824 matches
-
flăcări. Pe măsură ce se apropia coborând lin din înalturi, am realizat că acea creatură a nopții înstelate era de fapt o femeie cu siluetă grațioasă, înaltă, tânără, înveșmântată în negru, cu o mantie lungă, de voal subțire ca un giulgiu, care fâlfâia în urma ei prin valurile de sinilii ale nopții, așa cum venea cu brațele deschise ca două aripi mari. De aceea îmi păruse din depărtare o pasăre uriașă. Avea păr negru și lucitor ca pana corbului adunat într-un coc frumos, exact
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
stare de îmi venea să adorm pe muchia dealului, de acolo de unde priveam în vale neclintit, în fiecare zi. Mă așezam în câte un loc și priveam la vale și rar mă mai mutam în alt loc. Coțofenele colorate care fâlfâiau prin preajmă, de la o vreme mă însoțeau, aproape domesticite. Începusem să-l suport cu mai multă răbdare și pe moș Bursuc. Uneori chiar îl compătimeam atunci când se plângea de suferințele lui din cauza reumatismului. Stăteam mult la palavre, ne găteam împreună
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
sirop, plasă de fluturi, vreau cumva cu fluturașul laolaltă să trăiesc, nu vreau să-i ciuntesc din aripi să nu poți să le mai scuturi. Iar de doctorul-mi va zice că-i normal, chiar și firesc să mă tot fâlfâie fluturi, păi atunci să te ții frate că îmi cumpăr ditai roiul și cu drag mi-l găzduiesc, fără hapuri sau siropuri total contraindicate. Însă ce am să mă fac dacă doctorul, vezi bine ca doctor ce se respectă, specialist
CA UN FLUTURE PE LAMPĂ de DORA PASCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381934_a_383263]
-
sclipind în luciul lunii clipocea ușor făcând un zgomot lin: câțiva cocoși cântară la marginea orașului prima lor cântare, pierzându-li-se ecoul în văile adânci ale pădurii, două păsări de noapte zburară pe lângă noi ca niște umbre ale nopții, fâlfâindu-și aripile peste pădurea somnoroasă, trezind puzderia de frunze care ne înfiorară... “Mihaly, tu ai văzut ce este bogăția?” “N-am văzut și nici nu doresc să văd!” Deabia acum mi-am dat seama ce mult mersesem noi prin pădure
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
lașase calul să meargă la pas. Pădurea fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt. Din când în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbură cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasare de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresari oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâcla transparență, albăstruie, plutea că un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
lașase calul să meargă la pas. Pădurea fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt. Din când în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbură cântecul melodios al privighetorii.Deodată pe lângă el trecu o pasare de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresari oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâcla transparență, albăstruie, plutea că un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
azi o luptă cu orele pustii, Migrează plictiseala ca păsări călătoare, Aș duce săptămâna tăiată în fâșii, S-o coase cu migală o nouă ursitoare. În zilele ce-aleargă - frenetic armăsar, Mă roade nostalgia cu dinții-i de-ntuneric, Îmi fâlfâie în ceafă destinul-păpușar, Orbita-i își urmează itinerarul sferic... Citește mai mult Mi-e sâmbăta calvarul ce-l târâi obositPrin negura fecundă care-mi aține calea,Iar anii-mi - licuricii cu zbor schimonosit,Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
azi o luptă cu orele pustii,Migrează plictiseala ca păsări călătoare,Aș duce săptămâna tăiată în fâșii,S-o coase cu migală o nouă ursitoare.În zilele ce-aleargă - frenetic armăsar,Mă roade nostalgia cu dinții-i de-ntuneric,Îmi fâlfâie în ceafă destinul-păpușar,Orbita-i își urmează itinerarul sferic...... XIII. ÎNTRE VIS ȘI REALITATE, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017. Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petale Din florile iubirii, depuse-n
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de acum spera să le fie leagănul multor nopți romantice de dăruire și nebunii tinerești, cu paharul de șampanie în mână, începu să recite un poem al poetei lui favorite, Georgeta Resteman, descoperită întâmplător în librăria comunală: Aripi de înger, Fâlfâind în albastru Așterni liniști Alină doruri În dansul minunat al inimilor... Covor de iarbă crudă, Susur de izvoare Și flori de lămâiță Alintate de fluturi, Înmiresmează sufletul însingurat... Picuri de mir, Lacrimi de cer, Binecuvântări de Dumnezeu, Îmbrățișări de copil
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
în sufletul meu, Prunc întrupat, Duhul de viață Făcător umbrind pe Fecioara Maria,Tu cu moartea pre moartea ai călcat, Și la viață de veci m-ai ridicat. Iar mântuirea, Iisus al lumii Împarat, în dar, Tu mi-ai dat. FÂLFÂIND ARIPILE Printre luminile stravezii ale neantului, Ai renăscut din moartea cea de demult, În boarea de vânt te-ai ridicat de la pământ. Fâlfâind aripile neumbrite a unei iubiri stăpânite, De dorul pâmântului, în freamătul gândului, Cuvânt înaripat din înalt prin
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
de veci m-ai ridicat. Iar mântuirea, Iisus al lumii Împarat, în dar, Tu mi-ai dat. FÂLFÂIND ARIPILE Printre luminile stravezii ale neantului, Ai renăscut din moartea cea de demult, În boarea de vânt te-ai ridicat de la pământ. Fâlfâind aripile neumbrite a unei iubiri stăpânite, De dorul pâmântului, în freamătul gândului, Cuvânt înaripat din înalt prin cer înstelat Renasc la lumină unde-i iubirea divină. SĂ-ȚI FIE DOR Să-ți fie dor, ca vuietului de mare, Cu jale
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CEL MAI FRUMOS ANOTIMP - ANOTIMPUL IUBIRII Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei păsări. Atâta timp cât ambele aripi fâlfâie la unison, zborul pasarii va fi de neoprit. Când una dintre ele, însă, încetează să mai fâlfâie, pasărea se va prăbuși. La fel și iubirea... Distanța cea mai scurtă dintre două puncte este... dragostea. Nu cerși niciodată dragostea. Nu poți
ANOTIMPUL IUBIRII de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373450_a_374779]
-
în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei păsări. Atâta timp cât ambele aripi fâlfâie la unison, zborul pasarii va fi de neoprit. Când una dintre ele, însă, încetează să mai fâlfâie, pasărea se va prăbuși. La fel și iubirea... Distanța cea mai scurtă dintre două puncte este... dragostea. Nu cerși niciodată dragostea. Nu poți fi iubit din milă. Iubirea... zidește. Meșterul Manole a iubit... și a zidit Cea mai bună dietă
ANOTIMPUL IUBIRII de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373450_a_374779]
-
Articolele Autorului Un roi de fluturi se joaca de-a v-ați ascunselea în sufletul meu. Îmi lasă pe gene nectarul iubirii cules din petalele unei clipe, numită - lacrimă... Învăț zborul între două anotimpuri - al vieții și al morții; găsesc fâlfâit de dragoste, îmbrățișarea unui vis cu fluturi, ce-mi amintesc de tine. Referință Bibliografică: Vis cu fluturi / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1316, Anul IV, 08 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Lavinia Niculicea
VIS CU FLUTURI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371565_a_372894]
-
obișnuit să te ții cu orășence încălțate care-și oferă sau chiar își vând trupul și favorurile. Ionel iritat și îngrijorat de-odată dă să se scoale și scapă cârma din mână. Barca se înclină periculos iar vela începe să fâlfâie. Nici Anica nu a rămas nepăsătoare. A sărit imediat pe băncuța ei de „balast” și a întrebat în ce parte să tragă vela. Executând corect comanda și cu cârma restabilită pentru parcurs, barca și-a revenit și a reînceput să
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
CLIPA ROTUNDĂ Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În clipa rotundă Mă las purtată de zborurile franțe ... Între bătăi de aripi lipite cu iluzii Ca să-mi desenez în inima speranțe , Ce fâlfâie stingher prin clipele târzii . Cu brațele întinse prin suflet alerg Undeva între eternitate și veșnicie , În nouă viață trecutul o să-l șterg Doar clipă prezenta să o simt cum învie , Rătăcind haotic prin tăceri și vise Fără aripi am uitat
IN CLIPA ROTUNDA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375523_a_376852]
-
capul cât o nucă, îi mai stă și creierul lejer!” Făcu două salturi: unul pe gard, celălalt pe acoperișul șurii. Aici nu-l mai găsea să-l deranjeze muntele acela de cocoș cu creierul cât o unghie. Se întinse. Auzi fâlfâit de aripi. Întoarse capul. Un cioroi, pe culmea șurii, privea cu interes coada lui Șușurel, care se mișca în stânga și în dreapta. Motănelul înțelese. Își făcu vânt și intră în pod. Apoi se ascunse în fânul uscat, „Of, of, of! nici
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
Voi sunteți salvarea noastră! - Daaa! Daaa, ajutați-neee să ieșim de-aici! strigară și ceilalți moși. Auzindu-i vorbind, tăcură și priviră câteva clipe cu atenție colivia cea mare și pe moșii cei negri. Apoi, începură să se rotească în jur, fâlfâind tare din aripi și făcând vânt. Moșii se prinseră cu mâinile de zăbrelele groase și se țineau bine ca să nu cadă unii peste alții. Văzând că păsările tăcuseră, atunci moșilor negri le mai trecu din frica ce pusese stăpânire pe
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
ajutați? - Și cam ce fel de ajutor doriți voi moși negri și urâți, de la noi? răspunse una din cotane, că dacă sunteți închiși aici, sigur aveți voi, vreo mare greșeală sau mai multe. Auzind răspunsul suratei lor, celelalte începură să fâlfâie și mai tare din aripi, după care începură să râdă. Râsul lor semăna cu niște sughițuri, și amestecate cu fâlfâitul zgomotos de aripi, era o gălăgie de nedescris. Moșii se speriară din nou și nu mai ziseră nimic, dar cotana
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
clima e mult mai acceptabilă. Portul din Amsterdam era aglomerat cu ambarcațiuni mici,mari și aglomerat cu numeroasele vase comerciale a căror destinație era spre mai toate direcțiile -de la sudul europei ,nordul îndepărtat și spre cele asiatice. Steagurile multicolore fâlfâiau în bătaia vântului abundent și care în unele zile era atât de puternic încât rupea pânzele multicolore. Stocul steagurilor era destul de mare, încât pe la mijlocul unei zile cu un soare zgârcit, apăreau din nou, putând aă fie identificate țările cărora aparțineau
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
clima e mult mai acceptabilă.Portul din Amsterdam era aglomerat cu ambarcațiuni mici,mari și aglomerat cu numeroasele vase comerciale a căror destinație era spre mai toate direcțiile -de la sudul europei ,nordul îndepărtat și spre cele asiatice.Steagurile multicolore fâlfâiau în bătaia vântului abundent și care în unele zile era atât de puternic încât rupea pânzele multicolore. Stocul steagurilor era destul de mare, încât pe la mijlocul unei zile cu un soare zgârcit, apăreau din nou, putând aă fie identificate țările cărora aparțineau
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
fericire către portretele celor despre care am mai vorbit. Înconjurat de butoaie cu tot felul de vinuri despre care el știa că sunt expresia fidelă a sângelui sfânt. *** Consiliul Seniorilor Supraveghetori nu-și mai putea controla tremuratul genunchilor. Aripile negre fâlfâiau amenințător iar vocea șefului avea răceala spațiului interplanetar. - Bă! Una v-am spus și praful s-a ales! Îl pierdurăm și pe bietul Azazel! Și doar era băiat bun! Dar a dat de tâmpiții ăia și și-a pierdut mințile
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
gât și pelerine roșii ce le cădeau de pe umeri până mai jos de genunchi. Domnișoarele purtau rochii de culori deschise, transparente și cu decolteuri largi, etalându-le sânii. Pe cap aveau pălărioare cu dantele și volănașe, iar de pe umeri le fâlfâiau ca niște aripioare în adierea vântului voaluri de mătase. Un surâs binevoitor înflori pe chipurile gazdelor. Narcisa fu cuprinsă de emoție, dar Contele păși grav în mijlocul lor: - Neam vampiric din toate colțurile lumii, luați aminte la vestea ce-o vestesc
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
familiei Compson, devenit un fel de pater familias. Jason o disprețuiește atât pe Caddy, cât și pe Quentin, fiica acesteia, care îi calcă pe urme. * Jonson !* zice Dilsey. Am tras-o în sufragerie. I s-a desfăcut capotul și-i fâlfâia pe lângă ea; aproape goală putoarea Dilsey șotâncăia după noi. M-am întors și i-am trântit ușa-n nas. *Nu te băga*, zic. Quentin se sprijinea de masă strângându-și capotul. M-am uitat la ea. Acuma*, zic. Aș vrea
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
douăzeci și cinci de ani ai săi sentimentele de iubire aveau cea mai mare prioritate. Orice vedea atât în natură, cât și în viața normală, o observa doar prin prisma iubirii. Zborul unei păsări era un simbol al dragostei. În viziunea sa, fâlfâind din aripi, pasărea străpungea văzduhul în întâmpinarea perechii. Doi porumbei, care își apropiau ciocurile pe coama unui acoperiș de clădire, erau tot un simbol al dragostei. O frunză desprinsă de pe ram, în zborul ei planat într-o zi însorită de
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347802_a_349131]