742 matches
-
STARE, de Brîndușa Maria Meruțiu, publicat în Ediția nr. 1409 din 09 noiembrie 2014. O altă noapte mă strivește sub talpa-i rece... Încerc s-adorm, căci de mult trecut-a oră lui zece, dar gândul, gândul în zbaterea-i fada, nu are somn. Și simt un ”Te iubesc!” cum îmi gâdilă în întuneric cerul, cerul gurii, încerc să-l înghit, desi știu, e-n zadar, n-am să reușesc... Am să deschid mai bine fereastră, fereastră minții, și-am să
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
fereastră, fereastră minții, și-am să-i croșetez aripi am să-l încredințez apoi vântului, iar noaptea, ... Citește mai mult O altă noaptemă strivește sub talpa-irece...Încerc s-adorm, căcide multtrecut-a oră lui zece,dar gândul,gândul în zbaterea-i fada,nu are somn.Și simtun ” Te iubesc!”cum îmi gâdilă în întunericcerul,cerul gurii,încerc să-l înghit, deșiștiu,e-n zadar,n-am să reușesc...Am să deschid mai binefereastra,fereastră minții,și-am să-i croșetez aripiam să
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
terne Și nici pe fețele prea trase Lumina nu se mai așterne. Durerea cade tot mai sumbră În zilele ce le petreci Și se întinde-o lungă umbră Peste păduri, peste poteci. Se scurge timpul fără rost, Momentele sunt iarăși fade, Iar peste clipele ce-au fost Nici raza soarelui nu cade. Frumoasă ar fi vrut să fie Ziua, când s-a trezit în zori, Dar a rămas tot cenușie, Închisă de un brâu de nori. Și monoton își duce firea
PLOAIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379668_a_380997]
-
Mihali... VII. ÎN DIMINEAȚA ASTA POEZIA RÂDE..., de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017. În dimineața asta soarele-și închină Spre cele patru zări mănunchiul viu de raze Iar eu îmi lepăd griji și sentimente fade Când mintea naște noi și-ntortocheate fraze. Mă-nchin și eu la templul conștiinței mele, Să-mi înflorească-n el ideile albastre, Iar poezia să răsară ca o lună Ce luminează-ntunecimile sihastre. Tu, muritorule, cu sufletul deschide Comoara ce
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
pradă lacomă și hrăpăreață, Aripi negre a întins și freamătă pământul tot, Prins în menghină de întuneric nu mai face față Umbrelor ce-au biruit lumina. Nou-născutele cuvinte s-au umplut de întuneric Și orbecăiesc nebune prin al minții cosmos fad; Pete de cerneală vinovate mă privesc isteric: Unde-i călimara-ndoliată? Căprioarele mai caută o cale spre izvoare Dar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri; Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoare Pe spinarea timpului complice. Umbrele se-ntind halucinante
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
pasăre de pradă lacomă și hrăpăreață,Aripi negre a întins și freamătă pământul tot,Prins în menghină de întuneric nu mai face fațăUmbrelor ce-au biruit lumina.Nou-născutele cuvinte s-au umplut de întunericși orbecăiesc nebune prin al minții cosmos fad;Pete de cerneală vinovate mă privesc isteric:Unde-i călimara-ndoliată?Căprioarele mai caută o cale spre izvoareDar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri;Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoarePe spinarea timpului complice.Umbrele se-ntind halucinante, mi se
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
felul acesta, cartea de față dobândește și un caracter eseistic. De multe ori, scriitorul combină două elemente, fie antagonice, fie complementare și le găsește corespondentul fiecăruia, într-o formulare fericită și logică: “Dragostea fără suferință, fără zbucium, este searbădă și fadă ca azima fără sare. Acest fel de iubire nu lasă decât amintiri banale, amintiri mici”; Minciuna este adesea un fel de omagiu adus adevărului. Cu cât va fi ea mai neagră, cu atât adevărul va părea mai alb”. Dar, aforismele
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
un colț Îi strigă ecou-amintirea... Uneori se ridică un suflet Și-ncepe s-o caute, timid Dar inima-i rece, opacă Și dorul din suflet...arid! În jur e-ntuneric și ceață Și umbre ce-și caută un rost... Imagine fadă a vieții, A ceea ce-odată a fost... În ochii ce caută spre ceruri Acum e-o tristețe ce doare Căci ura, și banul și fala Aduce în om nepăsare... Și totuși un zvon mai străbate În ceasuri târzii omenirea
DIN LUME LIPSEŞTE...IUBIREA! de MARIA LUCA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379192_a_380521]
-
ei și urcându-mă alături de ...Vlad!Era acolo!Frumos,elegant,orbit de ea... -Vă cunoașteți!,el e Vlad,vecinul și partenerul meu de dans la banchet,în seara aceasta. ... Nu a mai rămas nimic din seara aceea.Totul a fost fad,dureros până la sânge.Au rămas cicatricele,ca niște inserții de el,prin mine.Nu am putut uita niciodată,nimic!Fusesem furată!Mai târziu,după ani buni,căsătorindu-mă,am încercat să o caut,să-i spun că am iertat-o
O SFÂRŞISE VIAŢA,UNDEVA,DEPARTE... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369183_a_370512]
-
Vechi călător să calc vremelnicia, Să redevin din nou învingător, Să-mi curgă peste plete reci cascade, Lud, iarba să-mi tresară sub picior. M-așteaptă fiarele fără odihnă, Să repetăm scenariul ancestral... Să-mi pun pe umeri blana aburindă, Fad, mirosind a sânge animal. Cu carnea-n tolbă împrăștiind căldură, Să plec înspre cabana mea de foc, Iubita mea așteaptă-nfometată, Vom repeta al cărnii dulce joc. Ca fiarele, avizi, fără odihnă, Ne vom iubi frumos și clandestin, Vom transpira sub
CABANA IUBIRII de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362191_a_363520]
-
a lui messer Vasari, pentru care am o stimă autentică, om de instruire exemplară, placată pe un rafinament coloristic și formal de excepție, este tocmai adeptul ablației consecvente, al cumințeniei neîntrerupte a elanului. Pînă la a-l face oarecum șters, fad, anonim. De cîte ori îl văd finisîndu-și ramele în curte, ferindu-și astfel atelierul impecabil aseptic de praf, mă amuz în sine-mi, punînd și acest amănunt în legătură cu... ablația excesului de nas. (O paranteză în alt registru: profesorul Al. Dima
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
315 " The beamy daughters of the light, starting, they rîse, they flee "From thy fierce love, for tho' I am dissolv'd în the bright God, "My spirit still pursues thy false love over rocks & valleys." Los answer'd: "Therefore fade I thus dissolv'd în raptur'd trance. "Thou canst repose on clouds of secrecy, while o'er my limbs 320 "Cold dews & hoary frost creep tho' I lie on banks of summer "Among the beauties of the World. Cold
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
thing 545 " 'Forgotten; when one speaks of thee he will not be believ'd. " 'When the man gently fades away în hîș immortality, " 'When the mortal disappears în improved knowledge, cast away " 'The former things, șo shall the Mortal gently fade away " 'And șo become invisible to those who still remain. 550 " 'Listen. I will tell thee what is done în the caverns of the grave. " 'The Lamb of God has rent the Veil of Mystery, soon he return " ' În Clouds
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vala said: "Go, Tharmas; weep not. Go to Enion." He said: "O Vala, I am sick, & all this garden of Pleasure "Swims like a dream before my eyes; but the sweet smelling fruit 540 "Revives me to new deaths. I fade, even aș a water lilly "În the sun's heat, till în the night on the couch of Enion "I drink new life & feel the breath of sleeping Enion. "But în the morning she arises to avoid my Eyes, "Then
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a water lilly "În the sun's heat, till în the night on the couch of Enion "I drink new life & feel the breath of sleeping Enion. "But în the morning she arises to avoid my Eyes, "Then my loins fade & în the house I sit me down & weep." 545 "Chear up thy Countenance, bright boy, & go to Enion. "Tell her that Vala waits her în the shadows of her garden." He went with timid steps, & Enion, like the ruddy morn
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aurorale, ani de trudă de facere și prefacere. Ceea ce se Întâmplă cu Învățatul În sala de clasă e cam același lucru cu felul În care se produc fructele și legumele pe marile plantații sau În sere: aspectuoase, atrăgătoare, apetisante, dar fade, fără gust sau chiar periculoase pentru sănătatea omenirii. Asemenea inginerilor agronomi, ce calculează cât și ce Îngrășăminte să mai toarne la rădăcina plantelor, așa și profesorii se „Înarmează” cu fel de fel de teorii despre „Învățarea eficientă”, „gândirea critică”, metode
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu titlul Mănăstirea Argeșului, s-a publicat în 1933. Piesa împletește, cam nebulos și fantasmagoric, legenda creației cu mitul dacic. Lumea fantastică, supranaturală rămâne vizibilă doar pentru Manole. Feeria amestecă mitologia, fabulosul folcloric și personajele alegorice. Dragoste nordică, o parafrază fadă după Ibsen, subintitulată O nouă Hedda Gabler, a fost scrisă în 1917, dar publicată abia în 1929, sub pseudonimul Modestinus. Condiția artistului, lupta pentru o carieră universitară se împletesc cu motivul triunghiului pasional, preluat din teatrul bulevardier. Scenele tari, tipologia
ANTONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
mustață, Ducând În dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele 1. Ne sunt servite cu iritare vădită, ba chiar cu dispreț, toate stereotipurile care Îi proiectează pe dandy În ridicol, făcându-i niște simpli
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
furculiță, părul frizat, țigara În colțul gurii, afectarea pronunției, trăitul à la légère, fără muncă, irosit prin lăcașe rău famate sau În flanări inutile sunt nu doar nepotrivite României, ci, mult mai grav, Îi uzurpă snaga (istorie, obiceiuri, limbă). Aceste „fade, ușurele” mărfuri de import (parizian, se Înțelege) sunt vituperate cu și mai mare virulență de Eminescu În multe dintre articolele apărute În același an, când, cel puțin din punctul de vedere al lui Maiorescu, problema „formelor fără fond” fusese lămurită
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-l produci e o greșeală de neiertat.” 1 Câtă vreme pentru un dandy infamante sunt, de pildă, o pată de grăsime pe piepții unei veste fantaisie, o vorbă de spirit ratată, o privire pătimașă, o căzătură de pe cal, un prânz fad, o bijuterie vulgară, ba chiar și un fapt plin de virtute, dar fără eleganță, tabla de valori după care el cere să fie judecat e alta decât cea obișnuită. Și totuși, atunci când gesturile unui asemenea bărbat trădează nu doar insensibilitate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și Aplombului - două calități ce par să se excludă -, ea este și sora Grației, cu care trebuie să rămână unită pe veci. Amândouă se Înfrumusețează prin contrastul reciproc. De fapt, fără Impertinență, Grația nu ar fi ca o blondă cam fadă, iar fără Grație, Impertinența n-ar fi o brună prea picantă? Pentru ca fiecare să rămână ce este, e mai bine să fie amestecate. Iată ce i-a reușit lui Brummell mai bine ca oricui. Bărbatul acesta, judecat prea superficial, a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
roumain, comme l'espace mioritique, c'est la roumanité du peuple dont l'artiste a le devoir de faire son matériau, să substance inspiratrice, et que l'alchimie et l'art transmutera en œuvre universelle. Non point universalité rabotée et fade donc sans valeur aucune mais universalité d'autant plus authentique qu'elle trouve son fondement dans le " spécifique " roumain né du terroir.827 Îl y a donc, chez Blaga, une sorte de " culte du terroir " ou de " philosophie de l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
criză. Poezie și proză semnează M. Sadoveanu, T. Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu, Geo Bogza, Ion Călugăru, M.R. Paraschivescu, Eusebiu Camilar, Marin Preda, Laurențiu Fulga, Méliusz Jószef, Mihail Davidoglu. Odată cu impunerea, în 1948, pe cale administrativă, a realismului socialist, C. devine o revistă fadă, aridă, adăpostitoare de literatură „militantă” absolut indigestă, scrisă după cel mai primitiv rețetar politico-ideologic. Apar acum articole cu un stil impersonal, de raport birocratic, de referat incolor, de rezoluție, de comunicat. Un reviriment se produce după instalarea la conducere a
CONTEMPORANUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286391_a_287720]
-
legenda unui Don Juan care și-a primit pedeapsa cuvenită. Adevăr și minciună, esență și aparență sunt conceptele de manevră ale unui autor care, contând pe un livresc de salon, pirandellizează fără a accede la consistența unei parabole. Dincolo de grația fadă a mondenității, piesa își are totuși momentele ei de febrilitate, ca și o anume energie în disputa de idei. Un labirint fără ieșire, prin care suflete cuprinse de patimi rătăcesc amăgite de părelnicia vieții, iată universul pe care ar vrea
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
incendiu. Întinzând gâtul, am remarcat acolo, sus pe puntea șalupei, o funie întinsă lângă cabină: câteva bucăți de pânză colorată fâlfâiau ușor - rufe care se uscau de ani de zile... Seara era caldă, cețoasă. Mirosul apei se îmbina cu efluviile fade ale socului. Din când în când, un vas care se vedea trecând în depărtare, în mijlocul Volgăi, trimitea în șenalul nostru un șir de valuri leneșe. Barca noastră începea să se legene, frecându-se de marginea neagră a șalupei. Tot cimitirul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]