345 matches
-
Petru, de doar nouă ani, care se afla în spatele grădinii. Lucache a auzit țipătul lui Petru, a alergat să vadă ce se întâmplă și mare a fost surpriza când l-a văzut pe vecinul său peste fiul lui, cum îl fărâma. A uitat de credința lui, a uitat de toate și, ca un leu turbat, s a năpustit peste Dău și l-a bătut cu aceeași măsură cu care moșneagul l-a bătut pe Petruță al lui. Au stat la pat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Îmi adusese, învelită în hârtie argintie, o crenguță cu frunze, presată, parfumată, uscată. Am avut o nestăvilită pornire de furie văzîndu-le și le-am luat, am încercat să le privesc disprețuitor, dar nu m-am putut stăpâni și le-am fărâmat în palme, mușcîndu-mi buzele. ― Și el tot așa a vrut să facă, îmi mărturisi Maitreyi. Dar pe el nu l-am lăsat... Îngălbenii. Vasăzică, și el tot așa de mult a iubit-o și tot atât de crâncen a suferit ghicindu-se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
el să începem șanțurile. Von Balthasar îl privea fermecat. - Așa se va întîmpla și cu voi. După o mie de ani de întunerec, o să vă aduceți aminte. Și o s-o luați de la început... Moșu a dat de pietrele smulse și fărâmate de dinamită, și-a plecat genunchii și a întins mâna, a început să pipăie. Lua în mână, una câte una, pietrele pe care le găsea. A ajuns așa în marginea gropii pe care o făcuse prima încărcătură de dinamită. A
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e subliniat în observațiile de la pag. 140. Deci, „Iubirea, cel mai sfânt din darurile firii/ A încăput la fiecare/ Atât cât a putut/ Și câte lacrimi/ Mările vor strânge/ Iubirea înșelată/ nu pot plânge.” în lume, porunca e veche/ Orice fărâmă să aibă pereche. în mersul nesfârșit,/ eternitatea-i clipă... Doar veșnică-i iubirea/ cu-alaiul ei de dor. Din iubire s-au scris poemele/... s-au înălțat piramidele/... s-au sădit grădinile/ și tot... Din iubire pentru putere s-au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fără putința de a mai rosti alte cuvinte. Olga scoase mâinile de sub așternut și le întinse rugătoare spre ușa rămasă deschisă... dar Ina se afla acum departe, în stradă, căutând cu ochii mașina în parcare, copleșită de vestea ce îi fărâmase întreaga ființă. Pe covorul nesăbuinței, așternut de Olga în calea familiei lui Alex și a Inei, se profilau dureri sfâșietoare. Ajunsă într-un hohot de plâns la mașină unde o aștepta soțul ei, Ina nu reuși să-i spună nici un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
plămâni. La radiografie au ieșit albi, dar nu era ca să te bucuri, mi-a zis doctoru’, că, cu cât sunt mai albi, cu atât, pe-adevăratelea, sunt mai negri și mai uscați. Nu mai e mult și-or să se fărâme, ca hârtia arsă. De-aia, când v-a dat numele la televizor, am zis că să mai fie un lucru pe care să-l fac, atâta cât mai pot. — Asta e, spuse Rada, zâmbind cu tristețe. Abia acum ai spus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și golemul rămânea tot amenințător și de nedomolit. Dădea și peste câte un loz deja desfăcut și încăpățânarea cu care peticul de hârtie îi răspundea la fel de două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același răspuns, cu glas subțiratic. Sutele de voci firave, ca niște glasuri de copii, îl sfidau cu inocența lor cinică. Luă câteva bucățele și încercă să le lipească la loc, ca să împuțineze vocile. Nu se lăsară lipite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putea ca toate acestea să se fi petrecut fără folos, Maca privi fotografia pentru ultima oară și îi apropie colțul de florile care ardeau. Privi, cu ochii sticlind, la peticul de hârtie care se încovoia, se făcea sul și apoi fărâme, ca un pergament răscitit. Dispărură unul câte unul, până rămase, la margine, doar Maca. Imberb, frumos tuns, cu un zâmbet ușor stânjenit din tinerețea lui fără limite, cu haina descheiată și cravata înnodată neîndemânatic, neștiind cum să-și ascundă mâinile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
va trebui să semneze o invectivă împotriva lui Galilei și împotriva cărții acestuia Dialogo sopro i due massini sistemi, răbdarea și toleranța lui cedară și tună cu un glas care părea a ieși din măruntaiele pământului și care părea să fărâme lucrurile de jur împrejur: Galileo a fost prietenul meu și nu înțeleg să-mi repudiez prietenii. Și despre Galilei am scris o Apologie în 1616. Doar viperele mușcă dacă sunt salvate, doar viermii rod carnea celor ce-i găzduiesc. Galilei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tiradă de ponegrire a presupusului vinovat și anticipând-o pe târgoveața din Bath a lui Geoffrey Chaucer. Suntem la antipodul eleganței de până acum, dacă cuvântul de spirit salva o lume și îi conferea noblețe, cuvintele-injurii deconstruiesc, atenuează și chiar fărâmă o unitate și implicit o armonie prin furia și violența cu care sunt rostite. Ghismonda, personajul central al Fiammettei din ziua a patra, luptă împotriva autorității abuzive paterne care nu îi acceptă iubirea pentru Guiscardo, tânăr cu reale calități, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
furci pe spinare... ăsta micu’ a fugit la mătușa... am aruncat furca, am luat o bâtă și l-am lovit în cap până a făcut poc... apoi am început să-l lovesc la mâini și la picioare până le-am fărâmat...”. Inculpata descrie cu mult sânge rece, în detaliu, lupta dintre ea și frate, în fapt omorârea fratelui. În timp se pare că inculpata a acumulat multă ură, multe resentimente împotriva fratelui, ceea ce a dus la creșterea stării de anxietate, de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și să culeagă singurul fruct rămas acolo: mărul cel roșu cu dungi aurii. Încerca să se apropie să zvârle cu bețe și șipci. Dar parcă era un făcut. Nu-l nimerea deloc. Azvârlea cu pietre. Zadarnic. Doar una, în cădere, fărâmase pipa piticului. Și asta îl întărâta și mai mult pe băiat." (Mircea Sântimbreanu, Mărul) (e) "Jupânul corb, pe-o creangă cocoțat, / ținea în clonț un boț de caș furat. / Ademenită-ndată de miros, / cumătra-i spuse pe un ton mieros
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
după cum urmează: La data de 29 ianuarie 1976 sursa „Jitianu Ion” ne informează despre discuțiile purtate cu numitul BEJAN GHEORGHE din comuna Obârșia, care, printre altele, a spus: „Ai văzut ce ne fac comuniștii, ne lasă pe drumuri, că ne fărâmă casele, ne mută, nu le mai ajunge terenul de muncă ca (sic!) să muncească biata lume să trimită în alte țări unde mor de foame, ce zor am avea noi de alții din alte țări. Până acum, a mers cum
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ca (sic!) să muncească biata lume să trimită în alte țări unde mor de foame, ce zor am avea noi de alții din alte țări. Până acum, a mers cum a mers, dar cu sistematizarea i-a pus vârf, să fărâmi ce a făcut omul o viață întreagă și să rămâi cu degetul în gură... Nu este bine, ar trebui să-i lase omului casa care și-a făcut-o, pentru care a muncit din tinerețe, să-i lase 5 sau
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
comune, pentru că nu le ajunge pământul să-l muncească și vor ca omul să nu mai aibă nimic al lui. Nu este bine deloc ce fac, s-a obișnuit omul să muncească, dar muncește din greu, iar acum să-i fărâme și casa, este păcat. Vine timpul ce spune în carte, că cei vii nu o să mai poată suferi și or să se ducă la morminte să strige, ieșiți voi, morților, să intrăm noi!”. Numitul MODAN GHEORGHE este născut la data
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
public, în prezent fiind lucrat în S.I.G., domiciliat în comuna Obârșia, județul Olt. Tot informatorul „Jitianu Ion” ne semnalează despre discuția avută cu numitul VOICU NICOLAE din comuna Obârșia, care, referindu-se la sistematizare, i-a spus: „Ai auzit că fărâmă satele ca să facă blocuri, ce or avea, nu le mai ajunge pământul, până acum cum o fi trăit lumea asta? Asta este tot pedeapsă de la Dumnezeu, că se apropie anul 2000. Ce înseamnă asta, să te mute de pe locul tău
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
cronologia, nici afectul, nici eroii, cum se spune adesea. Nu dispare nimic, totul se intensifică și unghiul de acces la literar se mută, aș zice de la verbal la pre-verbal. Eroii sunt mai vii și mai atașanți ca niciodată. Narațiunea se fărâmă dar în Fluxul conștiinței proiectul ascuns al autorului e în cele din urmă descifrat. Și Joyce și Eliot lasă în urma lor frânturi de sens, firimituri verbale care ne conduc în final la sensul pe care îl intenționau de la bun început
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
desprinderea imediată de Uniunea Sovietică și pentru independență. Iar În taxiul care mă ducea la gară am auzit la un post de radio austriac primele știri despre revolta din România Împotriva dictaturii nepotiste a lui Nicolae Ceaușescu. Un cutremur politic fărâma topografia Înghețată a Europei postbelice. O eră se sfârșea și o nouă Europă se năștea. Nu Încăpea Îndoială. Dar, odată cu apusul vechii ordini, multe dintre vechile premise urmau să fie puse sub semnul Întrebării. Ceea ce păruse cândva permanent și oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară pe mișei, cântecul te însoțește în omenești petreceri, cadelniți de leagăn și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și a-și întări credința. Astăzi, cu aceeași perseverență, cu aceeași perversitate diavolească, suntem osândiți, ținuți în afara legii de aceiași dușmani lipsiți de viață sufletescă, corbi care rod din carnea noastră chinuită, pângărind sfintele oseminte ale morților noștri sfinți, oase fărâmate de aprige prigoane sau grele bătălii pe care le-au purtat ostașii crucii cu lupii beznelor, lipsiți de lumina cerului, rătăcitori în noapte ca într-o afundă pădure fără cărări, turmentați de noi cuceriri pământești. Câte crime înfiorătoare, câte răni
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]