436 matches
-
a rostirii; este vorba, desigur, de o supra-măsură a lor, originată în de-naturarea logos-ului și constrângerea lui formală. Dar supra-măsura este doar "formală"; altfel, adică "funcțional", ea este măsura pe care cele două modele o impun oricărei gândiri, rostiri, făptuiri, în sensul că le predetermină pe acestea, constituindu-le. Ne-am putea întreba, observând diferența aceasta: gândirea, rostirea și făptuirea nu-și au propria măsură? Iar dacă o au, atunci nu cumva aceasta nu coincide cu supra-măsura "în funcțiune" a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
supra-măsura este doar "formală"; altfel, adică "funcțional", ea este măsura pe care cele două modele o impun oricărei gândiri, rostiri, făptuiri, în sensul că le predetermină pe acestea, constituindu-le. Ne-am putea întreba, observând diferența aceasta: gândirea, rostirea și făptuirea nu-și au propria măsură? Iar dacă o au, atunci nu cumva aceasta nu coincide cu supra-măsura "în funcțiune" a judicativului constitutiv, a analiticii și dialecticii? Sunt destule semne, în însăși istoria filosofiei, care dau seamă de o necoincidență a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în regulă confruntarea dialectică, în fond, competiția între părțile numite mai sus; c) eficiența judicativului constitutiv: tot ceea ce presupune acesta și a fost notat mai sus este necesar cunoașterii și, în ultimă instanță, aflării omului în lume (gândirii, rostirii și făptuirii), în lumea vieții sale; dar dictatura judicativului constituie un blocaj formal, acutizat de formalism (oarecum firesc în logica actuală); pentru deblocarea non-judicativă dobândește sens reconstrucția logos-ului, care trebuie anticipată de o de-constituire (o destrucție, poate o deconstrucție) a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chiar primul sistem de logică, acela care consacră însăși "dictatura" judicativului. Un semn al acestei posibilități l-a constituit referirea la o posibilă meontologie aristotelică, fapt semnificativ, afirmam în acel context, pentru deschiderea unei căi non-judicative a gândirii, rostirii și făptuirii, odată cu deschiderea și consacrarea căii judicative a acestora. Acum însă problema va fi privită dintr-o perspectivă propriu-zis logică, determinate fiind deja înseși condițiile de posibilitate ale dictaturii judicativului precum și sensurile puterii acesteia de a regla tot ce tinde către
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Acum însă problema va fi privită dintr-o perspectivă propriu-zis logică, determinate fiind deja înseși condițiile de posibilitate ale dictaturii judicativului precum și sensurile puterii acesteia de a regla tot ce tinde către legitimare, autorizare etc. în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii omenești. 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție 3.1.2.1. Introducere Mișcarea structurii originare S P de la ipostaza sa strict formală și individualizată către ipostaze "interpretative" presupune una sau mai multe dintre operațiile pe care logica, apoi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnul de valabilitate a cunoașterii, aceasta din urmă fiind socotită act fundamental în ordine "logică": este vorba despre corectitudinea gândirii, de fapt, despre înseși regulile gândirii, anume acele prescripții care ipostaziază gândirea formal. Mulțimea de elemente ale gândirii, rostirii și făptuirii, cognoscibilă într-un mod direct și indirect, nu este redusă la timp, deși ideea unei reducții are toate condițiile de posibilitate la Aristotel. Acesta caută un punct de plecare sigur în cunoaștere, pentru a dobândi adevărul, fundamental pentru condiția de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care își capătă sensul pe temeiul admiterii "gândirii care se gândește pe sine". Dar în condițiile în care, model fiind, aceasta rămâne "divină", neputând fi omenească. Sau, fiind omenească în măsura în care este prezentă, într-un sens constitutiv, în orice gând (rostire, făptuire). Corelatul propriu-zis al gândirii care gândește întotdeauna "ceva" (fie pe sine, fie altceva), de pildă gândirea omenească, este însăși gândirea care se gândește pe sine, ca act pur. Ceea ce numim "obiect al gândirii" în genere, obiect al oricărei "trăiri subiective
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
salt" de la unitatea lumii și a eului (conștiinței) la subiect și obiect al cunoașterii, formă logică și conținut al ei etc., putem porni de la proiectul logicii-organon, mai bine zis, de la convențiile acesteia, devenite norme interne pentru orice gând, rostire sau făptuire omenească. Totodată, aceasta este linia "istorică" a evoluției gândirii omenești. În mod necesar, gândirea omului intră într-o "evoluție", dată fiind condiția sa de gândire care nu se gândește doar pe sine, diferită de cea a "modelului" său, gândirea care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
omului intră într-o "evoluție", dată fiind condiția sa de gândire care nu se gândește doar pe sine, diferită de cea a "modelului" său, gândirea care se gândește doar pe sine. Temeiul regulativității și constitutivității logice a oricărui gând, rostire, făptuire se sprijină pe acest model al unei gândiri care se gândește (doar) pe sine. Dar cum devine constitutiv acest model? Trebuie repusă întrebarea, deși o schiță a unui răspuns a fost propusă mai sus. Cum se face că un scop
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el însuși dependent de formula corespondenței alethice, adică de structura judicativă originară. Așadar, linia de condiționări ar fi următoarea: a) structura judicativă originară, prin ea însăși, dar, de asemenea, ca depozitar al regulilor de corectitudine a gândirii (și rostirii și făptuirii); b) formula corespondenței alethice; c) principiul identității formale și cel al contradicției ("formale" ar fi un adaos redundant); d) reguli de construcție (și de validare) a silogismelor, reguli care pot fi necesare în mod absolut sau relativ; e) judecăți interpretate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei desfășurări mai largi, care tinde către ceea ce s-ar putea numi sistem al cunoașterii. Prin ceea ce tocmai am spus nu avem un motiv pentru a ne îndoi de tăria cu care judicativul ține sub regulile sale rostirea, gândirea și făptuirea. Adevărul nu se mută astfel de la judecată la raționament. De altfel, chiar dacă s-ar muta deși o asemenea schimbare este imposibilă, pe temeiuri judicativ-constitutive -, întrucât raționamentul este o construcție logică posibilă prin multiplicarea structurii judicative originare S P, adevărul nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la constituirea judecății. Ceea ce este stabilit în această lucrare, semnificativ pentru proiectul logicii-organon, are semnificație doar în sensul dictaturii judicativului. Demersul despre topoi contribuie, în ultimă instanță, la mai buna așezare a convențiilor judicativului constitutiv în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii. Și chiar dacă obiectul tematizării nu este reprezentat de "forme" logice care să asigure, prin operarea cu ele și prin raporturile lor, adevărul fără a fi pusă în discuție corectitudinea formală a raționării, ci numai "calitatea" premiselor un principiu metodologic de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în funcție de propria sa problemă, aceea a posibilității metafizicii ca știință, cât mai degrabă despre precizarea unor înțelesuri ale criticii kantiene care să ne îngăduie stabilirea relevanței judicative a analiticii și dialecticii "critice", raportat la principalele acte ale gândirii, rostirii și făptuirii. 3.2.1.2. Logică generală și logică transcendentală Dat fiind faptul că logica transcendentală concepută de Kant are aceeași structură ca logica generală (logica clasică de origine aristotelică) este firesc să deschidem, încă de acum, problema raportului dintre cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un anumit tip de constituire fenomenală. Oricum, astfel de concepte ajung să poarte și sensuri propriu-zis non-judicative, căci ele țin de ceea ce am numit în aplicațiile anterioare la Aristotel și Kant constituire (a unui gând, a unei rostiri, a unei făptuiri) pusă în joc de către Heidegger în ipostaza de constituire de sine a Dasein-ului.157 În contextul acestor aprecieri generale, se cuvine a aminti și faptul că Heidegger lucrează în cheie fenomenologică, iar în opera magistrului său întru fenomenologie, Husserl, cel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în el însuși către scoaterea la iveală a temeiului produce o dislocare tematică, foarte semnificativă tocmai în sensul distanțării analiticii existențiale, așa cum aceasta a fost proiectată de filosof, față de spațiul în care judicativul este constitutiv oricărui gând, oricărei rostiri sau făptuiri. Poate că până la urmă nu este vorba despre o distanțare propriu-zisă: faptul va fi cercetat mai departe; dar despre o deschidere către non-judicativ, concordantă cu o încercare de distanțare sau chiar de părăsire a convenționalității judicativ-constitutive, poate fi vorba. Rămâne
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el nu este deja dat desăvârșit, conservându-și cu grijă caracterul de transcendență. Dimpotrivă, el este ceva ce se constituie pe sine, în sensul că își caută și își proiectează structura proprie, o structură care nu cuprinde însușiri felurite, cât făptuiri ("facte") care păstrează continuu ordinea putinței de a fi a Dasein-ului, structura posibilităților sale întru ființă. Acesta își este propriul său temei, ar spune Heidegger, iar ceea ce capătă un oarecare rost, ceea ce intră în sens, nu poate fi astfel decât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel decât "pe temeiul" Dasein-ului, adică în ordinea sa de constituire. Prin urmare, actul-de-principiu formulat mai sus, prin care temeiul este scos la iveală și adus la evidență, precum și toate constituirile "obiectuale" pe care le îngăduie (toate, bineînțeles, facte sau făptuiri ale Dasein-ului) trebuie privite, preluate și prelucrate interpretativ, nepierzând nicio clipă din vedere sensul originar al apriori-ului și pe purtătorul său. Date fiind acestea, trebuie urmată calea pe care însuși actul-de-principiu ca "scoatere la iveală a temeiului" o lasă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființa (transcendentă etc.) nu capătă un asemenea sens în analitica existențială, deși dovada pentru această idee, din acest context, a fost gândită în mod cu totul particular, anume în funcție de predicație ca modalitate a scoaterii la iveală, în fond, ca o făptuire (un "fact") al Dasein-ului. Sens de temei are acesta, dar numai pentru propriile sale făptuiri pe linia posibilității sale de a fi; și ființa are un asemenea "sens", dar numai pentru Dasein-ul care își constituie structura factică, în alți termeni
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
idee, din acest context, a fost gândită în mod cu totul particular, anume în funcție de predicație ca modalitate a scoaterii la iveală, în fond, ca o făptuire (un "fact") al Dasein-ului. Sens de temei are acesta, dar numai pentru propriile sale făptuiri pe linia posibilității sale de a fi; și ființa are un asemenea "sens", dar numai pentru Dasein-ul care își constituie structura factică, în alți termeni, pentru Dasein-ul în act. Așadar, niciunul dintre acestea nu apare cu un sens metafizic, drept
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De altfel, aceasta pare a fi miza lui Heidegger, deși, după cum am văzut, judicativul poate fi luat în seamă, până la proba contrarie decisivă, drept una dintre regulile de metodă ale analiticii existențiale. Deocamdată neelucidat, actul de timporizare a fiecărui "fact" (făptuiri) a Dasein-ului așadar, act cu totul semnificativ pentru analitica existențială reprezintă o activă operație judicativ-constitutivă. Două fapte, cred, au semnificație în această ordine de interpretare: a) existențialitatea, întâi în conceptul heideggerian, care ține de unitatea caracterelor unei ființări ce poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorbind, o metodă de constituire a unor structuri existențiale care au în centru Dasein-ul (și îl au în centru pentru că acestea îi aparțin lui). Aceste structuri existențiale, care au drept unitate ființarea "căreia îi este propriu faptul-de- a-fi-în-lume", sunt veritabile făptuiri (intențional-constitutive) ale Dasein-ului. Toate acestea nu mai pot fi recunoscute în mod direct ca fiind fapte care țin de dictatura judicativului. Dacă țin, atunci simpla lor descriere nu mai are puterea de a le revela; este necesară, pentru acest scop
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
detaliază Heidegger); toate acestea, desigur, proprii Dasein-ului. De asemenea, atâta vreme cât enunțul trece doar expresie a "conceperii prealabile" (urmând deținerii și privirii prealabile), el poate constitui un semn al prezenței făptuitoare a acesteia, iar semnificația sa este din nou condiționată prin făptuiri (facte) ale ființării preeminente ontologic. În plus, dacă enunțul apare doar cu ceea ce logica l-a înzestrat, anume cu funcția de a lega reprezentări (Kant), în genere, adică și concepte, chiar dacă are în alcătuirea sa verbul, pe "este", fiindcă acesta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de enunț. Totuși, atâta vreme cât este ținut în structura existențială a enunțului, adevărul are sensuri judicative clare, de natură formală, în primul rând sensul de corespondență. Pe de altă parte, enunțul nu apare, în structura factică a Dasein-ului, ca un fapt (făptuire) prim (primă) în raport cu alte "facte" din structura existențială a acestuia. Ceea ce înseamnă că puterea sa de acoperire a normativității constitutive în analitica existențială nu este maximă. Să cercetăm structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensuri judicative și a unora non-judicative din structura discursivă a acesteia. Sensurile non-judicative nu pot fi încă adunate într-o unitate într-o "analitică non-judicativă", de exemplu pentru că dictatura judicativului constituie sau cel puțin reglează orice tip de gând, rostire, făptuire, iar analitica existențială nu pare a avea, din cele prezentate până aici, un statut non-judicativ ca atare; la fel și interpretarea de față. Sensuri non-judicative pot fi scoase la iveală pentru a le evidenția potențialul lor de semnificație prin raportare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu poate prelua acest sens. Atunci, de unde vine el și ce anume îl "legitimează", în așa fel încât să poată fi luat în seamă de o conștiință care pare a fi îngrijorată de el? Fiind vorba despre gândirea, rostirea și făptuirea lui, nu putem avea în vedere decât logos-ul însuși. În felul acesta, însă, am trecut dincolo de granițele unei reducții ontologic-fundamentale a "lumii omului" la Dasein, a acestuia la timp și a timpului la ființă. De fapt, ființa nu este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]