875 matches
-
totul, pentru „a găsi o clauză de salvgardare prin care contradicția să fie eliminată“. A reduce la absurd înseamnă a lăsa să se vadă cum asumarea unei teze duce la contrazicere de sine. Adevărul unei teze este stabilit prin dovedirea falsității tezei contradictorii. Procedeul, folosit mult în tradiția aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi despre falsitatea premisei. Modernii revin la acest argument, modus (tollendo
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sine. Adevărul unei teze este stabilit prin dovedirea falsității tezei contradictorii. Procedeul, folosit mult în tradiția aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi despre falsitatea premisei. Modernii revin la acest argument, modus (tollendo) tollens, ce spune că falsitatea consecinței implică falsitatea premisei. După cum scrie Kant, „consecventul poate fi numai un criteriu negativ și indirect al adevărului unei cunoștințe“<ref id="45">Immanuel Kant, Logica generală
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mult în tradiția aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi despre falsitatea premisei. Modernii revin la acest argument, modus (tollendo) tollens, ce spune că falsitatea consecinței implică falsitatea premisei. După cum scrie Kant, „consecventul poate fi numai un criteriu negativ și indirect al adevărului unei cunoștințe“<ref id="45">Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 106.</ref
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi despre falsitatea premisei. Modernii revin la acest argument, modus (tollendo) tollens, ce spune că falsitatea consecinței implică falsitatea premisei. După cum scrie Kant, „consecventul poate fi numai un criteriu negativ și indirect al adevărului unei cunoștințe“<ref id="45">Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 106.</ref>. Observă că se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
secțiune dedi cată „perfecțiunii logice a cunoașterii după relație“. Înainte de toate, reamintește principiile formale ale gândirii - al noncontradicției și al identității, al rațiunii suficiente și al terțului exclus. Discută în același timp despre eroare, pe care o înțelege atât ca falsitate, cât și ca aparență a adevărului. O specie a erorii o constituie absurditatea însăși, destul de perfidă întrucât aduce cu ea tocmai aparența adevărului. Nu e greu de văzut că, de fapt, Kant nu desparte complet logica de antropologie, cel puțin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
simțurilor, în imagini și în gramatica obișnuită a vorbirii. Iar nonsensurile pe care le generează nu pot deveni obiectul unei analize sigure. Nu mai poți spune, de pildă, că, pentru cei care, altădată, credeau în natura daimonică a lui Socrate, falsitatea consecinței („Socrate este muritor“) ar atrage după sine falsita tea premisei („Socrate este om“). În astfel de situații, discuția urmează a fi dusă în alți termeni și pe o altă cale decât cea oferită de o schemă formală. 12. L
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
prea limitat. Simte în el o chemare dacă nu mai aleasă, cel puțin mai vastă. Totul începe să se clatine în jurul lui. Pentru acest tânăr curat și cinstit, lectura ziarelor - îndeosebi a celor republicane - deschide o lume nouă, a cărei falsitate și artificialitate spirituală el o vede; dar înțelege în același timp că e dator să învețe și pe alții s-o vadă. Experiența pedagogică din colegiul Via-Sacra e hotărâtoare și din alt punct de vedere. Salazar își descoperă vocația de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
servitorilor atenți să le lumineze drumul cu felinarele. Ziua se pierdea într-o înserare caldă, abia răcorită de o briză ce cobora dinspre dealurile învecinate să mângâie frunzișul pomilor din grădină. Lumina artificială a felinarelor, aprinse prompt de servitori, dezvăluia falsitatea frescelor puțin stinse, care, pe toți pereții, propuneau imagini rustice: vii, fântâni țâșnitoare și tufișuri populate de păsări mici, delicate. Mișcându-se cu pași ușori, ca de vată, servitorii din casă aduceau invitaților ultimele cupe cu vin, cu gesturi rapide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
predispuse la scârboșenie, au mai multe mirosuri, au nevoie de mai mult spălat, tăiat, legat, aranjat, țesălat, parfumat și antrenat. Aceste biete puștoaice poate că se hotărâseră să pută Împreună ca sfidare la adresa unei tradiții corupte clădite pe nevroză și falsitate, dar domnul Sammler considera că un rezultat neprevăzut al modului lor de viață era pierderea feminității, a respectului de sine. În repulsia lor față de autoritate refuzau să mai respecte vreo persoană. Nici măcar propria lor persoană. În orice caz, nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vedeți că Îmbătrânesc. Spuneam că această eliberare Întru individualitate n-a fost un mare succes. Pentru un istoric, de mare interes, dar pentru cineva conștient de suferință este Îngrozitor. Inimi ce nu primesc adevărata simbrie, suflete ce nu găsesc hrană. Falsități, nelimitat. Dorință, nelimitat. Posibilitate, nelimitat. Cerințe imposibile impuse realităților complexe, nelimitat. Resuscitarea În forme copilărești și vulgare a unor idei, mistere religioase antice, complet inconștient, desigur - uimitor. Orfism, mitraism, maniheism, gnosticism. Când ochiul mi-e zdravăn, câteodată citesc Enciclopedia Hastings
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
el a rămas tributar pozițiilor fostului partid comunist (bolșevic) al R.S.S. Autonomă Moldovenească de până în 1941, care considera România un stat imperialist, cu mari pretenții teritoriale față de Basarabia. I-am prezentat pe larg actualele orientări ale României față de Republica Moldova, accentuând falsitatea tezei privind existența unei așa-zise limbi moldovenești, net diferită de limba română, precum și faptul că locuitorii Republicii Moldova sunt etnici români. I-am subliniat că formularea adevărată, corectă, în relațiile României cu Republica Moldova este existența a două state românești independente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
exprimă, tocmai prin convenția creației, ceea ce altfel, într-o situație dată, oricât s-ar strădui să numească, nu vor reuși decât să dea, cel mult, creații serbede, oarecari. Ficțiunea ordonează viața, exprimă esențele, despoaie realul de tot convenționalismul cotidianului, de falsitatea oportunismelor de tot felul, de emoțiile momentului, luminând ceea ce-i cu adevărat durere profundă, bucurie, iubire sau ură copleșitoare. Suntem, astfel, adevărați în ficțiune. Suntem reali în irealitatea proiecțiilor noastre. Cel puțin eu mă simt mult mai adevărat, mai autentic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei în fața oricărei variante de text, cum ar fi și acela produs de cenzură. Indiferentă la faptul că astfel de texte ucid, mutilează, mint, părând chiar a ciobi marele text. Cât puhoi de lume n-a pierit aiurea, doar din falsitățile unui text. Un paragraf cenzurat câte victime inutile nu a produs, nu a provocat. Adevărul ascuns de cenzori a creat, la rându-i, alți și alți satrapi. Când textele încep a fi dezvăluite, răul este trecut de mult. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Alcina strălucea și-i întuneca pe toți, așa cum soarele întunecă stelele. Tânărul cavaler era fermecat. Tot ceea ce el auzise de la mirt, nu-i mai părea acum decât o urâcioasă calomnie. Și nu zău, cum, cum putea să-și închipuie că falsitatea și minciuna se ascundeau sub aerul acela de nevinovăție și sinceritate? Acum nu se mai îndoia că Astolfo își meritase soarta și poate o pedeapsă mai severă încă. Cuvintele lui îi păreau dictate de ciudă și de setea de a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
acest intertext exotic va fi pierdut pentru cititorul american, multe altele, de la Kafka la Orwell, vor fi ușor de recunoscut. Evenimentele-cheie sunt învăluite într-o aură, în care simbolismul primăverii, al Învierii, al morții, al duplicității, al tiraniei și al falsității este în mod constant și imaginativ evocat, uneori pe un ton sarcastic, alteori cu accente grave, meditative. Și sunt și alte voci ce se întrepătrund în această carte polifonică, ce descrie ineluctabila dezintegrare a minții lui Tolea: o găunoasă „voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a Leviathanului, o enormă cicatrice.“ (CLAUDIO MAGRIS, Corriere della Sera, 31 octombrie 1999) * „Norman Manea nu descrie închisorile, deportările, tortura, ci imensa groază care corupe legătura dintre oameni. Plicul negru este un roman despre izolare și neputință, despre apatie și falsitate, despre oameni ca ostateci, prostituate și fiare sălbatice. Autorul aparține tradiției lui Franz Kafka, Robert Musil și Herman Broch. Recunoaștem satira neagră a lui Musil și pătrunzătoarea psihologie socială a lui Broch, avem uneori senzația că ne aflăm într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e din ultima mea carte preferată, Jurnalul de la Păltiniș, mi-a Împrumutat-o Dudu pentru o săptămână, maică-sa are un șmen cu librăreasa de la standul de cărți al facultății. * Și, pentru că cum nimic nu mă enervează mai mult decât falsitățile și formalitățile, nu mă mișcam din loc, nu făceam nici un gest. Încă mai credeam, deși din ce În ce mai puțin, că ar fi de-ajuns ca el să se uite mai atent la mine ca să mă recunoască. De aceea stătusem liniștit toate aste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a dat seama de asta, era însă prea târziu. După nici trei zile de la nuntă, din cea mai fericită dintre fecioare ajunsese cea mai nenorocită dintre femei. Hohotea ore în șir. Sălta cămașa pe ea de prea multă jale. În falsitatea lui, soțul continua să se laude cu iubirea lor pe la toți cunoscuții, cerându-i chiar confirmarea dacă era și ea de față. „Mă iubești! Spune! Hai, recunoaște!” Disperată, încă se mai agăța de vorbele lui, sperând că va redeveni iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
despre așa-numita iertare de Paște (Mc 15,6-15; Mt 27,15-23; Lc 23,18-25; In 19,10-12). Deși unii savanți critici au pus la îndoială istoricitatea acestei cutume, e puțin probabil ca o tradiție lipsită de autenticitate - a cărei falsitate putea fi cu ușurință descoperită - să fie utilizată de toți cei patru evangheliști. Pe lângă aceasta, și alte relatări, care nu sunt puse sub semnul întrebării, amintesc despre oficiali, romani sau nu, care eliberau prizonieri cu ocazia unor zile speciale. De
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
rămășițele scheletului său. Oricum, există multe alte probleme cu această teorie și nu am cunoștință de niciun arheolog competent care să fie de acord cu ea. Între ipotezele cu privire la mormântul din Talpionul de Est cel mai ușor de demonstrat este falsitatea afirmației că frontonul arcuit pe un cerc de deasupra intrării mormântului este un simbol iudeo-creștin antic ceea ce, se presupune, ar fi o dovadă că mormântul a aparținut în realitate fondatorului mișcării creștine. Această interpretare este complet eronată. Dimpotrivă, acest simbol
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
extensia imanentului. Transcendența ca finalitate a voinței ascensiunii mistice sub spectrul sacrificiului de sine, transcendența drept abis ultim întemeietor dincolo de pulsațiile exterioare ale subiectului, abis ce se relevă în străfulgerări celui care respinge demonizarea sinelui evitând alunecarea propriei introspecții în falsități orgolioase, transcendența ca imperiu izbăvitor ce se deschide, prin ferestrele forate în imanent, spre tragedia suferințelor umane, transcendența drept astru al sacralității templului iată patru ipostaze ale transcendenței raportate la tensiunile spiritului uman care resimte nu doar nostalgia energiilor transcendente
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
demersul jertfei autentice, ființa care sacrifică își oferă supliciului propria individualitate prin intermediul multiplelor forme de ofrandă, ea este cea care își așează pulsația sub apăsarea ontică a plângerilor ce-și revarsă suspinul. Absența sa din ofrande este semnul întunecat al falsității acestora, al vidului de spirit ce le însoțește abandonul fantomatic. Așezate în orizontul existenței de un suflet ce și-a întors în grabă de la ele spectrul, vor rămâne ca simboluri orfane ale unei posesii trecute, ca umbre-eco ale unei apartenețe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
seninătate. Această nesesizare a erorii în care structura interioară proprie este ancorată susține perseverarea și progresul negativității individuale. Conceptual, eroarea sau greșeala este corelată planificării, calculului elaborat. Prin urmare, a te afla în eroare înseamnă, cel mai adesea, a confunda falsitatea cu autenticul, a-ți asuma drept adevăr o minciună. Astfel ești înșelat neobservând diferența fundamentală care separă cele două direcții și abordând pe una din ele ca fiind cealaltă. Spiritul adoptat răutății își abandonează semenii ca și cum ei ar fi mai
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre trecut ca dinamică ireversibilă, într-un astfel de context, suferința fundamentându-se în surprinderea neputincioasă a înlocuirii chipului viu cu cel mort. Conștiința încărcată de această dramă terifiantă accede spre un alt tip al înțelegerii celor din jur în falsitatea sau sinceritatea compasiunii lor. Surprinde, o astfel de conștiință lovită profund, dialectica dintre bine și rău ca principiu originar impus dinspre zone transcendente agitației umane purtate de timp? Tipurile de suferință evocate aici transformă, metamorfozeză profunzimile conștiințelor afectate de ele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
compasiune. Lumea se închide pentru el, îl întâmpină cu masca unei compătimiri ce se pierde în propria-i superficialitate, cu expresia unei afecțiuni care își dorește dar ratează profunzimea stării de consolare a celuilalt. Această închidere se manifestă, așadar, prin falsitatea întovărășirii cu suferindul pe drumul calvarurilor sufletești. Încercarea forțată de a trăi și manifesta o deplină compasiune față de suferințele spirituale ce incendiază conștiința unui celălalt aduce cu sine confirmarea și consolidarea sfâșierii metafizice a acestuia în raport cu dinamica lumii, stimularea desprinderii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]