem. Sunetul repetat al soneriei. Nu, nu e soneria. Suna telefonul. Se împleticește între scaun și masă, să apuce receptorul. — Toma. Toma e numele meu... Glas ezitant, apoi tăcere. Da, își amintea vocea, își amintea și numele celui care încercase de câteva ori să intre în vorbă cu el. Un tânăr politicos și lunecos. Toma. Auzi, noul administrator al blocului! De parcă nu s-ar ști cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând amintirile. Leul atotputernic și dominator, prezentul. Viitorul ezitant, ca un câine lingușitor... Ați visat emblema vârstelor, Prudența? E mută prudența, e mută? — Ce vrei, ce mai vrei... cuvintele astea, nu știu ce vrei. Termină că înnebunesc, nebunule, începu săurle Tizian. Înnebunesc, auzi! Lasă-mă să mor, nebunule. Sunt mort, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de vorbă, care așteptau de la bărbații tineri să fie plini de idei curajoase și planuri mărețe de a cuceri lumea. Tom le strica tot cheful cu îndoielile și introspecțiile lui, cu explorările lui obscure în natura realității, cu felul lui ezitant de a fi. Era și-așa rău că era șofer de taxi, dar un șofer de taxi filozof, care purta uniforme de armată sau de marină și avea în zona mijlocului un burdihan umflat era cam mult. Era, desigur, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
după dezastruoasa mea întâlnire cu Roberto Gonzalez, care fusese și ziua deconcertantei discuții cu Harry Brightman), chiar un sunet l-a smuls pe nepotul meu din brațele somnului: în cazul acesta, sunetul unei mâini mici care îi bătea încet și ezitant la ușă. Era ora nouă și câteva minute și, când Tom a reușit să înregistreze zgomotul, când s-a dat jos din pat și s-a apropiat împleticit de ușă ca să deschidă, viața lui a luat o turnură nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Toți ceilalți au plecat în liniște. Mă uit la ceas și sunt uimită să văd că e aproape miezul nopții. Parcă am fi ajuns aici de-abia acum cinci minute. Cum de-a zburat așa de repede timpul? Îi arăt ezitantă ceasul. Adam își întinde degetele și le împletește cu ale mele. Îmi susține privirea și deodată e evident că nu o să ne ducem acasă. Adam, se pare, a rezervat deja o cameră. Când îl întreb de ce nu a spus mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cea mai confortabilă vestimentație sportivă pe care am purtat-o vreodată“. Se uită țintă la scrisoare, apoi ridică ochii, zâmbind. Spre surpriza mea, ochii Îi strălucesc. Știi, lui Pete i-ar fi plăcut la nebunie chestia asta. — Pete Laidler ? zic ezitantă. — Mda. El e cel care a inventat toată treaba asta cu dosarul Leopold. Era genul de chestii pe care nu se plictisea niciodată să le facă. Bate ușor cu degetul În scrisoare. Pot s-o păstrez ? — Sigur că da, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mi brusc seama ce vrea să spună. Că plec să trăiesc la sute de mii de kilometri depărtare de casă, de părinți, de ... întreaga mea viață, cu excepția lui Luke. O să... veniți des să ne vedeți, nu? am zis, cu glas ezitant. Sigur, scumpo, sigur că venim! Cât se poate de des! Mi‑a strâns mâna și și‑a ferit privirea, apoi ne‑am dus în sufragerie și n‑am mai discutat subiectul. Însă a doua zi dimineață, când am coborât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
frigider. Îi dai să mănânce pe la 12:30, da? Fiona s-a uitat la David care arăta ca un bărbat căruia i se cere să memoreze un model de împletit cu andrelele. Ăăă, da, cred că da, a răspuns el ezitant. Și-o să trebuiască să-i schimb și scutecul? — Nu fii ghiduș, i-a replicat Fiona conclusiv. Normal c-o să trebuiască să-i schimbi și scutecul. Probabil chiar de mai multe ori. Pe bune, David, dacă trebuie să m-apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
săptămânală, Fiona pusese receptorul fără fir al telefonului pe marginea căzii. După ce și-a șters mâinile, a răspuns. —Alo? —Bună seara. Doamna Bartholomew? La telefon era o voce masculină, pe care Fiona n-o recunoștea. —Da-a, a răspuns ea ezitant, așteptând să-l audă pe bărbat începând s-o convingă să cumpere vreo asigurare. —Vă sun de la departamentul de urgențe al spitalului St. George’s din Tooting. Fiona s-a ridicat în capul oaselor. Inima i se strânsese în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
client, așa că m-am mai Învârtit puțin până a terminat. Omul era dintr-aceia care ridică fiecare obiect și Întreabă de preț, chiar dacă scrie asta clar pe etichetă, Îndepărtându-se apoi, fără măcar un cuvânt de mulțumire. — Fliss? am Întrebat ezitant. Ea privi Împrejur și, când mă zări, tresări surprinsă. Pe chip i se citea o prudență pe care n-o mai afișase până atunci. Se lăsă pe călcâie, Își Îndesă degetele mari În buzunarele din față ale blugilor și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În ape și mustață pe oală, asemănătoare celei a lui Theodore Roosevelt, dar cu contururi mai Îngrijit trasate, și Fazel, În veșnica sa tunică albă, cu pelerină neagră și turban albastru. Bineînțeles că diplomatul a deschis discuția, Într-o franceză ezitantă, dar corectă. — Întrunirea care are loc astăzi face parte din cele care schimbă cursul istoriei. Prin intermediul persoanelor noastre, se Întâlnesc două națiuni, sfidând distanțe și deosebiri: Statele Unite, care sunt o națiune tânără, dar deja o veche democrație, și Persia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu și-ar schimba niciodată chipurile și trupurile, În afară de faptul că ar deveni tot mai lamentabile cu fiecare zi care ar trece, mai decadente, mai jalnic descompuse, chipul ridându-se, cută după cută, la fel ca o stafidă, membrele tremurătoare și ezitante, ca un vapor căutându-și inutil busola căzută În mare. Un oaspete nou fusese Întotdeauna motiv de bucurie pentru căminele apusului fericit, avea un nume care trebuia fixat În memorie, obiceiuri proprii aduse din lumea exterioară, manii care erau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
copilă, noi trebuie să o trezim pe ea, nu ea pe noi. Cum știi tu întotdeauna ce trebuie făcut, se enervează el, când vei înțelege că nu există așa ceva, iar în momentul acela s-a auzit vocea ei, apropiindu-se ezitant, sărind peste caietele aruncate pe covor, împiedicându-se de maldărele grele de cărți, încercându-și norocul, tati? El se răsucește peste mine, oprește ceasul cu o mișcare sălbatică, iar eu îi șoptesc peste umăr, pe tine te strigă, Udi, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stând în picioare dezbrăcată, rezemată de zid, înaltă și delicată, mă apropii de tablou, îl privesc atentă, ca și când aș putea să învăț din el lucruri pe care nu le știam despre mine însămi. El tușește în spatele meu, întinde o mână ezitantă spre gâtul meu, nu te supăra, îmi spune, dar eu ripostez, de ce să mă supăr, ești liber să pictezi tot ceea ce dorești, iar el râde ușurat, asta am făcut toată săptămâna, am pictat ceea ce am dorit, nu ai venit, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nervi, mă irită, plec de acolo, mă îndrept spre scări, abia în dreptul ușii îmi amintesc faptul că uitasem să cer lămâie, toată abundența aceea era egală cu zero în comparație cu lucrul acesta micuț, de care aveam cu adevărat nevoie. Cu pași ezitanți intru în bucătărie, sunt întâmpinată de o privire rece, cu totul diferită de cele de afară, politicoase peste măsură, și cer o lămâie, de fapt, aici mă simt mai liniștită, în curtea din dos a acestui mic dejun splendid, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
au fost întotdeauna mai îndrăznețe decât ale mele, cu dragostea și ura lui, ce a fost înainte de el, apoi îmi amintesc, ca întâia adiere de vânt ce sparge hamsinul, amintirile se apropie de mine și îi spun pe un ton ezitant, aproape rușinată, când eram mică, îmi plăcea să stau întinsă pe câmp și să privesc norii. Ea este mulțumită de răspunsul meu, mă privește cu admirație, de parcă aș fi Buddha reîncarnat, minunat, spune ea, iar acest lucru te liniștea? Dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar el stă încă în picioare în fața mea, blocându-mi drumul, trupul său emană un miros plăcut, nu pleca, spune, trebuie să îți vorbesc. Simt pulsul unei fericiri vibrante care mă ia pe nepregătite, apropiindu-se de mine cu pași ezitanți, trebuie să îmi vorbească, încă i-a mai rămas ceva să îmi spună, mă simțisem atât de inutilă în fiecare seară, stând în fața ușii închise a camerei lui, poate vom ședea pe terasă ca pe vremuri și vom bea bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nici măcar nu este al lui, iar în clipa în care deschid ochii, îl văd privindu-mă curios, își umezește buzele cu limba, apoi șoptește, la ce te gândești. Dintr-odată totul are legătură cu mine, spun eu pe un ton ezitant, dintr-odată am înțeles cât de mult suntem legați unul de celălalt, asta ar fi trebuit să ne apropie, în schimb ne îndepărtează, iar el zâmbește, pe mine nu mă îndepărtează, m-am simțit aproape de tine din momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și nasul. C IV Citind printre rânduri visele lui Leo, ar putea reieși că bietul om își proiecta frustrările tehnice și militare în tot felul de escapade combative, el fiind, în realitate, o ființă cu două mâini stângi și cam ezitantă. În același timp, s-ar putea face interpretări în sensul unei vieți interioare în flagrant contrast cu cea exterioară. Această posibilă dimensiune ezoterică a personalității leonești, era întărită de un al doilea fragment, mult mai credibil, primit pe mail de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
suflet. Incorigibilii ăștia sunt prea din cale-afară! Prea bezmetici! Apropie-te, înfruntă-ți demonii, fii curajos și îngenunchează. Voi, restul, priviți acuma și tăceți! Este târziu și am o veste, prea-cinstiților: Îi mănânc limba crudă, ăluia care vorbește! Pe jumătate ezitant, pe jumătate rușinat, cu mintea-sită, Sile pune un genunchi în pământ, în fața Arhanghelului și așteaptă, simțindu-se total intimidat și exilat în ridicol, sub impactul căutăturilor compătimitor-ironice, pe care i le aruncau zâmbind, ciracii săi. Repetă după mine: Doamne Dumnezeul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
târziu, să mor eu! Stăpânul Cernit! Prin hornul surpat! gândește Avocatul. Acela e Thamiel! Este Adversarul Suprem, Revoltatul! Răzvrătitul! Belial! Cel fără de Maestru! Spiritul lui Gog și Magog! Satan...! țipă și Îngerul. Fratele îl zărește pe Boss ancorat, bălăbănindu-se ezitant pe marginea rupturii tectonice, cu răclița în brațe. Apoi, vede un cal și un călăreț galben-vineți, răsăriți din neant și galopând în șarjă, asupra Micuțului! Îngerul sesizează și el atacul în cavalcadă, și-și desfoaie aripi de pasăre-fregată, interpunându-se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de calitate”. În acest sens, Lévi-Strauss declara cu puțin înainte de moarte că mai nimic din ceea ce a creat în viața sa exemplară nu ar mai fi fost posibil acum, căci nimeni nu i-ar mai fi finanțat cercetările îndelungate și ezitante doar pe considerente de încredere în capacitățile sale și onorabilitatea sa personală. Presupoziția de vinovăție M-am autoevaluat. Am ieșit bine și anul ăsta, chiar dacă nu așa de bine ca anul trecut. Și aceasta din simplul motiv că mi-a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]