410 matches
-
copilul așteaptă să plece la o întâlnire importantă sau salută un unchi care îl învață bunele maniere. Ea consideră, de asemenea, că interpretarea unei scene vizuale este, în mare măsură, un act decizional, pentru că există posibilitatea opțiunii interpretative pentru o fabula sau alta fabula și pentru că se explorează posibilitățile interpretative prin construirea mai întâi a unei fabule, apoi a alteia și se intră astfel pe teritoriul plurisemantismului imaginii. Kafalenos crede că acest plurisemantism poate fi imaginat, în studiile narative: „ca un
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
poate lipsi, copilul fiind tentat să-și manipuleze propriul părinte 1.3.3. Perspectiva comportamentistă: copilul este neutru, părintele este agentul mediului Această perspectivă își are originea în lucrările lui J. Loke care a susținut că la naștere intelectul este „fabula rasa", diferențele dintre copii datorându-se acțiunii diferite a factorilor mediului social. Creatorul behaviorismului, J. Watson a susținut și el importanța influenței mediului în formarea personalității. Dar, B.F. Skiner este cel care a dezvoltat această paradigmă interpretativă, susținând ideea întăririi
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
să se abandoneze pe sine, ci să izbucnească în imagini. Ea se pune în joc în mituri, fără îndoială, dar în mituri ce nu au altă profunzime decât aceea a durerii omenești și care sunt inepuizabile ca și ea. Nu fabula divină ce înșală și orbește, ci chipul, gestul și drama pământească, în care se rezumă o înțelepciune dificilă și o pasiune fără viitor. MITUL LUI SISIF Zeii îl osândiseră pe Sisif să rostogolească întruna o stâncă până în vârful unui munte
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
-l omoară. Totul este povestit unui narator neconstruit total (cu semnalmente de victimă sigură), de către „un profesor“ mefistofelic, în vagonul izolat al unui tren de noapte. Profesorul se dovedește a fi chiar Carol, care îi face felul și naratorului. Buuun..., fabula acum. Personajul, John Bull (Ion Popescu), mare amator de rugby și jurnalist sportiv, este redistribuit de conducerea ziarului la secția mondenități (bine că nu l-au trimis la cultură) - primul pas spre o lentă efeminare. Într-o dimineață de mahmureală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
propus a orbita strict în jurul narativității. Dacă în studiile inițiale formulările erau oarecum stabile - la formaliștii ruși, de exemplu, distincția între fabula (o serie de evenimente) și sjuzhet (reproducerea evenimentelor în narațiune) - nuanțările aduc confuzii năucitoare mai încolo: récit e fabula la Bremond și sjuzhet la Barthes, story e fabula la Chatman și sjuzhet la Bal ș.a.m.d.; Genette introduce, pe lîngă histoire (secvența de evenimente) și récit (prezentarea evenimentelor în discurs), un al treilea nivel, narration (enunțarea, istorisirea narațiunii
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
inițiale formulările erau oarecum stabile - la formaliștii ruși, de exemplu, distincția între fabula (o serie de evenimente) și sjuzhet (reproducerea evenimentelor în narațiune) - nuanțările aduc confuzii năucitoare mai încolo: récit e fabula la Bremond și sjuzhet la Barthes, story e fabula la Chatman și sjuzhet la Bal ș.a.m.d.; Genette introduce, pe lîngă histoire (secvența de evenimente) și récit (prezentarea evenimentelor în discurs), un al treilea nivel, narration (enunțarea, istorisirea narațiunii), dar Mieke Bal nu-i convinsă că Genette crede
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
tendința de a include în naratologie nu numai textul literar ca atare, ci și textul cultural, ba chiar și textul științific dacă prezintă el, precum discursul psihiatric, atribute naratoriale pronunțate. Delimitarea - și mă gîndesc în primul rînd la aceea esențială: fabula vs. sjuzhet, histoire vs. récit - aduce claritate conceptuală în bună tradiție aristotelică și reafirmă un adevăr indubitabil, anume că ceea ce spune cu adevărat naratorul se reduce la o „fabulă”/„istorie” cronologică, una pe care cititorul încearcă să o reconstituie în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
greco-român, încât dramaturgul nu știa grecește, în schimb știa cel mai bine dintre scriitorii noștri limba română. Venea din "adâncuri etnice", o vechime pe care și-o afirma cu mândrie și o deslușea și la Eminescu (despre care s-a fabulat că ar fi de obârșie... bulgară, orientală, armeană, suedeză, sârbă!): "copil al unei rase nobile și bătrâne" (În Nirvana), get-beget românești. Și, în fond, "românitatea nu este o categoric biologico-etnică, ci una spirituală", adaugă Theodor Codreanu. Cel care a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
burtă ca să găsească inima. Rar se angaja în tăierea gîtlejului după modelul teroriștilor. Cu sabia ninja tăia mîini și extrem de rar și numai forțat de situație, mai perfora burțile, ca să iasă celălalt capăt prin spatele victimei. Sigur că scriitorul mai fabulează sau mai îngroașă anumite întîmplări. Dar Ghiocel ăsta chiar a spintecat pînă și polițiști, a lăsat pe unul ciung și a supraviețuit la un încărcător de gloanțe. Întîmplările se terminau cu toată lumea fericită, pentru că mortul nu se mai întorcea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un fel eroic de a scăpa de gândul moroilor din cimitir, pentru a pătrunde dincolo de jocurile și de umbrele nopții, sau, poate și din simplul motiv de a se lăuda a doua zi cu propria-i vitejie și pentru a fabula asupra a ceea ce a văzut; lăudăroșenia, soră bună cu inventivitatea, stă mână-n mână cu imaginația infantilă. Sigur că Eminescu a fost și el încercat întocmai ca poetul din Lancrăm, mut ca o lebădă de acel cutremur, ce-l încerci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
confecționase o genealogie demnă de respectul contemporanilor săi prin faptul că făcuse parte din garda ce l-a primit pe Wilhelm al III-lea, și a Antjiei Van der Meulen, o femeie blândă și modestă. Din plăcerea tatălui de a fabula pe seama trecului său a moștenit și copila care-și adora tatăl extravagant, se lăuda cu castelul în care ar fi vrut să locuiască, juca teatru la școală în rochii extravagante. Oricum, colegii o priveau "de sus", nu o agreau. Tatăl
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
astfel ca ficțional, se prezintă, în plus, ca o frază ipotetică incompletă. Cunoștințele noastre despre lume nu ne îngăduie să acceptăm faptul că pisicuțele fac ele înseși cumpărăturile. Această reprezentare a lumii nu este posibilă decît în genurile ficționale precum fabula sau basmele (Motanul încălțat, de pildă). Discursul publicitar exploatează inacceptabilitatea logico-semantică din T34, facînd-o să funcționeze la un cu totul alt nivel. I se cere cumpărătorului de alimente pentru pisici, proprietar al unui animal domestic, să aleagă în funcție de presupusul gust
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Chant du monde de Giono", Langue et littérature, Paris, Hachette, 1991: 121-140. - Jean-Michel ADAM: "Lire le poème: isotopies et figures", Pour lire le poème, Bruxelles, De Boeck-Duculot, 1984: 119-163. - Michel ARRIVÉ: Lire Jarry, Bruxelles, Complexe, 1976. - Umberto Eco: Lector in fabula [1979,1985] 1991, trad. Marina Spalas, București, Univers. - Carlo GINZBURG: "L'estrangement", À Distance, Paris, Gallimard, 2001: 15-36. - Algirdas-Julien GREIMAS: Sémantique structurale, Paris, Larousse, 1966. - Algirdas-Julien GREIMAS: Maupassant. La sémiotique du texte: exercices pratiques, Paris, Seuil, 1976. - Langue française 113
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și sub acest aspect. Urmăresc presa altor popoare și nu am observat o înclinație aparte spre scenaristică. Cunosc tot spațiul ex-sovietic, toate țările europene. Nu vezi ceva asemănător. Nordicii nu cultivă asemenea pasiuni. Pentru ei ar fi bizar să tot fabulezi mereu. Rușii, francezii, englezii au desigur presă de scandal, dar diferă de a noastră. N-am găsit nimic în acest sens nici în mass-media din Brazilia. Nu toate popoarele au înclinații spre vrăjit, spre ghicit, spre descântece. Îmi amintesc, din
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
unui narator care își pune în scenă narațiunea implicând în ea naratarul (= destinatarul povestirii): nu pe cititorii reali ai Fabulelor, desigur, ci pe figurile care îi construiesc scenografia. Dativul etic este una dintre multiplele mărci ale implicării naratarului care convertește fabula într-un fel de conversație. "Excesul" sintactic pe care îl presupune folosirea dativului etic trimite la un exces mai radical, cel al enunțării narative referitoare la ceea ce este narat. Pretinzând că este doar un mijloc de a "transmite" o istorioară
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de la référence"; prima parte din Ordres et raisons de langue, Editions du Seuil, Paris. (O prezentare riguroasă a problematicii coreferinței și a anaforei plecând de la conceptele de "referință actuală" și "referință virtuală".) Exerciții 7.1. Analizați în macropropoziții narative următoarea fabulă de La Fontaine: Calul și măgarul 1 5 10 15 Pe lumea asta-i bine să te ajuți cu orișicine. Murind vecinul tău de lângă casă, Pe umerii tăi el grijile le lasă. Un măgar ce se-nsoțea c-un cal cam necioplit
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tot de Baudelaire în Peintre de la vie moderne. Trecătoarea fără nume, sugerează Cl.Leroy, nu este altcineva decât "la muse Modernité" [ibidem, p.37]. Femeia reprezintă pentru Baudelaire atracția infinitului. Vom rezumă, ca sonetul se pretează mitului, deoarece propune o fabula exemplara și o povestire a originilor (cel al dragostei urbane care se naște din întâmplare și rămâne fără urmare, un mit al dorinței rămasă dorința); scenariul baudelarian permite rezolvarea simbolică a unui conflict (între absolut/efemer, dragoste/moarte, întâlnire capitala
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
În epoca antică), sau În proză. Genul epic În versuri, cuprinde următoarele specii; Balada este o creație epică populară, intrată apoi și În rândul speciilor literaturii culte; - Legenda are o definiție asemănătoare. - Epopeea este o operă narativă amplă din antichitate. - Fabulă este o alegorie. Genul epic În proză: Anecdotă, basmul, jurnalul intim, memoriile, mitul, schița, povestirea, nuvela, reportajul, romanul, parabola. Într-o opera epica exista un narator, personaje și acțiune (adică desfășurarea Întâmplărilor Într-o succesiune temporală). - modul de expunere predominant
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sadismului sexual profund încâlcite, un atac masiv asupra simțurilor. Am observat că suprimarea egoului nu reprezenta eliberarea promisă, ci un act silit de răzbunare, care nu se putea detașa de complicațiile mâniei oarbe și ale frustrării. Exacerbarea egoului, despre care fabulau toți, nu exista: simțurile nu izbucneau în libertate, ci sufereau o implozie care le făcea să se retragă“. Cu alte cuvinte: în timp ce programul estetic al lui Warhol putea fi înțeles ca o eliberare de convențiile burgheze, alți tovarăși de drum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
noi: este Arheul, un principiu intim al existenței, un El veșnic prezent în șirul indivizilor. De aceea, în cunoscuta (ca romanță !) Pe lângă plopii fără soț nu trebuie să vedem un amorez 45 zgribulit plimbându-se pe la poarta Cleopatrei Poenaru, cum fabulau biografii, ci doar o verigă dintr-un lanț infinit, prin care, la un moment oarecare, se cristalizează potențialul de fericire sau durere ce aparține întregului șir de indivizi: „Căci te iubeam cu ochi păgâni/ Și plini de suferinți/ Ce mi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
noi: este Arheul, un principiu intim al existenței, un El veșnic prezent în șirul indivizilor. De aceea, în cunoscuta (ca romanță !) Pe lângă plopii fără soț nu trebuie să vedem un amorez 45 zgribulit plimbându-se pe la poarta Cleopatrei Poenaru, cum fabulau biografii, ci doar o verigă dintr-un lanț infinit, prin care, la un moment oarecare, se cristalizează potențialul de fericire sau durere ce aparține întregului șir de indivizi: „Căci te iubeam cu ochi păgâni/ Și plini de suferinți/ Ce mi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
apucat să publice deja două chestii ca lumea despre ce-am trăit noi în Portocalia. Un poem în „Noua literatură“ și un reportaj în „Orizont“. Pentru ce-am văzut/auzit în fața cafenelei Brasileira ne-am împărțit tortul frățește și am fabulat puțin, fiecare pe felia lui. În schimb, când a fost vorba să trecem pe hârtie ultima seară, n-am mai împărțit nimic și am semi-delirat despre una și aceeași întâmplare pe două voci. Robert, ai legătura (și o parte din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
dactilo pe zi (aceasta era norma fiecăruia, pentru că la finele celor 17 zile aveam nevoie de un manuscris de vreo 550-600 de pagini). Fiindcă nu putea ieși din sine însăși, precum Camil Petrescu, dar de fapt fiindcă nu știa să fabuleze la persoana a III-a, a făcut și ea ce a știut mai bine: a ținut un fel de jurnal de bord al poveștii. Sau a bruiat truda băieților prin tot soiul de fragmente țâfnoase, demolatoare, când i se părea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
este un roman în care confuziile postcomuniste se transformă într-un «fantastic-grotesc» conturat de discuțiile personajelor, parcă ireale(ilogiceă, de domeniul fantasticului. Obiceiul preferat al românului de a bârfi cu vecinul creează paradoxuri. Dan Lungu a lăsat personajele sale să fabuleze vehement, să mintă grosolan și să înjure, însă nu într-un mod deocheat. Acestea au fost aranjate în principiu după «anecdotele» spuse, care sunt, se pare, un rezultat al școlii comuniste. Întâmplările romanului sunt privite cu o oarecare amărăciune. Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
însă nu într-un mod deocheat. Acestea au fost aranjate în principiu după «anecdotele» spuse, care sunt, se pare, un rezultat al școlii comuniste. Întâmplările romanului sunt privite cu o oarecare amărăciune. Este o carte plină de cheful de a fabula; un drum al românilor între trecut și viitor, prezentat tot așa glumet precum întreg contextul creat de autor.“ - Ilma Rakusa, „NZZ“ » „O metaforă explozivă a temperamentului românesc, întipărită prin glume aspre la adresa unor obiceiuri conturate prin acțiunea romanului.“ - Katrin Hillgruber
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]