936 matches
-
După 23 de ani de democrație, realizările par inferioare eforturilor. Idealurile parvenirilor vulgare ale unor inși care s-au trezit peste noapte demnitari, funcționari de stat (deși mulți voiau "statul minimal", "mâna invizibilă în economie" și în celelalte domenii), generează falii în societate. Un stat devorator de resurse este mai periculos decât ravagiile roiurilor de lăcuste. Vecinii din sud au dat exemple. În Iugoslavia, vechile tensiuni teritoriale, lingvistico-religioase și interetnice acumulate în deceniile Regatului, apoi în timpul Republicii populare/socialiste încununată cu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rândul englezilor, germanilor, elvețienilor, suedezilor și altor nordici trecuți la protestantism. Pentru că Franța a pierdut teren prin persecutarea protestanților, care au emigrat în Anglia, în Olanda devenită "primul model de stat capitalist" (11, p. 81), în Occident a apărut noua falie dintre catolici și protestanți, urmată de alte divizări sectante de ordin spiritual-religios, încurajate de protestantism. Tot mai mulți oameni deveneau liber-cugetători ori deiști, pentru că atitudinile atee negau prea brutal divinitatea de neocolit. Scriitori ca napolitanul G. B. Vico, alți "indisciplinați
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu participarea tot mai multor profesioniști din științele sociale și umane. S-a observat atunci că majoritatea naturaliștilor și politehniștilor nu se considerau implicați. Rămâneau indiferenți, considerându-se "neutri", pentru că disciplinele lor nu erau vizate de mișcările tinerilor contestatari. Această "falie" între intelectuali a apărut și în țările estice, cu înfățișările produse de falimentările miilor de întreprinderi industriale, de extracții, producții agricole și transporturi aflate în proprietatea publică. Au apărut sutele de mii de tehnicieni și ingineri disponibilizați. Noi am numi
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de altădată, violența fizică, mentală și etico-morală a făcut milioane de victime în lagăre și gulaguri sinistre și în sistemele totalitare de organizare a vieții. Noile regimuri apărute după 1989 au sporit continuu dezorganizările vieții, presiunile impozitelor și birocrațiilor, generând falii între generații, copii și pensionari înșelați în mod barbar. Regulile elementare de conviețuire sunt tot mai des părăsite și societatea este amenințată să revină la războiul tuturor împotriva tuturor. Cel mai frecvent, promotorii noii ordini social-culturale rămân descoperiți în realizarea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Barguzin, iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă. Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de ani,după de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământului,creată de lenta îndepartare a Asiei de Europa.Inițial fisura avea 8 km adâncime ,dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârsta.Izvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe
Lacul Baikal () [Corola-website/Science/298660_a_299989]
-
Pământului,creată de lenta îndepartare a Asiei de Europa.Inițial fisura avea 8 km adâncime ,dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârsta.Izvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activă.Din cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikal,unul singur izvorăște din apele sale:Angara. Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K. Ivanov și V. Kolesnikov, iar în 1675
Lacul Baikal () [Corola-website/Science/298660_a_299989]
-
și celui care o lansează. Tu, din turnul tău de comandă, Îi telefonezi, să zicem, președintelui Statelor Unite și-i spui: „Până mâine vreau un catralion de dolari, sau independența Americii Latine, sau insulele Hawaii, sau distrugerea rezervelor tale nucleare, altfel falia Californiei se deschide definitiv și Las Vegas, devine un tripou plutitor...“ „Păi Las Vegas e În Nevada...“ „Și ce contează, controlând curenții telurici tu dezlipești și Nevada, ba chiar și Colorado. Și pe urmă telefonezi la Sovietul Suprem și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lipsite de viață. Apoi deschizătura s-a Închis la loc și trâmbița a pierit și ea de acolo. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 6, pp. 125-l26) Textul are niște goluri, niște suprapuneri, niște falii, niște bifări - se vede că abia m-am Întors de la Paris. Nu atât Îl recitesc, cât Îl retrăiesc. Să fi fost către sfârșitul lui aprilie 1945. Armatele germane erau acum În derută, fasciștii Începuseră să se Împrăștie, În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o idee pe care o mai dezbătuseră, de când aflaseră că sunt blocați. Trebuia să urmeze crevasa, albia vechiului râu secat. Probabil dolina se Închidea undeva mai la vale. Era mult de mers, Wyatt și Dwight fuseseră deja În recunoaștere, iar falia se Întindea cât vedeai cu ochii, Înainte de a dispărea În curbă. Dwight spuse că doar câțiva oameni puteau merge. Puteau Împrumuta două macete de la cei din trib, mâncare și echipament, una din lanternele lui Heidi, bateriile rămase și niște frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
undeva în lanțul precis de sinapse care mă țineau în picioare, viu și puternic, și începeam să mă zbat, să urlu, să lovesc în ziduri invizibile, la rândul meu nevăzut de nimeni, slăbit, tăcut, secționat, căzând amețitor de repede în falia dintre gânduri și imagini. Nu mai era operă, nici teatru, iar viața care ardea în milisecunda de foc nu-mi aparținea și n-o recunoșteam. Aș fi dat orice pentru ea. S-o pot obține în permanență, o supradoză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o pereche de ochelari, fără oprire. Ceva nu se potrivea. Adunate, minutele inexistente dădeau ani, energie, spațiu lipsă; cineva trebuie să le fi administrat. Tăietura lor repetată și silențioasă regla activitatea cerebrală cu precizia unui ceasornicar, desfăcând printre lobi niște falii ale uitării în care mintea cădea ca într-un sicriu umplut cu cipuri dezactivate. Oamenii nu ziceau nimic, probabil nici nu-și dădeau seama. Eu n-aveam nouă vieți, ca motanul lui Mihnea, și nici timp să-mi petrec vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu interdicția. Tensiunea creștea, îmi simțeam creierul dureros, intoxicat de plăcere. Puteam fi prins în orice clipă, succesele mele oculare se măsurau în fracțiuni de secundă, uneori poate și mai puțin. Achizițiile se realizau în viteză, între mișcări, ca-n falia dintre două dimensiuni. Toamna mă simțeam cel mai bine, prin septembrie. Atunci, orașul se trezea asaltat de femei de toate vârstele, cu pielea de culoarea cozonacului uns cu puțin gălbenuș de ou. Începea marea exhibare, momentul în care se făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
între realitate și ficțiune. Ei trăiesc la interfață, pe muchiile minții. Ca noi, când traversăm Custura Sărății. Se mișcă pe-o lamă de cuțit. După unii, multe din dezechilibrele reale sau imaginare ale lumii ar fi generate chiar de ei: falii, cutremure, alunecări de teren. Fenomene extreme. Meteorologie mentală.“ „În profitul cui?“ „Asta nu mai știu. Nici nu vreau să mă gândesc. Poate e doar demență, un accident de suprafață corticală, o embolie.“ „Poate nu.“, i-am tăiat-o. „Poate cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe scenă pe Anticari și Editori, să ne dea o mână de ajutor în umplerea cu amintiri a spațiului fracturat. Amintiri potrivite, desigur, și convenabile. Unde au căzut oamenii, personajele pe care le plângi dumneata? Între cele două Românii, pe falie, la interfață. În zona pe care ne străduim noi acum s-o bandajăm cu alte memorii. S-o rescriem sau, dacă nu se poate s-o ștergem definitiv. Cu tot cu țara asta inexistentă.“ „Unii cred că am fi pierdut-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
geopolitice, comparative sunt, în fond, integratoare, iar Theodor Codreanu este unul din marii noștri integraliști, adică vede în apele limpezi curățate de rețetele ideologice adevărate canale de comunicare și comuniune naturale intraromânești. Înțelegem și fixarea autorului la Huși, pe această falie interioară a românismului: el este omul care privește și are nevoie de ochiul propriu apropiat de realitate. El citește literatura propagandistică a imperiului moscovit și o decodifică, primește artefactele teoretice despre "națiunea moldoveană" reieșite de la Chișinăul politic și iarăși le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
subminare deliberată a ideii de neam, speranța rămâne intactă, autorul fiind convins că "arheii țin de sfera ontologicului" și, deci, conștiința națională nu poate pieri. Th. Codreanu își întemeiază toată demonstrația pe conceptul de "complex al sfâșierii" (specific civilizațiilor de falie), pe care îl identifică la mai toți intelectualii ce au jucat vreun rol în politica și cultura Basarabiei: unii pe care îi consideră "vindecați" și au avut rol benefic. Mircea Druc, Grigore Vieru și alții, cu mult mai mulți, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aproape zadarnic de peste zece ani încoace". Fiind catalizată de ideea-forță a "complexului sfâșierii", cartea este structurată pe două aspecte ale existenței socio-politice a statului dintre Nistru și Prut, stat ce caracterizează pregnant și în mod special civilizația și cultura de falie a românismului. E vorba de două cicluri de eseuri: Despre destinul politic și Despre destinul cultural. Se pare că primul ciclu, cel mai consistent, a fost conceput mai ales pentru elitele politice, deoarece în cele 22 de eseuri autorul reușește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Eminescu. Studiu patografic) și al lui Călin L. Cernăianu (Conjurația anti-Eminescu) răstoarnă definitiv prezentările cvasi-romanțate de dinainte de '89 și restabilesc adevărul prin accesul la consultarea tuturor surselor (documente, scrisori, mărturii, manuscrise, amintiri etc.); coroborate, datele au scos la iveală falia adâncă dintre informațiile "oficiale" de altădată, lăsate să se scurgă spre noi (a căror ambiguitate a fost însă mereu simțită de posteritatea poetului) și descoperirile necenzurate ale cercetătorilor de după 1989. Constatarea este că mitul Eminescu "a rămas viu în conștiința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe care o întrevăd ca filosofie a viitorului." (p. 127), iar ca paradigmă larg socială este propus transnaționalismul în ethosul transmodernității. Mai specific, se face apoi trecerea la paradoxurile postmodernismului românesc, care provin din faptul că a existat dintotdeauna o falie între postmodernismul de import și lipsa suportului postmodernității la noi, nu neapărat în lipsa formelor culturale, însă atingând, cel puțin în literatură, o adevărată perioadă manieristă care persistă încă (v. Mircea Cărtărescu, cel care amintea de democratizarea culturală postmodernă); un alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de catifea violentă, a noului elitism deșirat și anost. Numim aici numai premizele unei analize grea de sensuri, a dlui Theodor Codreanu, singura ce conduce la o sinteză bine articulată și clar exprimată, putem zice cu valoare de sistem, pe falia "naționalismului organic", ca fundament al adevăratului patriotism, și al răspunsului la neliniștitoarea întrebare hamletiană: A fi azi român sau a nu (mai) fi? la care puțini, ce e drept, au și dat, cum se spune, fel de felurite răspunsuri, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tale ar trebui să devină, prin voința ta, lege universală a naturii”. A doua formulă derivată a fost considerată ca „expresia majoră a umanismului modern, comparabilă cu celebra expresie protagoreană a umanismului antic, homo mensura”; În interiorul său putem deosebi trei falii: una ontologică, una axiologică și una, bineînțeles, morală. „acționează astfel ca să folosești umanitatea atât În persoana ta, cât și În persoana oricui altuia totdeauna În același timp ca scop. Iar niciodată numai ca mijloc”<footnote id=”7”><Ibidem, p. 47
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
axiologică și una, bineînțeles, morală. „acționează astfel ca să folosești umanitatea atât În persoana ta, cât și În persoana oricui altuia totdeauna În același timp ca scop. Iar niciodată numai ca mijloc”<footnote id=”7”><Ibidem, p. 47/footnote>. Cele trei falii pe care le putem distinge constituie laolaltă omul ființă rațională și mai ales ca persoană, deosebită net de lucrurile care alcătuiesc natura. Ultima derivare a imperativului categoric pune În lumină autonomia ca principiu fundamental al moralității. Ea se formulează astfel
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
n-ar fi fost o soluție, căci ar fi putut aluneca de pe balustrada-destinație, umedă, și nici echilibru nu și-ar fi găsit decît cu greu pe cea de pornire. Așa că singura posibilitate rămînea să se ajute cu mîna prinsă de faliile care delimitau cărămizile din modelul blocului, iar cu picioarele să facă un singur arc, în așa fel încît să nu se folosească de acele falii, prea înguste pentru a-i susține în siguranță piciorul și corpul, ci să ajungă direct
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pe cea de pornire. Așa că singura posibilitate rămînea să se ajute cu mîna prinsă de faliile care delimitau cărămizile din modelul blocului, iar cu picioarele să facă un singur arc, în așa fel încît să nu se folosească de acele falii, prea înguste pentru a-i susține în siguranță piciorul și corpul, ci să ajungă direct pe celălalt balcon. Trebuia să fie foarte atent, căci totul era umed de la ploaia ce tocmai încetase. S-a cocoțat pe balustradă, fără a se
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
direct pe celălalt balcon. Trebuia să fie foarte atent, căci totul era umed de la ploaia ce tocmai încetase. S-a cocoțat pe balustradă, fără a se uita în jos, în adîncimea amenințătoare și amețitoare. Și-a înfipt degetele într-o falie. Încordîndu-se, cu pieptul lipit de zidul umed și cu inima mai să facă o gaură pînă dincolo, și menținîndu-și greutatea corporală în piciorul rămas pe balconul lui, a întins un picior mai întîi pînă la o falie situată la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]