2,882 matches
-
primele povești, cele șapte zile ale Creației sunt notate exigent cu bile albe și bile negre. Dumnezeul de aici are un dram din venalitatea unui politician și o picătură din ingeniozitatea unui art director. Ceva mai încolo, vulpea din celebra fabulă a strugurilor acri ajunge în sfârșit să-și spele obrazul, dar se dovedește insensibilă la noul gust. Ceremonialul e deopotrivă expansiv și cumva intimist: aceasta se antrenează îndelung, își lucrează mușchii la sala de forță, își scurtează coada cât să
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
dar filozoful nu. La el, moartea se cere a fi argument de retorică și tresărire de atitudine, așadar o prelungire funerară a ideilor vii, și ni s-ar părea o inconsecvență ca tocmai el să îndure un sfrșit lipsit de fabulă însoțitoare. Căci mai importantă decît moartea e trena de povești ce pot fi țesute pe marginea ei. Asta nu înseamnă că pe gînditori ni-i închipuim murind musai cu gesturi de vodevil, ca sub imperiul unei intenții de teatralitate frivolă
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
simplu de a ucide fascinația lumii eline este s-o treci în categoria miturilor, cu remarca malițioasă că mitul, poveste mincinoasă fiind, nu surprinde adevărul istoric și prin urmare e falacios. În realitate, în orice adevăr există un filon de fabulă inerentă, care nu numai că nu împuținează veridicitatea întîmplării, dar pe deasupra o îmbogățește. Pentru profesorul Vlăduțescu mitul e o față inseparabilă a istoriei și numai o minte obtuză îl poate respinge pe motiv de netemeinicie științifică. Autorul cultivă un ton
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
l face Rîmătorian iubitei Rezi, unde nici un epitet nu stă lângă regentul său. Acest vice-versa stilistic îl va moșteni, întocmai, Rică Venturiano, încurcat în declarații, ca și în destinatare. Povestea, în sine, e dezlânată, dând convenția foiletonului pe aceea a fabulei. Filimon încearcă să creeze complicitate nu cu personajele sale, ci mai ales cu critica lor. Nu știu cât de potrivită va fi fost încercarea lui, într-o vreme a lecturilor de identificare. Acum, e limpede că atâta insistență moralizatoare strică. „Aceasta între
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
cu voluptate, din care s-au păstrat, până la un punct, două exemplare, unul scris cu cerneală otrăvitoare, pierit în cele din urmă.) Dicționarul este alcătuit din biografiile concentrate ale unor personaje care își extrag viața din legende, snoave, pilde, basme, fabule, parabole, alegorii, texte alchimice, ezoterice, după o structură de povestire-marsupiu, istorisirile completându-se și putând oricând fi nuanțate, fiindcă oferta ^^^ suculentă este inter disciplinară: istorie, folclor, arheologie, mistică, alchimie, literatură, toate asezonate ca un cocteil Molotov (balcanic-sârbesc) care dinamitează ideea
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
și jucăuș, criticul alintîndu-se și copilărindu-se fără margini, dar alintîndu-se într-o manieră ce îi este proprie. Dacă ignorăm leit-motivul succesului la blondele frumoase, o temă mustoasă, dar fatal minoră, menită a induce în eroare tocmai prin statutul de fabulă născocită și asumată cu bună-știință, atunci mai toate episoadele din jurnal ascund un substrat cu precădere dureros. Autorul are o franchețe din care adesea iau naștere episoade ieșite din comun. Scena clipelor de tandrețe conjugală (p. 354) pe o pătură
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
iar cercetătorii s-au întrebat cum suna această limbă. În 1868, lingvistul german August Schleicher a utilizat un vocabular protoindoeuropean reconstruit (printr-o metodă comparativă pornind de la similitudini dintre sanscrită, greacă clasică, latină și alte limbi) pentru a compune o fabulă, cu scopul de a crea o aproximare a acestui limbaj. Lingviștii au continuat munca în acest sens și au actualizat periodic experimentul sonor. Ultimul din seria de lingviști este Andrew Byrd, de la Universitatea din Kentucky, care recită în revista Archaeology
Așa vorbeam acum 4.000 de ani - AUDIO by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63325_a_64650]
-
a crea o aproximare a acestui limbaj. Lingviștii au continuat munca în acest sens și au actualizat periodic experimentul sonor. Ultimul din seria de lingviști este Andrew Byrd, de la Universitatea din Kentucky, care recită în revista Archaeology versiunea sa a fabulei, adaptând-o la pronunția ultimelor descoperiri despre limbă:
Așa vorbeam acum 4.000 de ani - AUDIO by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63325_a_64650]
-
calmant pentru umorile celebrității americane în scurtul interval cât soțul en titre, dramaturgul Arthur Miller (Dougray Scott), s-a întors în America. Titlul filmului care reunește doi monștri sacri ai cinematografiei atât de diferiți constituie în sine o cheie a fabulei. Olivier detestă metoda lui Stanislawki pe care Paula Strasberg (Zoë Wanamaker), asistenta lui Marilyn, o consideră definitorie pentru evoluția actriței, iar aceasta se agită în patul procustian al unui alt mod de a concepe arta actorului. Însă măștile își joacă
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
subnumită baladă, se simte influența lui Coșbuc. La fel, în Amiază maură, unde exotismul à la Bolintineanu e pus pe versuri dintr-un romantism ceva mai târziu. În fine, parodiile regale. În primul rând, Șarla și ciobanii, un soi de fabulă în care boierii pământeni aduc, din țara nemțească, un câine de pripas. Republicanul Caragiale nu poate, pe la începutul anilor ’70, să-i facă credit. Abia fusese răscoala de la Ploiești... În Suveran și curtezan e exploatată, tot pe filieră Coșbuc, o
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
și perfida Malinche, „interpreta” lui Cortés în Mexic; de Michael Cunningham, celebrul autor al Orelor, care a descris cu înciudat umor creația originală ca traducere „nereușită” a unui proiect ideal; și de scriitoarea croată Dubravka Ugresić, care a compus o fabulă savuroasă despre felul deformat în care Vestul continuă să „traducă” Estul; apoi spectacol în sine, în mai multe atliere, între care, din păcate, trebuia ales: în cel dedicat lui Joyce, fragmente din Ulysses, citite mai întîi în engleză, cu accent
Platforma Europeană pentru TRAducerea literară PETRA la Bruxelles by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4956_a_6281]
-
lor spre toate azimuturile, cât de-un anume amatorism. Puțin altfel stăteau lucrurile când literatura noastră abia se alegea din frânturile alfabetului de tranziție. Stă mărturie un titlu al lui Alexandrescu (Grigore Mihail), din 1863: Meditații, elegii, epistole, satire și fabule, apărută la Tipografia Națională a lui Ștefan Rassidescu, închinată lui Ion Ghica. Se vede bine că autorul acestei cărți de început de drum n-are preferințe limpezi. Varietatea, nu doar de specie literară, dar și de dispoziție sufletească, de la melancolie
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
până la urmă? Să-și fi căpătat poezia cadența prelungă, ca fața unui sfânt, din această conștiință că lucrurile, simbolurile, locurile nu sunt așa cum le vedem (căzute, ca la Dealu), ci așa cum vrem să ne apară? Tot ce se poate. Dintre fabule aleg, pour la bonne bouche, Răzbunarea șoarecilor sau Moartea lui Sion. Sion, se știe, e autorul controversatei Arhondologii, o probă de umor sarcastic, punând pe jar neamurile bune sau, cel mai adesea, pretinse. În arhiva de pe dealul Mitropoliei sălășluiesc, netulburate
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
inutil a bănui aici accente patetice, cînd de fapt e vorba de o stare pe care cel mai adesea, din comoditate și neglijență, o definim ca „stare inefabilă”, adică drept un sentiment pe care nu-l poți prinde într-o fabulă lămuritoare. Impresia de infern, de „mănușă întoarsă pe dos”, cu care Ioana Diaconescu a rămas citind dosarele Securității, are ceva aparte, oarecum netransmisibil, iar cauza stă în senzația de aer închis, de încăpere ermetică, care a venit spre autoare indirect
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
Caraza. Dar ce va rămîne de pe urma acestui lemur sunt întîmplările fabulești al căror protagonist a fost, genul de evenimente care înmărmuresc prin irealitatea lor crasă, chiar dacă s-au petrecut aievea. Și fiindcă s-au petrecut cu adevărat, ele sunt de fabulă, adică merită să fie povestite, deși nu sunt deloc fabuloase, fiindcă nu au nimic fictiv în ele. Oswald Spengler, în Declinul Occidentului, spune că întîmplările vieții unui om sunt de două feluri: episodice sau epocale. Primele rămîn în tiparul biografiei
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
și îi face complice cu ochiul. O parte a poeziei heliadești, adică a operei aparținînd registrului literar superior, a fost chiar și ea compusă în stil colocvial, pasionat sau chiar vulgar (vezi satira contra lui Grigore Alexandrescu Ingratul sau diferite fabule cu adresă precisă și fără mare haz). Mai tîrziu, a adoptat parodia în versuri, plecînd de la teme clasice și mimînd falsa admirație față de anumite personalități politice. Rezultatul: cîteva piese reușite caracterizate prin violență verbală, scrise în versuri pline de venin
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
chiar dacă e agramat, cu condiția să aibă geniu. Așijderea în cazul literatului handicapat sub unghi cromatic. Cele două domenii nu se îmbucă decît în planul comentariului cult, dar sub unghiul creației ele sunt rupte. Mesajul unei picturi nu stă în fabula care se desprinde din elementele ei, ci în dispoziția pe care ți-o trezește privind-o. De aceea, nu povestea din spatele desenului contează, ci emoția indicibilă pe care o simți la vederea ei. În Raluca Dună întîlnim ambiția intelectualului care
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
perioada postbelică, G. Dimisianu e un critic literar pentru care, alături de meditația asupra operelor literare, demnă de interes e reflecția asupra menirii criticului: „Destulă lume crede că activitatea criticului este una parazitară și chiar frivolă, asemănătoare cu a greierului din fabula lui La Fontaine. Cândva, Eugen Barbu, furios la culme pe critică, trimisese și el la o fabulă, aceea cu musca la arat. (...) Critica fără literatură (fără obiect) desigur că nu este cu putință. Dar critica nu parazitează literatura, ci o
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
interes e reflecția asupra menirii criticului: „Destulă lume crede că activitatea criticului este una parazitară și chiar frivolă, asemănătoare cu a greierului din fabula lui La Fontaine. Cândva, Eugen Barbu, furios la culme pe critică, trimisese și el la o fabulă, aceea cu musca la arat. (...) Critica fără literatură (fără obiect) desigur că nu este cu putință. Dar critica nu parazitează literatura, ci o însoțește complinitor. Ca disciplină cu statut propriu, ea funcționează de relativ puțin timp, dar literatura a avut
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
fără un reazem irațional menit a-i susține zilele, un reazem căruia îi putea spune oricum - șansă, noroc, providență, solidaritate sau, pur și simplu, stihie divină, - fără un asemenea reazem viața i-ar fi fost o cursă absurdă lipsită de fabulă însoțitoare. O agitație făcută în numele a nimic, la capătul căreia n-ar fi putut spune unde e morala. Căci eșecul în viață stă în biografia trăită fără morală finală. Știind aceste nuanțe, cînd a reușit să părăsească țara (1969) la
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
pentru termenul de „întrezăriri“, în al cărui sens vede prins clarobscurul destinului și șansa de a vedea cîte ceva în țesătura lui. Stroescu-Stînișoară e cu precădere un doctrinar al ideilor, nu un artist al cuvintelor, dar un doctrinar a cărui fabulă finală e de esență creștină: fără acea atenție înfiorată de care nu se molipsesc decît firile credincioase, gustul vieții nu poate fi simțit.
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
rezultat al bunei educații”, „calitatea bună a sufletului”, „regulă de purtare”, „politețe și bune maniere”, „căutarea eleganței în orice privință”, „educație morală”, „maxime morale” etc., desemnând în zilele noastre toate felurile de proză și poezie, precum și retorica, metrica, biografia, anecdotele, fabulele, epistolele (cf. Carlo-Alfonso Nallino, La Littérature Arabe des origines à l’époque de la dynastie Umayyade, Paris, 1950) e îndeobște însoțit de calificativele „instructiv” sau „distractiv”. Dintre textele de adab instructiv fac parte și prozele lui Ibn al- Muqaffa‘ (721-757), zoroastrian
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
toate limbile europene și asiatice importante și continuă să influențeze autori din cele mai diferite domenii. Începând cu vestitele Roman de Renart și Gesta Romanorum, trecând prin textele lui Boccaccio, Chaucer, La Fontaine, Frații Grimm, Cantemir (Istoria ieroglifică) ș.a., minunatele fabule din Kalila și Dimna și-au lăsat amprenta asupra unor capodopere ale literaturii, intrând alături de ele într-un patrimoniu indelebil. Tinere traducătoare O surpriză plăcută fac cititorului volumele traduse din arabă de două nume noi: Oana Ghica (nuvele de Zakaria
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
mărunți, în deranj. E atitudinea pe care o va moșteni, bunăoară, Eminescu, văzând într-un hibrid de moravuri fără căpătâi sursa tuturor relelor. Cum va fi și la Caragiale, folosindu-se ori de turci, ori de chinezi pentru a scrie fabule foarte pe înțeles despre lucruri care nu se schimbă. Între provincie a Răsăritului și provincie a Apusului, ne ducem traiul nehotărât. Iar nehotărârea se vede, firește, și-n módele literare. Orientul își redobândește, întrucâtva, frumusețea fără critică în poezia lui
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
Dar, aș adăuga, și un roman al condiției străinului sau a măștii: eroul este însoțit permanent în... dubla sa misiune pariziană de două „obiecte” echivalente pentru noi, cititorii, cu două posibile chei de lectură: o ediție veche și valoroasă din Fabulele lui La Fontaine și un cântec al lui Maurice Chevalier, Avril prochain je reviens (care m-a dus cu gândul la Ciuleandra din romanul lui Liviu Rebreanu). Michael Roth trăiește în pielea lui monsieur Antoine, fără ca Chantal să știe asta
Iubire imposibilă by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5628_a_6953]