416 matches
-
de sumarele haine, sub amenințări, întotdeauna amenințările au paralizat-o, și a făcut ce i s-a spus, s-a culcat cu ea. Prima oară. I-a descris în amănunt ce se întâmplase, dar detaliile anatomice erau cu totul anapoda. Fabulează, și-a zis Andrei. Acum era speriată că a rămas însărcinată, îl întreba ce trebuie să facă. O mângâia liniștind-o. A îmbrățișat-o. Nu, nu vreau să mă culc cu tine i-a zis, n-o să mai știu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă agățam de gâtul tău, mă ofeream, ai fi văzut că inventasem fiecare vorbă. Eram cam proastă. Te-ai purtat cu totul altfel decât îmi închipuisem, socoteala mea dinainte n-a mai mers. Cred că te-ai și prins că fabulez, înțelegeam asta după felul în care te uitai la mine, amuzat și ușor ironic. Îmi venea să-ți dau cu ceva în cap. În clipa aia, lacrimile mele erau chiar adevărate. De ciudă. Nici măcar nu știam cum arată cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în apropiere, mergând sau stând și privindu-mă, nu-l văd, dar mă liniștesc dintr-odată. Înnebunesc?“ „Nu, cred că e ceva normal. Adică două lucruri care mi se par la fel de firești. Mai întâi îl gândești mult și gândul tău fabulează și impresia pe care o ai se datorează acestui gând intens. Există o memorie a simțurilor pe care niciodată n-ai s-o poți cunoaște în amploarea ei și care izbucnește exact când socotește ea că trebuie. Dar e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuia să îndure tiranica, sadica insistență de a-i inocula neîncrederea în propria ei putere de discernământ. „Ai viciul în sânge. Ești obsedată. Viciul te preocupă atât de mult, încât ai început să crezi că vezi într-adevăr tot ceea ce fabulează imaginația ta bolnavă.” Și totul începuse atât de perfect!... Italia, Veneția erau cu adevărat minunate... Tatăl ei o trimisese la un văr din acel oraș. Abia aștepta să studieze artele, să învețe latina, greaca și italiana, să cunoască un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ar spune Trismegistul, așadar Arcadie Ipolitovici Belogorcev, În viața civilă inginer forestier. (Asta este, domnilor, un lucru foarte important: inginer forestier.) Deodată, Ekaterina Alekseievna va pune Întrebarea fatală: „Vă rog, ce floare e asta? “. Eu, om onest, nu pot să fabulez. Stimată etc. etc., trebuie să admit că nu știu! Dar - voi adăuga imediat - pot să verific În biblioteca mea portabilă. Toți Începură să rîdă. Era clar că Arcadie Ipolitovici vorbea astfel nu atît din pricina ebrietății ușoare, ci pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În franceză, din reticență, poate, și din pricina căpitanului Wirt care-i Întinase limba maternă. Povestirea Timbre roșii cu chipul lui Lenin, În ciuda afluenței de citate, este o fantezie, deși „niciodată n-am Înțeles cui slujește să concepi cărți ori să fabulezi chestiuni care, Într-un fel sau altul, nu s-au petrecut“ (Nabokov). În ce privește „foarte materialistul Diderot“ este vorba, fără Îndoială, despre o scrisoare a lui, pe care am aflat-o grație doamnei Elisabeth de Fontaine: „Cei care s-au iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu nemulțumirea citindu-i-se pe față și făcând eforturi să vorbească politicos: — ‘Lo, Amory. — ‘Lo, Myra. Vorbind, Își descrisese starea de vitalitate. — Bine c-ai ajuns totuși. — Păi... să-ți zic. Nu cred c-ai auzit de accident, a fabulat el. Myra a făcut ochii mari. — Cine s-a accidentat? — Păi, a continuat el disperat, unchiu’ și mătușa și eu. — A murit cineva? Amory a reflectat o clipă și a dat din cap afirmativ. — Unchiul tău? (alarmată.) — O, nu, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru permisiunea de a cerceta fotoarhiva prof. Victor Brătulescu. 33. Codex Bandinus, ed. V.A. Urechia, Litografia Carol Göbl, București, 1895. 34. Stith Thompson, Motif-Index of Folk-Literature, 6 volume, Indiana University Press, Bloomington, 1955. 35. Sintagma folosită de Bandinus - anilis fabula („poveste de babă”) - nu trebuie înțeleasă în sens peiorativ. Este vorba de o expresie consacrată atât în limba latină (în această formă, anilis fabula, apare la Apuleius, de exemplu), cât și în limba greacă (graodes mythos). 36. Ion Taloș, Meșterul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-au făcut și continuă să se mai facă în presă. Spre stupoarea mea, pornind tot de la naționalitate, unii fac aluzii că aș fi KGB-ist etc. Dom'le, rămâi blocat! Recent, pe această chestiune legată de originea mea a fabulat, scriind din străinătate, după ureche, bineînțeles, cine altul decât Luca Pițu. De la un eseist de tipul lui Pițu, ale cărui subiecte sunt, de vreo 12 ani încoace, cu vagi "devieri", trecutul și viețile altora, auzite și răstălmăcite, împotmolite într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Sexulcursit de cursă lungă, nu-i așa? Ba-i astfel. Colonelul Wolf posedă, în centrul Iașilor, algenția de turism Alwo. Ghinărarului Pleșiță îi țâțâie curul amintindu-și de complicitățile de care-l acuză Vestul cu teroristul Carlos, dar ouă cărți, fabulează, la tembelizor ce vrei și ce nu vrei, în legătură cu Goma, Vintilă Horia, Clinton & Arafat, arogându-și un rol bazial în istoria contemporană. Un paranoic jegos, desigur. Alții, ca ghinăralul Voiculescu, manipulează canale de televizie, vile, bănci. Puradeii și-i trimit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lista lui Rowland, dar ocolit în analiza mea anterioară. Înainte de a muri, Levi își adună în jurul său fiii, fiicele ș.a.m.d. și le povestește două viziuni: prima, merkaba și sfârșitul lumii; a doua, viziunea instituirii sacerdoțiului. Dacă viziunile constituie fabula, ca să zic așa, pareneza, sfaturile finale alcătuiesc morala fabulei: „și acum, copiii mei, iată ce vă poruncesc: Temeți-vă de Domnul Dumnezeul vostru din toată inima și înaintați în simplitate, după Legea Sa. Învățați-i și voi pe copiii voștri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sadismului sexual profund încâlcite, un atac masiv asupra simțurilor. Am observat că suprimarea egoului nu reprezenta eliberarea promisă, ci un act silit de răzbunare, care nu se putea detașa de complicațiile mâniei oarbe și ale frustrării. Exacerbarea egoului, despre care fabulau toți, nu exista: simțurile nu izbucneau în libertate, ci sufereau o implozie care le făcea să se retragă“. Cu alte cuvinte: în timp ce programul estetic al lui Warhol putea fi înțeles ca o eliberare de convențiile burgheze, alți tovarăși de drum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
o conspirație internațională... Un autor care face cu ochiul Acum optzeci de ani, Urmuz a scris, în joacă, fabula Cronicari: „Cică niște cronicari / Duceau lipsă de șalvari / Și-au rugat pe Rapaport / Să le dea un pașaport“ ș.a.m.d. Fabula avea o morală fantezistă: „Pelicanul sau babița.“ Urmuz nu putea să-și închipuie, pe vremea aceea, că puerila fabulă, compusă pentru propriul lui amuzament, va fi studiată cu seriozitate de zeci de critici literari și cu atât mai puțin că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apucat să publice deja două chestii ca lumea despre ce-am trăit noi în Portocalia. Un poem în „Noua literatură“ și un reportaj în „Orizont“. Pentru ce-am văzut/auzit în fața cafenelei Brasileira ne-am împărțit tortul frățește și am fabulat puțin, fiecare pe felia lui. În schimb, când a fost vorba să trecem pe hârtie ultima seară, n-am mai împărțit nimic și am semi-delirat despre una și aceeași întâmplare pe două voci. Robert, ai legătura (și o parte din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
și-aduce aminte/ Cum se ducea cu șefii la plimbare/ Cum îi păzea la colectivizare”. Musca de prezidii: „O muscă.../ Oua tot mușiță de soi,/ Să scoată țării oameni noi/ Care să facă legi mai tari/ Pentru albine și bondari”. Fabulă cu boul: „Un bou.../ A urcat o treaptă, a urcat o scară/ ...Și și-a pus proptele să nu se prăvale/ ...Și sunt boi de vite și altfel de boi” Chiar că sunt, spun tot eu și autorul). Luminăția sa
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Te conduce Robo care îl va avea ca oaspete pe Cosmos. Laboratorul Aurora și profesorul Aurora: Crezi că ce facem este corect, legal? Profesorul: Legal!? Aurora: Oare nu suntem obligați să anunțăm autoritățile? Am citit de necazurile unei femei care fabula că ar fi ținut ascuns în frigider un extraterestru, pănă cănd au venit alți extratereștri și l-au luat. Profesorul: Astea-s povești S.F. Aurora: și ce facem noi este SF? Găzduim un extraterestru care a aterizat forțat, nu se
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ori, să-i fac o bucurie atât de mare pentru cariera lui dăscălească! Mi se părea ceva cu totul nemaipomenit, dar așa era! Ora a continuat în mod obișnuit. Nea Tomiță ne-a cetit mai departe nu mai știu ce fabulă de Grigore Alexandrescu și tot timpul m-a privit surâzător, ca un Moș Crăciun din pozele de un leu de la librărie! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tot în ziua aceea am fost chemat la Cancelarie, ca să mă cunoască toți profesorii. Unii dintre ei mă priveau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ar spune Trismegistul, așadar Arcadie Ipolitovici Belogorcev, În viața civilă inginer forestier. (Asta este, domnilor, un lucru foarte important: inginer forestier.) Deodată, Ekaterina Alekseievna va pune Întrebarea fatală: „Vă rog, ce floare e asta? “. Eu, om onest, nu pot să fabulez. Stimată etc. etc., trebuie să admit că nu știu! Dar - voi adăuga imediat - pot să verific În biblioteca mea portabilă. Toți Începură să râdă. Era clar că Arcadie Ipolitovici vorbea astfel nu atât din pricina ebrietății ușoare, ci pentru a‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În franceză, din reticență, poate, și din pricina căpitanului Wirt care‑i Întinase limba maternă. Povestirea Timbre roșii cu chipul lui Lenin, În ciuda afluenței de citate, este o fantezie, deși „niciodată n‑am Înțeles cui slujește să concepi cărți ori să fabulezi chestiuni care, Într‑un fel sau altul, nu s‑au petrecut“ (Nabokov). În ce privește „foarte materialistul Diderot“ este vorba, fără Îndoială, despre o scrisoare a lui, pe care am aflat‑o grație doamnei Elisabeth de Fontaine: „Cei care s‑au iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Mai ai tupeul să spui că nu-i așa? - De câte ori să-ți explic? Astea le debitează nenorocitul meu de personaj, universitarul ăla obez care visează numai femei tinere și delirează când se uită în amfiteatru, obsedatul ăla care vorbește mult, fabulează... Ce dracu’? Da’ dac-aș fi scris din perspectiva unei femei, ce-ai fi zis? - Ce să zic? Ce-ar fi zis toată lumea: că ești homosexual sau schizo... Nu sunt violent de felul meu, dar mi-am derulat în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să asculte... Și iată-mă, de-abia Întoarsă din Shikoku, cu inima făcută țăndări, că tipul ăsta și sesizează că acum e momentul să profite de mine. Se pare că pe unii bărbați genul ăsta de situații Îi face să fabuleze! Insectele care supraviețuiseră până la sfârșitul acestei veri zburau Înnebunite pe sub lampadarele instalate la intervale regulate Între clădiri. Sub unele lampadare se zăreau mii de gâze, sub altele foarte puține. Probabil că asta depindea de numărul femelelor, mă gândeam eu. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aceea de semiinconștiență și pierdere parțială a identității, mi le imaginasem pe Mie și Noriko complet goale, excitându-mă În așa hal, că Îmi venise să vomit. Despre Reiko nu știam prea multe lucruri, dar tocmai asta mă făcea să fabulez și mai mult. Persista În mintea mea ca un fel de gol care se cerea umplut, exact așa cum se exprimase Keiko Kataoka: ca o gaură neagră. Nu mai știu de câte ori m-am masturbat Înainte de a pleca la New York, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
oricând, pot să mi le stăpânesc! Am vrut să știi toate acestea de la mine (că de dușmani, ca fiecare, nu duc lipsă). Eu știu doar atât: sunt sinceră, modestă, optimistă, iar sufletul mi-l îngrijesc și-l slujesc în credință. Fabulă în versuri albe Aveam a opta coastă, un surplus, pe care am pierdut-o din neatenție, într-o noapte de tristă amintire, cu cer înnourat; am uitat-o afară. O țineam ziua pe gard. Nu era o coastă din carne
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
din dotare, cu talentul său în materie de cricket sau - de ce nu? - cu scula lui. Oricum, altceva nu cred că mai știe. S-a dus pe urmă să vrăjească două fetișoare de teapa lui, pe nume Flopsy și Mopsy (nu fabulez!), care par să-i savureze poantele inteligente. Judecând după gesturile lui, trebuie să fi ajuns la subiectul de discuție numărul patru. Aș vrea să vorbesc cu Daisy, dar ea nu se dezlipește de Finn și continuă să-i facă ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa cum muntenii din Munții Moldovei trăiesc cu convingerea că Ștefan cel Mare e încă plecat să se lupte cu turcii. Și se îmbracă cu hainele tradiționale, poartă plete și se gândesc ce mai pun la cale otomanii de americani! Ceea ce fabula Editorul meu despre universurile paralele era un basm pentru copii. Se acceptau că sunt entități aparținând aceluiași spațiu. Ceea ce nu știau și acum te întreb pe tine, Mitică: Oare care timp era real? Nu cumva noi eram visul lor? Avatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]