979 matches
-
ale Angliei; el, fiul micului proprietar, al secretarului particular, cu un străbunic ce fusese negustor, era acum cavaler de onoare pe lângă moștenitorul prezumtiv al tronului ( În urma căsătoriei cu Caroline de Brunswick). Atâta distincție a strâns imediat În jurul său, cu o familiaritate dintre cele mai flatante, aristocrația saloanelor: lordul Petersham 1, lordul R.E. Somerset, Charles Ker, Charles și Robert Manners. Până aici, nimic surprinzător: nu era decât fericit. Se născuse, cum zic englezii, cu o lingură de argint În gură. I se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
trecuse porecla de la valet la stăpân. Apoi, pe doamna Fitz-Herbert o striga Benina. Îndrăznețele bătăi de joc ajunseseră până În străfundul acestor suflete vanitoase, iar doamna Fitz-Herbert nu a fost singura dintre femeile care-l Înconjurau pe prințul moștenitor, ofensate de familiaritățile ironiei lui Brummell. Aceasta a fost - s-o spunem În treacăt - cauza reală a dizgrației care l-a lovit dintr-o dată pe marele dandy. Întâmplarea cu clopoțelul, pe care o vom relata mai Întâi spre a o putea explica, este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
neaoș muntenesc. Cronica se încheie cu rezumatul campaniei lui Napoleon în Rusia. În plină epocă fanariotă, scrierea anunță balcanismul literar, oferind pagini de proză de un crunt pitoresc, imagini plastice pline de culoare, pe alocuri macabre. Expresivitatea involuntară ține de familiaritatea cu care tratează marea istorie, de fantezia ce suplinește informația deficitară. Împletirea expresiilor populare cu neologismele încă nefixate lingvistic, coloratura unor turcisme și grecisme dau farmec limbii. D.E. a tradus, din slavonă, numeroase hrisoave domnești, acte și documente sau texte
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
liric al lui Emil Brumaru: „În contrast cu unii, nu puțini, poeți înșurubați în propria lor crispare, din care nu mai pot ieși, Versurile lui Emil Brumaru oferă un reconfortant exemplu prin claritatea clasică a prozodiei, prin destinderea visătoare a atitudinii, prin familiaritatea obiectelor. Față de atâtea incomprehensibile nevroze metafizice și ambițioase zboruri prin abstracțiuni, ce odihnitor cresc aluaturile grele în poezia lui Emil Brumaru și susură ceainicele care distilează «Ceaiuri scăzute până la esența / Trandafirie-a lucrului în sine!»” În Tânărul Dostoievski, Pe urmele
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
lectorul obișnuit, atent la aventurile lui Nică, le ignoră. Criticul le reconstituie biografic, le creează o biografie și le dă un rol în această imensă familie care este lumea lui Creangă. Face acest lucru cu atenție maximă, cu pasiunea și familiaritatea cu care ar vorbi de niște vecini și prieteni pe care îi cunoaște de o viață. Și cum vecinii își pot da în petec din când în când, observatorul moral (în fapt, criticul literar) îi sancționează cu severitate. Așa procedează
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
asemenea, contextul cultural în care se plasează este cel al culturii franceze (cu trimiteri la Beckett, Gide, Robbe-Grillet și alți scriitori ai Noului Roman), iar „stilul” critic debordează de subiectivitate, înțelegând prin aceasta nu doar „empatia”, ci și o anume „familiaritate” funciară cu opera, explicabilă prin postura de cititor entuziasmat pe care și-o asumă, manifestată lingvistic prin oralitate, mărci ale afectivității, umor, ironie ori autoironie. Capitolele cărții urmăresc traseul literar, aventura operei lui Țepeneag, încorporând un material „anex” foarte divers
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
o așa zisă pioșenie de fațadă. Aducem aici că argumente descrierea evoluției relației cu Cinq Marș, realizată de istoricul literar Philippe Erlanger în lucrarea să intitulată Le mignon du roi"cadourile se succedau conversațiilor, iar Ludovic a împins fără ezitare familiaritatea [dintre el și Cinq Marș, n.n.] până la a-l numi pe Henric « Cher ami », lucru care, pentru acea epoca, era îngrozitor. Curtenii erau împărțiți între stupefacție, admirație și, poate deja gelozie față de acest cuplu complementar. S-a încheiat un târg
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
complementar. S-a încheiat un târg între cei doi bărbați: Henric nu va intra în această relație atâta timp cât nu a promis că «nu o va mai vedea pe Doamna de Hautefort ». Ludovic se va conforma acestei condiții sine qua non. Familiaritatea face repede loc confesiunii venind din partea celui mai îndrăgostit dintre cei doi, Louis: « va ofer inima mea și vă promit că nu va fi câtuși de puțin împărțită cu altcineva»."<footnote Philippe Erlanger, Le mignon du roi, Editions Pocket, Paris
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
ceea ce s-a spus despre reformatori, că se sprijnă la fel de mult pe amvon și pe tipărituri, pe celebrarea în comun și pe lectura privativă: cuvîntul, elocvența, retorica și vocabularul lor sînt marcate de o cultură livrescă și de o îndelungată familiaritate cu semnul scris. Chiar și improvizațiile lor publice îi dezvăluie ca cititori pasionați și erudiți. Republica este o cultură deliberativă de tip parlamentar și, în Franța cel puțin, liderii socialiști au fost mari parlamentari, oratori de tribună, produși ai tradiției
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
etnică" (Hohenberg, Lees, 1995: 34). Distincția cheie este aceea între congregare, înmănunchierea voluntară în grupuri, și segregare, separarea forțată a anumitor activități sau indivizi. "Comunitățile medievale erau târguri ce puteau fi străbătute cu piciorul, în care cetățenii puteau avea o familiaritate zilnică cu o mare parte a mediului urban. Zidul circumscria un singur spațiu, o comunitate preocupată mai mult de protejarea împotriva celor din exterior decât de separarea locuitorilor între ei" (Hohenberg, Lees, 1995: 34). Pe lângă rolurile exercitate prin intermediul bisericilor, orașul
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
asociații pe bază de voluntariat, sindicate) efectul fiind creșterea gradului de încredere în ceilalți și asupra dezvoltării comportamentelor civice (Almond, Verba, 1996). Absența acestei implicări este asociată cu delincvența, abuzul de substanțe; * Numărul redus de membri ai comunității, care permite familiaritatea acestora; * Ritualuri, ceremonii, obiceiuri comune care au rolul de a reafirma identitatea colectivă a comunității și de a reîmprospăta vitalitatea indivizilor; * Percepția similarității cu trăsăturile fizice, stilul de viață, experiența celorlalți ceea ce facilitează identificarea cu comunitatea și astfel duce la
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
în construirea și menținerea identității în rural, pentru că prin muncă membrii comunității interacționează în scopul producerii de bunuri. Munca este un ingredient care stabilizează identitatea unei comunități (Kaneff, 2000), prin aceea că leagă rudele, vecinii în relații prosociale de încredere, familiaritate, întrajutorare. În comunitățile în care au loc frecvent acțiuni colective, în care se desfășoară proiecte comune de dezvoltarea a infrastructurii satului sau de implementare a unor proiecte culturale, localnicii se simt mai atașați de comunitatea lor, mai mândri, ceea ce facilitează
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
krăzon: abba ho pater (Gal 4,6): „Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimes în inima Duhul Fiului Său, care strigă: Avva, adică Tata!” (C) În bibliile ortodoxe, respectul pentru dumnezeire îi determină pe traducători să evite prea marea familiaritate pe care o implică apelativul „Tata”. În afară de rugăciunea „Tatăl nostru”, unde adjectivul posesiv cheamă articolul hotărât, iar pluralul „nostru” atenuează și el senzația de prea mare cutezanța, „Părinte” este termenul și pentru ho pater, si pentru Abba. Doar când se vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1,3; 1Pt 1,3), pater este tradus cu „Tatăl”. Percepția despre tata este un element ce ține de mentalități și, de asemenea, de experiență individuală. Distanță pe care capul familiei o păstra față de copii în majoritatea societăților tradiționale excludea familiaritatea, intimitatea. Dar în contextul Evangheliilor, mai ales în cea după Ioan, în care Isus subliniază tocmai această calitate a relației sale cu Dumnezeu și vrea totodată să o împărtășească și ucenicilor săi, traducerile ar trebui să aleagă, în adresări, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care s-ar fi putut strecura în conținutul acestei cărți. Capitolul Itc "Capitolul I" Ce este sociologia educației?tc " Ce este sociologia educa]iei?" A defini o disciplină științifică nu este o sarcină facilă, nu doar pentru că solicită o autentică familiaritate cu conținutul și istoria ei, dar mai ales pentru că presupune un angajament față de un proiect, o viziune. Astfel, definirea implică o decizie cu semnificații morale. Voi rezolva această dificultate prin apelul la modalitățile în care sociologi care au jalonat în
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
stupefacție, de spaimă și de venerație nesfârșită; proveniența trebuie căutată în forța de revelație a lucrurilor dumnezeiești pe care o are frumusețea”) și dorința („«Fascinația» și dorința se echilibrează în mod fericit: în timp ce «fascinația» împiedică dorința să cadă într-o familiaritate care generează dispreț, dorința împiedică «fascinația» să se transfere în frica pe care o încerci față de un despot”; cf. Georges Habra, Iubirea și senzualitatea, Ed. Amarcord, Timișoara, 1994, pp. 78, 80. Și cum altfel, apoi este citat Platon (urmat de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
acestuia - În mod special liberalii maghiari - nu erau decât instrumente de realizare a unor interese personale. În timp, a crescut neîncrederea lor În presupusa capacitate a noului sistem politic de a servi binele comun, al tuturor cetățenilor. Experiența coexistenței dintre familiaritatea crescândă cu sistemul politic parlamentar și frustrarea pe care o resimțeau În raport cu instituțiile guvernamentale a determinat În mod esențial atitudinea pe care românii din Transilvania au adoptat-o după unirea cu Principatele Române, În 1918. În același timp, deși dezamăgiți
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
făcând legătura dintre prezentarea vorbitorului și noțiunile determinismului ereditar pe care eugeniștii le promovau cu atâta ardoare. Faptul că atare figuri importante au acceptat să participe Într-un astfel de program indică din partea lor nu doar un grad Înalt de familiaritate cu mișcarea eugenistă din România, ci și un anumit nivel de adeziune la ideile acestei mișcări; chiar dacă respectivele personalități nu erau colaboratori activi ai mișcării, erau măcar susținători pasivi 36. Moldovan a continuat să militeze pentru păstrarea În centrul atenției
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
E. Estaunié are dreptate atunci cînd spune: „Așteptarea unei bucurii valorează uneori mai mult decît Însăși bucuria”. „Despre cei de aproape e bine să te informezi de departe.” (Hortensia Papadat-Bengescu) Cu ochii altora putem corija subiectivismul părerilor noastre, generat de familiaritatea cu cei de aproape. * „GÎndurile unui om nu pot fi niciodată exprimate Întocmai de altul.” (J. Ruskin) Dacă ar fi altfel, n-am mai vorbi de „stil”: „Stilul nu este ceva adăugat gîndirii, ci este desăvîrșirea acesteia” (C. Tsatsos). CÎnd
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
au prieteni care nu cred în Dumnezeu, față de 37% dintre cei cu studii gimnaziale. Dintre cei care se roagă lui Dumnezeu rar sau deloc, 55% au prieteni care nu cred în Dumnezeu, față de 36% dintre cei care se roagă zilnic. Familiaritatea cu persoane sceptice religios este asociată cu o mai mare toleranță față de acestea (vezi REF Ref119930096 \h \* MERGEFORMAT Tabelul 6). Prin urmare, folosind ca un indicator indirect al vizibilității sociale familiaritatea declarată a subiecților cu persoanele care nu cred în
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
Dumnezeu, față de 36% dintre cei care se roagă zilnic. Familiaritatea cu persoane sceptice religios este asociată cu o mai mare toleranță față de acestea (vezi REF Ref119930096 \h \* MERGEFORMAT Tabelul 6). Prin urmare, folosind ca un indicator indirect al vizibilității sociale familiaritatea declarată a subiecților cu persoanele care nu cred în Dumnezeu, putem trage câteva concluzii. În primul rând, cvasiunanimitatea credinței declarate indică faptul că oamenii sceptici sunt reticenți să afirme public faptul că nu cred în Dumnezeu, cel puțin în fața operatorului
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
cîntam cîntece de acasă. Acolo a fost, ne simțeam puțin mai lejer.... Deși era un lucru important pentru toți deportații, crearea unui sentiment de comunitate era necesară mai ales pentru femei, deoarece acestea erau aspecte centrale ale vieții femeii: stabilitate, familiaritate, siguranță și măcar un sentiment de normalitate. Sărbătorile religioase erau momente propice pentru recrearea contextului vieții de familie În lagăr, dar și pentru rememorarea celor dragi de acasă. Implicarea În astfel de ritualuri era un eveniment spiritual: ...era soție de la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Mississippi, spune foarte multe despre cunoștințele pe care le dobândeau piloții de pe navele fluviale. În parte, este vorba despre reguli empirice: indicii de suprafață privind vârtejurile, curenții sau alte pericole. Totuși, Într-o mare măsură, cunoașterea se traduce printr-o familiaritate destul de specială cu porțiunea de Mississipi pe unde navighează, cu caracteristicile acesteia În diverse anotimpuri și cu nivelurile apei - cunoștințe care nu pot fi dobândite decât fiind exact acolo și acumulând experiență. Deși, În parte, este vorba de ceva ce
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lui se vorbea de vaci, de priveliști provinciale, a fost catalogat ca poet tradiționalist, în afara modernismului. În realitate, tradiționalismul reprezintă o formă de modernism. G. CĂLINESCU În Priveliști (1930) - titlu polemic și ironic față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e fals, Fundoianu nu este nici un poet sentimental, nici unul descriptiv. El nu se supune la obiect în chip parnasian, nu exultă în maniera lui Fr. Jammes, nici nu
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
faptele capabile să producă o impresie puternică. Descrieri cu tentă hiperbolizantă, aglomerări vaste de substantive și epitete creează reușite portrete și tablouri. Rima este facilă, uneori chiar forțată, dar ritmul alert e adecvat precipitării întâmplărilor. Prin lexic, printr-o anume familiaritate, prin umorul malițios și echivoc, cu un specific de mahala bucureșteană, H., cu iscusința sa de a versifica, pare să-l prefigureze pe Anton Pann. SCRIERI: Povestea mavroghenească, îngr. Gh. Adamescu, București, 1896; ed. îngr. și introd. Dan Simonescu, CPV
HRISTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287461_a_288790]