1,020 matches
-
îi va explică unele lucruri. Ușor de spus. Își apăsă pieptul cu pumnul, greutatatea nu dispărea. Nu era o durere fizică. N-a reușit, să adoarmă. S-a foit toată noaptea. Dimineața s-a ivit necruțătoare, infiltrând razele soarelui printre faldurile perdelelor. Noaptea era întotdeauna un sfetnic bun și nici pentru ea nu făcuse excepție. Alma luase o decizie și lordul o va afla, în acea zi. - Sire, vă mulțumesc, pentru că ați acceptat această întrevedere. - Ai un aer oficial. N-am
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
ce faci și-n vrajă cadu-ți, Ești pedeapsa mea carnală În plăceri de rai în iadu-ți Doar cu desfătarea pielii Ce în veci aș săruta-o, Și în nervii mei, rebelii, Aș turna-o și-aș purta-o Când din falduri sus de glezne, Desfăcându-ți coapsele, Îmi faci carnea să îmi plezne Și toate sinapasele... Ești perversă și poroasă, Senzuală și lichidă, Îngeriță cuvioasă De plăceri adânci avidă Ce pătrund și te desfrână Ca pe-o mânză nesupusă, Ești frivolă
DESFĂCÂNDU-ŢI COAPSELE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352758_a_354087]
-
permis de o putere politică violentă unor indivizi al căror ADN merită cercetat, pentru a vedea dacă sunt oamenii locului sau sunt străini vatra noastră ancestrală. În vremurile trecute, de urgie nestinsă, biserica ortodoxă a fost o ecclesia militans, sub faldurile căreia românii s-au strâns încrezători și au depășit vremurile de răstriște, menținâdu-și identitatea de neam. Ne întrebăm, cum v-a lăsat sufletul de creștin să le îngăduiți acelor indivizi să-și etaleze nemernicia într-un sfânt lăcaș creștin, atătând
COMUNICAT DE PRESĂ: APEL CĂTRE PATRIARHIA ROMÂNĂ de GEO STROE în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354648_a_355977]
-
copacii se-mpodobesc după ce ninge liniștit și, aproape neobservat, își etalează dantelele cu o grație surprinzătoare. O pădurice devine divină, ceva de basm adevărat, ceva de vis. Iar noaptea, când luna patinează pe luciul apei înghețate, dantelele se-ntrec în falduri și sclipiri, de parca mii de licurici au năvălit să lumineze cărarea Crăiesei Zăpezilor... Și streșini se-mpodobesc în noapte și ne surprind, spre dimineață, cu-a lor dantelărie plină de vii sclipiri într-o feerică lumină. Îmi plac dantelele clădirii
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
-mbrace, pur și simplu, în dantelă și chiar să te primească pe tine, soț și, mai ales, amant, iubit de-o noapte, cu zâmbetul ascuns în colțul gurii și piciorușu-i atârnând ștrengar, provocator, printre dantele... E mult mai curajoasă, în falduri de dantelă, e sclipitoare parcă ori, cel puțin, frumoasă, chiar de-ncearcă să-și ascundă intenția, dorința și fermecătoarea-i inițiativă pe care, oricum, n-o simți, convins că ești învingătorul. E chiar stăpână mult pe sine și te-amețește
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
lipită de trupul umed picături, care cad și ele împlinite în bazin apa invadează mijlocul fragil al femeii din noapte ar vrea să dezlege legătura de pe coapsele curbate dar ea stă nemișcată de secole acoperind tainele vechi ale cărnii în faldurile de piatră Suzana Deac Referință Bibliografică: Fântâna arteziană / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
FÂNTÂNA ARTEZIANĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357201_a_358530]
-
a cromatismului întregii opere. În dreapta, Doña Letizia dă măsura talentului lui Niram, rămânând de neuitat prin postură, chip și vestimentație. Prin portretul prințesei ne întoarcem pictural în Renaștere, la Leonardo. Letizia este „sora” Giocondei, de o maiestuoasă frumusețe feminină. Fascinează faldurile rochiei, un drapaj împrumutat dintr-un desen al lui da Vinci, lucrat, ca și partea superioară a rochiei, renascentist, aceasta din urmă inspirată mai degrabă din însuși portretul Monei Lisa. Mâinile, și ele după un studiu a lui Leonardo, se
ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357227_a_358556]
-
primitoare a unui viitor prunc. Repaosul palmelor îmi sugerează harul maternității binecuvântate. Dacă Dalí face graviditatea explicită și redundant simbolică în Madonna sa, Niram preferă promisiunea elocventă. Privindu-i chipul, observăm cum artistul face ca părul să rimeze cromatic cu faldurile rochiei. Și totuși, figura, de o delicatețe extremă, este daliniană ca stil (nu era Dalí un afirmat admirator al Renașterii?). Niram alungă însă ambiguitatea preferată de Leonardo, printr-un tratament de „madonă umană”, așa cum o întâlnim și la Dalí. La
ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357227_a_358556]
-
Plin de mușchi, Alerg sub cupola de arbori. Îmi arunc veșmântul tăcerii Și zâmbesc, goală, Cocorilor. Am atâta fericire în suflet Încât ți-aș putea da și ție să bei... Vrei? Dar tu stai ascuns la fereastră Sub perdeaua cu falduri de vânt. Nu te văd. Dar te știu. Mă privești Și roșești Dojenitor De nebunia mea... Referință Bibliografică: PRIMĂVARĂ / Mariana Bendou : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 429, Anul II, 04 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mariana Bendou
PRIMĂVARĂ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357928_a_359257]
-
Toate Articolele Autorului Îmi place iarnă că-i bătrână Și că bătrânii-s înțelepți, La gură sobei meditează Despre chimia-cestei vieți. Cât este ea de grijulie! Pământului să-i fie cald Îi cântă și îl învelește, Să aibă visul fără fald. Chiar dacă fața-i colilie, Focul din suflet e-n văpăi, Munții trufași o tot adoră Și vor s-o ducă-n cer cu ei. Îmi place iarnă că-i bogată, Împrăștie talanți de-argint, Copiii îi culeg în palme Și
IMI PLACE IARNA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357977_a_359306]
-
șindrilă (bătut în solz de pește) s-a putrezit, iar pe alocuri se văd găuri prin care pătrunde sorele dimineții, mă trezește din visare, iar din pulbere irizată de curcubee văd cum se întrupează ZÂNA DORULUI care mă atinge cu faldurile de argint ale mantiei regale, îmi dă un sărut pe fruntea îmbrobonată, iar eu cânt cu vocea sufeltului o melodie ce-mi sfâșie întreaga ființă: „Stau în genunchi, mă uit în mine,/ văd buzele inimii/ sărutând povara dimineții/ din plânsul
CRONICA DE CARTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358028_a_359357]
-
cam așa : mâine, alb, pe pământ, negru, verde, trei, sâmbătă, aici, albastru, nouă, pe pajiște, zece, poimâine ... și ... IX. ÎN BRAȚELE ZÂMBETULUI INTERIORIZAT, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011. În brațele zâmbetului interiorizat Foșnesc faldurile de rochie în amintiri camera cu vedere spre noi doi se rulează un film science - fiction când transpira degetele pe geam și tremura brocatul din câmpia patului rococo cafeaua își pierde gustul că și țigară obiecte rătăcite de ape în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
și țigară obiecte rătăcite de ape în alergare nici nu știi de unde vine luciul din tine, din mine fiecare e atat de important încât se caută în celălalt și în brațele zâmbetului interiorizat ... Citește mai mult În brațele zâmbetului interiorizatFoșnesc faldurile de rochie în amintiricameră cu vedere spre noi doise rulează un film science - fictioncând transpira degetele pe geamși tremura brocatul din câmpiapatului rocococafeaua își pierde gustul că și țigaraobiecte rătăcite de ape în alergarenici nu știi de unde vine luciuldin ține
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
serii; cerul, și el neînțeles, fumega-n copite de cai... Un sunet de toacă, despletit din liniștea mării îi seca lacrimile tânguite-n privirea adâncă, răscolitoare, ce nu-și găsea alinarea. Lumina candelei îl smulgea beznei torcând gânduri rebele pe faldurile frunții. - Mă simt străin în țara-mi! rostea necontenit frângându-și palmele de tâmple... Cromozomii lui, contemporani cu cei ai pelasgilor, refuzau a se dispersa obedienți în retina vremii, încifrați ca-ntr-o carte de tarot, încolonați în marșul dictat
STRĂINUL de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350683_a_352012]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > REGINA FLORILOR DE CRIN Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului REGINA FLORILOR DE CRIN Se îmbracă-n falduri diafane Precum o nimfă din ocean. Se-adapă din izvoare și cascade Și-n chipul ei vezi iriși și corali. Este stăpână-ntre regine Și flori de crini și pescăruși. Este mai mândră decât luna Pe cer de Balcic renăscând
REGINA FLORILOR DE CRIN de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350704_a_352033]
-
2012 Toate Articolele Autorului VISÂND PE MALUL MĂRII Înmiresmate-amurguri și marea-ndrăgostită De-a soarelui lucire sublim se-mbrățișează Când îți foșnește gândul prin tâmpla vălurită Mătăsuri de speranțe - privește și visează Te furișează-n valuri înfășurându-ți trupul În falduri de albastru, îmi prinde tandru mâna În mâna ta, recheamă-mi spre nemurire lutul Când roiul de luceferi și doamna nopții, luna, Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină. Privește-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea Încarcerată-n
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
-mplini odată În murmurul din umbre, pe strune de vioară O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată. SĂRUTĂ MAREA-N DANS SĂLBATIC ȚĂRMUL Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri, însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri Văzduhul sărutând rostesc chemări În care țipă doruri ce-
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
2012 Toate Articolele Autorului VISÂND PE MALUL MĂRII Înmiresmate-amurguri și marea-ndrăgostită De-a soarelui lucire sublim se-mbrățișează Când îți foșnește gândul prin tâmpla vălurită Mătăsuri de speranțe - privește și visează Te furișează-n valuri înfășurându-ți trupul În falduri de albastru, îmi prinde tandru mâna În mâna ta, recheamă-mi spre nemurire lutul Când roiul de luceferi și doamna nopții, luna, Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină. Privește-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea Încarcerată-n
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
-mplini odată În murmurul din umbre, pe strune de vioară O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată. SĂRUTĂ MAREA-N DANS SĂLBATIC ȚĂRMUL Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur’ pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri, însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri Văzduhul sărutând rostesc chemări În care țipă doruri ce-
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
nimicul nu mă sperie, M-am obișnuit să țip prelung Poate că el fuge și piere. Înțelegi? Singurul care a rămas în ecuație, sunt eu Noapte mă strigă afară pe geamuri, Frigul mă umblă departe, departe, Lumina se sparge în falduri Iar dorul mă doare, o boare. Înțelegi? Dar nu mi s-a relevat nici o taină Un cinism inadmisibil Ascuns într-o haină, O haină ce acoperă doar oase și carne O taină! Nu, nu înțeleg! Și timpul a țipat în
TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359081_a_360410]
-
oameni”. Ceea ce este total fals. Căci noi nu trăim într-o singură realitate. Iar cei ce trăiesc într-o singură realitate au imaginația “castrată”. Ei nu fac diferența dintre imaginație, imaginar și imaginal*. Imaginația și imaginarul nu pot fi decât faldurile individuale sau colective ale unei singure realități. Pe când imaginalul desemnează imaginarul adevărat, solar, creator, vizionar, esențial, fondator; imaginalul e chiar “imaginea-regină” care cucerește lumea prin “răsaduri de fantasme”; fantasme care au întâietate absolută asupra cuvintelor și definesc cel puțin trei
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII (2) NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (7) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PR de CONSTANTIN MILEA SANDU [Corola-blog/BlogPost/360383_a_361712]
-
le interrelaționează, prin imaginație, păstrându-le rolul în noua societate ultramodernă (ciber-, nano-, bio-, etc). Ceea ce este total fals. Pentru că în primul rând M. Cărtărescu nu face distincția dintre imaginație, imaginar și imaginal*. Imaginația și imaginarul nu pot fi decât faldurile individuale sau colective ale unei singure realități. Și de aceea această imaginație e, uneori, “castrată”, pentru că definește ființa umană vidă, înlănțuită doar pe un singur nivel de realitate, așa cum se întâmplă în “Postmodernismul românesc” la M. Cărtărescu și în “omul
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
2012 Toate Articolele Autorului LÂNGĂ TINE Zâmbetul tău atât de cald Dăruit de creaturi divine, Cadrată în culoarea de smarald Care te prinde foarte bine. În lumina ta din nou mă scald Precum acele antice sabine, Atins de al brizei fald Venită din înălțimile alpine. Astfel în sentimente ard Nu mai știu ce-mi aparține, Tu-mi ești scut, dar și stindard Ce bine este lângă tine! Turda Băi August 1966 Referință Bibliografică: Lângă tine / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LÂNGĂ TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360556_a_361885]
-
o togă de April s-a pus în luntrea rugii, veghiind în luminișuri de pădure. Cerdacul surâsului a îmbrățișat-o ca pe-o chemare și nestatornicul soare i s-a întipărit în vocalele curcubeului dorinței. Tresare și se înfioară în faldurile învârtoșatului destin, care a pus soroace răscrucilor. Iureșul eternei goane a dorului s-a desprins semeț în azurul cântării. Înspre tărâmul celălalt,/ E loc închis cu gard înalt;/ dar am văzut, printre uluci, Atâtea cruci, atâtea cruci.../ Părea tot locul
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
noastre iubiri pentru țară s-au cimentat în amar;/ de-am sărutat obrajii Neamului cu buzele de cremene/ ale noastre au fost sângerările și geamătul nostrum plenar./ Atunci, o țara mea-osândă! Ți-am făcut din inimi drapele /în mii de falduri, cu sânge, cu lanuri bogate și cer înstelat, să le poarte copiii copiilor noștri de azi și pentru ele/ să nu mai moară nimeni tras pe roată și nici strangulat./ Nimeni pentru o bucată de pâine în lanțuri să nu
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]