889 matches
-
fântânilor (1964). Între 1928 și 1932 V. e deputat de Roman din partea Partidului Național Țărănesc. Până la declanșarea celui de-al doilea război mondial duce o susținută activitate publicistică, inițiind campanii de presă referitoare la problemele vremii în „Contimporanul” și în „Facla” (unde e director între 1930 și 1940), între timp, în 1938, devenind președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Colaborează la „Curentul”, iar în anii de război, mobilizat, e redactor la „Evenimentul zilei”. De-a lungul timpului a mai semnat Ajax (cu
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
celor mai noi idei ivite în cultura europeană. Astfel, într-un articol din 1913 atrage atenția asupra multiplelor fațete ale avangardei pe cale de a se naște, proclamând despărțirea de simbolism (Literatura rusă. Poeții. Futurism. Acmeism. Adamism. Curente noi), iar altundeva („Facla”, 1914) semnalează necesitatea ca literatura noastră să se ralieze noilor orientări, „simultaneism, unanimism, futurism, paroxism, dinamism, withmanism”, a căror trăsătură comună este identificată ca fiind „Individualitatea - singurul element împreună cu Talentul pe care posteritatea îl ia în seamă” (O școală nouă
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
polemici (intră în dispută cu Nae Ionescu, între alții), eseuri, proză de idei și reportaje, îndeosebi la publicații de stânga - „Egalitatea”, „Opinia”, „Capitala”, „Lumina” (Iași), „Steagul”, „Cuvântul”, „Hatikvah”, „Licht”, „Viața românească”, „Lumea evree”, „Integral”, „Lumea” (Iași), „Bilete de papagal”, „Adam”, „Facla”, „Hasmonaea”, „Renașterea noastră”, „Curierul israelit”. Semnează și cu pseudonimul Ormuz. Cu povestirile și nuvelele din Spovedania unui candelabru, proza lui Z. pare a-și fi găsit formula definitivă, chiar dacă se păstrează în sumar și un text mai vechi, intitulat Copilărie
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
în „Premiera” (1928) și din Adonis în „Excelsior” (1930). Semnează cronică dramatică la „Vremea”, dă în „Gândirea” cronici literare și susține „Cronica spectacolelor” (1931-1932), e titularul cronicii literare la lunarul de orientare țărănistă „Progresul social” (1932-1933). Va fi redactor la „Facla”, unde în 1932 asigură, alternativ cu Al. Sahia, rubrica „Literatură-artă”, și la ziarele „Adevărul” și „Dimineața”. Nutrind convingeri democratice, colaborează la „Cuvântul liber”. Pasionat de scenă (s-a încercat și ca actor), vrând să dea impulsuri noi, cu deschideri experimentale
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
la Direcția Generală a PTT. Debutează cu versuri în 1919 la „Moldova de la Nistru” și va fi un colaborator asiduu al multor reviste și ziare, cum sunt „Adevărul literar și artistic”, „Viața literară”, „Cosinzeana”, „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Cronicarul”, „Epoca”, „Facla”, „Familia”, „Gândul nostru”, „Neamul românesc”, „Pământul”, „România literară” (1932-1934), „România literară” (1938-1940) ș.a., iar după al doilea război mondial „Gazeta literară”, „Ateneu”, „Argeș”, „Manuscriptum”, „Tribuna” ș.a. Volumul de nuvele și schițe Sora Emilia (1930) dezvăluie un prozator atent la dramele
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
poetul a recurs, în 1940, la o farsă: și-a anunțat în presă, cu concursul unor amici, decesul și a lăsat să se descrie ceremonia înhumării. În primii ani postbelici îi sunt găzduite versuri în „Revista Fundațiilor Regale”, „Lumea”, „Democrația”, „Facla”, „Tinerețea”, „Opinia liberă” din Ploiești și i se editează Cetățile albe (1946). Se căsătorește în 1947 cu Despina Berlingher, profesoară la Turnu Măgurele, unde se stabilește și el. Publică poeme în săptămânalul local „Drum nou”. Un an mai târziu își
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Peuce, II, 1971 (41). 19 Densușianu N., Dacia preistorică, Edit. Meridiane, București, 1980. 20 Teodorescu G. Dem., op. cit., 1885 (p. 43). 21 Macrea D., Studii de istorie a limbii și lingvisticii rom., București, 1965. 22 Vraciu A., Limba daco-geților, Edit. Facla, Timișoara, 1980 (p. 62). 23 Russu I. I., Cuvinte autohtone în limba română, Cluj, 1945; Russu I. I., Limba traco-dacilor, ed. II, Edit. Științifică, București, 1967; Poghirc C., Influența autohtonă, în Istoria limbii române, II, Edit. Academiei RSR, București, 1969
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Russu I. I., Cuvinte autohtone în limba română, Cluj, 1945; Russu I. I., Limba traco-dacilor, ed. II, Edit. Științifică, București, 1967; Poghirc C., Influența autohtonă, în Istoria limbii române, II, Edit. Academiei RSR, București, 1969; Vraciu A., Limba daco-geților, Edit. Facla, Timișoara, 1980; Lucia Wald și Slușanschi D., Introducere în studiul limbii și culturii indoeuropene, Edit Științifică și Enciclopedică, București, 1987. 24 Popescu-Spineni M., op. cit., 1978. 25 Consemnare a lui Paul de Alep, în Călătoriile patriarhului Macarie de Antiohia în Țările
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
colabora cu studii și articole de istorie literară, eseuri și versuri în „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „Revista cultului mozaic” ș.a., iar în Israel, la „Viața noastră”, „Ultima oră”, „Facla”, „Revista mea”, „Minimum”, unde deține o rubrică de astrologie, „Orient Expres” ș.a. Prima carte, Mitologie romantică (1973), este urmată de Aventura lui George Gordon Byron (1977), Trei poeți preeminescieni (1978), Eminescu. Poezia elementelor (1979), Romantismul românesc (I-III, 1982-1987). În
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
26 de ani. Prefața entuziastă era dedicată Societății Regale. Comenius era acum bătrân și nu știa ce schimbări avuseseră loc în Anglia. El mai credea că acolo lucrează „iluminați pansofici” și li s-a adresat ca atare: Către Purtătorii de Faclă ai acestei Vremi Luminate, membri ai Societății Regale din Londra, care aduc adevărata filosofie la fericita ei naștere, salutări și urări de noroc! Iluștri Domni, Nu este nepotrivit ca o carte intitulată Calea Luminii să vă fie trimisă vouă ș
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Spiru Haret, Iași. Albu, A.; Albu, C. (2000), Asistenta psihopedagogică și medicală a copilului deficient fizic, Editura Polirom, Iași. Allport, G. (1981), Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică, București. Arcan, P.; Ciumăgeanu, D. (1980), Copilul deficient mintal, Editura Facla, Timișoara. Baciu, C.C. (1981), Aparatul locomotor, Editura Medicală, București. Bartolli, J.S. (1990), „On defining learning dizabilities; exploring the ecology”, Journal of Learning Disabilities, nr. 23. Barton, L.; Oliver, M. (1992), Special Needs: Personal Trouble or Public Issue in Vircing Concerns
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
aflat sub conducerea lui Mircea Damian. Debutează în 1944, la „Kalende”, cu poezia Cetatea moartă. Versuri îi apar în gazetele bucureștene „Democrația”, „Semnalul”, „Jurnalul de dimineață”, „Fapta”, „Dreptatea nouă”, în „Caiete de poezie” (suplimentul „Revistei Fundațiilor Regale”), „Moldova liberă” (Iași), „Facla” (Brăila), „Iconar” (Rădăuți). În 1945 Fundația „Regele Mihai I” îi premiază, alături de Versuri de Geo Dumitrescu și de Plantații de Constant Tonegaru, volumul manuscris de poeme intitulat Izobare, iar cartea apare în 1946. O boală de plămâni pune capăt scurtei
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
1919, revista „Politica”, semnând cu pseudonimul Criton, este redactor la „Gândul liber” (1920), director al publicației electorale „Lumină!” (Vaslui, 1931-1933), redactor la „Acțiunea” (1940-1944). Colaborează la „Evenimentul”, „Conservatorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Epoca”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Facla” și, episodic, la multe alte publicații. Traduce cu aplicație versuri din Henri de Régnier în „Mișcarea” (1912), Leconte de l’Isle, José-Maria de Hérédia, Paul Bourget în „Cuvântul” (1913). Două lucrări nonliterare, Răfuiala cea mare (1914-1915) (1915) și Problema pământului
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
Călinescu, redactor-șef adjunct la „Frontul plugarilor” (1949-1952), redactor la „Agricultura nouă” (devenită „Agricultura socialistă”), de unde a ieșit la pensie. A debutat în 1929 la revista „Limba română”. A colaborat la „Răboj”, „Plai”, „Litere”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Facla”, „Credința”, „Însemnări ieșene”, „Orion”, „Bobi”, iar, timp de peste un deceniu, până la moarte, a realizat pagina a doua a „României literare”. A semnat cu pseudonimele Ralex, Ion Drincea și Alexandru Iancu. Deși era membru al Societății Scriitorilor Români, a fost exclus
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
finalizată. Debutează editorial în 1934, cu o carte de proze scurte, Dragostea noastră cea de toate zilele, distinsă cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Colaborează cu articole de atitudine civică, dar și cu proză, eseuri, cronici și caricaturi la „Cronica”, „Ulise”, „Facla”, „România literară”, „Bobi”, „Cronicarul”, „Viața literară”, „Luceafărul literar”, „Linia nouă”, „Reporter”, „Decembrie”, „Rampa”, „Drum”, „Drum nou” ș.a., iar după război la „Revista familiei”, „Revista literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna” ș.a. În 1931-1932 frecventează cenaclul Sburătorul, unde îi prezintă lui E.
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, unde îi are profesori, printre alții, pe C. Rădulescu-Motru, P. P. Negulescu, I. Rădulescu-Pogoneanu și Mihail Dragomirescu; este remarcat, în cadrul seminarelor, de P. P. Negulescu. În 1914 scrie la „Facla”, sub pseudonimul Raul D., iar în 1915 începe să colaboreze la „Cronica” (ai cărei directori erau Tudor Arghezi și Gala Galaction), semnând cu pseudonimele R., Radical și K. Mill. În 1915 și 1916 este, în paralel cu studiile universitare, cadet
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
liniaritate cronologică, dozare a intensității dramatice, organizare arborescentă a discursului - pentru ca devansarea sistemului, luat ca întreg, să genereze, în percepția critică interbelică, o impresie obscură de „nesuprapunere” și inadecvare funcțională. În ce îl privește, autorul - răspunzând unor interviuri publicate în „Facla” (1932), „România literară” (1933) și „Timpul” (1943) - își definește prozele, în preajma și după apariția Patului lui Procust, ca romane „substanțiale” sau „substanțialiste”, concept care, împrumutat fenomenologiei husserliene, avea să se constituie în fundamentul unei doctrine filosofice a cărei cuprindere retrospectivă
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Frimu în lupta pentru refacerea Partidului Socialist Democrat după trădarea „generoșilor”. Debutează, sub numele D. Niculescu, în săptămânalul „Icoana vremei”. O parte dintre versurile apărute prin reviste („Adevărul ilustrat”, „Icoana vremei”, „România muncitoare”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Viitorul social”, „Facla”) i-au fost adunate după moartea sa, datorată unei boli de inimă, în volumul Spre țărmul dreptăței (1907). A semnat și D. Azur, F. Crâng, Odin, N. Sorin. Post-mortem a fost ales membru de onoare al Academiei RPR (1948). Nu
NECULUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
editează și conduce revista „Spre lumină” (1912, împreună cu Stelian Vasilescu), „Gazeta tinerimei” (1919, împreună cu I. Tedescul și Al. Terziman), precum și publicațiile cu orientare de stânga „Omul liber” (1923-1925), „Cugetul liber” (1927-1929) și „Șantier” (1933-1934, 1937), colaborând totodată la „Adevărul”, „Lupta”, „Facla”, „Lumea nouă”, „Rampă” ș.a. Articolele și le va aduna, mai tarziu, în volumul Prezente (1968). După 1944 este director al Teatrului Național din București (1946), ministru al Artelor (1946-1948), prim-locțiitor al ministrului Culturii (1955-1958), președinte al Comitetului Radiodifuziunii Române
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
pentru radio romane și nuvele clasice românești (În vreme de război de I.L. Caragiale, Tănase Scatiu de Duiliu Zamfirescu, Enigma Otiliei de G. Călinescu ș.a.). Stabilit în Israel din 1972, scrie în presa de limbă română („Viața noastră”, „Adevărul”, „Izvoare”, „Facla”, „Revista mea”) și e secretar de redacție, apoi redactor-șef la „Orient Expres”. Este membru al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română din Israel și a fost distins cu Premiul „Sion” (1993). Scriitor prolific, P. publică până la plecarea din țară
PETRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
cu care a avut două fiice, Lia Peltz, profesoară, și Tia Peltz, pictoriță. În perioada interbelică desfășoară o prodigioasă activitate publicistică. Va conduce revistele „Caetele lunare” (1926-1929) și „Zodiac” (1930-1931), colaborând sau lucrând în redacția altor ziare și reviste, precum „Facla”, „Chemarea”, „Reporter”, „România literară”, „Sburătorul”, „Tiparnița literară”, „Adam”, „Bilete de papagal”, „Vremea”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Lupta”, „Rampa”, „Izbânda”, „Avântul”, „Cuvântul liber” ș.a. Mai semnează I.P. Amurg, Enter, Logicus, I. Pajură, Rix. În 1929 i s-a decernat Premiul Societății Scriitorilor Români
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
în 1923 la „Cuvântul studențesc”, cu versuri, reluate imediat în „Universul”. În 1931 ziarele „Epoca” și „Lupta” îi găzduiau fragmente din volumul Carnet de drum, tipărit câteva luni mai târziu. De acum înainte colaborează sporadic, semnând uneori și Hop, la „Facla”, „Păreri libere”, „Brașovul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „România literară”, „Vremea” (până în 1944), „Universul”, „Orașul” („Comuna”), „Gazeta municipală”. A ținut, începând din 1929, numeroase conferințe la radio. De sub tipar îi ies romanul Floare neagră (1932) și volumul de note Arena
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
Convorbiri literare”, „Convorbiri critice”, „Floarea darurilor”, „Viața literară”, „Cosinzeana”, „Flacăra”, „Actualitatea”, „Ilustrațiunea română”, „Săptămâna ilustrată”, „Dimineața”, „Minerva literară ilustrată”, „Dumineca”, „Noua revistă română”, „Lumina”, „Steaua noastră” (New York), în publicații teatrale - „Rampa”, „Scena”, „Teatrul” (Iași) sau cu profil social - „România muncitoare”, „Facla”, „Viața socială”, „Viitorul social” ș.a. Internat în 1913 într-un sanatoriu din Elveția, așterne pe hârtie impresiile stârnite de acel mediu. După moartea lui, un grup de tineri înființează o societate care îi poartă numele și scoate o revistă care
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
se stabilește în Israel. Împreună cu soțul ei, N. Palty, editează publicațiile în limba română „Sliha”, „Revista magazin” și cotidianul „Informația”. Aproape două decenii va fi redactor la „L’Information d’Israel” și „Journal d’Israel”, apoi la „Revista mea” și „Facla”, colaborând asiduu și la ziarul „Viața noastră” ori la revista „Izvoare”. Fondează și conduce Editura Papyrus din Tel Aviv. În 1978 și în 1979 a fost distinsă cu premiul special oferit de Președintele statului Israel. Este membră a Asociației Scriitorilor
PALTY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288636_a_289965]
-
cerebrală ar fi cauza nașterii revistei „unu”. Medic militar, peregrinează prin garnizoane de provincie, avansând până la gradul de general. Debutează în „ziarul de dimineață”, „Luptătorul” (1921) și colaborează ulterior la „Rampa”, unde în 1922 semnează pentru prima dată Sașa Pană, „Facla”, „Bilete de papagal”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Cuvântul liber”, „Meridian”, „Azi”, „Adam”, „Clopotul” (Botoșani), „Revista Fundațiilor Regale”, „Lumea”, „Veac nou”, „Revista literară”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20” ș.a. Este redactor-șef la „Orizont” (1944-1948), la
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]