795 matches
-
tradusă în engleză în anul 1896, Bousset, urmând lui Hermann Gunkel, propune teoria potrivit căreia mitul Anticristului ar fi existat în iudaismul precreștin sub forma unei tradiții orale, cea a lui Beliar. Această tradiție mitică orală s‑ar fi transmis ezoteric, elementele sale putând fi reluate atât de Sfinții Părinți, cât și de unele texte apocrife. În opinia cercetătorului german, modelul direct al „legendei Anticristului” ar fi mitul balaurului, lipsit de orice conotație politică. Mai târziu, în a doua jumătate a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Bousset, în ciuda meritelor sale, este, în principiul său, eronată. Jenks demonstrează fără echivoc faptul că „mitul Anticristului s‑a dezvoltat grație convergenței câtorva tradiții vechi, sub influența împrejurărilor istorice și sociologice proprii Bisericii primare”. Teoria despre o tradiție istorică ezoterică, compactă, monolitică, nu are, așadar, nici un temei justificat. Ea făcuse obiectul criticilor parțiale, de ordin metodologic, și înaintea lui Jenks. În privința selecției și a folosirii izvoarelor, el invocă mărturiile despre Anticrist din perioada delimitată de scrierile intertestamentare și Evul Mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un rol esențial în constituirea anticristologiei. În opinia lui Bousset, pseudoprofeția reprezintă o caracteristică marginală a mitului balaurului primordial. Într‑un articol de mai târziu despre Anticrist, publicat în Encyclopaedia of Religion and Ethics, Bousset, abandonând, se pare, teoria transmiterii ezoterice, distinge trei etape principale în formarea mitului. Prima etapă este reconstituibilă în epoca preiudaică: „Este mai mult decât plauzibil ca cele mai adânci rădăcini ale ideii Anticristului să se regăsească nu în anumite experiențe istorice, ci într‑o concepție mitologică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se vorbește pur și simplu de „omul nelegiuirii”, ® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η, după cum vom vedea mai departe). Prin urmare, participiul masculin ar constitui o referire la Anticrist. Nu este vorba însă decât de simple speculații derivate din teoria tradiției ezoterice orale, în sprijinul cărora nu se poate aduce nici o dovadă. Daniel (LXX) 9,27: Δ2ΖΦγϑ∀4 ≡ 2ΛΦ∴∀ 6∀ℜ ≡ ΦΒ≅<∗Ζ, 6∀ℜ ƒΒℜ ϑ∈ ⊇γΔ∈< ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™였< ƒΔ0:φΦγΤ< ♣Φϑ∀4 ♠ΤΗ ΦΛ<ϑγ8γ∴∀Η, 6∀ℜ ΦΛ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de curentele gnostice. Cum Irineu se bucura de o bună reputație în Biserică, i se cer explicații în legătură cu concepțiile anumitor „confrați”, eretici care trec drept creștini adevărați în ochii păgânilor. În cartea I episcopul descrie câteva sisteme gnostice cu caracter ezoteric. Iată, primul punct inedit, unic chiar, într‑o vreme în care grupurile eretice nu își descopereau conținutul doctrinei lor decât unui cerc restrâns de inițiați. În cartea a II‑a, autorul „demontează” piesă cu piesă mecanismul sistemelor respective, denunțându‑le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înșelăciunea printr‑o profeție. Iudeii își vin în fire în cele din urmă, îndreptând rugăciunile lor către deus uerus (v. 940). Referitor la cea de‑a doua parte a secțiunii eshatologice, Commodian mărturisește că s‑a inspirat din anumite scrieri ezoterice (secreta, v. 936). Este vorba de tradiția iudaică a „triburilor pierdute”. Cu puțin înaintea sfârșitului lumii, Dumnezeu va descoperi cele nouă triburi și jumătate, deportate odinioară de asirieni. Acestea au fost păstrate de Dumnezeu într‑o stare deosebită: fiii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și 7. Lactanțiu este, și el, unul dintre adepții teoriei „săptămânii milenare”, teorie care desființează erorile caldeene și platoniciene. Cele șase milenii se află sub semnul răului, în cel de‑al șaptelea mileniu se va reinstaura binele. Familiarizat cu scrierile ezoterice grupate sub numele lui Hermes Trismegistul, apologetul propune o serie de analogii între prima antropogeneză, care se desfășoară în timpul celor șase zile pretemporale, și cea de‑a doua, aflată în curs de desfășurare (7, 14): Așa cum Dumnezeu, după ce a creat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
capătă importanță pe măsura trecerii timpului. În a doua jumătate a secolului I, aceste subiecte sunt „la ordinea zilei”. Conducătorii comunităților se văd obligați să găsească diferite justificări sau explicații privind întârzierea parusiei. Foarte adesea, ei recurg la învățături secrete, ezoterice, transmise, se pare, de Isus unui grup foarte restrâns de discipoli. Această „inflație de ezoterism” avea să ducă la stabilirea anumitor criterii de evaluare a tradiției și, implicit, la crearea unui canon aplicabil scrierilor creștine. . „Învățați de la smochin parabola: când
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
târzie a lui Daniel, cap. 14. . Se știe că Evanghelia după Ioan, ca și Apocalipsa, a fost obiectul discuțiilor și al polemicilor de‑a lungul întregii jumătăți a secolului al II‑lea. Într‑adevăr, Evanghelia după Ioan, prin caracterul său ezoteric și în același timp intelectual, legat de doctrina Logosului, era deliciul mediilor gnostice ale epocii, primul său comentariu se datorează, de altfel, valentinianului Heraclion (către anul 170). Pornind de la primul capitol al evangheliei, „ereticii” propovăduiau nestingheriți existența unei tradiții ezoterice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ezoteric și în același timp intelectual, legat de doctrina Logosului, era deliciul mediilor gnostice ale epocii, primul său comentariu se datorează, de altfel, valentinianului Heraclion (către anul 170). Pornind de la primul capitol al evangheliei, „ereticii” propovăduiau nestingheriți existența unei tradiții ezoterice ca fiind adevărata tradiție creștină, paralelă cu cea bisericească. Ei afirmau că învățătura lor fusese dată de însuși apostolul care locuia ascuns într‑un loc cunoscut doar câtorva aleși („desăvârșiții”). În acest context, istoric și teologic, trebuie plasat și înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
căror vogă e „greu de Înțeles astăzi, Întrucât ele nu sunt decât un cocktail pretențios” (ibidem, p. 68). E drept că nici Guénon nu e tocmai un suc natural, lipsit de numeroșii conservanți ambigui care prezidează Însuși tipul de discurs ezoteric, cu atât mai notorii cu cât se adresează Îndeobște profanilor, celor Îmbătați de cocteilurile numeroase prezente de-a lungul și de-a latul tuturor literaturilor religioase moderne. Dezvăluirea atâtor secrete, veritabila hemoragie de ezoterisme din ce În ce mai puțin secrete sau credibile (dar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
calde / ivesc măceluri printre raze; Zvon aprig, necurmat, în tâmple, / dăruitor de vechi extaze, / aduce lunecarea frântă”. Asemenea lui Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, autorul Poemelor depărtării (1977) valorifică, mai ales în ciclul Jienești, elemente de folclor ezoteric, compune descântece, evocă vârcolaci și pe „muma ploii”, dă „în bobi”. Contraponderea o susțin orațiile cu tentă expresionistă, unele cu ecouri din Ilarie Voronca: „Vai ție, naivă și mult prea-ncrezătoare / planetă, atât de îndrăgită de / cei mai pesimiști poeți
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
conceptuală și artificiozitatea construcției frastice. Îndatorat formulelor ermetizante, autorul Lavei intermediare (1970) urmează mai ales principiul marinettist al „cuvintelor în libertate”. Vidate de sens, cuvintele „eliberate” compun imagini „în libertate”, aproape niște monștri imagistici. Poemele sunt tot atâtea monologuri aparent ezoterice, în realitate doar gratuit logoreice. Intermitent apar reprezentări și asocieri de o expresivitate stranie, percutantă: „luna putrezind pe scoarțe / fetele din sat o iau drept floare”, „profețiile sunt duse la fierar”. Proza lui Ț. are ca principală sursă viața din
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
sau inaplicare la „barbaria” prozei, ci și prin mai multe poeme care joacă roluri variate, inclusiv acela de climax. Toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au ceva din fantastica și pasionanta îndeletnicire alchimistă; toate îmbracă aparența unui proces complicat, ezoteric, la capătul căruia alambicul verbal ne promite un rezultat fabulos. Dar aparențele sunt înșelătoare: nici o „piatră filosofală” nu satisface setea noastră de adevăr, nici o transmutație miraculoasă nu ne este livrată la capătul acestor relatări, când grandilocvente, când naive, când hermetice
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
devină membru al societății secrete Rosa Rosarum. Organizația francmasonică îl va trimite cu o misiune specială în Principatele Române încă neunite, unde va fi manipulat în diverse scopuri și va eșua, practic autosacrificându-se. U. surprinde adevărul istoric, conectându-l cu ezotericul („Cutremură-te pentru misterele ce le porți fără să știi și fii puternic pentru a le putea desluși”). Mierea e o parodie a literaturii șablon, roman politic la limita dintre vis și realitate, construit pe schema ficțiune - nonficțiune, folosită și
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
o valoare deosebită. Un prozator care demonstra că resursele tematice ale universului rural nu fuseseră epuizate. Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu revelaseră multe dimensiuni și orizonturi sufletești, dar nu dezvăluiseră toate zăcămintele de spiritualitate arhaică. Anumite aspecte de practică ezoterică și gândire magică fuseseră semnalate mai curând fugitiv. Povestirile voiculesciene merg în principal tocmai la acestea sau le reliefează în vreun fel existența. Excepție face, între altele, Capul de zimbru, unde se relatează o întâmplare din timpul ultimului război: un
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
de politică internă - scria un jurnalist italian, În 1906, referindu-se la politica internațională - Parlamentul, sufragiul universal, opinia publică sau coriștii și corifeii contează imens de mai multă vreme, În chestiunile externe politica rămâne, În mod necesar, restrânsă, Închisă, geloasă, ezoterică, la fel cum era În epoca lui Richelieu. Vorbind drept, nu ajunge, simultan, la 25 numărul personajelor ce contribuie la reglementarea afacerilor lumii” <ref id="2">2 Citat În E. Decleva, Fra «raccoglimento» e «politica attiva». La politica estera nella
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
în felul acesta în câmpul unui domeniu de cunoaștere științifică. „Nebunia” reprezintă pentru psihopatologie un domeniu de „cunoaștere științifică”. Pentru M. Foucault nebunia este „o cunoaștere, întrucât toate aceste figuri absurde sunt în realitate elementele unei cunoașteri dificile, închise și ezoterice. Aceste fenomene stranii sunt situate de la început în spațiul marelui secret”. Nebunia se prezintă, prin actele sale, ca o cunoaștere a umanului, filtrată de planul conștiinței reflexive. Cunoașterea „nebuniei” este actualizarea constituită într-un sistem coerent de date ale conștiinței
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1. Preistoria curriculumului educațional 43 2.2. Primele curricula ale umanității 45 2.2.1. Curriculumul edubba 45 2.2.2. Curriculumul „Casei Vieții” 46 2.3. Curricula în Grecia antică 48 2.4. Polymatheia sofistă 49 2.5. Curricula ezoterice 50 2.5.1. Misterele de la Eleusis 50 2.5.2. Misterele dionisiace 51 2.5.3. Misterele orfice 52 2.5.4. Misterele pitagoreice 52 Note și referințe bibliografice 56 Capitolul III. Curriculumul eironic și metoda maieutică 67 3
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului sofist. Dar nu cunoaștem în ce fel reușeau sofiștii să articuleze coerent un corpus de cunoștințe atât de vast și nici cum reușeau să parcurgă atât de repede acest curriculum polymatheic 21. 2.5. Curricula ezotericetc "2.5. Curricula ezoterice" O dimensiune permanentă a educației din toate timpurile a fost existența „învățăturilor secrete”. Le-au avut toate marile civilizații - de la egiptenii și babilonienii antici până la școlile medievale și ordinele religioase ale creștinismului. Grecii nu au făcut nici ei excepție. Atare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Evenimentul era sărbătorit orgiastic, prin ceremonii sacre eliberate de orice cenzură. Participanții se considerau păstrători ai învățăturii primite de la Demetra. Învățătura era însă ereditară și, prin urmare, risipirea ei prin dezvăluire era strict interzisă. „Experimentele de învățare” și „conținutul” curriculumului ezoteric eleusin erau mult mai complicate. Rigoarea și coerența lor mistică era însă totală. Supunerea la regulile stricte ale confreriei era asigurată prin chiar angajamentul solemn al inițiaților. Aceștia deveneau imediat preoți ai Demetrei, căpătând accesul la viață fericită post-mortem în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pentru edificarea Akademiei sale, care i-a împrumutat deviza (misiunea) și curriculumul. Pitagora s-a prezentat ca mag, șaman și filosof, dar era un om de știință. Modul de viață pitagoreic impus acusmaticilor la Crotona a atribuit confreriei un caracter ezoteric. Altfel curriculumul, învățăturile și tehnicile de cercetare și de instruire - prezentate ca inițieri în mistere și secrete barbare - erau cât se poate de laice. Pitagora a impus un curriculum musical (adică bazat pe muzele șmusaeț diverselor arte și științe) care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al V-lea de către Lysis, elevul lui Pitagora (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, pp. 62-63). 40. Kosmopoiesis înseamnă „facerea lumii”. La pitagoreici nu avem de-a face cu un mit cosmogonic oarecare, ci cu o construcție riguroasă bazată pe alegorism ezoteric. Alegorismul este un mod de a gândi, o tehnică de aplicare la un anumit domeniu a unor principii și concepte socotite fundamentale. Kosmopoiesis-ul pitagoreic s-a obținut prin alegorism matematic aplicat la mitologia hesiodică combinată, probabil, cu cosmogonii egiptene, persane
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Akademia satc "4.2. Platon și Akademia sa" Complicata viață politică a lui Platon 2 poate explica, într-o oarecare măsură, faptul că Akademia sa a funcționat nu doar ca o instituție de educație înaltă, ci și ca o fraternitate ezoterică de tehnicieni politici 3. Dar idealul educațional pe care și l-a asumat, ca și curriculumul practicat transcend cu mult ambițiile politice nutrite de Platon într-o perioadă a vieții sale. Când a renunțat la ele, Platon s-a dedicat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
poetul Asterius, soțul ei. La tabăra pro-romană a lui Symmachus s-a ilustrat Boethius, care era tânăr pe vremea lui Theodoric. Dar și alții, precum elevii lui Ennodius, Ambrosius și Beatus. Grupările tindeau însă să devină clanuri oculte, secte, școli ezoterice. Un exemplu este cazul lui Boethius. Copil orfan, fusese crescut și îndrumat de Symmachus, care n-a ezitat să-i dea în căsătorie pe propria-i fiică pentru a-l păstra, ca ginere, în clanul său. La Roma, centrul vieții
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]