4,787 matches
-
am creat-o, precum și de artificiile pe care le-am pus tot noi în joc, dornici de a trăi într-un univers al spectacolului. Care, iată, moare la scenă deschisă, susține Baudrillard. Dar, de fapt, nu despre moarte în sensul familiar, cu toate cuvenitele conotații religioase, e vorba aici, ci mai curînd despre o dizlocare greu de explicat, o trecere către o altă formă, un alt stadiu de existență. Impresia mea este că idei precum cele ale lui Baudrillard trec prea
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
Baudrillard au limitele inevitabile ale unui SF filozofic, dacă îl pot numi astfel. Cu alte cuvinte, ca "pericolul" despre care ne vorbește el nu e chiar atît de mare. Că odată ieșiți din sala de cinema regăsim, totuși, o realitate familiară și de încredere, oricît de contestabila ar fi ea filozofic. Este o realitate în care Eu și Tu au consistentă, se întîlnesc, oricît de efemera și de suava, impalpabila acea secundă a întîlnirii. Baudrillard ne propune să fim stoici, prin
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
singura concesie făcută temporalului". Factura repetitivă a discursului comunist nu e decît urmărea "realiilor" din care se trage, cu un efect de stereotipie remarcabil: "Că și în discursul teologal, și în cel comunist citatele conferă stabilitatea textului și un aer familiar, specific dogmei reluate la infinit". Repetiția oglindește tendința de pietrificare a formelor, de obținere a unei fixități hieratice: "Discursul politic totalitar se mișcă prin urmare în aria termenilor obsesivi și a sintagmelor gata făcute. De fapt, el s-a transformat
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
raporturi de coordonare fără că prin asta să se realizeze o coerentă a ideilor, sensurile plutesc în aceeași nedeterminare că la început. Atracția pentru expresia sofisticată, șocantă uneori, extrem de poetica, dacă mă pot exprima așa, se consumă într-un spațiu familiar, terestru, fără a avea însemnele absolutului. Frisoanele poetei nu sunt date de misterele lumii, ale cosmosului, ci de senzațiile propriului trup sau de complicatele relații de cuplu. Antologia propusă de Doina Uricariu începe cu Vindecările (1976), apoi Jugastru sfiala (1977
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
despre melancolie, nici cele despre ennui. Dacă ar fi privim akedia cu ochi lumești, laici, poate chiar de psihanalist amator, am putea spune că ea e provocată de singurătate, de urît. Singur în chilia să, departe de toți, de zarva familiară de afară, călugărul se pierde, cel putin o vreme, de sine însuși. Disperată să dorința de a fugi, de a-și caută alt sălaș, e atît de firească, la urma urmelor. E dorința, sau ispita, întoarcerii la sine, la acel
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
dictează și eu scriu, iar diavolul mă urmărește peste umăr și face corecturi. / Libertatea e insuportabila. Mă transform în / sclav, scriind? Întorc capul de la lucrul meu / și văd doi ochi - în aer bulbucați, străini de / lume: divini / demonici." Este foarte familiară această prezenta a diavolului, si in acelasi timp foarte variată. Un poem întreg e alcătuit din zeci de nume ale acestuia, colecționate cu grijă și expuse cu un gest care parcă vrea să însemne o exorcizare prin exces de numire
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
și a personalităților politice la modă: ele își propun să fie spumoase, inteligente, amuzante, surprinzătoare. Reflexul lingvistic al acestei proiecții ideale (foarte rar materializate în producții de moderat bun gust) e un hibrid stilistic, un mixaj de elemente culte și familiare, într-un limbaj destul de artificial, în care englezismele de ultimă oră și expresiile populare se învecinează, în care elemente familiare și argotice se întrețes cu structuri arhaice, evocate în citate ironice. ăntr-o pagina de "Jurnal monden" (în "Jurnalul național" = JN
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
ideale (foarte rar materializate în producții de moderat bun gust) e un hibrid stilistic, un mixaj de elemente culte și familiare, într-un limbaj destul de artificial, în care englezismele de ultimă oră și expresiile populare se învecinează, în care elemente familiare și argotice se întrețes cu structuri arhaice, evocate în citate ironice. ăntr-o pagina de "Jurnal monden" (în "Jurnalul național" = JN 1910, 1999, 12), artificiul stilului înalt utilizat cu detașare ironică e obținut prin două trăsături sintactice principale: folosirea formei neaccentuate
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
a unui atribut pronominal: "subterfugiile prin care ai ei colegi au reușit s-o aducă la Flamingo". Aceluiași registru îi aparțin și unele elemente lexicale arhaice, de pildă "s-a purces la dans". an text apar numeroase elemente populare și familiare - "o ditamai surpriză"; "era, după cum ne-a mărturisit, nițel picata din luna", "au urmat pupaturi furtunoase"-, unele deja consacrate în uz pentru conotațiile lor ironice - "a avut grijă să-și adoarmă odrasla". Tonul parodic al relatării ("prima vedeta care a
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
fierbinte"(1670, 1998, 24). N-au dispărut cu totul nici franțuzismele (firava legătură cu tradiția vechii cronici mondene) "cei mai buni prieteni ai minionei", desi dominante sînt desigur englezismele: "și-a schimbat look-ul". Diminutivele provin tot din registrul oralității familiare, afectuoase dar mai ales ironice: "iubițelul mult prea absorbit, din păcate, de conversația celor două colege"; "se vor produce singurei", "regizorasul" (1670, 1998, 24). an ciuda diferențelor lingvistice, între cronicile mondene mai vechi și cele contemporane există asemănări importante; dorința
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
și își imprimă asemănarea într-a mea, atunci pot să-l înțeleg cu adevărat și în profunzime, fie în scrie, fie vorbit, dacă el are ciocanul care să lovească clopotul meu” (Boehme, 2008: 12). Lui Stephen îi sunt, cu siguranță, familiare faimoasele considerații ale lui Boehme, și presupune că ele sunt și la îndemâna cititorului. Prin urmare, nu insistă asupra complicatului mecanism prin care două conștiințe trebuie să ajungă la ajustare reciprocă pentru a potența înțelegerea. Pentru el, chestiunea e simplă. Ce
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
vreun poem sau în vreun roman; încercând - și, ceea ce era cel mai rău, închipuindu- și că încearcă - această acțiune disproporționată față de puterile sale ce constă în a obține măcar un crâmpei de eternitate, chiar dacă ar fi un crâmpei mărunt și familiar, la fel de modest - dar și la fel de patetic - precum o lespede funerară, cu niște nume și o inscripție semnificativă, în fața căreia alte ființe, alți bărbați și alte femei din timpurile ce vor veni, triști și meditativi ca el, și din motive asemănătoare
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
ci și o componentă necesară a propriei vieți, o clipă de grație în care intertextualitatea se transformă în intersubiectivitate (și invers)“. A șasea carte de poezie, Nanabozo, conține, concentrat, la scară mică, și romanul Rădăcina de bucsau, dar și deja familiarul carusel literar, al formulelor și al stilurilor poetice diverse. În mod paradoxal, autenticitatea existențială coexistă cu „jocul“ istorico-literar, duhul vital (neo)avangardist cu melancolia alexandrină, într-o poezie căreia cu greu i se poate stabili genul proxim. Cu toate diferențele
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
prin respirație gură la gură, „poemul cel mai slab cel mai debil poemul cu batic”. Resuscitarea (adică redobândirea suflului și, implicit, a sufletului) reușește în cele din urmă, iar în „ochii” brusc deschiși ai poemului se văd lucruri simple, esențiale, familiare: „case, dealuri, mesteceni”. În alte versuri, metafora poemului care deabia mai respiră reapare din nou. „Sleit, jupuit, bolnav de-oboseală”, acesta zace printre smârcuri. În pofida stării deplorabile, agonizante, poemul își păstrează aura de noblețe, căci este „poemul care nu poate
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
conviețuind cu neliniștile unor boli fără diagnostic clar, ea trăiește sentimentul kafkian al unei alienări tot mai pronunțate. Dar căreia îi rezistă. Agnosticismul ei și al lui Virgil Ierunca e pus, la un moment dat, sub semnul întrebării. Un înger familiar este așteptat, mai ales că acum, ca niciodată, gândurile despre sinucidere au motive să se concretizeze: „eu, care privilegiez sinuciderea - singura soluție împotriva îmbolnăvirii -, am fost cuprinsă de o panică a întregului trup, în vehement dezacord cu concluziile la care
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
Sorin Lavric Cine l-a avut profesor pe Vasile Dem. Zamfirescu în anii ‘90 păstrează imaginea unui domn zvelt, tuns scurt, cu o ținută dreaptă bătînd spre rigiditate cazonă, și cu o politețe de principiu ce nu îngăduia apropieri familiare. Pășea hieratic, cu umerii largi și cu ceafa împinsă vertical în prelungirea apofizelor cervicale. Avea o vigoare țeapănă, iar cînd inainta pe culoarele facultății, simțeai că sportul îi era un modus vivendi. Era amabil și deopotrivă reținut, sub apăsarea unei
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
grupurilor consonantice finale, pierderea totală a lui i devocalizat ș.a.): "ioppersonal", "fappa rîu", "bătînccu unghiile", "nus cei în capu lor", "finccă", "numaccă", "crecca ud", "îi simm chiar și mireasma", "egzaccaa tunci", "am statodrumu", "va dat seama". Nu lipsesc apocopele limbajului familiar modern: "azi d dimi", "să casă co mexicanca", "cu priviri rata", lungirea expresiva a sunetelor, realizarea orală a articolului ("autobuzu"), contopirile grupurilor de cuvinte în fluxul vorbirii (în cazurile în care pauzele grafice nu au corespondent sonor): "Doamneajută", "cîntantruna". De
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
sărăcăcioasa, locuită de înși amărîți și jerpeliți, cu un trecut vag sau pur și simplu complet uitat chiar de ei înșiși. Tema e banală: emigrantul captiv într-o lume străină, pe care nu vrea să o părăsească pentru cea odinioară familiară, căci nu poate, dar în care greu izbutese să trăiască, întrucît nostalgii greu domolite îl subminează din interior. Firește, la Nabokov fermecător este stilul, acea unică pecete a universului lui românesc. Povestirea e simplă și totodată solemnă, mini-tragediile vieții protagoniștilor
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
exprimării. Situațiile în care scrisul accepta (din diverse rațiuni stilistice, prozodice) dispariția articolului "-l" sînt descrise în detaliu de Mioara Avram în Gramatică pentru toți (ediția a II-a, 1996, p. 91-92). E recunoscută apropierea stilului jurnalistic actual de oralitatea familiară, din care împrumuta masiv cuvinte, locuțiuni, modele sintactice, procedee stilistice. Absența lui "-l", marcată de obicei de un apostrof, este unul din mijloacele de sugerare a oralității, în forme citate sau imitate. Mini-contextul în care sînt reproduse, imaginate sau parodiate
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
imaginate sau parodiate replicile personajelor poate fi unul tipic oral: "au răsunat strigătele protestatarilor: , " ("Jurnalul național" = JN 1669, 1998, 9); "vecinu' minte. Terenu' e al meu" (ib. 1670, 1998, 11); "Ia bilantu', neamule..." (ib., 2). În anumite expresii populare și familiare - ce dracu', sună că dracu', a-și da cu stîngu-n dreptu', ca (tot) omu' etc. -, forma orală e sigură potrivită: "Toate țoapele se chinuie să arate ce mulți bani au și se îmbracă că dracu'; Turcia scrie pe ele" - "România
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
terenul se nivelează cu caloriferu'''" (EZ 1964, 1998, 15). E drept că, în primul caz citat, este vorba de obiceiuri populare; în al doilea, e adoptat un ton persiflant; nu găsesc însă (dincolo de apariția în pagina sportivă, unde domină tonul familiar) suficiente justificări pentru cel de-al treilea. Excesul oricărui procedeu - de pildă abuzul de ghilimele (pentru a indica o lectură ironică), sau de semne de exclamație (prin care se impune o intonație pueril afectiva) devine obositor; lucrul e cu atît
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
ultimă instanță, în nici un fel de grilă? Modelul este, de fapt, sistemul complex și unificator de referință în ale cărui coordonate - conform Adrianei Babeți - poate fi înțeles și explicat cazul intelectual și creator Cantemir. Acomodînd repere temporale și reprezentări spațiale familiare pentru mentalul colectiv, el configurează o cronotopie. În perspectiva ei, îl înțelegem mult mai clar pe Dimitrie Cantemir că pe un spirit liminal prin excelență, aflat mereu pe frontiera dintre cîte un dincoace și un dincolo al lumii și al
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
delirantă pe atât de contagioasă. Autorul și cititorul se întâlnesc probabil undeva pe teritoriul stărilor secunde sau al inconștientului. Numai așa se explică faptul că atmosfera, culorile, străzile sau locuințele descrise ne apar, cu toată încărcătura lor fantastică, tulburător de familiare. A reprezenta sugestiv Bucureștiul într-o geografie a realului cere fără îndoială talent și cunoaștere. Dar orice scriitor dotat cu meșteșugul unui Cezar Petrescu poate tenta demersul cu mai mult sau mai puțin succes. A-l reprezenta viu, autentic și
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
Turcismul manea face parte din categoria cuvintelor "reactualizate": care păreau la un moment dat învechite, dar și-au dovedit vitalitatea reapărînd, în mod surprinzător, ca termeni de uz curent. Cuvintele de acest tip s-au transmis în genere prin limbajul familiar, uneori și pe cale cultă (mai ales prin prestigiul și circulația unor texte literare din canonul școlar). Manea putea apărea, acum cîțiva ani, ca termen învechit, de explicat în subsolul unui text. în momentul de față, e folosit cu mare frecvență
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]
-
pe cale cultă (mai ales prin prestigiul și circulația unor texte literare din canonul școlar). Manea putea apărea, acum cîțiva ani, ca termen învechit, de explicat în subsolul unui text. în momentul de față, e folosit cu mare frecvență în limbajul familiar și, evident, în presă. De altfel, cuvîntul aparține și categoriei, bine reprezentate în română, de turcisme încărcate de conotații ironice și depreciative, motivate istoric dar și menținute în prezent de tendința ideologică a devalorizării noțiunilor din sfera "orientală", a "balcanismului
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]